"La Olimpiada de la Lake Placid, din 1980, am stat în puşcărie"

Cel mai tânăr internaÅ£ional

Istoria acelor vremuri inegalabile ÅŸi ireversibile pentru hocheiul românesc e risipită în cele patru zări. Mici comori, constituite din diplome, fotografii alb-negru, multe fotografii alb-negru, medalii ÅŸi trofee, se regăsesc totuÅŸi, cu greu, acasă la fiecare dintre eroii acelor vremuri. Pe strada "Maior Coravu" din BucureÅŸti, în apropierea Patinoarului "Mihai Flamaropol", locuieÅŸte cel mai tânăr component al echipei naÅ£ionale de hochei pe gheaţă a României participantă la Jocurile Olimpice de la Lake Placid. Avea atunci doar 20 de ani. Pe holul de la intrarea în apartament, se află ÅŸi acum, alături de medalii, fotografii ÅŸi diplome, o vază din sticlă, trofeul decernat celui mai tânăr hocheist al turneului de calificare la Jocurile Olimpice, de la GalaÅ£i, în 1979.


Echipa calificată la Lake Placid, una dintre cele mai redutabile trupe din istoria hocheiului pe gheaţă din România.

"Vă rog, nu îmi faceÅ£i poze. Nu sunt pregătit", se scuză Mihai Popescu, fostul mare fundaÅŸ al Stelei ÅŸi al naÅ£ionalei României. "Să mă scuzaÅ£i, dar las fereastra deschisă. ÅžtiÅ£i, eu fumez cam mult", explică cel poreclit Goe. Å¢igările se topesc una câte una între degetele sale groase. AÅŸază pe masă, cu grijă, zeci de programe ÅŸi reviste, sute de fotografii, legitimaÅ£ii ÅŸi acreditări la marile competiÅ£ii la care a participat cu Steaua ÅŸi cu echipa naÅ£ională. PoveÅŸtile sale, însă, ies dintr-un sac fără fund. Mihai îÅŸi aminteÅŸte cu lux de amănunte toÅ£i acei ani în care a mâncat hochei pe pâine.

La trântă cu "extratereÅŸtrii"

Înaintea turneului de calificare la Olimpiadă, România a jucat câteva meciuri de pregătire în Germania, unde a dat piept chiar ÅŸi cu celebra grupare rusă Å¢SKA Moscova, câÅŸtigătoare de 14 ori consecutiv a Cupei Campionilor Europeni, o echipă nepereche pregătită de legendarul Victor Tihonov. Eroul nostru îi trece în revistă, fără să clipească, pe ruÅŸi. "Fetisov, Kapustin, Tretiak, Kasatonov, Mihailov, Petrov, Makarov, regretatul Karlamov, cel care a murit la doar 33 de ani într-un accident de maÅŸină. Erau extratereÅŸtri", spune Mihai Popescu. "La finalul primelor două reprize, scorul era de 8-2 pentru ruÅŸi. Victor Tihonov a făcut o criză de nervi, spunându-le elevilor săi că nu joacă serios. Ca urmare, în repriza a treia, ne-au dat ÅŸase goluri!".

La Jocurile Olimpice de la Lake Placid, s-au calificat 12 echipe: 8 din Grupa A, 3 din Grupa B ÅŸi una, câÅŸtigătoarea, din Grupa C valorică. La turneul de calificare de la GalaÅ£i, unde au mai participat Austria, China, Danemarca, ElveÅ£ia, Norvegia, Olanda, Germania de Est, Japonia ÅŸi Ungaria, tricolorii au ocupat locul trei. "Pentru calificare am primit câte 4.000 de lei fiecare. Bani nu glumă", îÅŸi aminteÅŸte Mihai.


APÄ‚RARE DE FIER. FundaÅŸul Mihai Popescu (al doilea din dreapta), alături de Justinian, Teodoriu, Antal Elod, Gal Sandor ÅŸi MoroÅŸan (de la stânga la dreapta).

Iată lotul României deplasat la Lake Placid:

• Portari: Valerian Netedu, Gheorghe HuÅ£an
• Linia I: Elöd Antal, Gal (fundaÅŸi), Tureanu, Costea, Axinte (înaintaÅŸi)
• Linia a II-a: Popescu, Justinian (fundaÅŸi), Nistor, Olenici, Tr. Cazacu (înaintaÅŸi)
• Linia a III-a: MoroÅŸan, Hălăucă (fundaÅŸi), Solyom, Bella Nagy, Zoltan Nagy (înaintaÅŸi)
• Rezerve: Berdilă (fundaÅŸ), Pisaru, Istvan Antal (înaintaÅŸi)
• Antrenori: Åžtefan Ionescu, Ion Tiron

Doru Tureanu, omul zilei

"Am plecat cu o lună înainte. Până la turneul final am jucat câteva meciuri amicale în compania unor formaÅ£ii studenÅ£eÅŸti. Le-am bătut pe toate. La Lake Placid am locuit într-o puÅŸcărie! Americanii tocmai construiseră un penitenciar, dar nu apucaseră să-l inaugureze, aÅŸa că s-au gândit să-i dea o utilitate pe timpul Olimpiadei. Stăteam câte doi în cameră, în paturi suprapuse, exact ca la puÅŸcărie! Toaleta, spălătorul, toate erau la parter. Aveam la dispoziÅ£ie două cantine, deschise non-stop, o discotecă ÅŸi o cofetărie. Exista ÅŸi un televizor, undeva jos, la parter. Alături de el era o combină muzicală", îÅŸi aminteÅŸte Mihai Popescu.


PRIETENIE. Mihai Popescu (dreapta, alături de Valerian Netedu) a rămas în relaÅ£ii bune cu mulÅ£i dintre foÅŸtii coechipieri.

Echipa de hochei pe gheaţă a României a evoluat în "Divizia Albastră", alături de Suedia, SUA, Cehoslovacia, Germania Federală ÅŸi Norvegia. Tricolorii au debutat pe 12 februarie 1980 cu o victorie superbă, 6-4 cu RFG. "Doru Tureanu a marcat patru goluri, fiind declarat cel mai bun hocheist al zilei la Jocurile Olimpice", precizează Mihai. Aceasta a fost de altfel singura victorie la Lake Placid. A urmat o înfrângere usturătoare, 0-8, în faÅ£a Suediei, echipă care avea să cucerească medaliile de bronz. Cehoslovacia a fost al treilea adversar al României, în faÅ£a căruia tricolorii au pierdut, previzibil, 2-7, acelaÅŸi scor înregistrându-l ÅŸi în faÅ£a puternicei echipe a Statelor Unite ale Americii, viitoarea campioană olimpică. România ÅŸi-a încheiat aventura la Lake Placid cu un egal, 3-3, cu Norvegia ÅŸi a încheiat grupa pe locul 4.

GRUPA ALBASTRÄ‚: 1. Suedia (9 puncte), 2. SUA (9) - ambele calificate în faza următoare, 3. Cehoslovacia (6), 4. România (3), 5. RFG (2), 6. Norvegia (1).

"Antrenamentele erau de-a dreptul draconice"

"În clasamentul general ne-am clasat pe locul 8, unul deosebit de onorant. A fost cea mai bună clasare a echipei României din istoria participărilor la Jocurile Olimpice de iarnă", spune Mihai Popescu, care continuă: "Ce am primit pentru performanÅ£a noastră? Nimic. Au considerat probabil că primisem pentru calificarea la Olimpiadă. La întoarcerea acasă, ne-au lăsat să păstrăm hainele de prezentare: pantaloni, bocanci, cojoc. Cojocul îl am ÅŸi acum, îl mai poartă nevastă-mea. Åži, era să uit, primisem o sută de dolari diurnă pentru toată perioada ÅŸederii la Lake Placid".

Mihai Popescu citeÅŸte numele foÅŸtilor săi coechipieri ÅŸi strigă catalogul imaginar cu voce tare: "HuÅ£an e acolo, Netedu dincolo, de Solyom nu mai ÅŸtiu nimic, parcă ultima oară era la Ciuc, ăsta e pensionar, Cazacu e în Spania. O generaÅ£ie extraordinară. Am beneficiat de un antrenor, Åžtefan Ionescu, foarte bun, care lucra cu metode din hocheiul adevărat. Apoi aveam medicamentaÅ£ie, programe moderne de refacere, mâncam bine ÅŸi sănătos, antrenamentele erau de-a dreptul draconice. Ä‚sta a fost secretul nostru".

Mihai se opreÅŸte brusc: "ÅžtiÅ£i, n-am fost tentat niciun moment să rămân afară. De ce să fi rămas? Ca sportiv la Steaua aveam grad de ofiÅ£er. Nu duceam lipsă de nimic. În plus, din fiecare deplasare aduceam câte ceva de vânzare ÅŸi aÅŸa ne mai rotunjeam veniturile. Cafeaua mergea cel mai bine, iar cel mai bun preÅ£ al ei era la Miercurea Ciuc. O dădeam cu 1.400 de lei kilogramul. Cafeaua avea cel mai bun preÅ£ în Cehoslovacia de unde o cumpăram chiar ÅŸi cu 250 de lei kilogramul. Când mergeam la ruÅŸi, cumpăram treninguri de la APACA cu 200 de lei bucata, le lipeam câte un abÅ£ibild cu adidas cu ajutorul fierului de călcat ÅŸi scoteam pe unul ÅŸi 150 de ruble! Au fost vremuri frumoase".

În război cu securiÅŸtii

În ultimii ani ai comunismului în România, echipele de club, dar mai ales loturile naÅ£ionale erau însoÅ£ite, în deplasările din străinătate, de câte un securist. Omul legii le urmărea sportivilor orice miÅŸcare în timpul sejurului. "Eu trei ani am fost scutit de acest calvar pentru că n-am fost lăsat să plec afară. La un moment dat mi-au dat voie doar în ţările comuniste. Refuzasem să dau note informative despre colegii mei, iar colonelul Mutu, aÅŸa îl chema pe ofiÅ£erul de Contra InformaÅ£ii al clubului, mi-a promis că nu voi mai pleca în străinătate cât va fi el în funcÅ£ie. Åži s-a Å£inut de promisiune. Până la urmă i-a tras-o Traian Cazacu (foto, primul din stânga, alături de Popescu ÅŸi Costea). Acesta a rămas în Germania în timpul unei deplasări. Cum viza i-a fost obÅ£inută de Mutu, omul meu a fost schimbat din funcÅ£ie. Abia în 1988 am revăzut Occidentul, dar cu securistul pe post de gardă de corp. Chiar ÅŸi aÅŸa puteam rămâne acolo, dar, v-am spus, n-avea niciun rost", rememorează Mihai Popescu.

Cel mai tânăr component al naÅ£ionalei de hochei pe gheaţă a României pare ancorat puternic în trecut. Felul său de a fi ÅŸi modul în care se comportă ascund regrete. Nu se plânge, dar parcă ar vrea să spună ceva. Se răzgândeÅŸte, însă, ÅŸi continuă să povestească despre marea lui dragoste, hocheiul pe gheaţă: "MulÅ£i spun că nu mai avem hochei pentru că nu avem patinoare. E fals. Nici pe vremuri n-aveam patinoare multe. Aveam însă ambiÅ£ie, aveam motivaÅ£ie, aveam un antrenor bun".

Mihai Popescu
50 de ani
Palmares: 12 titluri de campion (toate cu Steaua), 12 Cupe ale României (toate cu Steaua), două locuri 5-8 în Cupa campionilor Europeni (cu Steaua), un loc trei la campionatul Mondial Universitar, locul 7-9 la Jocurile Olimpice de iarnă de la Lake Placid, două locuri trei la Spartachiadă, participant la ÅŸase ediÅ£ii ale Campionatului Mondial ("Mai prindeam două, dar nu mi-a dat Securitatea viză", a precizat Mihai Popescu), calificarea în Grupa Mondială, la juniori, cu România în 1977 ("Era după cutremur, Å£ara n-avea bani, aÅŸa că am lăsat-o baltă", spune Popescu), locul trei în Grupa B la juniori (1978), titlul de maestru emerit al sportului.