Rareş Gheorghe, vânător de epave în Marea Neagră

Acum aşteaptă să se liniştească marea, care e „stricată rău” în această perioadă, iar în două săptămâni preconizează că va intra din nou în adâncuri, undeva lângă Mangalia.

O nişă turistică de exploatat

Rareş a „vizitat” şi studiat până acum aproape 30 de epave, unele vechi de 2.000 de ani. Pentru el, Marea Neagră e un adevărat muzeu de epave şi are de gând să exploateze acest lucru. Lucrează acum la un proiect de accesare de fonduri europene, care să pună bazele turismului la epavele din spaţiul românesc.

„Pentru vest-europeni şi americani ar fi o provocare să vină într-o ţară din fostul bloc comunist şi să vadă epave, unele multe dintre ele militare. Sunt oameni care şi-ar vinde casa ca să vadă o epavă ca «Moscova», distrugătorul rusesc scufundat în al Doilea Război Mondial în Marea Neagră”.

Te poartă curenţii ca pe o păpuşă de cârpă

Prima senzaţie pe care o ai când începi să cobori în mare este una de claustrofobie, povesteşte Rareş. „E un paradox, pentru că te afli într-un spaţiu atât de larg şi totuşi ai impresia că tot acest spaţiu stă peste tine”.

Se instalează apoi o senzaţie puternică de pace şi linişte. Dacă te afli, însă, în Marea Neagră, această stare nu ţine prea mult. „E o mare imprevizibilă, în care apar brusc curenţi ce te poartă pe sub apă ca pe o păpuşă de cârpă, şi unde treci brusc de la zone calde la unele reci, de la 20 la 5 grade Celsius, ceea ce îţi dă o senzaţie incredibilă, de parcă îţi îngheaţă şi creierul”.

Momentele de acest tip, când se descarcă o mare cantitate de adrenalină, îl fac mare fan al Mării Negre. Dacă Rareş intră în adâncuri pentru adrenalină, alţii o fac pentru beţie. O beţie a adâncurilor ce apare la 30 de metri sub apă, când creierul e intoxicat cu azot, iar starea de euforie ce se creează te poate face dependent.

„Peşti coloraţi, apă călduţă, vizibilitate porno! Câh!”

Deşi a făcut scufundări în mările Roşie, Caspică şi Egee, Rareş vorbeşte la superlativ doar de Marea Neagră. „Este incredibilă! Cea mai spectaculoasă cu putinţă!”

Fascinaţia nu vine din ceea îşi imaginează un om obişnuit că ar însemna scufundarea, pentru că nu e deloc o experienţă confortabilă, în care să te bucuri de bancurile colorate de peşti şi de o vegetaţie fascinantă. De altfel, pe Rareş nici nu îl impresionează un astfel de tablou.

„La noi, peisajul maritim este mohorât, cu peşti gri, care nu vin să-ţi mănânce din palmă ca prin alte locuri”. Dă exemplu experienţa din Marea Roşie, cu „peştişori coloraţi, apă călduţă, vizibilitate pornografică! Câh! Astea sunt pentru scufundătorii de acvariu!”

Din minister în adâncuri

Rareş face bani ducând corporatişti în teambuildinguri de sporturi extreme şi îi cheltuieşte apoi pe scufundări. Timp de trei ani a lucrat ca geograf la Ministerul Transportului. Făcea activitate de teren.

Când i s-a cerut să treacă la munca de birou şi să renunţe la tricouri şi blugi tăiaţi în favoarea costumului, şi-a luat rămas bun de la minister. Are semne de bună purtare pe tot corpul. A fost operat la ambele picioare, iar metalul pus de medici în una din rotule îl face vedetă prin magazinele cărora le trece pragul. Toată lumea întoarce capul să vadă cine şi ce a furat de s-a declanşat alarma.

15% e acţiune, restul e studiu

Dincolo de adrenalină, un dram de nebunie şi pasiune, scufundarea căutătorilor de relicve înseamnă şi mult studiu. „E mai mult decât un sport, fiindcă presupune să ai cunoştinţe de fizică, geografie, medicină şi să cercetezi mult. Scufundarea reprezintă 15% din activitatea mea. Restul înseamnă studiu în muzeee, biblioteci şi discuţii cu bătrânii care îşi mai amintesc câte ceva din evenimentele la care au participat”.

ADEVĂR ISTORIC

Distrugătorul „Moscova”, scufundat din greşeală

Pasiunea lui Rareş Gheorghe este, printre altele, şi un sport orgolios: majoritatea scafandrilor caută să descopere şi să cerceteze epave neidentificate de alţii.

Cea mai vânată epavă din apele româneşti este „Moscova”, scufundată în 1941, în al Doilea Război Mondial, ale cărei coordonate exacte nu au fost încă descoperite de scufundători. În ultimele şapte luni, Rareş a studiat istoria acestui distrugător rusesc, mare cât un bloc de trei etaje, al cărui ţel era atacarea ţintelor de pe uscat, în încercarea ruşilor de a cuceri Marea Neagră şi Portul Constanţa.

Varianta oficială a scufundării acestui distrugător este că, după ce a fost lovit de pe mal de către un obuz aparţinând armatei române, a lovit un câmp de mine şi s-a scufundat.

„Realitatea e alta. Studiind documentele din acea vreme, am avut surpriza să aflăm o poveste fascinantă despre cum a fost modificată istoria pentru imaginea ruşilor”, povesteşte Rareş. Accesând informaţii secrete din arhivele bibliotecilor ruseşti, („nu vreau să spun cum am reuşit asta, dar fac informatică de la 8 ani”), a aflat că „Moscova” a fost scufundată de un submarin rusesc, dintr-o gravă eroare a armatei ruse.

„Pentru mentalul soldaţilor ruşi, această poveste nu putea fi prezentată în forma adevărată, aşa că s-a inventat alta”, explică Rareş. Ca adevărul să nu iasă la iveală, mai spune el, când România a trecut de partea ruşilor, soldaţii români martori la eveniment au fost deportaţi în Siberia.

• Epava se află acum la 42 de metri adâncime, iar cercetarea ei este foarte costisitoare. Rareş şi echipa lui de scufundători estimează că ar avea nevoie de 40.000 de euro pentru identificarea şi studierea acesteia.