"CNVM a controlat, dar n-a sanctionat"

EPISODUL 12. In care Ioana Maria Vlas vorbeste despre motivul pentru care organul autonom de supraveghere si control nu a putut face nimic pentru a opri fraudarea FNI.

Din episoadele anterioare

Ioana Maria Vlas a aratat cum a luat fiinta FNI prin semnarea unui contract de societate civila (fara personalitate juridica) intre: Societatea Generala de Investitii SRL -  proprietar Ovidiu Vintu, Fondul Proprietatii Private II Moldova, SC Latina Plastics SA si Arcasrom SA. Ea a mai relatat cum banii investitorilor au fost bagati in actiuni necotate, la preturi arbitrare, dar si cum oamenii au fost inselati de conducerea SOV Invest, acesta afirmand lucruri pe care le stia neadevarate.

In plus, Vlas a acuzat o serie de fosti si actuali demnitari ca au fost si mai sunt inca influentati de Sorin Ovidiu Vintu. Despre acesta din urma spune ca a semnat in nume propriu cereri de rascumparare de pe un carnet care nu-i apartinea, dar si ca, inca de la infiintarea FNI-ului, a luat in considerare posibilitatea folosirii banilor Fondului pentru practici de „camatarie”.

Legislatia incidenta pentru fondurile deschise de investitii era reprezentata, la vremea lansarii pe piata a FNI, de Ordonanta de Guvern nr. 24, adoptata in 1993.

In aceasta ordonanta se facea vorbire despre institutii si concepte caracteristice unei economii functionale de piata libera, bursa de valori, valori mobiliare, inexistente pe atunci in Romania. Inca o data, grabiti sa intram in randul „lumii civilizate”, am pus carul inaintea boilor si am permis infiintarea unor categorii speciale de participanti la piata valorilor mobiliare inainte ca aceasta sa fie reglementata, sa existe si sa functioneze.

Caci Legea nr. 52 privind valorile mobiliare si bursele de valori, act normativ ce infiinta si Comisia Stationala a Valorilor Mobiliare, autoritate administrativa automata de reglementare supraveghere si control, se va adopta in iunie 1994, iar Bursa de Valori Bucuresti se va deschide - n-am spus ca va si functiona - in... 1995.

Asa au aparut primele fonduri

Intre timp, conform Ordonantei nr. 24/1993, aparusera si functionau cateva fonduri reglementate de o lege buna pentru mediul economic american, nu si pentru cel romanesc, lipsit de piete pentru tranzactionarea valorilor mobiliare si de instrumente financiare cu adevarat rentabile. Dupa cum era de asteptat, inevitabilul s-a produs in 1996.

Neputand sa-si recupereze investitiile in biletele la ordin emise de diverse societati comerciale si obligate sa-si recalculeze activele fara a include castigurile previzionate, mai multe fonduri au intrat in dificultate, iar Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (FMOA administrat de SAFI) s-a prabusit, stim cu totii cu ce costuri pentru investitori.

Regulamentul 9/1996 emis de CNVM a adus multe imbunatatiri cadrului legal de functionare a fondurilor deschise de investitii, dar nu a putut sa rezolve problema reala a acestora. Adica lipsa instrumentelor financiare in care se puteau investi banii lichizi cu randamente mai bune si in conditii de risc mai scazute - titluri de stat sau obligatiuni municipale.

Dupa cum nu a putut sa influenteze ineficienta activitatii economice desfasurate de societatile comerciale emitente de actiuni tranzactionale pe Bursa de Valori sau RASDAQ.

Piata aveam, dar marfa era cam putina

Pana la caderea FNI, in 2000, plasamentele in actiuni cotate nu au adus niciun venit investitorilor. Dimpotriva, actiunile cumparate pe piata de capital reglementata in perioada 1998-2000, in valoare de 61 miliarde lei, au provocat o pierdere de 4 miliarde.

Cunoscand foarte bine realitatea de pe piata de capital reglementata - Gelsor-ul era unul dintre cei mai activi brokeri din Romania - S.O. Vintu a gasit solutia „aproape legala” care sa-i permita, printre altele, sa scoata bani lichizi din FNI si sa asigure cresterea valorii activului net prin reevaluare constanta - cumpararea de actiuni necotate.

Aproape legala, deoarece stia, pe de-o parte, ca CNVM-ul nu-i va putea impune (data fiind slaba activitate de pe piata bursiera) respectarea intocmai a procentului de doar 10% investitii in actiuni necotate. Si ii va acorda „pasuiri” succesive pana la o data incerta, cand Bursa de Valori si RASDAQ vor putea sa-i ofere destula „marfa” (actiuni) diversificata pentru investitii. Pe de alta parte, mai stia faptul ca introducerea in formula de calcul rapid a valorii actiunilor necotate a ratei inflatiei - foarte mare pe atunci - va da un aer de „autenticitate” supraevaluarii acestora.

Cand baciului ii lipseste o bata zdravana, de cine sa se teama lupul?

Ce a mai perceput si exploatat la sange Vintu a fost slabiciunea organului autonom de supraveghere si control - CNVM-ul, plasat in mod deliberat intr-o pozitie de inferioritate evidenta fata de marii operatori din piata de capital de catre parlament, caruia ii era subordonat. Situat intr-un imobil decrepit de pe Calea Grivitei, sufocat de gunoaie si de caini vagabonzi, CNVM-ului ii era alocat un buget la limita supravietuirii - domnului S.O. Vintu nu i-ar fi ajuns nici pentru cateva trabucuri -, dar i se cerea sa redacteze proiecte de legi si sa emita regulamente.

Sa creeze institutii, sa relationeze piata romaneasca de capital cu pietele consacrate ale lumii. Sa supravegheze, sa controleze si sa sanctioneze prin departamentul executiv abilitat, incadrat cu functionari putini si foarte prost platiti, societati de intermediere financiara apartinand unor persoane bogate si influente ca... Vintu si altii.

Controale s-au facut, foarte timide de altfel, abateri s-au constatat, rapoarte s-au redactat... Au lipsit insa sanctiunile ce trebuiau propuse plenului celor cinci comisari. Va las pe Domniile Voastre sa intelegeti ce doriti din aceasta istorie in care baciului ii lipseste bata de care sa se teama lupii.

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele