Cu acea ocazie, astrofizicianul a afirmat că, după ce a trăit cu perspectiva morţii alături în ultimii 49 de ani, nu se mai teme. "Nu mi-e teamă de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor. Am atâtea de făcut înainte", a spus el.
Într-o lucrare publicată anul trecut, Hawking susţinea că nu este nevoie de un creator pentru a explica existenţa Universului. Cartea a provocat comentarii virulente din partea unor lideri religioşi. Rabinul şef Lord Sacks l-a acuzat chiar de "greşeli elementare de logică".
EVZ a aflat cum au primit noua afirmaţie jurnalistul Cristian Tudor Popescu, antropologul Vintilă Mihăilescu (directorul Muzeului Țăranului Român), teologul Radu Preda (director al Institutului Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale şi Interreligioase) şi psihologul Aurora Liiceanu.
În momentul de faţă, românii nu urmează tendinţa europeană şi se declară religioşi, cel puţin în sondaje. Nu mai puţin de 95% dintre români susţin că sunt credincioși, arată un raport din 2010, finanţat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică din România.
CRISTIAN TUDOR POPESCU
"În 20 de ani, niciun candidat nu ne-a promis o viaţă de apoi mai bună. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor"
EVZ: Cum vedeţi recenta afirmaţie a lui Stephen Hawking, referitoare la inexistenţa vieţii de după moarte?Cristian Tudor Popescu: Este declaraţia unui om de ştiinţă. El nu spune: "Dumnezeu nu există", nu spune: "Dumnezeu este opiul popoarelor", în stil marxist. Spune doar atât: nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica lumea. Or asta este o exprimare ştiinţifică, care are un fundament foarte adânc în teorie, în modul de a gândi ştiinţa. E vorba de "Briciul lui Occam": e o idee din Evul Mediu a lui William de Occam, potrivit căreia nu trebuie să multiplicăm ipotezele pentru a explica un fenomen. Adică fiecare "Hai să mai presupunem şi că..." de fiecare dată îţi aduce câte o obiecţie. Acesta e mecanismul pe care vrea să-l reteze "Briciul lui Occam". Acest brici e folosit şi acum de Stephen Hawking acum, când spune că fizica modernă nu are nevoie de Dumnezeu. Dumnezeu ar fi o ipoteză în plus în acest sistem de explicare a lumii.
Un alt lucru foarte interesant pe care-l susţine Hawking este acela că un set de ecuaţii care să descrie fiecare particulă şi fiecare forţă din Univers ar reprezenta triumful suprem al raţiunii umane, întrucât atunci vom şti cum funcţionează mintea lui Dumnezeu.
Cred că este o exprimare metaforică. Pentru că el spune foarte limpede, din punct de vedere individual şi nu politic, ca să spun aşa. Nu politizează în sens marxist când mai afirmă că Dumnezeu e creat de frica de moarte a oamenilor. Aceea este o exprimare legată de psihosociologie şi nu de politica marxistă. Dar, după ce faci o astfel de afirmaţie, nu mai putem lua în considerare aici o reconciliere cu Dumnezeu în exprimarea: ecuaţiile pentru fiecare particulă ne-ar putea duce în mintea lui Dumnezeu. E vorba de o exprimare clar metaforică.
Prin această exprimare, el neagă încă o dată utilitatea conceptului de Dumnezeu în explicarea lumii pe baze fizice raţionale. Pentru că un astfel de set de ecuaţii este imposibil.
Mai are nevoie omul modern de Dumnezeu? Sunt sondaje care arată scăderea popularităţii credinţei, printre europeni, cel puţin.
Sigur că da. Olanda este campioană absolută.
Şi Cehia. Pare surprinzător: e o ţară care nu urmează tiparul celorlalte state ieşite din comunism.
Da, e interesant. Multe biserici din Europa au fost dezafectate. Numărul creştinilor practicanţi din Europa este în scădere masivă. Dar acest sentiment, acest concept de Dumnezeu va fi înlocuit cu altceva. Pentru că el reprezintă o caracteristică profundă a umanului, care poate fi alăturată instinctului de conservare şi instinctului sexual. Omul are nevoie de o proiecţie, are nevoie de o imagine a lui însuşi strălucitoare, mai mare decât el şi perfectă, aflată în afara lui. Are nevoie de un Dumnezeu. Dar gândiţi-vă că, acum câteva mii de ani, Dumnezeu era un idol de piatră uns cu grăsime de vânat. Şi asta nu-l împiedica pe omul respectiv să-l venereze. În religiile păgâne, aşa cum sunt numite cele de dinainte de instaurarea marilor religii monoteiste, Dumnezeu era un copac, era marele lac, era marea ursoaică.
În perioada Renaşterii, a început un proces de scoatere a Dumnezeului religiilor monoteiste din centrul Universului. Odată cu sistemul heliocentric al lui Copernic şi odată cu reforma în Biserică, odată cu Martin Luther şi cu întreaga gândire artistică, ştiinţifică legată de Renaştere, omul a început să fie Dumnezeu pentru om. Acum se întâmplă ceva: actuala civilizaţie tehnologică scoate omul din centrul Universului şi nu îl pune pe Dumnezeu la loc. Pune la loc ceva, tot un fel de Dumnezeu, dar care nu mai are mare legătură cu omul şi care s-ar putea să arate într-un mod nu foarte plăcut. Poate ne va fi greu să ne gândim la această entitate. Va conţine, după părerea mea, ceva străin fiinţei umane.
"Şi comunismul propunea o viaţă de apoi, numai că ea era situată în viitorul luminos"
Dar de viaţa de apoi – desprinsă sau nu de o astfel de divinitate - mai avem nevoie?
Viaţa de apoi este cel mai uşor de utilizat concept, din punct de vedere politic.
Ca dovadă, este folosit de mai toată lumea, indiferent de religie sau de alte tipuri de apartenenţă.
Apare în toate religiile: moartea nu înseamnă sfârşitul, mai urmează ceva. El face posibile marile iluzii ideologice. De natura religiei, de natura comunismului, a nazismului, de natura capitalismului atotbiruitor, gen Francis Fukuyama – "sfârşitul istoriei", odată cu societatea capitalistă democrat-liberală. Câtă vreme mai pot fi vehiculate astfel de macro-ideologii, va fi nevoie de viaţă de apoi. Şi comunismul propunea o viaţă de apoi, numai că ea era situată în viitorul luminos. Era viaţa de apoi din creştinism. Câtă vreme există astfel de societăţi, care oferă o proiecţie – fie în trecut, fie în viitor, fie pe planeta Marte -, va exista şi această viaţă de apoi. Dar cred că iluzia asta e lovită mereu la temelie de avansul tehnologic. E tot mai limpede că odată cu diseminarea informaţiei, cu progresele biochimiei, ale geneticii, ale medicinei în general, e foarte greu să mai crezi că există această viaţă de apoi. E o deosebire fundamentală între omul de astăzi şi omul de acum o sută şi ceva de ani, care era mult mai izolat informaţional. Omul de astăzi – oricât ar fi de bătut în cap şi de lipsit de vreo veleitate culturală – tot este cufundat într-un ocean informaţional care îl udă. N-are cum să se ferească de treaba asta. Or asta distruge, până şi în capul celui mai uşor de prostit personaj, ideea asta de viaţă de apoi.
Credeţi că fără această răsplată multă aflată în Ceruri am putea să avem calităţile pe care Biserica încearcă să le propovăduiască? Stephen Hawking, de exemplu, susţine că trebuie să căutăm valoarea maximă a fiecărei acţiuni a noastre. Ar putea fi înlocuită această idee a vieţii de apoi cu această teorie formulată de Stephen Hawking? Până la urmă, e mult mai concretă imaginea unei grădini în care să te odihneşti.
Da, e mult mai sugestivă imaginea grădinii Raiului. Vedeţi, că Raiul are şi o componentă de lenevie veşnică. N-am auzit până acum de vreun Rai în care se munceşte. A, am auzit de un Iad în care eşti pus la munci, la cazane. Dar n-am auzit de vreun Rai în care se munceşte efectiv. După cum spunea Mark Twain, pe acolo cânţi melodii de la şcoala de duminică, cânţi la harpă şi te plimbi prin ierburi înalte, nu faci nimic. Eu am fost întotdeauna un spirit raţional, mi-a fost greu să integrez acest concept de Dumnezeu. Sunt fan al raţionalismului, ca să zic aşa. Dacă mai aveam însă vreo umbră cât de mică de îndoială în legătură cu această posibilitate a vieţii de apoi, pentru că şi în mine există această nevoie de Dumnezeu, a fost spulberată odată cu lectura unui interviu cu un om pe care-l admir nespus: Stanislaw Lem, una dintre cele mai mari minţi ale umanităţii. Cu puţin timp înainte de a muri, după ce trecuse printr-o moarte clinică, spunea: "Terminaţi cu prostiile, nu există nimic! Dincolo nu este altceva decât gustul dulceag al morţii".
Dacă mai avem nevoie de viaţa de apoi? Răsplata asta e o escrocherie în fond, este o escrocherie prin care oamenii pot fi controlaţi. Istoria umanităţii, din momentul în care oamenii au început să fie suficient de mulţi, a fost nevoie ca ei să fie controlaţi prin nişte concepte, prin nişte simboluri care să poată guverna colectivităţi. Dificultatea constă în faptul că nu poţi pune un poliţist lângă fiecare cetăţean. Şi atunci trebuie să inventezi nişte concepte prin care să-i ghidezi spre ceea ce doreşti, fără intervenţie fizică. De aici necesitatea de Biserică şi de viaţă de apoi. Eu nu cred în această viaţă de apoi.
Căutarea de care vorbea Hawking presupune deja un efort din partea individului.
În primul rând e abstractă. Exprimarea lui este foarte bună pentru un anumit nivel de gândire. Pentru propagandă este ineficientă. Dacă însă viaţa de apoi se va pulveriza, atunci se va inventa altceva. Şi nu în sensul folosit de Hawking, pentru că acesta e greu, presupune muncă, presupune un efort al fiinţei umane, presupune a nu te lăsa pradă instinctelor, inacţiunii. Până să te ajute Dumnezeu, omul trebuie să lucreze asupra sa, spune el. Să se îmbunătăţească pe sine.
Nu părem să ne îndreptăm spre un asemenea model de individ.
Nu. Pentru că toate modelele de până acum – religioase, politice – oferă o perspectivă comodă. Chiar şi în cele mai crâncene concepte există promisiunea stării finale în care nu mai trebuie să ne spetim: atingem starea aia şi vom fi nişte regi ai Universului cu toţii. Or Hawking ne propune exact contrariul: nu ne rămâne decât să muncim toată viaţa asupra nouă înşine.
Un autocontrol moral, practic.
Da, ceea ce e foarte dificil şi neplăcut. Dacă ne apucăm să le propunem aşa ceva românilor, e jale. Câte procente ia un partid aşa?
Le propunem pensii mai mari şi viaţa de apoi, în cazul acesta.
Bineînţeles. În 20 de ani, niciun candidat nu ne-a promis o viaţă de apoi mai bună, o viaţă de apoi confort sporit. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor, la români ar fi ţinut.
RADU PREDA
"Un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică"
EVZ: Cum percepeţi afirmaţia lui Stephen Hawking?
Radu Preda: Face parte dintr-o serie mai lungă de manifestări ale neo-ateismului materialist. Nu e singurul care face o astfel de afirmaţie şi nu e prima dată când Biserica se vede confruntată cu un tip de discurs agresiv. Dacă, de pildă, noi am spune că trei sferturi din legile ştiinţelor exacte sunt doar ipoteze şi că ştiinţa are o foarte mare doză de neobiectivitate, s-ar supăra oamenii de ştiinţă. Însă un om de ştiinţă ca acesta nu se jenează să ne arunce în faţă faptul că suntem complet fabulatorii. Este o chestiune şi de proporţie, atunci când acuzi. E foarte importantă cultura dialogului.
Nu e primul om de ştiinţă care face o astfel de afirmaţie.
Nu e primul şi nici ultimul. Deja pe piaţa de carte şi pe piaţa ideilor, anul Darwin a ocazionat o recrudescenţă a discursului antireligios, argumentat – aşa-zis - ştiinţific. Problema este că un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică. E ca şi cum, ca om de ştiinţă, ai exclude din start o ipoteză. Or ştiinţa adevărată înseamnă că eşti deschis la orice ipoteză, până când faci demonstraţia că acea ipoteză nu se susţine. Cu cât eşti mai om de ştiinţă, ca să zic aşa, cu atât ipoteza existenţei lui Dumnezeu este mai viabilă.
Totuşi, în condiţiile în care Stephen Hawking e o personalitate ultra-cunoscută, credeţi că va prinde mai mult la public declaraţia sa?
Cred că va prinde la fel de mult ca intervenţia aiuritoare a Madonnei în legătură cu minoritatea ţiganilor din România. Faptul că eşti o personalitate nu te face automat şi lider de opinie. Din fericire.
"Noi nu vedem viaţa de apoi ca pe o destinaţie turistică"
Cum credeţi că ar arăta o lume fără ideea vieţii de apoi?
Vedem acea lume în romanele lui Dostoievski. Avem acea replică genială, în care se arată că dacă Dumnezeu nu există, totul este posibil. Totul, adică Răul. Ipoteza existenţei lui Dumnezeu este fundamentală pentru realitatea existenţei societăţii. Din acest punct de vedere, existenţa lui Dumnezeu este condiţia minimală pentru ca o societate să existe coerent, să nu se topească într-un şir nesfârşit de conflicte şi de contestări reciproce.
Viaţa de apoi ar fi deci mai mult decât o răsplată, aşa cum o privesc unii creştini.
Nu. Teologic vorbind, noi nu vedem viaţa de apoi ca pe o destinaţie turistică în care avem acces doar prin moarte. Viaţa de apoi, sau Împărăţia lui Dumnezeu, ca să vorbim în termeni religioşi, se construieşte de aici. De aceea, ceea ce facem noi în această viaţă nu poate fi lipsit de relevanţă pentru ceea ce este dincolo de această viaţă istorică. Aici, Biserica se arată în toată splendoarea ei. Moartea este cel mai mare eveniment al vieţii, şi de aceea ceea ce este înainte de moarte se răsfrânge asupra a ceea ce este după. Noi avem o întreagă cultură în acest sens: cultul morţilor este legat tocmai de această reciprocitate a lumilor. Noi ne pregătim pentru viaţa de dincolo, iar viaţa de dincolo influenţează viaţa de aici, într-un raport de întrepătrundere. Altminteri, dacă viaţa ar fi ultima oprire a existenţei, toate ar cădea într-un absurd fără margini.
Vedeţi un pericol în faptul că sondajele arată o scădere a numărului oamenilor care se declară religioşi?
Sunt fenomene conexe celui religios. Nu trebuie să le tratăm nici cu superficialitate, nici să le credităm mai mult decât e cazul. E limpede că există o uzură religioasă, pe care trebuie să o avem în vedere atunci când analizăm portretul vieţii religioase în ansamblu. Însă până la a trage concluzii radicale e un drum lung, trebuie să fim foarte echilibraţi în analiză. Şi în România, care e majoritar religioasă, avem fenomene discutabile din punctul de vedere al educaţiei religioase, al modului în care oamenii îşi asumă credinţa. Şi acum, în ţări, precum Olanda sau Cehia, ţări cu mulţi oameni care nu se declară religioşi, nu ne permitem să spunem că nu există o credinţă. Lucrurile sunt nuanţate, pentru că identitatea religioasă este o valoare în permanentă mişcare şi ţine de vârsta spirituală a fiecăruia. E foarte greu să cuantifici.
VINTILĂ MIHĂILESCU
"Teoria designului inteligent lasă multe punţi de comunicare cu ştiinţa"EVZ: Credeţi că ideile de "Dumnezeu", "Rai" sau "viaţă de apoi" pot fi "desfiinţate" pe calea ştiinţei, pot fi şterse astfel din conştiinţa oamenilor?
Vintilă Mihăilescu: Evident că nu, dar modul în care ni le reprezentăm a fost – şi va mai fi – influenţat de cunoaştere în general. Heliocentrismul sau evoluţionismul, de pildă, au fost considerate multă vreme "teocide" şi incompatibile cu religia şi tot ce derivă din aceasta. Astăzi, toată lumea acceptă ca Pământul e rotund şi nu a fost pus de Dumnezeu în centrul Universului, iar Biserica Catolică a recunoscut de mult teoria lui Darwin. Ceea ce nu i-a împiedicat pe credincioşi să creadă într-un Dumnezeu şi să fie convinşi în continuare de existenţa unei forme sau alta de "viaţă de dincolo". La un nivel ceva mai sofisticat, teoria designului inteligent, propovăduită de ceva vreme de către numeroşi teologi, este o schimbare fundamentală de viziune asupra divinităţii "canonice" şi lasă extraordinar de multe punţi de comunicare cu ştiinţa.
În cazul în care explicaţiile lui Stephen Hawking despre felul în care s-a format Universul ar fi asimilate, în timp, nu doar de mediul ştiinţific, ci şi de societate, în ce fel ar modifica ele mentalitatea oamenilor?
Întrebat de ziarul "The Guardian" "şi atunci, ce-i de făcut?", Hawking a răspuns: "We should seek the greatest value of our action" (Trebuie să ne străduim să conferim cea mai mare valoare posibilă acţiunilor noastre). Cu ce este un astfel de imperativ moral diferit de preceptele oricărei mari religii.
AURORA LIICEANU
"Splendoarea minţii umane este o faţă a monedei. Cealaltă e fie întunecimea ei, fie limitele ei"EVZ: Ce aţi spune dacă mediul academic al fizicienilor ar declara că toate misterele existenţei umane au fost rezolvate, că nu mai e nimic inexplicabil din punct de vedere ştiinţific în legătură cu apariţia vieţii, că motivul pentru care existăm a fost descifrat matematic?
Aurora Liiceanu: Nu cred că misterele se rezolvă şi nu cred că se rezolvă brusc. Dacă ne referim la Hawking, putem să-l adăugăm pe Martin Rees, astrofizician, cosmolog la Cambridge care susţine că "nu noi oamenii vom fi spectatorii decesului solar, peste şase miliarde de ani. Ci creaturile de atunci, la fel de deosebite de noi, pe cât ne deosebim noi de bacterii şi de amibe". Nu cred că misterul poate fi descifrat.
Pot fi şterse ideile de "Dumnezeu", "Rai" sau "viaţă de apoi" din conştiinţa oamenilor?
Cunoscutul psihiatru şi scriitor Irvin Yalom susţine că omul este cablat la frica de moarte, prezentă în hard-ul nostru mental şi datorită acestei frici omul a inventat filosofia şi religia, dar şi o terminologie de poveste.Exploratorii creierului, oricât de atent şi minuţios ar căuta şi cerceta, nu pot depăşi un obstacol care este o idee: nu se poate localiza o "substanţă a eu-lui".Scriitorul Julian Barnes, care a fost obsedat de gândul morţii, de la 15 ani, aproape cotidian, cum spunea el, susţine că nu trebuie să mai rămânem cantonaţi într-o Teorie a Eu-lui, ci în o Teorie a Mănunchiului. Se referă evident la genetică. Şi cum este nemăsurat de lucid, el susţine că "eu" există în sens propriu doar în gramatică.
Cei care sunt atraşi de biologie, de evoluţionism, admiratori ai lui Richard Dawkins, privesc religia ca pe o consolare generalizată, având puterea unei teorii conspiraţioniste. "Religia disperării", a spus Barnes. Şi sigur, îi dau dreptate lui Hawking. Splendoarea minţii umane este o faţă a monedei. Cealaltă este fie întunecimea ei, fie limitele ei. Când s-a sinucis Arthur Koestler a lăsat un bilet în care-şi exprima "speranţe timide într-o viaţă de apoi depersonalizată". Se observă preocupări mari în ultima vreme faţă de eutanasie, ştiinţe oculte, stări înainte de moarte; chiar şi în psihologie s-a dezvoltat o ramură a "psihologiei pierderii", a liberului arbitru şi a destinului uman.
Ce fel de consecinţe credeţi că ar putea genera teoria lui Hawking despre inexistenţa vieţii de apoi? Ar putea fi exploatată politic?
Există o sete de gurucraţie, o sensibilitate crescută care duce la vulnerabilitate, la contagiune socială şi grupuri întregi de oameni se caută între ei pentru a se susţine. În fond suntem construiţi de mediul în care trăim, chiar dacă genetica şi biologia au partea lor de importanţă. Dar nu cred în mari consensuri, pentru că mulţimile generează grupuri cu viziuni diferite, ideologii diferite, preferinţe mentale diferite. Cred că fantasma imortalităţii este un construct mental foarte necesar condiţiei umane de confruntare cu frica de moarte şi relaţia individ-lume.
Cum ar modifica asimilarea acestor explicaţii mentalitatea oamenilor?
La nivel mai global nu cred că paradigmele se schimbă cu uşurinţă. Oamenii nu se schimbă şi cu greu există convertiri mentale. Asimilarea unei paradigme este ceva care are loc după o conştientizare a ceva la nivel general, cum se încearcă astfel cu poluarea, grija pentru planetă, violenţa umană.
CÂTEVA REPREZENTĂRI
Grădina de dincolo de moarte
Majoritatea religiilor conferă Paradisului imaginea unui atemporal loc feeric. Ajung aici cei care trăiesc după codul moral al fiecărei religii. Deşi reprezentarea grafică a Raiului a variat în timp, semnificaţia sa a rămas aceeaşi. Atunci când încă nu era cunoscută adevărata formă a Pământului, iar Lumea Veche ducea campanii de explorare a celorlalte continente, mulţi îşi imaginau Paradisul după întruchiparea luxuriantă a teritoriilor nou-descoperite. În islamism, Paradisul se numeşte "Djanne" (minune), iar în hinduism e numit "Regatul bun". Pentru budişti, Paradisul se cheamă "samsara" (realitate iluzorie) şi constă în suprapunerea a şapte Raiuri. Cei care acumulează o karma pozitivă de-a lungul vieţii pot renaşte într-unul din aceste ceruri.
INTERVIU
Miercuri, 18 Mai 2011. 9277 vizualizări, 1095 comentarii, 32 voturi
Lupta lui Hawking cu Dumnezeu. Românii ţin cu religia
HAWKING VS RELIGIE: O DEZBATERE VECHE, REAPRINSĂ. Personalităţi din spaţiul public românesc comentează cea mai recentă afirmaţie a omului de ştiinţă Stephen Hawking. Acesta a susţinut, recent, că viaţa de apoi e doar \"o poveste\".
Sursa: REUTERS
Stephen Hawking nu e prima personalitate care încearcă să desprindă din conştiinţa oamenilor imaginea grădinii luxuriante promise dincolo de moarte.
Însă cuvintele unuia dintre cei mai respectaţi oameni de ştiinţă din istorie – rostite prin intermediul tehnologiei speciale care-i transformă gândurile în sunete egale, venite parcă din altă lume – capătă o cu totul altă greutate. "Văd creierul asemenea unui computer care va înceta să lucreze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric", a declarat Hawking acum câteva zile, pentru "The Guardian".
Spune-ţi părerea!
Daca aparenta corpului informational al universului ar fi analogica cu expresia:
X
iar aparenta \"participarii complete\" (sumei) spectrului uman (umanitatii) la X ar fi analogica cu expresia:
Y
iar sensul informational al universului - poate fi afirmativ sau interogativ ca structura - ar fi dat de expresia
= ?
atunci
Religia nu face altceva decat sa ne atraga atentia la cele ce stim: la X si la Y, si la cele ce nu stim: la semnul de intrebare.
Stiinta nu face altceva decat sa ne atraga atentia asupra expresiei X.
---demonstratia la afirmatia pe care am facut-o mai jos, in leg cu faptul ca ortodoxia circumscrie stiinta
Cine ia biblia in serios nu este foarte inteligent.
Ce vorbeşti? Păi cei mai mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă iau Biblia în serios, pentru că merită luată în serios!
Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu e autorul principal al Bibliei. Oamenii au fost doar autorii secundari şi au scris sub inspiraţia lui. Dar Dumnezeu a transmis adevarurile adaptându-se limbajului şi cunoştinţelor lor din acea perioadă.
Iată argumente că Biblia este inspirată de Dumnezeu:
Revelaţia supranaturală
a) Despre scrierile Bibliei şi ale Sfintei Tradiţii şi despre inspiraţia lor de către Dumnezeu
Pe lângă faptul că ni se descoperă prin revelaţia naturală, Dumnezeu ne-a descoperit existenţa sa şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte şi prin Revelaţia supranaturală : prin profeţi şi prin Fiul său întrupat, Isus Cristos, precum şi prin apostoli şi sfinţii părinţi ai Bisericii. De asemenea, ne-a descoperit şi ceea ce trebuie să facem pentru a ajunge la mântuire. Sunt două mari izvoare care cuprind Revelaţia supranaturală a lui Dumnezeu : Sfânta Scriptură (Biblia) şi Sfânta Tradiţie (Sfânta Tradiţie cuprinde scrierile sfinţilor părinţi ai Bisericii, marii teologi creştini).
Biblia este inspirată de Dumnezeu, la fel şi scrierile Sfintei Tradiţii. Dumnezeu e autorul principal al Bibliei şi al scrierilor Sfintei Tradiţii, oamenii care au scris cărţile Bibliei şi ale Sfintei Tradiţii au fost doar autorii secundari şi au scris sub inspiraţia Lui. Dumnezeu ne-a transmis cuvântul său prin ei, folosind limbajul şi cunoştinţele lor din acea vreme. Dumnezeu a intenţionat să ne transmită Revelaţia şi ceea ce avem de făcut ca să ne mântuim.
Biblia este operă divino – umană (teandrică) şi constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiraţie divină, prin oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris, mişcaţi de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu a încredinţat omului cunoştinţa necesară în vederea mântuirii.
Pentru o primă lectură în privinţa adevărului şi inspiraţiei Bibliei îţi recomand cărţile Şi totusi Biblia are dreptate de Werner Keller şi Biblia este totusi adevarata de Petru Popovici
Am adus câteva argumente care demonstrează de ce Biblia este adevărată şi inspirată de Dumnezeu : Pe lângă dovezile arheologice care confirmă evenimentele relatate în Biblie, există şi argumentele profeţiilor biblice: Autorii cărţilor sacre ale Bibliei au afirmat că ceea ce au scris este din inspiraţia lui Dumnezeu iar afirmaţiile lor sunt confirmate de împlinirea profeţiilor biblice: cărţile Bibliei conţin profeţii care s-au împlinit după multe secole, întocmai cum au fost scrise, deci e clar că autorii au fost inspiraţi de Dumnezeu, care cunoaşte şi ceea ce va fi în viitor. Dacă nu ar fi fost inspiraţi de Dumnezeu, ei nu ar fi avut de unde să ştie ce va fi după multe secole. Preştiinţa lui Dumnezeu (faptul că Dumnezeu cunoaşte ce va fi în viitor) nu înseamnă predestinare : Dumnezeu, fiind atotştiutor, cunoaşte ceea ce vor alege oamenii, dar el nu-i predestinează pe oameni să aleagă într-un fel sau altul, deci oamenii au libertatea voinţei şi responsabilitatea pentru alegerile lor.
Despre cuvântul lui Dumnezeu inspirat autorilor cărţilor din Sfânta Scriptură puteţi citi accesând linkul următor:
profamilia.ro/catehism.asp?cbc=on
\"I believe in Spinoza's God who reveals himself in the orderly harmony of what exists, not in a God who concerns himself with the fates and actions of human beings.\"
Albert Einstein
@ Cezar : Am citit mesajul tau dar nu am gasit nici un argument si nici o demonstratie care sa-ti sustina punctul de vedere.
In cel mai bun caz este un exemplu clasic de logica circulara - dar asta este consistent cu toti cei ce-ti impartasesc halucinatiile.
Mai incearca.
Profeţiile scrise în Biblie cu mii de ani în urmă s-au îndeplinit! Ce argument mai bun decât acesta poate exista ? Îndeplinirea profeţiilor demonstrează din plin că Biblia este inspirată de Dumnezeu. Pe lângă asta, sunt şi argumentele arheologice : arheologii au descoperit ruinele unor cetăţi, precum şi alte lucruri descrise în Biblie. Şi mai sunt multe alte argumente. Pentru o primă lectură în privinţa adevărului şi inspiraţiei Bibliei îţi recomand cărţile Şi totusi Biblia are dreptate de Werner Keller şi Biblia este totusi adevarata de Petru Popovici
b) Continuare - Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat : Revelaţia în Persoană
Domnul Isus Cristos a spus şi a dovedit prin toată viaţa sa, prin învăţăturile şi prin minunile sale că este Mesia promis şi profeţit, Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om (nu doar profet) şi că el este Calea, Adevărul şi Viaţa. În el sunt două firi : Divină şi umană. El este în acelaşi timp Dumnezeu şi om.
În afară de profeţiile cu privire la multe evenimente din lume, în Vechiul Testament au mai fost profeţite cu multe secole înainte de naşterea Domnului Isus Cristos şi principalele evenimente din viaţa sa, cum ar fi: locul şi împrejurările naşterii sale, multe dintre minunile sale, moartea pe cruce şi învierea sa. Profeţiile s-au împlinit întocmai.
În opera Cugetări, capitolul Dovezi despre Isus Cristos prin profeţii, Blaise Pascal scrie: „Chiar dacă un singur om ar fi făcut o carte de preziceri despre Isus Cristos, despre timpul şi modul venirii lui şi Isus Cristos ar fi venit potrivit acestor preziceri ale lui, numai acest fapt ar fi fost de o putere infinită. Însă aici [în Vechiul Testament] este mult mai mult. Un şir de oameni [profeţii], timp de patru mii de ani, în mod statornic şi fără prea mari deosebiri, vin, unul după altul, să profeţească aceeaşi venire. Un popor întreg o vesteşte [poporul evreu] şi acest popor subzistă timp de 4000 de ani, pentru a face în grup o mărturie siguranţei pe care o are despre ea şi de la care nu poate fi întors prin niciun fel de ameninţări şi prin nicio persecuţie ; lucrul acesta este cu totul considerabil.” (Blaise Pascal, Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucreşti, 1992, p. 378 – 379).
Precizare : perioada de 4000 de ani se referă la timpul poporului evreu din Vechiul Testament, nu la timpul de la facerea lumii, pentru că timpul scurs de la facerea lumii poate fi de miliarde de ani.
În afară de faptul că viaţa, moartea şi învierea lui au fost profeţite cu mult timp înainte, Domnul Isus Cristos a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu prin faptul că a făcut minuni foarte mari, cum ar fi: a înviat morţii, a înviat el însuşi din morţi, a potolit furtuna pe mare, a vindecat atâţia orbi, bolnavi, etc.
Prin profeţiile împlinite referitoare la viaţa, moartea şi învierea Lui, prin marile Sale minuni, prin toată viaţa şi învăţăturile Sale, Isus Cristos a dovedit din plin că este Mesia, Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om. El este a doua Persoană din Sfânta Treime, Fiul, care s-a întrupat.
După înviere el a mai rămas 40 de zile pe pământ, până la înălţare. Apostolii au mâncat şi au vorbit cu el şi în aceste 40 de zile de după Înviere. Apoi ei au predicat toată viaţa lor despre Învierea Domnului Isus Cristos şi şi-au dat viaţa pentru acest adevăr. E clar că nu şi-ar fi dat viaţa pentru o minciună. Blaise Pascal spunea : „Cred cu bucurie în cuvântul acelora care şi-au dat viaţa pentru ceea ce au spus.”
Accesând linkul următor găsiţi o carte foarte bună despre Isus Cristos. Poate fi citită direct pe internet:
profamilia.ro/sftreime.asp?isuscristos
Domnul Isus Cristos-a jertfit, a murit şi a înviat ca să ne deschidă calea spre fericirea veşnică, dar mai departe mântuirea depinde şi de efortul nostru. El a suferit, a murit şi a înviat pentru noi fără de noi, dar nu ne poate mântui fără de noi, fără colaborarea noastră. Domnul Isus Cristos a trecut din moarte la viaţă, iar noi să trecem, prin pocăinţă, de la păcate la viaţa cea nouă a harului său şi, din orice Biserică am face parte, să fim creştini adevăraţi, nu doar cu numele sau de formă. Sa nu rămânem doar la suprafaţă, doar la forme fara fond. Să fim pământ rodnic, nu pământ pietros pentru cuvântul lui.
Prin liberul arbitru omul poate valorifica jertfa Domnului Isus Cristos sau o poate face inutilă pentru el. Deci, să nu facem inutilă jertfa Domnului Isus Cristos pentru noi!
Mai multe poţi citi şi vedea pe blogul următor:
cezar-iasi.blogspot.com/
Recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte, care e chiar în josul paginii de blog. În afară de argumente şi dovezi, pe blog găsiţi: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele conţin şi posturi TV şi de radio on-line), cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante
Tu te crezi mai inteligent decat ISAAC NEWTON, mare matematician, fizician şi astronom englez care a realizat formula binomului, care-i poartă numele, a studiat dispersia luminii, a inventat telescopul cu oglindă, a adus contribuţii la fundamentarea mecanicii, a descoperit legea atracţiei universale, etc. E unul din cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă.
Cu toate că a ajuns aşa departe în ştiinţă şi atât de renumit, el a rămas până la moarte un zelos cititor al Bibliei, pe care o considera adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.
Pe monumentul lui din Westminster, se află următoarea inscripţie: \"Interpret sârguincios, înţelept şi corect, al naturii şi al Sfintelor Scripturi. Prin filozofia sa, el a afirmat măreţia lui Dumnezeu cel Atotputernic, iar prin caracterul său, exprima simplitatea evanghelică”.
În legătură cu proorociile Scripturii el spune: \"Dumnezeu a dat profeţiile nu spre a satisface curiozitatea oamenilor făcându-i să vadă mai dinainte lucrurile care urmează, ci pentru că după ce s-au împlinit să poată fi interpretate prin evenimente şi astfel Providenţa Sa, nu a interpretului, să fie arătată lumii”.
Intrebat la un curs de catre un student cum va putea Dumnezeu sa adune trupurile miliardelor de oameni putreziti si sa-i invieze, Newton i-a cerut sa-i aduca doi pumni de pamant din gradina de afara pe care i-a amestecat cu pilitura de fier. Luand un magnet, l-a apropiat de pamant si pilitura a fost atrasa de magnet, lipindu-se de el, in acelasi timp adresandu-se pe un ton grav intregii asistente: ,,Daca eu, om pacatos am putut sa aleg pilitura de fier din acesta gramada de pamant, cu cat mai mult Dumnezeu care a facut acest pamant, nu va putea El sa adune trupurile oamenilor si sa-i invieze, cand tot El i-a creat din pamant?
Hristos a inviat!
Adevarat a inviat!
Draga \"cutezatorule\" Antirpoton, se observa mesajul \"automat\" si fara consistenta. Observ lipsa de liber arbitru.
Vedeti ca cel care a dat raspunsul, Antirpoton sau Antiproton este \"animat\" in virtutea timpului sa execute comanda \"Ignore\".
Intotdeauna am vrut sa inteleg mecanismul in spatele acestui tip de raspuns (cel in care o persoana devine ignoranta si se sminteste) si mi-am dat candva seama ca aceasta se datoreaza lipsei de liber arbitru. Cel ce da astfel de raspunsuri, nu \"gandeste\" pentru sine. Acela nu are autonomie. El nu ia decizii. El este \"robotul manevrat\". El si multi altii sunt \"credinciosii\" care se aliniaza la coada Hawking. Daca nu ar fi credincios in teoriile lui Hawking, inseamna ca dumnealui este la acelasi nivel de inteligenta cu Hawking, a inteles toate teoriile acestuia; dar nu este asa, dansul este (facut(!) sa aleaga sa fie) credincios in Stephen Hawking, pentru ca teoriile lui Hawking sunt sigur ca le \"intelege\" intr-un mod foarte limitat.
Este un fenoment foarte ciudat. Este ca si cum oamenii ar fi particule de apa intr-o cascada care se revarsa intr-o prapastie fara intoarcere. Deci, in general, modul de \"functionare\" al omului ar fi asa \"by default\", de cadere continua; ciudatenia era ca daca prin aceasta \"cascada\" punea Dumnezeu causul palmei, multi oameni sareau de buna voie din palma in prapastie.
Deci, liberul arbitru:
Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.
vezi ca zice \"de la întemeierea lumii\", de aici reiese lipsa de liber arbitru.
Ce-ar fi sa mai pui mana un pic pe teorie, sa zicem Teoremele Incompletului ale lui Goedel ca omul ala a demonstrat ca nu se poate ceea ce vrei tu:
\"Oricare teorie generata efectiv, capabila de a exprima aritmetica elementara nu poate fi in acelasi timp si consistenta si completa.\"
Iti dai seamna ca daca aritmetica elementara nu are nici o sansa, ce pretentii sa mai ai de la fizica moderna.
\"After coming into contact with a religious man I always feel I must wash my hands\"
Friedrich Nietzsche
@ Mihai din Texas crestin ortodox : nu toata lumea citeste aceeasi carte de povesti ca si tine si este posibil ca ceilalti sa-si dezvolte propria lor perpectiva asupra lumii.
Daca tu te simti confortabil in halucinatia ta probabil ca meriti asta - felicitarile mele.
Pe mine in schimb nu ma atrage aceasta idee de a diviniza o entitate supranaturala (imaginara...), schizofrenica (sfanta treime...), dictatoriala (atotputernicul...) si infatuata (veneratie neconditionata...).
Pe de alta parte daca ar scoate cineva paragraful cu \"crede si nu cerceta\" din brosura poate mai stam de vorba.
Pana atunci toate cele bune.
P.S. La ultimul recensamant au iesit vreo 300mil crestini ortodoxi la o populatie de 6852mil deci cam 4 procente - cred ca ar fi cazul sa strangeti randurile si sa va faceti crucile mai viguros ca ramaneti de caruta.
Pt. Antiproton: Dictonul \"crede şi nu cerceta\" nu este din Biblie iar Biserica nu subscrie nicăieri acestui dicton!
Numai ştiinţa superficială sau ideologia pozitivistă intră în conflict cu religia, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie, spre Dumnezeu, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon : „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu. ” Ideologia pozitivistă este doar un curent minor în cadrul filosofiei ştiinţei, nu reprezintă nicidecum ştiinţa însăşi!
În ce priveşte cuvintele pe care le foloseşti la adresa lui Dumnezeu...arată că n-ai înţeles nimic din învăţătura creştină şi că trebuie să te informezi. Sunt volume întregi care explică aceste lucruri. Dumnezeu nu are nicidecum atributele pe care le-ai scris tu.
Sunt foarte multe argumente şi dovezi că există Dumnezeu, raiul şi iadul. Dar aceste argumente şi dovezi nu sunt la nivelul empiric, material, cu excepţia miracolelor, care se pot constata la nivelul lumii materiale. Miracolele sunt de fapt intervenţii ale lui Dumnezeu sau ale sfinţilor şi îngerilor în lumea materială.
Sunt două tipuri principale de Revelaţie : Revelaţia naturală (Dumnezeu îşi arată existenţa prin creaţia sa) şi Revelaţia supranaturală (pentru că Dumnezeu a descoperit oamenilor existenţa sa prin profeţi, prin Fiul său întrupat, Isus Cristos, şi prin multe fapte şi intervenţii minunate). Revelaţia este un dar al lui Dumnezeu, o iniţiativă liberă a lui, care vine în întâmpinarea oamenilor, se pune în contact cu ei, dialoghează cu ei şi le arată mijloacele necesare pentru a ajunge la mântuire. Scopul suprem pe care trebuie să-l avem în viaţă este mântuirea, adică să ne pregătim pentru a ajunge la fericirea veşnică.
Referindu-se atât la Revelaţia naturală, cât şi la Revelaţia supranaturală, Galileo Galilei spunea că ne putem potoli setea de cunoaştere de la două izvoare – Cartea Naturii şi Cartea Scripturii – care provin, amândouă, de la Dumnezeu, deci nu pot intra în conflict.
Nu-l putem vedea în mod direct, nemijlocit pe Dumnezeu, nici nu-l putem înţelege deplin cu mintea noastră mărginită. Aceasta din cel puţin trei motive:
a) Dacă am avea avea o evidenţă a existenţei lui Dumnezeu, adică dacă am cunoaşte existenţa sa în mod direct, nemijlocit, atunci n-ar mai avea nicio valoare credinţa. Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă, dacă ar face acest lucru, credinţa nu ar mai avea nicio valoare. Deci Dumnezeu nu apare în mod evident, tocmai pentru a lăsa loc credinţei. Isus i-a zis lui Toma : « Toma, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut. » (In. 20,29). Credinţa este o condiţie necesară pentru mântuire, dar nu e suficientă. Pe lângă credinţă este nevoie şi de urmarea cuvântului lui Dumnezeu.
b) Noi avem şi trup, nu numai spirit, dar Dumnezeu nu are trup, el este doar spirit. Deci noi, fiind şi fiinţe corporale, materiale, nu-l putem vedea în viaţa pământească pe Dumnezeu, care este spirit pur. Dumnezeu i-a vorbit lui Moise pe munte din mijlocul unui rug care ardea fără să se consume. Când Moise a cerut să-i vadă faţa, Dumnezeu i-a zis: « Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască. » (Ex. 33,20).
c) Dumnezeu este infinit şi perfect, dar noi suntem imperfecţi şi acesta este încă un motiv pentru care nu-l putem vedea, nici nu-l putem înţelege cu mintea noastră mărginită. Deşi ni s-a revelat, pe de altă parte Dumnezeu ne rămâne ascuns, inefabil în profunzimea esenţei sale.
Evagrie din Pont spunea că „un Dumnezeu care ar putea fi înţeles de mintea umană, n-ar mai fi Dumnezeu.”
Sfântul Augustin se plimba pe malul mării cugetând la Dumnezeu, dorind să înţeleagă cu raţiunea misterul Sfintei Treimi. Atunci i-a apărut un înger care l-a îndemnat să facă o groapă în nisip. După ce a făcut groapa, îngerul i-a spus să aducă marea în groapa cu nisip. Când Sfântul Augustin i-a spus că aşa ceva este imposibil, îngerul i-a răspuns: „Tot la fel, este imposibil pentru omul cu gândirea mărginită să-L înţeleagă pe Dumnezeu, Cel nemărginit.”
Blaise Pascal vorbeşte despre Dumnezeu care se descoperă, dar nu în mod evident: pe de o parte se descoperă, dar pe de altă parte rămâne ascuns, « Deus absconditus » (Dumnezeu ascuns, sau Dumnezeu tainic). Atributul « ascuns » sau « tainic » se referă atât la faptul că nu-l putem vedea pe Dumnezeu, cât şi la faptul că nu-l putem înţelege cu mintea noastră mărginită.
În legătură cu faptul că Dumnezeu s-a revelat în mod discret şi a moderat cunoaşterea sa, iată câteva fragmente din opera « Cugetări » a lui Blaise Pascal :
« Şi astfel voind să apară clar în ochii celor ce-l caută din toată inima lor şi să rămână ascuns celor ce fug cât pot de el, a moderat cunoaşterea sa, în aşa fel că a dat semne evidente despre sine celor ce umblă pe căile lui şi semne confuze celor ce nu-l caută deloc.
Lucrurile sunt destul de clare pentru cei ce doresc să vadă şi destul de obscure pentru cei ce fac contrariul.
Ceea ce se vede în lume nu arată nici o lipsă totală, nici o prezenţă evidentă a Divinităţii, ci prezenţa unui Dumnezeu care se ascunde : totul poartă acest caracter.
Dacă niciodată n-ar fi apărut nimic despre Dumnezeu, această lipsă veşnică ar fi echivocă şi ar putea tot aşa de bine să se refere la absenţa oricărei Divinităţi ca şi la nevrednicia oamenilor de a-l cunoaşte. Dar faptul că el apare uneori şi nu totdeauna alungă echivocul. O singură dată dacă apare, el există pentru vecie. De aici nu se poate trage altă concluzie decât că există un Dumnezeu.
Dacă n-ar exista locuri neclare, omul nu şi-ar da seama de slăbiciunea sa. Dacă n-ar exista deloc lumină, omul n-ar nădăjdui niciun remediu. Astfel, nu este numai drept, ci şi de folos pentru noi ca Dumnezeu să fie în parte ascuns şi în parte descoperit, deoarece este tot atât de periculos pentru om de a cunoaşte pe Dumnezeu, fără a cunoaşte propria sa mizerie ca şi de a cunoaşte mizeria sa fără a cunoaşte pe Dumnezeu. »
(Blaise Pascal – Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992)
@Nietzsche
\"After coming into contact with someone who inspired the Nazis in the 2nd WW I always feel I must puke\"
Proneuron Keks
Dupa conditiile tale, am putea sta de vorba, ca sintagma \"crede si nu cerceta\" nu este si nu a fost niciodata parte din \"brosura\". Dar de vreme ce tu iei decizii majore in viata ta bazat fiind pe faptul ca asa CREZI tu ca este indemnul bisericii, fara sa cercetezi, eu unul imi rezerv dreptul sa nu imi irosesc timpul cu ignoranti ca tine.
Parca venea Apocalipsa azi, ziua judecatii. Ce naiba mai copii, biblia este o poveste, Dumnezeu nu exista, de ce va mintiti atat?
Nu scrie nicaieri în Biblie data exactă a Judecăţii. Dimpotrivă, se spune că ziua aceea va veni \"ca un hoţ\" (pe neaşteptate). Noi trebuie să fim pregătiţi oricând, pentru că ziua Judecăţii particulare vine oricum în ziua decesului fiecăruia, tot ca un hoţ, fără să ştim când.
Cei care vehiculează date exacte au interpretat greşit şi au făcut calcule după cum i-a dus mintea.
Nimeni nu inghite ceea ce spui pentru ca nu ai dovezi pentru asa ceva.
Faci afirmatii care frizeaza ridicolul, 26 de limbi? De ce nu ai zis 100 de limbi? Oricine poate sa invete cateva cuvinte dintr-o limba si apoi sa treaca la alta si tot asa, asta nu inseamna ca stie 26 de limbi.
Au avut dreptate cei de mai inainte, esti bolnav psihic, omul ti-a zis unde gasesti dovezile si tu esti atat de ingust la minte incat nu vrei sa vezi. Stii ce se spune despre cel cu argumente infalibile,nu? Oricum mi se pare normal ca tu sa demonstrezi ca exista Viata de Apoi si Dumnezeu. De ce continui sa dai textele astea luate de cine stie unde, nu vezi ca mai rau te afunzi? Singur, pentru tine nu poti sa gandesti?
Ortodoxia (religia) include/cuprinde/circumscrie stiinta.
Cu alte cuvinte, daca ar avea loc un meci Ortodoxia-\"Stiinta\", \"Stiinta\" ar fi precum toreador-ul neexperimentat, incoltit fara nici o sansa de taur la corrida. \"Stiinta\" e slaba, oamenii de \"stiinta\" au modestitate in rationament, logica, intelegere, ascultare, discernamant.
\"Stiinta\" si oamenii de stiinta se fac vinovati de copyright infringement asupra creatiei \"patentate\" de Dumnezeu. \"Stiinta\" nu este decat o copie ieftina a \"patentelor\" aflate \"aici\", in \"realitate\", mai de dinaintea oamenilor de \"stiinta\", \"patente\" care apartin lui Dumnezeu. Dar ateii nu vor intelege decat putin, pentru ca nu se va gasi inscriptionat undeva in creatie (\"pe\" vreun quark): Copyright © God
Dude - te-ai incurcat la inceput: secta religioasa ortodoxa NU include/ NU cuprinde/NU circumscrie stiinta.
In rest, daca ignori restul mesajului, e OK.
Oamenii a-relationali (atei) nu se impaca cu faptul ca omul nu este UTILIZATORUL = Dumnezeu, ci este o entitate de folosinta. Omul este \"folosit\", sau mai bine zis \"animat\" de catre Dumnezeu sau de catre o parte din Acesta.
Asistam la functionarea unui circuit electronic in care proiectantul este Dumnezeu iar \"piesele\" de pe acest circuit sunt oamenii. La randul lor, intr-un circuit electronic, piesele propriu zise (condensator, IC etc) sunt constituite prin ansamblu functional interior (AFI) la fel cum omul ca entitate este constituit prin AFI (ansamblul organelor vitale, etc). Si universul poate fi constituit tot printr-un AFI insa \"spatiul\" universului este tangent la Dumnezeu. Un observator (om) al unei \"piese\" (alt om) din circuitul electronic al realitatii poate formula teorii cu validitate cel mult extrem de limitata, cel putin nula; aceasta deoarece observatorul nu are mijloacele de a studia altceva in afara de AFI.
Viata fiecarui om este o \"traiectorie\" care are ca punct final o \"usa\"; \"usa\" pe care omul va trebui s-o deschida la momentul des-zămislirii (mortii). Oamenii aleg sa ajunga la \"usi\" diferite. Unii oameni ajung unde vor, iar altii ajung unde \"vor\". In alt fel spus, unii oameni au liber arbitru dobandit prin credinta in Dumnezeu, ceilalti nu.
\"Piesele\" inteligente de pe circuit (oamenii) au scopul de a functiona corect, in parametri impusi de catre proiectant.
Daca proiectantul unui circuit observa ca o piesa e defecta, o arunca.
S Hawking are dreptate afirmand ca \"fizica moderna nu are nevoie de Dumnezeu\", deoarece fizica moderna este numai o analogie a realitatii. Iar \"realitatea\", fiind la randul ei \"cusuta cu ata alba\" a analogiei, nu este, ci reprezinta; nu este \"CEEA CE ESTE\" ci reprezinta analogia a \"CEEA CE ESTE\" (vezi Sf. Script. \"Eu sunt Cel ce sunt\"). Deci, perfect corect, \"fizica moderna nu are nevoie de Dumnezeu\"; e ca si cum am afirma de exemplu ca: \"Spatiul inchis nu are nevoie de ploaie\"; cand de fapt spatiul inchis a fost inventat tocmai cu scopul de a adaposti de ploi si alte fenomene.
Deci:
\"Fizica modernă nu are nevoie de Dumnezeu\". De acord dar incomplet. In completare:
\"Omul nu are nevoie de fizica moderna, pentru ca omul fiind mereu in schimbare, nu are nevoie de alte lucruri care sunt in eterna schimbare, ci are nevoie sa caute a avea claritate, continuitate si coerenta in informatiile alese, adica are nevoie de Adevarul neschimbat nici dupa moarte\"
Omul nu e un computer, desi daca ar fi dupa cum spune baietzelul Steve, ar insemna automat si simplu ca Dumnezeu exista - \"fraer\" mai e Stivutz asta venind cu \"argumente\" auto-contradictorii (adica Dumnezeu ar fi maestrul papusar care \"trage sforile\" sau tasteaza la tastatura computerului de care vb. Hawking; deci computerul de care vb. baietzelul Steve tb. sa aiba un UTILIZATOR=Dumnezeu; ori imi va zice Steve ca computerul asta e asa de \"inteligent\" incat si-a scris singur software de AI!!!).
Baietzelul Steve nu stie sa zica prin device-ul lui de comunicatie cuvantul \"INTUNERIC\", dar ar trebui sa invete.
@ Mihai din Texas : \"Omul nu are nevoie de fizica moderna\" - te rog de acuma incolo nu te jena sa-ti trimiti mesajele numai pe tablite de lut in scriere cuneiforma, lasa PC-ul in pace ca asta nu e facut de Dumnezeu ci de OM.
Daca tie iti place sa crezi ca esti un robot manevrat de Dumnezeu nu ai decat dar nu toata lumea e la fel de credula.
Iar cand termini te rog sa stingi faclia ca ti se afuma pestera.
Mesaj foarte important pentru toate dronele religioase - lasati naibii forumul si dati drumul repede la rugaciuni ca va prinde Sfarsitul Lumii maine la 6:00AM pe nepregatite!
Daca cumva nu se intampla nimic maine atunci trebuie sa incepeti sa va pregatiti pentru Sfarsitul Lumii din Decembrie (editia de iarna).
Daca nu merge nici ala atunci poate ia cineva legatura cu forurile superioare (ingeri, sfinti etc) pentru un program de Apocalipsa mai exact ca va prostiti asteptand.
Pace tuturor!
La naiba cu cenzura EVZ! IQ mediu vs habotnicism pe tari (din pacate nu si la nivel individual unde ar fi fost extrem de interesant rezultatul :) . IQ-ul mediu cel mai mare e in jur de 105, al lui Hawking e pe la 160! hypnosis.home.netcom.com/iq_vs_religiosity.htm
Indiferent ce IQ are, acesta nu e un criteriu al adevărului. Afirmaţia lui Hawking e doar o părere a lui, nu o concluzie ştiinţifică. Şi e greşită chiar ca simplă părere. Spunând că nu există rai, Hawking face o afirmaţie gratuită, nedovedită, încalcând propriile competenţe ale domeniului său, fizica. Hawking e fizician, dar raiul nu poate fi măsurat fizic, material. Cel mult ar putea să spună că el personal nu crede că există, dar nu că nu există, ceea ce e cu totul altceva. Dar există şi posibilitatea ca el să nu fi spus asta, iar vorbele lui să fie răstălmăcite.
Cei mai mulţi oameni de ştiinţă ajung tot mai mult la concluzii pe care teologia le-a afirmat de foarte mult timp, deoarece studiind creaţia îşi dau seama de Creatorul ei, îşi dau seama că există un proiect inteligent (intelligent design), orientat către apariţia vieţii şi a omului. Deoarece există un proiect (dacă nu un proiect în detaliu, cel puţin există un proiect în linii mari), este evident că există Proiectantul, Creatorul, Dumnezeu care a creat universul şi a stabilit legile sale.
Ştiinţa şi religia sunt complementare (se completează reciproc). Foarte multe cărţi şi alte publicaţii recente arată armonia, complementaritatea dintre ştiinţă şi religie. Ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia ne învaţă despre Creator. Pierre Teilhard de Chardin spunea că „Religia şi Ştiinţa sunt cele două feţe ori faze conjugate ale unui act complet de cunoaştere.”
Adevărul rămâne etern şi este deasupra schimbărilor unei epoci sau alteia. Oricât ar evolua ştiinţa, nu ar putea răspunde decât (cel mult) la întrebarea cum a evoluat universul după momentul „zero”, dar nu ar putea răspunde niciodată la întrebarea de ce a apărut universul, nu ar putea spune niciodată de ce există ceva în loc de nimic, nici nu ar putea descoperi rostul universului. Aceste întrebări depăşesc orice minte umană, tocmai de aceea Dumnezeu ne-a dat şi Revelaţia.
Fizicianul german Max Planck, creatorul teoriei quantelor, laureat al Premiului Nobel, scrie că lumea sensibilă nu este singura care există şi că ştiinţa intuieşte şi recunoaşte realitatea superioară, metafizică, care scapă experimentului empiric: „Tot ceea ce vrem să spunem este că lumea sensibilă nu este singura care există, ci mai există şi o altă realitate superioară, inaccesibilă experimentului empiric, dar pe care ştiinţa o intuieşte şi o recunoaşte. Cunoaşterea ştiinţifică a lumii îl pune pe savant să cerceteze şi să descopere aceste structuri adânci ale existenţei.”
Max Planck mai scrie: “Oricât de profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nici o contradicţie între religie şi ştiinţă, ci dimpotrivă, o concordanţă esenţială. Religia şi ştiinţa nu se exclud, cum cred unii, ci se completează.”
Ideea că ştiinţa şi religia ar fi în conflict e o prejudecată, ca şi prejudecata că religia ar spune „crede şi nu cerceta.” Acest dicton nu este din Biblie, iar Biserica nu subscrie acestui dicton.
Numai ştiinţa superficială sau ideologia pozitivistă intră în conflict cu religia, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie, spre Dumnezeu, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon : „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu. ”
Doar ideologia pozitivistă este materialistă, nicidecum ştiinţa însăşi. Pozitivismul e doar un curent ideologic minor, care a şi apus.
Ca mulţi alţi savanţi, şi savantul Albert Einstein era convins de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte şi spunea: „În veacul nostru materialist, singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt oamenii profund religioşi.”
De asemenea, Einstein susţine că în univers există o infinită raţiune superioară şi că cine pretinde că el e ateu înseamnă că nu a înţeles teoriile sale ştiinţifice: „Orice om de ştiinţă serios trebuie să încerce un sentiment religios neputând să-şi imagineze că armonia pe care o descoperă s-a putut face de la sine. În acest univers incomprehensibil se descoperă o infinită raţiune superioară. Opinia actuală, care pretinde că eu sunt ateu, este eronată. Acela care susţine acest lucru nu a înţeles teoriile mele ştiinţifice.”
Elogiind Turnul Eiffel de la Paris, Einstein a scris în cartea de onoare: „Admiraţia mea pentru inginerul Eiffel, arhitectul turnului şi cea mai mare admiraţie pentru cel mai mare Arhitect, care a creat universul, Dumnezeu! ”
Einstein spunea că „Religia fără ştiinţă e şchioapă, iar ştiinţa fără religie e oarbă.” El mai afirma că „Religiozitatea lui (a omului de ştiinţă) stă în uimirea extaziată faţă de armonia legităţii naturale, în care se dezvăluie o raţiune atât de superioară, încât orice gândire cu sens şi orânduire omenească reprezintă un reflex cu totul neînsemnat.”
A mai spus că ceea ce nu este materie şi nu se poate simţi şi măsura este cu mult mai mult decât materia: „Până în secolul XX realitatea a fost ceea ce oamenii puteau atinge, mirosi, vedea şi auzi. De la prima publicare a spectrului electromagnetic, oamenii au învăţat că ceea ce ei pot atinge, mirosi, vedea şi auzi este mai puţin de o milionime a realităţii.”
Savantul român Nicolae Constantin Paulescu, care a descoperit insulina, scrie în cartea Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie: „Demonstraţia existenţei unei cauze primare a vieţii, imateriale, unice şi înţelepte, este termenul sublim la care ne conduce fiziologia. Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare, omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să spună: «cred în Dumnezeu», ci trebuie să afirme : «Ştiu că Dumnezeu este.»” (Nicolae Constantin Paulescu - Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Editura Anastasia, Bucureşti, 1999, p. 115). Nicolae C. Paulescu mai scrie: „În ceea ce mă priveşte, afirm sus şi tare că sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific.” (Nicolae Constantin Paulescu, idem., p. 110).
Nicolae Constantin Paulescu scrie că ateismul este un parazit care paralizează ştiinţa şi îi împiedică progresul: „Astăzi, o mişcare de reacţie împotriva încălcărilor pe care materialismul şi corolarul său, ateismul, le săvârşesc asupra domeniului ştiinţei, începe să se producă pretutindeni, în Franţa şi mai ales în Germania. Să sperăm, prin urmare, că în curând ştiinţa va ajunge să scape de acest parazit (ateismul), care nu numai că o compromite, dar o şi paralizează, împiedicându-i progresul.” (Nicolae Constantin Paulescu, idem., p. 112). Materialismul este teoria greşită care afirmă că există numai materia. După cum vedem, teoria materialistă este combătută şi criticată de Einstein, de Blaise Pascal, de Nicolae Constantin Paulescu şi de mulţi alţi savanţi.
Nicolae Constantin Paulescu în cartea Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie mai scrie: „Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală, fără de care ştiinţa cade în absurd. Materialismul ateu a năpădit societatea modernă, care l-a primit orbeşte tocmai pentru că el s-a dat drept expresia ştiinţei, drept rezultatul sau sinteza celor mai recente descoperiri ale ei. El s-a servit de prestigiul ştiinţei - deşi, ca sistem, este însăşi negaţia acesteia - ca să impună mulţimii semi-savanţilor, incapabili să-i priceapă ipocrizia. Prin ei, s-a introdus în şcoli (unde, în mod laş, a exploatat şi exploatează candoarea şi naivitatea copiilor sau a tinerilor neexperimentaţi, care nu au nici cunoştinţe suficiente, nici spirit critic destul de dezvoltat pentru a deosebi minciuna de adevăr) şi a otrăvit astfel, cu doctrinele sale răufăcătoare, mai multe generaţii. Ca orice eroare, materialismul înseamnă ignoranţă - fie prin lipsa de cultură, fie prin lipsa de inteligenţă, fie prin caracterul pătimaş. La şaptesprezece ani, eram materialist pentru că nu aveam decât o sumă foarte restrânsă de cunoştinţe asupra naturii; pentru că raţiunea mea nu era încă dezvoltată, aşa că, neavând spirit critic, credeam tot ce auzeam şi citeam; pentru că mă lăsam prins în cursa perfidei afirmaţii că oamenii de ştiinţă sunt toţi materialişti. Ei bine, dacă de atunci nu aş fi dobândit, printr-un studiu continuu, noi cunoştinţe asupra naturii brute şi asupra fiinţelor vieţuitoare, sau dacă, din nenorocire, facultăţile mele intelectuale ar fi rămas în acel stadiu infantil, sau dacă nu aş fi constatat că adevăraţii savanţi resping sistemul materialist, atunci aş fi şi astăzi o victimă a acestei doctrine.” (Nicolae Constantin Paulescu, idem, p. 119 - 120).
Nu e absurd să crezi că Dumnezeu a creat universul din nimic, ci e absurd să crezi că nimicul s-a transformat singur în existenţă ! Indiferent că procesele sunt de durată sau nu, trebuie să aibă un început, iar acest început nu poate apărea din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Un tren, oricât ar fi de lung, nu poate fi pus în mişcare fără locomotivă. Un penel fără pictor n-ar putea picta nimic, chiar dacă ar avea o coadă extrem de lungă sau infinită.
Mergând pe firul cauzelor secundare, ajungem la Cauza principală necauzată la rândul ei, Cauza tuturor cauzelor, Dumnezeu, Fiinţa Supremă care există din veşnicie şi a creat universul din nimic. El, care este dincolo de timp, pur şi simplu ESTE, a intrat în timpul nostru şi s-a revelat prezentându-se astfel: „Eu sunt Cel care sunt.” (Ex. 3,14)
Dumnezeu nu are început, există din veşnicie şi a creat totul din nimic. Pentru noi e foarte greu sau chiar imposibil să gândim veşnicia, pentru că trăim în timp şi spaţiu şi avem gândire mărginită. Evagrie din Pont spunea: „Un Dumnezeu care ar putea fi înţeles de mintea umană, n-ar mai fi Dumnezeu.”
Iată şi răspunsul papei Benedict dat lui Stephen Hawking încă de la sfârşitul anului trecut:
Papa Benedict: Dumnezeu s-a aflat in spatele Big Bang. Universul n-a aparut din intamplare
hotnews.ro/stiri-international-8186485-papa-benedict-dumnezeu-aflat-spatele-big-bang-universul-aparut-din-intamplare.htm
niuzer.ro/Actualitate/Papa-Benedict-Dumnezeu-s-a-aflat-in-spatele-Big-Bang.-Universul-n-a-aparut-din-intamplare-1991902.html
Mai multe poţi citi şi vedea pe blogul următor:
cezar-iasi.blogspot.com/
De pe acest blog recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.
În afară de argumente şi dovezi, pe blog găsiţi: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele conţin şi posturi TV şi de radio on-line), cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante.
Du-te ba nu mai face reclama la secta aia catolica
Romania e ortodoxa
Am citit si e foarte OK. Cred ca tu ai o problema cu religia. Romania e ignoranta in privinta religiei tocmai asta e problema.
Pentru un om normal la cap nu are cum sa fie OK. Da, cam toti oamenii cu bun simt care isi pun mintea la contributie au o problema cu religia. Romania e ignoranta in privinta stiintei, la capitolul religie o ducem bine dupa cum se vede pe forum. Scolile se inchid, spitalele se desfiinteaza, dar biserici si catedrale cu hoteluri si parcari uriase se contruiesc in continuare. Avea dreptate Razvan, perceptia asupra realitatii a oamenilor religiosi este fucked up!
Numai de « replica » ta nu era nevoie aici ! Nu ştii ce vorbeşti!Tu ştii ce înseamnă Biserica Catolică ?
Biserica Catolică nu e nicidecum sectă! Bisericile Catolică şi Ortodoxă sunt Biserici surori, care merg spre refacerea unităţii! Diferenţele de învăţătură dintre Bisericile catolică şi Ortodoxă sunt foarte puţine, mai mult existând diferenţe de ritual.
Conducerile şi ierarhiile Bisericilor Ortodoxe din toate ţările sunt deschise şi ecumenice, la fel şi majoritatea credincioşilor.
Şi ce reclamă am făcut eu la Biserica Catolică ? Aici e vorba de a face front comun împotriva secularismului, nu de dispute dogmatice interconfesionale!
În închisorile comuniste se rugau împreuna catolici, ortodocşi şi protestanţi, fără a ţine cont de diferenţe şi fără dispute dogmatice, având cu toţii un prigonitor comun: regimul comunist. Tot la fel şi azi, trebuie să luptam împreună, pentru că şi azi există provocări multiple, printre care şi secularismul.
În plus, chiar actualul Patriarh Daniel, pe cand era inca Mitropolit, la una dintre întalnirile ecumenice a spus că numai în unitate putem face faţă provocărilor actuale. Deci, numai în unitate, numai luptând împreuna suntem puternici. Tot ÎPS Daniel a mai spus ca doar aici pe pământ suntem separaţi, însă Biserica cerească este dincolo de separările noastre, fiind în unitate.
Dumnezeu doreşte unitatea, dar nu trece peste liberul arbitru al omului, deci realizarea unităţii depinde şi de deschiderea şi efortul uman. Diavolii vor să ne ţină separaţi, ca să nu fim puternici. Cuvantul “diabolos” in limba greaca inseamna “cel care divide”, “cel care separa”. Una dintre principalele actiuni ale diavolilor este de a introduce diviziunea, separarea in Biserici, in societate, in familii, etc. Separarea Bisericilor e actiune distructiva, facuta de diavoli prin oameni, dupa principiul malefic “separa si stapaneste”. Deci fundamentalistii fac jocul diavolilor. Actiunea benefica este inversa separarii, este actiunea ecumenica de deschidere si dialog, care, in timp, poate ca va duce la unitate. Unirea face puterea.
Fundamentaliştii fac o mare greşeală şi resping ecumenismul deoarece îl inţeleg greşit, confundându-l cu sincretismul dintre religiile lumii. Dar ecumenismul este numai între confesiunile crestine, pe cand intre Bisericile crestine si religiile necrestine este doar dialog religios, care nu poate duce la unitate. Deci ecumenismul este cu totul diferit de sincretismul religios de tip “ghiveci” sau “new age” dintre religiile lumii, pe care il incearca unii in mod artificial. Deci nu confundati ecumenismul cu sincretismul religios de tip “ghiveci” sau “new age”.
Din orice Biserica am face parte, important este sa fim crestini autentici, care punem in practica preceptele crestine, nu crestini doar cu numele, doar de forma, \"de spoiala\". Din pacate, la noi in tara este mult formalism, “forme fara fond”. Multi merg doar pe forme fara fond, fara continut. La ce i-ar folosi cuiva ca se numeste ortodox sau catolic daca nu ar trai ca un adevarat ortodox sau catolic?
Pt. Simona:
Măi dar cum îţi permiţi să arunci cu insulte şi calomnii? Adică cei credincioşi sunt bolnavi psihic? Asta înseamnă că insulţi majoritatea intelectualilor şi majoritatea populaţiei! Cei mai mulţi intelectuali şi savanţi sunt credincioşi! Înseamnă că-s bolnavi psihic? Păi în cea mai mare parte a postării am dat citate din savanţi: Blaise Pascal, Nicolae Paulescu (cel care a inventat insulina), Einstein, Max Plank şi mulţi alţii! Sunt texte scrise de ei! Sunt şi ei bolnavi psihic?
Mai bine pune mâna şi citeşte, informează-te şi vei vedea că religia şi ştiinţa nu se contrazic, ci sunt în armonie, sunt complementare, după cum spunea şi Francis Bacon : « Puţina gustare a ştiinţei poate să ducă la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu »
Ti s-a mai spus aici ca faci pe politistul postarilor. Cei credinciosi sunt fie bolnavi psihic, fie grei de cap. Majoritatea intelectualilor si savantilor sunt atei. Einstein am verificat si nu era religios, tu incerci sa manipulezi, iei argumente contra si le pui la tine in traista. Nu te crede nimeni, ai ajuns de rasul tuturor. Daca ai fi fata in fata cu cei care ti-au dat replici aici nu ai avea ce sa spui, fata in fata nu poti da copy/paste. Esti aproape cel mai jalnic om de pe site-ul asta.
Pt. George:
Jalnici sunteţi voi, ateii! Exact ce-ai spus despre credincişi se aplică ateilor!
Transdisciplinaritatea este un domeniu recent care studiază lucruri aflate la frontiera, la intersecţia dintre religie, ştiinţă şi filosofie.
Eu nu manipulez nimic, spun lucrurile exact aşa cum sunt!
Cercetează mai bine şi vezi că majoritatea intelectualilor şi savanţilor sunt credincioşi! Doar cei care au numai o spoială de cunoştinţe sunt atei, după cum spunea şi Francis Bacon: \"Puţina gustare a ştiinţei poate să ducă la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu!\"
Numai dacă intri pe blogul recomandat şi citeşti articolul intitulat Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte îţi poţi da seama cât de mulţi savanţi sunt credincioşi! Şi acolo nu-s trecuţi decât o foarte mică parte dintre savanţii credincioşi, poate nici macar 1 % dintre ei!
Ideea că ştiinţa şi religia ar fi în conflict e o prejudecată, ca şi prejudecata că religia ar spune „crede şi nu cerceta.” Acest dicton nu este din Biblie, iar Biserica nu subscrie acestui dicton.
Afirmaţia lui Hawking e doar o părere a lui greşită, nu e o concluzie ştiinţifică, pentru că ar trebui probată. Poate să probeze cineva că nu există rai? Nu, pentru că Dumnezeu, raiul şi iadul nu aparţin lumii materiale, deci sunt invizibile pentru noi. Spunând că nu există rai, Hawking face o afirmaţie gratuită, nedovedită, încalcând propriile competenţe ale domeniului său, fizica. Hawking e fizician, dar raiul nu poate fi măsurat fizic, material. Cel mult ar putea să spună că el personal nu crede că există, dar nu că nu există, ceea ce e cu totul altceva. Dar există şi posibilitatea ca el să fi spus altceva, iar vorbele lui să fi fost răstălmăcite.
Cei mai mulţi oameni de ştiinţă ajung tot mai mult la concluzii pe care teologia le-a afirmat de foarte mult timp, deoarece studiind creaţia îşi dau seama de Creatorul ei, îşi dau seama că există un proiect inteligent (intelligent design), orientat către apariţia vieţii şi a omului. Deoarece există un proiect (dacă nu un proiect în detaliu, cel puţin există un proiect în linii mari), este evident că există Proiectantul, Creatorul, Dumnezeu care a creat universul şi a stabilit legile sale.
Ştiinţa şi religia sunt complementare, nicidecum în conflict! Foarte multe cărţi şi alte publicaţii recente arată armonia, complementaritatea dintre ştiinţă şi religie.
Ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia ne învaţă despre Creator. Pierre Teilhard de Chardin spunea că „Religia şi Ştiinţa sunt cele două feţe ori faze conjugate ale unui act complet de cunoaştere.”
Einstein era convins de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte şi spunea: „În veacul nostru materialist, singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt oamenii profund religioşi.”
De asemenea, Einstein susţine că în univers există o infinită raţiune superioară şi că cine pretinde că el e ateu înseamnă că nu a înţeles teoriile sale ştiinţifice: „Orice om de ştiinţă serios trebuie să încerce un sentiment religios neputând să-şi imagineze că armonia pe care o descoperă s-a putut face de la sine. În acest univers incomprehensibil se descoperă o infinită raţiune superioară. Opinia actuală, care pretinde că eu sunt ateu, este eronată. Acela care susţine acest lucru nu a înţeles teoriile mele ştiinţifice.”
Elogiind Turnul Eiffel de la Paris, Einstein a scris în cartea de onoare: „Admiraţia mea pentru inginerul Eiffel, arhitectul turnului şi cea mai mare admiraţie pentru cel mai mare Arhitect, care a creat universul, Dumnezeu! ”
Einstein spunea că „Religia fără ştiinţă e şchioapă, iar ştiinţa fără religie e oarbă.” El mai afirma că „Religiozitatea lui (a omului de ştiinţă) stă în uimirea extaziată faţă de armonia legităţii naturale, în care se dezvăluie o raţiune atât de superioară, încât orice gândire cu sens şi orânduire omenească reprezintă un reflex cu totul neînsemnat.”
A mai spus că ceea ce nu este materie şi nu se poate simţi şi măsura este cu mult mai mult decât materia: „Până în secolul XX realitatea a fost ceea ce oamenii puteau atinge, mirosi, vedea şi auzi. De la prima publicare a spectrului electromagnetic, oamenii au învăţat că ceea ce ei pot atinge, mirosi, vedea şi auzi este mai puţin de o milionime a realităţii.”
Mai multe poţi citi şi vedea pe blogul următor:
cezar-iasi.blogspot.com/
De pe acest blog recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.
În afară de argumente şi dovezi, pe blog găsiţi: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele conţin şi posturi TV şi de radio on-line), cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante.
nici raiul si nici societatea multilateral dezvoltata nu au putut fi masurate pina acum... inseamna ca au aceeasi origine.. de fapt si crestinismul a fost o razvratire impotriva ordinii acelor vremi ca si bolsevismul de mai tirziu.. si comparatiile pot continua..
Pentru donovan:
Nu prietene, nu au aceeaşi origine. Societatea \"multilateral dezvoltată\" este o utopie. Dar raiul şi iadul chiar există. Dumnezeu a revelat aceste realităţi.
Iar creştinismul n-a fost nicidecum o răzvrătire împotriva nici unei ordini a societăţii. Domnul Isus Cristos a spus foarte clar că Împărăţia lui nu este din lumea aceasta, deci s-a delimitat clar de orice interes şi scop lumesc, trecător. Creştinismul are în vedere fericirea eternă, nepieritoare, nu un bine pământesc, trecător. El a mai spus să dăm cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.
Domnul Isus Cristos nu e doar om, ci a spus şi a dovedit din plin prin toată viaţa, învăţătura şi marile sale minuni că este Fiul lui Dumnezeu întrupat. În el sunt două firi sau naturi: Divină şi umană, pentru că este Dumnezeu şi om în acelaşi timp. Iată câteva argumente şi dovezi în acest sens:
Domnul Isus Cristos a spus şi a dovedit prin toată viaţa sa, prin învăţăturile şi prin minunile sale că este Mesia promis şi profeţit, Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om (nu doar profet) şi că el este Calea, Adevărul şi Viaţa. În el sunt două firi : Divină şi umană. El este în acelaşi timp Dumnezeu şi om.
În afară de profeţiile cu privire la multe evenimente din lume, în Vechiul Testament au mai fost profeţite cu multe secole înainte de naşterea Domnului Isus Cristos şi principalele evenimente din viaţa sa, cum ar fi: locul şi împrejurările naşterii sale, multe dintre minunile sale, moartea pe cruce şi învierea sa. Profeţiile s-au împlinit întocmai.
În opera \"Cugetări\", capitolul Dovezi despre Isus Cristos prin profeţii, Blaise Pascal scrie: „Chiar dacă un singur om ar fi făcut o carte de preziceri despre Isus Cristos, despre timpul şi modul venirii lui şi Isus Cristos ar fi venit potrivit acestor preziceri ale lui, numai acest fapt ar fi fost de o putere infinită. Însă aici [în Vechiul Testament] este mult mai mult. Un şir de oameni [profeţii], timp de patru mii de ani, în mod statornic şi fără prea mari deosebiri, vin, unul după altul, să profeţească aceeaşi venire. Un popor întreg o vesteşte [poporul evreu] şi acest popor subzistă timp de 4000 de ani, pentru a face în grup o mărturie siguranţei pe care o are despre ea şi de la care nu poate fi întors prin niciun fel de ameninţări şi prin nicio persecuţie ; lucrul acesta este cu totul considerabil.” (Blaise Pascal, Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucreşti, 1992, p. 378 – 379).
Precizare : perioada de 4000 de ani se referă la timpul poporului evreu din Vechiul Testament, nu la timpul de la facerea lumii, pentru că timpul scurs de la facerea lumii poate fi de miliarde de ani.
În afară de faptul că viaţa, moartea şi învierea lui au fost profeţite cu mult timp înainte, Domnul Isus Cristos a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu prin faptul că a făcut minuni foarte mari, cum ar fi: a înviat morţii, a înviat el însuşi din morţi, a potolit furtuna pe mare, a vindecat atâţia orbi, bolnavi, etc.
Prin profeţiile împlinite referitoare la viaţa, moartea şi învierea Lui, prin marile Sale minuni, prin toată viaţa şi învăţăturile Sale, Isus Cristos a dovedit din plin că este Mesia, Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om. El este a doua Persoană din Sfânta Treime, Fiul, care s-a întrupat.
După înviere el a mai rămas 40 de zile pe pământ, până la înălţare. Apostolii au mâncat şi au vorbit cu el şi în aceste 40 de zile de după Înviere. Apoi ei au predicat toată viaţa lor despre Învierea Domnului Isus Cristos şi şi-au dat viaţa pentru acest adevăr. E clar că nu şi-ar fi dat viaţa pentru o minciună. Blaise Pascal spunea : „Cred cu bucurie în cuvântul acelora care şi-au dat viaţa pentru ceea ce au spus.”
Accesând linkul următor găsiţi o carte foarte bună despre Isus Cristos. Poate fi citită direct pe internet:
profamilia.ro/sftreime.asp?isuscristos
Domnul Isus Cristos-a jertfit, a murit şi a înviat ca să ne deschidă calea spre fericirea veşnică, dar mai departe mântuirea depinde şi de efortul nostru. El a suferit, a murit şi a înviat pentru noi fără de noi, dar nu ne poate mântui fără de noi, fără colaborarea noastră. Domnul Isus Cristos a trecut din moarte la viaţă, iar noi să trecem, prin pocăinţă, de la păcate la viaţa cea nouă a harului său şi, din orice Biserică am face parte, să fim creştini adevăraţi, nu doar cu numele sau de formă. Sa nu rămânem doar la suprafaţă, doar la forme fara fond. Să fim pământ rodnic, nu pământ pietros pentru cuvântul lui.
Prin liberul arbitru omul poate valorifica jertfa Domnului Isus Cristos sau o poate face inutilă pentru el. Deci, să nu facem inutilă jertfa Domnului Isus Cristos pentru noi!
Şi încă două argumente: Dacă creştinismul ar fi fost o simplă ideologie lumească iar Isus Cristos un simplu om, n-ar fi reuşit să împartă istoria în două ere raportate la El: înainte de Cristos şi după Cristos.
De asemenea, dacă ar fi fost o simplă ideologie lumească, creştinismul ar fi dispărut de mult, ca multe alte ideologii. Dar nimeni nu l-a putut face să dispară, nici păgânii romani, nici otomanii, nici comuniştii şi nu va putea nimeni niciodată să-l facă să dispară. Biserica creştină nu e o simplă instituţie lumească, ci este o instituţie Divino - umană, întemeiată de Domnul Isus Cristos, care i-a spus Apostolului Petru: \"Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porţile iadului nu o vor birui!\" (Mt. 16,18)
Iq-ul mediu vs habotnicism (din pacate la nivel de tari, si nu la nivel individual unde cred ca ar fi fost extrem de interesant :D). IQ-ul mediu cel mai mare in acest caz a fost in jur de 105, cel al lui Hawking e 160! hypnosis.home.netcom.com/iq_vs_religiosity.htm
Hawking a spus ca omenirea nu poate fi distrusa decat prin genetica, deoarece micile laboratoare clandestine nu pot fi controlate.
Pavel descrie codificat, in Evrei 4.12, locul unde se afla ADN-ul mitocondrial paternal, Adam mtDNA, pe care geneticienii, din necunoastere, il elimina la fertilizarile in vitro deoarece, spun ei, nu mai are nici un rol in genetica si dispare din organismul uman.
Deoarece la pubertate, acest ADN reapare in lichidul seminal al baietilor nascuti natural si lipseste din cel al baietilor facuti in vitro, te rog, in masura in care vrei, sa raspunzi rational la urmatoarea intrebare, la care nici oamenii de stiinta si nici teologii nu au putut raspunde: \"Crezi că Dumnezeu pierde vremea echipând cu mitocondrii doar lichidul seminal al băieţilor născuţi, nu şi pe cel al celor făcuţi?\"
Vezi noua teorie genetica: Mitochondrial Adam DNA data transmissions theory - ISBN 978-606-92107-0-3, care confirma genetic Geneza.
peer review ? :D
Nu are importanta ce studii ai, ORICINE are dreptul la o parere. Singurul criteriu care deosebeste parerile din punct de vedere stiintifc este ratiunea insotita de demonstratii. Daca acesta este un atac personal, iti pot spune ca am terminat liceul, facultatea si am diferite specializari in anumite domenii.
Istoria Romaniei a fost proba scrisa la bacalaureat, nota obtinuta fiind de 9:30. Nu mai vorbesc despre participari la olimpiade in timpul liceului. Consider ca am ceva habar despre istoria poporului roman, asa ca vorbesti prostii. Biblia, la fel ca Legendele Olimpului, Coranul si alte carti despre religie sunt opere de fictiune, doar prostii pot crede in ceea ce scrie acolo. Stiinta moderna a demolat multe dintre ineptiile din biblie si i-a aratat pe Iisus si pe tasu in lumina adevarului moral si istoric, operatiune din care au iesit extrem de sifonati dumnezeii tai. Te poti ruga pentru ce vrei tu, rugaciunea nu are efect. Noi o sa radem in continuare de oamenii religiosi si ii incurajam sa scrie ceea ce gandesc pe internet pentru ca sa ne amuzam si noi.
Mos Craciun a inviat !!!!!
Ce-ai invalidat tu măi ? Tu chiar scrii aberaţii, lucruri fără sens, măi băiatule ! A demonstrat cineva că nu există Dumnezeu, raiul şi iadul? Nu, pentru că nici nu poate nimeni să demonstreze că nu există Dumnezeu, raiul şi iadul!
Pe blogul recomandat eu am dat argumente şi dovezi că există Dumnezeu, raiul şi iadul., mai ales în articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.
Afirmaţia lui Hawking e doar o părere a lui, nu o concluzie ştiinţifică, dar e greşită chiar ca simplă părere. Spunând că nu există rai, Hawking face o afirmaţie gratuită, nedovedită, încalcând propriile competenţe ale domeniului său, fizica. Hawking e fizician, dar raiul nu poate fi măsurat fizic, material. Cel mult ar putea să spună că el personal nu crede că există, dar nu că nu există, ceea ce e cu totul altceva. Dar există şi posibilitatea ca el să nu fi spus asta, iar vorbele lui să fie răstălmăcite.
Ca mulţi alţi savanţi, şi savantul Albert Einstein era convins de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte şi spunea: „În veacul nostru materialist, singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt oamenii profund religioşi.” De asemenea, Einstein susţine că în univers există o infinită raţiune superioară şi că cine pretinde că el e ateu înseamnă că nu a înţeles teoriile sale ştiinţifice: „Orice om de ştiinţă serios trebuie să încerce un sentiment religios neputând să-şi imagineze că armonia pe care o descoperă s-a putut face de la sine. În acest univers incomprehensibil se descoperă o infinită raţiune superioară. Opinia actuală, care pretinde că eu sunt ateu, este eronată. Acela care susţine acest lucru nu a înţeles teoriile mele ştiinţifice.” Elogiind Turnul Eiffel de la Paris, Einstein a scris în cartea de onoare: „Admiraţia mea pentru inginerul Eiffel, arhitectul turnului şi cea mai mare admiraţie pentru cel mai mare Arhitect, care a creat universul, Dumnezeu! ” Einstein spunea că „Religia fără ştiinţă e şchioapă, iar ştiinţa fără religie e oarbă.” El mai afirma că „Religiozitatea lui (a omului de ştiinţă) stă în uimirea extaziată faţă de armonia legităţii naturale, în care se dezvăluie o raţiune atât de superioară, încât orice gândire cu sens şi orânduire omenească reprezintă un reflex cu totul neînsemnat.” A mai spus că ceea ce nu este materie şi nu se poate simţi şi măsura este cu mult mai mult decât materia: „Până în secolul XX realitatea a fost ceea ce oamenii puteau atinge, mirosi, vedea şi auzi. De la prima publicare a spectrului electromagnetic, oamenii au învăţat că ceea ce ei pot atinge, mirosi, vedea şi auzi este mai puţin de o milionime a realităţii.”
Savantul român Nicolae Constantin Paulescu, care a descoperit insulina, scrie în cartea Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie: „Demonstraţia existenţei unei cauze primare a vieţii, imateriale, unice şi înţelepte, este termenul sublim la care ne conduce fiziologia. Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare, omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să spună: «cred în Dumnezeu», ci trebuie să afirme : «Ştiu că Dumnezeu este.»” (Nicolae Constantin Paulescu - Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Editura Anastasia, Bucureşti, 1999, p. 115). Nicolae C. Paulescu mai scrie: „În ceea ce mă priveşte, afirm sus şi tare că sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific.” (Nicolae Constantin Paulescu, idem., p. 110).
Nicolae Constantin Paulescu scrie că ateismul este un parazit care paralizează ştiinţa şi îi împiedică progresul: „Astăzi, o mişcare de reacţie împotriva încălcărilor pe care materialismul şi corolarul său, ateismul, le săvârşesc asupra domeniului ştiinţei, începe să se producă pretutindeni, în Franţa şi mai ales în Germania. Să sperăm, prin urmare, că în curând ştiinţa va ajunge să scape de acest parazit (ateismul), care nu numai că o compromite, dar o şi paralizează, împiedicându-i progresul.” (Nicolae Constantin Paulescu, idem., p. 112). Materialismul este teoria greşită care afirmă că există numai materia. După cum vedem, teoria materialistă este combătută şi criticată de Einstein, de Blaise Pascal, de Nicolae Constantin Paulescu şi de mulţi alţi savanţi.
Nicolae Constantin Paulescu în cartea Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie mai scrie: „Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală, fără de care ştiinţa cade în absurd. Materialismul ateu a năpădit societatea modernă, care l-a primit orbeşte tocmai pentru că el s-a dat drept expresia ştiinţei, drept rezultatul sau sinteza celor mai recente descoperiri ale ei. El s-a servit de prestigiul ştiinţei - deşi, ca sistem, este însăşi negaţia acesteia - ca să impună mulţimii semi-savanţilor, incapabili să-i priceapă ipocrizia. Prin ei, s-a introdus în şcoli (unde, în mod laş, a exploatat şi exploatează candoarea şi naivitatea copiilor sau a tinerilor neexperimentaţi, care nu au nici cunoştinţe suficiente, nici spirit critic destul de dezvoltat pentru a deosebi minciuna de adevăr) şi a otrăvit astfel, cu doctrinele sale răufăcătoare, mai multe generaţii. Ca orice eroare, materialismul înseamnă ignoranţă - fie prin lipsa de cultură, fie prin lipsa de inteligenţă, fie prin caracterul pătimaş. La şaptesprezece ani, eram materialist pentru că nu aveam decât o sumă foarte restrânsă de cunoştinţe asupra naturii; pentru că raţiunea mea nu era încă dezvoltată, aşa că, neavând spirit critic, credeam tot ce auzeam şi citeam; pentru că mă lăsam prins în cursa perfidei afirmaţii că oamenii de ştiinţă sunt toţi materialişti. Ei bine, dacă de atunci nu aş fi dobândit, printr-un studiu continuu, noi cunoştinţe asupra naturii brute şi asupra fiinţelor vieţuitoare, sau dacă, din nenorocire, facultăţile mele intelectuale ar fi rămas în acel stadiu infantil, sau dacă nu aş fi constatat că adevăraţii savanţi resping sistemul materialist, atunci aş fi şi astăzi o victimă a acestei doctrine.” (Nicolae Constantin Paulescu, idem, p. 119 - 120).
Pavel descrie in Evrei 4.12 locul unde se afla ADN-ul mitocondrial paternal, Adam mtDNA, pe care geneticienii, din necunoastere, il elimina la fertilizarile in vitro deoarece, spun ei, nu mai are nici un rol in genetica si dispare din organismul uman.
Deoarece la pubertate, acest ADN reapare in lichidul seminal al baietilor nascuti natural si lipseste din cel al baietilor facuti in vitro, te rog, in masura in care vrei, sa raspunzi rational la urmatoarea intrebare, la care nici oamenii de stiinta si nici teologii nu au putut raspunde: \"Crezi că Dumnezeu pierde vremea echipând cu mitocondrii doar lichidul seminal al băieţilor născuţi, nu şi pe cel al celor făcuţi?\"
Vezi noua teorie genetica: Mitochondrial Adam DNA data transmissions theory - ISBN 978-606-92107-0-3, care confirma genetic Geneza.
Invierea sotiei soldatului
Cand a sosit mobilizarea pentru razboiul din 1916, un barbat a avut intr-o noapte un vis in care a venit la el un tanar (inger) care i-a spus: ,,T u ai sa mergi pe front si nu ai sa te mai intorci acasa. Spune-i sotiei tale sa nu se mai casatoreasca si sa-ti faca cele trebuincioase pentru sufletul tau si al ei.’’ Apoi tanarul a plecat, iar el desteptandu-se din somn, i-a spus sotiei sale ce vazuse.
Si chiar asa s-a intamplat pentru ca a fost luat pe front iar nu dupa mult timp, s-a intors un soldat de acolo care i-a adus sotiei inelul si ceasul, spunandu-i ca chiar el l-a ingropat. Ea cand a auzit si a vazut si inelul lui, a lesinat deodata ca tinea foarte mult la el. A stat vreo doua zile tulburata caci de durere nu stia ce ar putea face.
Dupa aceea s-a recules si a inceput sa faca milostenie, gandind ca sufletul lui sa fie la bine pentru ca ei erau oameni tineri si abia traisera impreuna vreo patru ani, avand impreuna doi copilasi.
Si a inceput a vinde din lucrurile pe care le avea. A vandut masina de treierat, trasura cu cai si mai multe lucruri mari, de valoare pe care le avea pe langa casa, caci ei fusesera oameni instariti si gospodari. Iar cu banii cumpara cu carul zilnic paine si haine pe care le impartea la saraci. Ii ajuta pe bolnavi, cumpara icoane foarte multe si de valoare si le dadea de pomana mai ales acolo unde nu aveau, iar sarindarele si parastasele mergeau continuu. Viata ei s-a schimbat cu totul. Se imbraca numai in negru si petrecea numai in post si rugaciune, mergand des la biserica si umbland din sat in sat, ii invata pe oameni despre credinta in Dumnezeu.
A umblat asa un an de zile, venind din cand in cand acasa unde statea cateva zile cu copii si cu socrul ei care era batran, iar in aceste zile petrecea mai mult in camera ei pe care si-o umpluse cu icoane, intre care avea si o icoana cu chipul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil carora se ruga cu lacrimi adeseori ca sa-i arate unde se afla sotul ei si unde sunt milosteniile pe care le facea.
Intr-o zi, a venit acasa dupa mai mult timp in care fusese plecata departe. Cum a ajuns acasa, s-a dus in camera ei si punanadu-se in genuchi in fata icoanei Sfintilor Arhangheli, zicea in gand: ,,Doamne, aici in lume cand este frig, ne ducem la caldura, cand este cald, ne ducem la umbra, bem, mancam si facem ce vrem ca suntem liberi, dar ce vom face cand se va desparti sufletul de trup ca nu mai este vointa noastra?’’ Si a inceput a plange si a se ruga.
Si tanguindu-se ea, deodata ii apare Sfantul Arhanghel Mihail in mare lumina, cu sabie de foc in mana, zicandu-i: ,,Haide sa-ti arat ce doresti!’’ Si invartind sabia de foc din care sarea scantei pe la gura ei, s-a dezlipit sufletul de trup si a cazut moarta. Unul din copilasi care avea vreo patru ani cand a vazut-o pe moarta, s-a dus si a chemat pe bunicul lui: ,,Haide ca mama doarme si nu vrea sa se scoale.’’ Acesta vazand ca intradevar e moarta, a chemat vecinii. Femeile au scaldat-o, au imbracat-o cu haine de inmormantare si au pus-o in cosciug. S-a tras clopotele la trei biserici, unde a facut ea milostenie. Lumea a priveghiat trei zile si trei nopti si toti se mirau cum a murit asa de repede.
A treia zi, cand preotii slujeau si neamurile ridicau coliva sa-i cante ,,vesnica pomenire’’, ea s-a ridicat si a sarit din cosciug in mijlocul casei, s-a asezat pe marginea patului, uitandu-se in toate partile. Cand au vazut asta, preotii si lumea au fugit cum au putut, ingramadindu-se la usa, iar de frica au cautat prin curte ciomege sau topoare si stateau uitandu-se speriati la cine se repede moarta ca sa-l omoare, toti crezand ca s-a prefacut in strigoi, cum zice lumea, si trebuie sa faca la cineva rau. Dar vazand ca nu se intampla nimic, s-au apropiat cativa barbati de fereastra, sa vada ce face. Cand s-au uitat pe fereastra, au vazut-o ca se lupta sa scoata sicriul afara, dar nu putea deoarece era foarte slabita si obosita ca de la drum lung. Atunci oamenii au intrebat-o: ,,Ce faci, Stanico’’, ca acesta ii era numele. Ea le-a raspuns cu glas stins: ,,Nu stiu ce-au facut aici. Cred ca a murit sotul meu ca vad un cosiug. Eu acum am venit de departe si sunt tare obosita. Dar oamenii i-au zis:
-Acela e sicriul tau, Stanico, si ai fost tu in el.
-Eu nu stiu ca am fost in el, dar daca ziceti voi, asa sa fie. Eu de trei zile umblu prin locuri necunoscute si nemaivazute de ochii omului pamantean si multe am sa va spun din cele ce am vazut, dar nu pot, dupa cum vedeti, ca sunt tare slabita si nu mai pot vorbi. Veniti maine la ora 9 dimineata si va voi spune ce-am vazut si mi s-o poruncit sa va spun. A doua zi dimineata a inceput lumea sa vine la casa ei, in urma zvonului adunanadu-se o multime de popor. Au venit preotii, jandarmii, primarul satului si din toate treptele conducerii de acolo si asteptau cu nerabdare si curiozitate sa auda ce are de spus Stanica din ce a vazut pe lumea cealalta.
Pe la 9 dimineata, dupa cum spusese, a iesit din casa palida si slabita ca o moarta, imbracata in negru. S-a suit pe o masa ca sa o poata vedea toata lumea, s-a facut liniste, si-a facut semnul Sfintei Cruci si a inceput a vorbi cu glas tare neputincios zicand:
-Oameni buni, venind din drumurile mele, dupa cum stiti, am intrat in camera mea de rugaciune si m-am rugat in genuchi Sfantului Arhanghel Mihail sa-mi arate unde este sotul meu si milosteniile la ce-au folosit. Si rugandu-ma, mi-a aparut Sfantul Mihail intrupat viu si luminat, iar pe el era o panza subtire si in mana tinea o sabie de foc pe care invartind-o pe la gura mea, mi-a scos sufletul din trup si mi-a zis:
-Vino sa-ti arat ce mi-ai cerut!
Si m-a luat Sfantul Mihail si am zburat prin sat, trecand in drum pe la primarie pana am iesit in camp, si am zburat in sus spre rasarit. Si tot mergand in sus, am dat de o casa mica pe care scria sus cu litere de pacura: Vama I. Iar eu am inceput a tremura de frica atunci cand am vazut ca m-au inconjurat o multime de harapi negri care atat de urati erau incat de ar fi fost cu putinta sa mai mor odata, muream de frica. Erau unii cu cate o limba de trei coti care le atarnau de pamant ca la cainii turbati si-mi promiteau fel de fel de chinuri ingrozitoare si au inceput a trage de mine zicandu-mi:
-Femeie, unde mergi si unde-ti sunt actele tale? Iar eu tremurand am zis Sfantului Mihail:
-Sfinte Mihaile, de ce nu mi-ai spus, ca am trecut pe la primarie si sa fi scos si eu actele? Iar Sfantul Mihail a scos sabia si le-a zis:
-Aceasta femeie nu are nevoie de acte pentru ca va trece inapoi. Si asa am plecat zburand inainte si intalnind alte 23 de casute de acelea unde aveau scris la fiecare deasupra pana la vama a 24-a. Si la fel ma inconjurau diavolii si ma intrebau de faptele mele si noi tot mergem inainte. Si atatia ieseau din casutele acelea de credeam ca izvorasc si eu l-am intrebat pe Sfantul Mihail de unde au iesit atat de multi deoarece casa era mica. Iar Sfantul Mihail mi-a zis:
-Nu te mira, ca dedesupt este iadul si prin aceste casute care sunt ca niste rasuflatori, ies ei. Mergand mai departe cu Sfantul Mihail pe aceasta cale trista pe care era numai pacura si smoala, mi-a zis Sfantul Mihail sa calc pe urmele lui ca nu cumva sa cad in locurile acelea de unde alunec in iad. Am mers cu mare grija pana am scapat de acolo si am ajuns intr-un camp mare cat vezi cu ochii. Pe el erau niste uriasi imbracati cu par negru ca pacura si stateau cu fata in sus si cu mainile intinse, iar in loc de degete aveau gheare ca de vultur. Iar stomacul lor era in forma de ceaun mare si intr-insul erau tot felul de spurcaciuni: caini si pisici putrezi, viermi mari si multe necuratii din care mancau multi oameni si femei, avand toti cate o lingura si tipand, mancau acolo. Unii mancau intruna, altii mai rar, altii gustau din cand in cand si toti tipau de ti-era mai mare mila sa-i auzi. Aici ne-am oprit si mi-a zis Sfantul Mihail sa mananc si eu dandu-mi si o lingura. Iar eu am inceput a ma ruga de el zicandu-i:
-Sfinte Mihaile, iti dau toata averea mea ce mi-a mai ramas, numai sa nu mananc de aici si sa ma inac cu viermii acestia si sa mor. Dar el mi-a zis:
-Nu te teme, ca nu mori. Pentru ca aici nu mai este moarte. Te ineci si te dezneci si nu mai mori in veci.
-Da, asa este, dar ma spurc Sfinte Mihaile, am zis eu.
-Dar cand mancai in posturi, miercurea si vinerea, nu te spurcai, mi-a zis el? Si cu mare greutate m-a lasat de nu am mancat si mi-a zis:
-Ia aminte, si vezi tot ce-i aici ca tu vei merge inapoi in lume si sa spui ca cei ce nu tin posturile si zilele de post din saptamana, aici se vor munci (chinui). Apoi am plecat mai departe si m-a dus Sfantul Mihail ca sa-mi arate muncile iadului si mi-a aratat unde era soacra-mea. O stiam femeie rea. Aici statea intr-o casa de fier pe un scaun, iar in fata ei era o masa plina cu tot felul de bucate. Ea plangea ca ii era foame iar niste muste mari cat vrabiile atat o intepau ca toata era insangerata. Cand m-a vazut m-a intrebat:
-Cum Stanica, si tu ai venit aici? Daca poti sa te intorci acasa, ajuta-ma ca nu mai pot de foame si mustele astea rau ma chinuie si sunt pline de necuratii si murdarie si de le spal mai rau se umple. Soacra-mea avea obiceiul urat ca de cate ori da milostenie, il certa pe sarac si-i zicea vorbe necuviincioase. A plans si m-a rugat s-o scap din locul acela. Mergand mai departe, am dat peste niste inchisori de fier. In ele o multime de oameni cu trupurile goale, iar de sus curgea un foc de smoala si rasina clocotita si-i ardea grozav. Ei fugeau din colt in colt ca sa scape dar in zadar.Si atat se vaitau de tare, ca zbirau ca dobitoacele. Am plans de mila lor si am intrebat pe Sfantul Mihail:
-Acestia, de ce se chinuie asa?
-Acestia sunt crestinii botezati care au luat in ras pe cei care le propovaduiau credinta si care au injurat de lucruri sfinte si au ras de cei care se pocaiesc adica de cei care sunt pe calea credintei si a Bisericii. Asa se chinuiesc in veci si nu are cine sa-i miluiasca la voi pe pamant cu sarindare. Mergand de acolo, am ajuns la un loc intunecat si trist, plin de fum si putoare. O multime de diavoli negri si urati stateau toti cu tigarile in gura, gata sa arunce sufletele care veneau in niste gropi ce erau pline de scuipat si viermi foarte mari unde erau o multime de suflete care se vaitau grozav. Si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestia sunt cei care au fumat tutun si asa se vor chinui in veci. Mergand mai departe, am ajuns intr-o vale plina de flacari si tipete. Din loc in loc apareau niste ziduri prin focul acela si pe ele erau spanzurate femei nenumarate carora le sfartecau sanii niste serpi infricosati de ma lua groaza numai de frica. Pe unele erau cate doi, iar pe altele erau mai multi. Si intreband pe Sfantul Mihail, mi-a zis:
-Acestea sunt cele ce au mancat carne de om, adica acelea care au facut avorturi. Cati copii au avortat, atatia serpi sunt pe ele si asa se vor munci in veci. Mergand mai departe, s-a facut un zid de stanca, dar era asa de inalt ca nu vedeam unde este sfarsitul. Sfantul Mihail ca pe o minge m-a pus pe palma si m-a aruncat pe zid, iar el a zburat.
Acolo, ce sa-mi vada ochii, atata frumusete era ca nu se mai saturau ochii privind si urechile auzind. Dar eu eram goala si ma rusinam asa de mult ca nu mai stiam ce sa fac. Atunci Sfantul mi-a zis:
Ti-ai dat tu vreo haina de pomana? Dar eu nu mi-aduceam aminte sa-mi fi dat ceva pentru mine, nu-mi purtam de grija cat am fost in viata ci numai de sotul meu aveam grija. Si mi-a aratat o multime de haine fiecare cu numele ei zicandu-mi:
-Du-te si cauta si tu o imbracaminte acolo! Si mergand, am gasit o rochie pe care o aruncasem la o saraca ca pe un lucru de nimic. Am luat rochia si m-am imbracat cu ea si mult imi parea bine de dansa.
Erau acolo pomi de tot felul cu flori frumoase si pasarile cantau in alte voci, iarba era moale si ca de aur, mese intinse printre flori, canite cu apa, vin, lapte, farfurii frumoase care aveau numele scris pe ele ale celor ce le dadusera si cu lumanari aprinse. La unele mese, in dreptul vaselor erau oameni care mancau si se veseleau. Unele erau singure si fara oameni si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestea sunt ale celor ce si-au dat in viata si au murit si s-au mantuit si se veselesc de ele, iar la cele singure nu au murit cei care le-au dat, ci sunt inca in viata si ele au venit aici inainte si-i asteapta. Si sa stii ca numai cei ce si-au dat de pomana sau pentru cine au dat de pomana, se indulcesc cu ele, altul nu poate. M-a dus apoi pe o pajiste de o frumusete rara. Acolo erau o multime de soldati imbracati in alb care asteptau pe iarba si se veseleau si canta o muzica dulce de nu te mai puteai satura. Pana sa ajung acolo, vad o livada de pomi de tot felul cu niste roade de o frumusete tare placuta; cirese frumoase mai mari ca la noi,iar pe o poarta scria numele socrului meu. Fiindu-mi sete, mult m-am bucurat ca voi manca si eu din pomii aceia. Dar cand sa ma duc, Sfantul ma opreste si-mi zice:
-Nu te apropia ca nu e al tau. Iar eu i-am zis:
-E a socrului meu.
-Da, dar stii cand il certai si-i ziceai sa inchida gradina, sa nu o mai lase asa deschisa. Socrul meu lasa pe oricine sa-si ia cate fructe vrea. Si nu m-a lasat Sfantul Mihail sa iau nici o fructa si mi-a zis sa dau si eu de pomana ca sa am cand ma voi intoarce aici pe veci. Apoi mi-a zis:
-Hai sa vezi pe sotul tau. Si m-a dus la soldatii aceia pe care ii vazusem de departe in multa veselie si apropiindu-ne noi, se scoala unul de pe iarba unde sedeau si cantau si vine spre noi, iar cand s-a apropiat, eu l-am cunoscut. Era sotul meu dorit. De bucurie, am alergat spre el sa-l imbratisez, dar el mi-a zis:
-Nu te apropia, si in acel moment s-a facut un zid mare intre noi ca un gard de sarma, asa ca nu am putut sa ma apropii. Bucuroasa eu i-am zis:
-Mult mi-a fost dor de tine si am facut asa cum m-ai rugat si nu m-am casatorit. Iar el mi-a zis:
-Stiu toate si le vad. Stiu milosteniile si viata ta pana acum si ma bucur ca m-ai ascultat. Iata, acesti soldati, camarazii mei care sunt in acest loc fericit dar sunt tristi ca sotiile lor s-au casatorit. Eu nu i-am zis ca copii s-au facut marisori, dar el a zis ca si cum mi-ar fi stiut gandul:
-Stiu si chiar ii vad in acest moment cum se joaca. M-am uitat si eu, dar n-am vazut nimic. Apoi mi-a spus ca vede tot ce fcem noi pe pamant.
-Mult as vrea sa raman aici, sa nu-ti mai duc dorul pe pamant, dar el mi-a zis:
-Nu poti sa ramai acum; te duci inapoi in lume si sa faci asa cum ai inceput pana la sfarsit ca mai ai inca de trait pe pamant. Atunci au sunat trambitele si ne-am despartit. El s-a dus unde era mai inainte, iar pe mine m-a luat Sfantul Mihail si m-a dus la un munte de zahar si eu ma gandeam de unde sa fie atat de mult zahar. Dar Sfantul Mihail mi-a spus:
- Adevarat este cuvantul Domnului care zice:,, Orice va da omul, insutit va primi si viata vesnica va mosteni.’’ Tu ai dat una, si in cer s-a facut o suta. Si intradevar, eu aveam obiceiul de a da zahar la copii in loc de bomboane. Apoi Sfantul Mihail imi zice:
-Hai sa te duc la ai tai, sa mergi iarasi si sa faci asa cum ti-am spus. De acum incolo picioarele sa nu-ti mai stea, gura sa nu-ti mai taca. Sa te duci din sat in sat, din oras in oras, din casa in casa si sa ai grija de sufletul tau. Stai aici! Apoi Sfantul ma puse pe o polita care era tinuta in lanturi, zicandu-mi:
-Vezi ca eu te las in jos, iar tu cand vei vedea ca e la un metru de pamant, sa sari jos ca eu o trag la mine si ma duc sa ma inchin Dreptului Judecator.
Asa ca eu stiu ca din aceasta polita am sarit, nu din cosciug. Aceasta s-a intamplat toamna iar in iarna aceea am stat acasa si le spuneam la toti cei ce veneau la mine cate am vazut pe lumea cealalta. Iar noptile le petrec in rugaciune si plangand merg la biserica si ma rog pentru cei din iad. Ea mai spunea ca il vedea pe Sfantul Mihail mereu la dreapta ei. Amin si slava lui Dumnezeu pentru toate!
ISAAC NEWTON, mare matematician, fizician şi astronom englez a realizat formula binomului, care-i poartă numele, a studiat dispersia luminii, a inventat telescopul cu oglindă, a adus contribuţii la fundamentarea mecanicii, a descoperit legea atracţiei universale, etc. E unul din cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă.
Cu toate că a ajuns aşa departe în ştiinţă şi atât de renumit, el a rămas până la moarte un zelos cititor al Bibliei, pe care o considera adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.
Pe monumentul lui din Westminster, se află următoarea inscripţie: \"Interpret sârguincios, înţelept şi corect, al naturii şi al Sfintelor Scripturi. Prin filozofia sa, el a afirmat măreţia lui Dumnezeu cel Atotputernic, iar prin caracterul său, exprima simplitatea evanghelică”.
În legătură cu proorociile Scripturii el spune: \"Dumnezeu a dat profeţiile nu spre a satisface curiozitatea oamenilor făcându-i să vadă mai dinainte lucrurile care urmează, ci pentru că după ce s-au împlinit să poată fi interpretate prin evenimente şi astfel Providenţa Sa, nu a interpretului, să fie arătată lumii”.
Intrebat la un curs de catre un student cum va putea Dumnezeu sa adune trupurile miliardelor de oameni putreziti si sa-i invieze, Newton i-a cerut sa-i aduca doi pumni de pamant din gradina de afara pe care i-a amestecat cu pilitura de fier. Luand un magnet, l-a apropiat de pamant si pilitura a fost atrasa de magnet, lipindu-se de el, in acelasi timp adresandu-se pe un ton grav intregii asistente: ,,Daca eu, om pacatos am putut sa aleg pilitura de fier din acesta gramada de pamant, cu cat mai mult Dumnezeu care a facut acest pamant, nu va putea El sa adune trupurile oamenilor si sa-i invieze, cand tot El i-a creat din pamant?
CHARLES DICKENS, mare romancier englez, într-o scrisoare adresată fiului cel mai mic, când acesta părăsea patria, pentru a se duce în Australia, îi scrise: „Îţi pun între cărţi un Nou Testament, din aceleaşi motive şi cu aceeaşi nădejdi care m-au călăuzit să scriu pentru tine când erai copil, pentru că acesta e cea mai bună carte pe care a avut-o şi o va avea lumea şi pentru că îţi dă cele mai bune reguli după care se poate conduce o fiinţa omenească, care încearcă să fie sinceră şi conştientă de datoria sa”.
\"Când au plecat ceilalţi fraţi ai tăi, am scris pentru fiecare cuvinte cum scriu acum pentru tine şi i-am rugat pe toţi să se conducă după această carte, fără a ţine seamă de interpretările şi născocirile omeneşti”.
„Îţi aduci aminte că acasă n-ai fost plictisit cu practici religioase şi formalităţi seci... Vei înţelege cu atât mai bine acum adevărul şi frumuseţea religiei creştine, aşa cum provine de la Cristos însuşi şi neputinţa de a te abate de la adevărata religie, dacă o preţuieşti cu smerenie şi din inimă”.
Iar când cineva l-a întrebat pe Dickens, care i se pare că e cea mai patetică istorisire din toată literatura, acesta îi răspunse: \"Pilda fiului risipitor”.
JEAN JACQUES ROUSSEAU, faimosul orator, cugetător, scriitor şi pedagog francez, în cartea sa: \"Emil\" - sau despre Educaţie\" ediţia 1839, tomul III, pp. 365367, are cuvinte de toată frumuseţea faţă de Sfintele Scripturi.
El scrie: \"Vă mărturisesc că majestatea Scripturilor mă umple cu admiraţie, după cum puritatea Evangheliei îşi are influenţa ei asupra inimii mele.
\"Răsfoiţi lucrările filozofilor noştri, cu toată pompa lor de dicţiune, ce sărace, cât de dispreţuit sunt, în comparaţie cu Scripturile! E posibil oare, ca o carte atât de simplă şi totodată atât de sublimă, să fie simpla lucrare a omului?
\"E posibil ca personajul sacru a cărui istorie o conţine, să fie un simplu om? Găsim ca El să-Şi fi asumat tonul unui sectar entuziast sau ambiţios? Ce dulceaţă, ce curăţie în comportarea Sa! Ce învăţături pline de har! Ce maxime sublime! Ce înţelepciune profundă în cuvântările Sale! Ce prezenţă de spirit, ce subtilitate, ce potrivire în răspunsurile sale...!”
\"Unde este omul, unde este filozoful care să fi trăit aşa şi să fi murit aşa, fără slăbiciuni şi fără împotrivire?... Da, dacă viaţa şi moartea lui Socrate au fost acelea a unui înţelept, viaţa şi moartea lui Isus au fost acelea a unui Dumnezeu”.
\"Să presupunem oare, că istoria evanghelică e simplă ficţiune? într-adevăr, prietenii mei, ea nu poartă nici un semn al ficţiunii. Din contra, istoria lui Socrate, pe care nimeni nu se gândeşte s-o pună la îndoială, nu e atât de bine dovedită ca aceea a lui Iisus Cristos. O aşa presupunere de fapt, ar îmbrăca dificultatea numai în alte haine, fără s-o înlăture, căci e mai greu de conceput ca un număr de persoane să cadă de acord să scrie o aşa istorie, decât că unul singur le-ar fi furnizat materialul.
Autorii evrei erau incapabili de dicţiunea ei şi străini de morala conţinută în Evanghelie. Semnele adevărului ei sunt atât de izbitoare şi de neimitat, încât inventatorul ar fi un caracter mai uimitor decât eroul”.
DENIS DIDEROT, filozof ateu împreună cu alţi liberi cugetători, a întocmit faimoasa \"Enciclopedie\" editată prin 1751, care e presărată cu germenii necredinţei secolului al XVIII-lea.
A fost considerat ca ateu declarat pe faţă, dar către sfârşitul vieţii, spre înmărmurirea prietenilor săi, singurei sale fiice, el i-a făcut parte de o educaţie din Biblie.
Iar Stier în cartea sa \"Reden Jesu\" partea a VI-a pag. 496, ne relatează următoarea întâmplare din viaţa lui Diderot: „Într-una din acele partide de seară a Baronului de Holbach, unde obişnuiau să se adune cei mai celebri necredincioşi ai secolului, conversaţia s-a îndreptat liber, în modul cel mai hazliu spre presupusele absurdităţi, stupidităţi şi toate felurile de inconsistenţe ale Scripturilor Sacre. Filozoful Diderot, care nu a luat parte în discuţii, deodată le-a pus capăt prin următoarea remarcă:
\"De minune domnilor, de minune! Eu nu cunosc pe nimeni, nici în Franţa, nici în altă parte, care să fi putut scrie şi vorbi cu mai multă artă şi talent... Eu vă provoc pe toţi câţi sunteţi aici, să pregătiţi o povestire aşa de simplă şi în acelaş timp atât de sublimă şi atât de mişcătoare, ca istoria patimilor şi a morţii lui Isus Cristos, care să producă acelaşi efect, care să dea senzaţie pe cât de puternică, pe atât de simţită şi a cărei influenţă să fie aceeaşi, după atâtea veacuri”.
\"Această vorbire neaşteptată i-a încremenit pe toţi ascultătorii şi a urmat o lungă tăcere”.
ROBERT D. WILSON, profesor cunoscător a 26 de limbi. A studiat în America, apoi !a Oxford în Anglia şi la Berlin.
El mărturiseşte cum a ajuns la convingerea că \"toate desbaterile privitoare la textul Bibliei şi la relatările istorâte din Biblie, ar trebui să fie aşezate nu pe terenul mişcător al părerilor personale şi al impresiilor subiective, ci pe terenul solid al faptelor dovedite în mod obiectiv”.
El îşi dădu seama că aceste fapte \"n-ar putea să fie cunoscute în mod real, decât cu ajutorul unor adânci cercetări a documentelor redactate în limbile vechi, ce sunt în legătură cu BIBLIA”. Vrând să aibă lumină în privinţa această, el se dedică studiului.
\"Eram pe atunci, spune el, în vârstă de 25 de ani şi mi-am stabilit planul pentru 45 ani de muncă. Mai întâi aveam să închin 15 ani studiului limbilor necesare, pentru a putea citi vechile documente, singure în stare să-mi procure informaţii de mâna întâia asupra istoriei Vechiului Testament şi anume:
1) Limba ebraică şi limbile înrudite cu ea;
2) Toate limbile în care a fost tradus Vechiul Testament, înainte de secolul al VII-lea al erei creştine.
3) În sfârşit limbile care, ca persana şi coptă, puteau să-mi arunce ceva lumină asupra Vechiului Testament.
După aceea aveam să închin, alţi 15 ani unui studiu foarte amănunţit al Vechiului Testament, cercetându-l în ebraică, cuvânt cu cuvânt, comparând textul original, cu vechile traduceri şi făcând adnotări. În fine aveam să studiez timp de 15 ani lucrările înaltei Critice”.
El istoriseşte cum, după ce a făcut studiul limbilor, s-a dus la Muzeul Britanic din Londra, cu Biblia sa ebraică în mână şi cum din toţi regii pomeniţi în Biblie, a găsit păstrat pe monumente numele a 41 din ei.
Aceste 41 de nume conţin 191 consoane, scrisul ebraic nu are vocale, din care el a găsit 188, care erau întocmai aceleaşi şi pe monumente.
După 30-40 de ani de studii temeinice, el a declarat: \"Ştiinţificeşte, putem să afirmăm desăvârşita identitate a Bibliei ebraice actuale, cu aceea de care s-a slujit Cristos şi apostolii şi căreia ei i-au dat încuviinţarea lor”.
Deci pe bază de studii de o viaţă de om, nu pe prostie, s-a fondat convingerea şi credinţa lui că BIBLIA E ADEVĂRATĂ.
Sir WILLIAM RAMSAY, savant englez cu renume mondial. Are la activul lui o seamă de descoperiri şi lucrări ştiinţifice.
La început a fost necredincios şi susţinea că Biblia şi mai ales Faptele Apostolilor, scrise de Doctorul Luca, nu sunt demne de crezare.
Ca tânăr profesor, el întreprinse o călătorie de studii în Asia Mică. El căuta să descopere divergenţele între istorisirea Biblică şi proaspetele descoperiri arheologice.
După mai mulţi ani de studiu, a trebuit să renunţe la ideile sale. Descoperirile sale au confirmat în totul relatările biblice. El s-a convins că Biblia e cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu.
În cartea sa: \"Luke the Phisiycian\" (Luca medicul) pp. 177-179, el îşi proclamă opiniile sale în faţa lumii, zicând: \"Eu am primit convingerea că relatarea lui Luca e fără egal în ce priveşte exactitatea. Adâncind puţin examinarea de fond a textului, mergând mai departe decât se obişnuieşte cu lucrările altor istorici, el suportă verificarea cea mai minuţioasă şi tratamentul cel mai dur”.
Iar în prefaţa valoroasei sale lucrări ce poartă titlul: \"The Bearing of Recent Discovery on the trustworthings of the New Testament,\" editată în 1920, el spune: \"Scopul meu e de a stabili anumite principii care decurg din descoperirile moderne şi de a arăta contribuţia lor faţă de Noul Testament.
Metoda constă din examinarea riguroasă, frază cu frază şi cuvânt cu cuvânt a câtorva pasaje care au fost expuse unei critici defavorabile; din această examinare rezultă că Noul Testament este o carte unică, prin coerenţa, limpezimea, bogăţia şi sinceritatea cea vie a expresiei. Aceasta nu e o caracteristică numai a uneia sau a două din scrierile care alcătuiesc Noul Testament; în diferite chipuri, această caracteristică aparţine tuturor”.
Şi când auzi pe unii neisprăviţi, cu liceul abia terminat, sau uneori doar cu patru clase, care nu-şi cunosc bine, nici istoria ţării lor, dar de unde să priceapă să facă examinarea unui document istoric, că vorbesc despre Biblie că nu e adevărată, o ironizează, spun că numai proştii mai cred. Nu e bine să râzi de ei, ci mai degrabă să-i compătimeşti. Şi nu e bine să te apuci la discuţii, la ceartă de vorbe cu ei, ci mai degrabă să te rogi pentru ei.
- Filmuletele alea de pe youtube nu au nimic in comun cu stiinta. Habar n-ai ce e aia stiinta!
Un proveb vechi romanesc spune: \" Unde e minte multa-i si prostie\"!
Exista multe lucruri absurde la romani. Unele dintre ele sunt vorbele din batrani, din popor, proverbele de genul celui citat de tine. Proverbul spune ca cei care sunt foarte destepti sunt si foarte prosti. E complet ilogic! Hai Grivei, ce alte proverbe si vorbe de duh mai stii? Hai spune-ne!
cauta pe YouTube reportajul: # 2012 si OZN-urile #
# Descoperiri_paleontologice__confirma_creatia_1
# Descoperiri_paleontologice__confirma_creatia_2
# Descoperiri_paleontologice__confirma_creatia_-3
# Evolutionismul__desfiintat_de_geologul_John_Morris_2
# Evolutionismul_nu_are_acoperire_stintifica
# Evolutionismul_o_mare_minciuna
# Harry_Potter_Exposed_1_6_-Pagan_Invasion-Romanian_Subtitle
# Harry_Potter_Exposed_2_6_-Pagan_Invasion-Romanian_Subtitle
# -Meditation_1_5_-Pagan_Invasion--_Romanian_Subtitle_
# Oameni_de_Stiinta_spun__Pamantul_a_fost_creat___Teoria_evolutiei_-_Un_basm___Partea_1___7
# Oameni_de_Stiinta_spun__Pamantul_a_fost_creat___Teoria_evolutiei_-_Un_basm___Partea_7___7
# Pagan_Invasion_-_The_New_Age_Movement__2_5__-_Romanian_Subtitle
# Pagan_Invasion_1_5_-Halloween_Exposed-Romanian_Subtitle
# Pagan_Invasion_2_5_-Halloween_Exposed-Romanian_Subtitle
# Prof._Roger_Oakland_demonteaza_teoria_evolutiei_-1.
# __1___5___ Religie_versus_Crestinism
# __2___5___Religie_versus_Crestinism
pe you tube gasesti:
cauta pe you tube:
Descoperire stiintifica socanta (iadul) 1
Descoperire stiintifica socanta (iadul) 2
Documentar socant ! Iadul este real. 5 - 9
Documentar socant ! Iadul este real. 6 - 9
Documentar socant ! Iadul este real. 8 - 9
Documentar socant ! Iadul este real. 9 - 9
Documentar socant ! Iadul este real. 1 - 9
Documentar socant ! Iadul este real. 2 - 9
Documentar socant ! Iadul este real. 3 - 9
Documentar socant ! Iadul este real. 4 - 9
Documentar socant ! Iadul este real. 7 - 9
Efectele Telefonului mobil....
Microcipurile- implanturile viitorului (tradus)
Despre pasapoartele biometrice si permisele de conducere cu cip-Maica Ecaterina Fermo
Dacă această carte impresionează prin ceva anume, atunci acel ceva este, cu siguranţă, modalitatea logică, raţională de a pune problema ateismului şi de a deriva de aici implicaţiile care decurg aproape firesc.
În permanenţă, autorii marşează spre o echilibrare cât mai precisă a asumpţiilor pe care le susţin. Rădăcina pivotantă, sistemul lor de referinţă este acelaşi de fiecare dată: legile logicii de bază şi bunul simţ elementar.
Structura argumentului de care se uzează este cea a silogismului în care o concluzie este adevărată dacă şi numai dacă premisele care stau la baza acesteia se dovedesc a fi valide.
Geisler şi Turek evită cât mai mult afirmaţiile teismului biblic tocmai pentru a nu cădea în capcana aşa-numitei argumentaţii circulare, metodă care le conferă credibilitate graţie realismului şi obiectivităţii cu care reuşesc să structureze conceptele.
Aşadar, disputa se poartă pe un teren neutru, iar rezultatul nu poate fi altul decât o dezbatere antrenantă în care argumentul este cheia de boltă care dezvăluie contradicţiile inerente şi inconsecvenţele flagrante ale ateismului.
Ateii sunt unii dintre cei mai credincioşi oameni pe care cineva poate să-i întâlnească.
Dacă există o categorie de indivizi care cred cu-adevărat în ceva, aceaştia sunt cei care neagă cu tărie existenţa unei Dumnezeu transcendent.
Deşi îşi clamează tot mai vocal neîncrederea în posibilitatea existenţei şi cunoaşterii adevărului absolut, Geisler şi Turek le demască autocontradicţiile evidente pe care aceştia le profesează în retorica lor şablonardă.
Negând adevarul ultim, ei nu fac altceva decât să susţină contrariul propriilor afirmaţii şi să încalce astfel principiile de bază ale logicii.
Autorii remarcă dificultăţile evidente în care se zbate ateismul. A fi „fără Dumnezeu” necesită o doză mult mai serioasă de credinţă, de compromisuri intelectuale şi de optimism vesel care pierde contactul cu terenul solid al datelor obiective pe care realitatea observabilă le pune la dispoziţie.
De fapt, ateismul este şi el tot o religie care încearcă să ofere un răspuns pertinent întrebărilor profunde şi neliniştitoare ale omului.
Numai că, pus faţă în faţă cu datele incontestabile ale realului, ateul constată că nu poate merge până la capăt bazat pe afirmaţiile pe care le face. Mai devreme sau mai târziu se va împiedica de înseşi argumentele sale şubrede.
Iată cum arată, grosso modo, portretul unui ateu: relativist declarat şi adept al scepticismului în afirmarea oricărui standard obiectiv (bineînţeles, ateul nu e sceptic vizavi de afirmaţiile sale, ceea ce îi trădează inconsecvenţa şi anti-logica;
el pune sub semnul îndoielii orice, mai puţin propria îndoială); susţine că toate religiile sunt adevărate, trecând cu vederea faptul că încalcă grosolan principiul logic al terţului exclus;
pentru el, A este A şi A este şi non-A concomitent, simplu şi fără nici o reţinere; denaturează procesul firesc prin care observaţiile directe (inducţiile) conduc la concluzii rezonabile (deducţii) referitoare la natura şi existenţa lui Dumnezeu;
inconştient, acesta demolează fundamentele ştiinţei propriu-zise şi aruncă în derizoriu tot ceea ce s-a descoperit bazat pe observarea directă; mai mult, ateul nu poate oferi nici un răspuns convingător la întrebarea:
„Dacă nu există Dumnezeu, de ce există ceva în loc să nu existe nimic?”;
ateul acceptă să creadă că simplele substanţe chimice (la care adaugă timpul şi întâmplarea) au putut da naştere informaţiei inteligente din structura ADN-ului; urmând acest raţionament, ar trebui să accepte că cerneala şi hârtia au generat conţinutul intelectual al unei cărţi fără a fi nevoie de un scriitor care să fi produs textul;
evident, nici un ateu cu mintea limpede nu susţine aşa ceva; aşa cum un teist nu poate dovedi absolut ştiinţific concepţia sa şi nici apariţia vieţii ca efect al Cuvântului divin, tot aşa nici ateul nu poate proba generarea fiinţelor vii din materie moartă şi nici evoluţia acestora de-alungul erelor istorice;
el alege să creadă ceva ce nu poate şi nici nu va putea vreodată să verifice cu o obiectivitate irefutabilă;
aşadar, el are o religie – Evoluţionismul – şi un dumnezeu – Materia;
ateul ignoră şi mistifică deopotrivă legile imuabile ale ştiinţei adevărate (vezi legile termodinamicii şi electromagnetismul); ateul nu ia în considerare evidenţele probabilistice care spulberă efectiv orice speranţă a acestuia potrivit căreia complexitatea şi ajustarea fină a Universului sunt rezultatele forţelor aleatorii oarbe (peste 120 de constante fizice fac posibilă funcţionarea şi menţinerea principiului antropic pe Terra;
probabilitatea, în cifre, ca ele să se fi potrivit atât de bine fără o intervenţie inteligentă exterioară depăşeşte cu mult numărul total al atomilor din universul cunoscut; este ridicol, inept şi contrar bunului simţ să mături sub preş o atare echivalare);
ateul declarat n-are dreptul să se supere pe cei care îi fac rău; dacă nu există Dumnezeu, nu există nici standardul absolut dupa care să poţi presupune moralitatea;
în mod ironic, nu există atei care să fi susţinut că Maica Tereza a făcu mult rău, iar Holocaustul şi Hitler au însemnat ceva bun pentru omenire; iar întrebarea apare inevitabil: „Fără un Dumnezeu bun la modul absolut, pe ce bază îşi susţin aceştia afirmaţiile?”;
un ateu consecvent cu el însuşi n-ar trebui să se îndoiască doar de istoricitatea omului Isus, ci şi de existenţa unui Herodot, Homer, Platon sau Cezar; dacă Noul Testament, cu cele peste 5000 de copii manuscrise ale sale (doar în limba greacă) şi cu o perioadă atât de scurtă (între 25 şi 40 de ani) între scrierile originale şi reproduceri, este invalidat şi declarat necredibil, ce să mai zicem de opera lui Homer (cu 643 de copii şi cu interval de 500 de ani între original şi manuscrise) sau a lui Platon (cu 7 copii şi 1200 de ani diferenţă între documentele originale şi reproducerile ulterioare)?;
dacă nu prejudecata şi refuzul, atunci ce altceva face ca aceşti antici şi lucrările lor să fie declaraţi credibili, iar Isus şi textul Noului Testament, nu?
Nu e uşor să fii ateu. Trebuie să laşi deoparte rezonabilul, să negi evidenţele clare, să te autocontrazici şi să îmbraţişezi inconsecvenţa practică în virtutea păstrării unităţii măcar la nivelul limbajului.
Ateismul este şi el un sistem de credinţă care-şi înglodează susţinătorii în mlaştina densă a negării dovezilor şi a „nădăjduirii împotriva oricărei nădejdi”.
Geisler şi Turek ilustrează mai bine ca oricine carenţele evidente ale religiei fără Dumnezeu şi dezvelesc filoanele ascunse ale ateismului. Potrivit autorilor, problemele intelectuale legate de existenţa lui Dumnezeu nu sunt altceva decât pseudoprobleme;
un fel de jargon care ascunde în spatele cuvintelor adevărata motivaţie a negării virulente a Fiinţei creatoare. Marele impas are de-a face cu voinţa individului şi cu dimensiunea sa morală, cu refuzul său obstinat de a cântări dovezile pro şi contra existenţei unui Creator şi de lua, mai apoi, o hotărâre rezonabilă.
E greu să-L scoţi pe Dumnezeu din ecuaţie. Şi e la fel de greu pentru orice om să fugă de dovezile care îl atestă pe Cel ce l-a creat ca pe o „făptură atât de minunată”.
Mulţi se frământă cu privire la destinul veşnic al celor care n-au conoscut nimic din cerinţele exprese ale Dumnezeului din cele două Testamente. Cartea de faţă aduce dovezi incontestabile ale faptului că gândurile lui Dumnezeu, natura şi caracterul Lui răzbat din cele mai adânci zone ale personalităţii umane.
Omul are gravat în el cerinţele eterne ale Stăpânului său şi nimeni şi nimic nu le poate şterge din structura sa.
Chiar dacă orice cuvânt scris inspirat de Duhul Sfânt ar fi eliminat pentru totdeauna, Judecătorul suprem ar avea în continuare destule standarde după care să ne judece.
Conştiinţa şi amprentele Sale creatoare vizibile la tot pasul în lumea înconjurătoare ar fi mai mult decât suficiente.
De fapt, aşa cum spunea Einstein, „Dumnezeu nu joacă zaruri” cu creaturile Sale.
Şi câtă dreptate avea!
Einstein nu era credincios! Cand vorbea de dumnezeu se referea la Univers, folosea o figura de stil, daca stii ce e aia.
Einstein chiar el a spus-o cu gura lui intr-un interviu asemanator celui dat de Hawking. Falsifici nu numai realitatea, dar incerci sa schimbi istoria pentru a-ti demonstra nebunia.
spaceandmotion.com/albert-einstein-god-religion-theology.htm
Einstein era credincios, orice ai spune tu şi alţii care interpretează aiurea afirmaţiile lui!
Albert Einstein era convins de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte şi spunea: „În veacul nostru materialist, singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt oamenii profund religioşi.”
De asemenea, Einstein susţine că în univers există o infinită raţiune superioară şi că cine pretinde că el e ateu înseamnă că nu a înţeles teoriile sale ştiinţifice: „Orice om de ştiinţă serios trebuie să încerce un sentiment religios neputând să-şi imagineze că armonia pe care o descoperă s-a putut face de la sine. În acest univers incomprehensibil se descoperă o infinită raţiune superioară. Opinia actuală, care pretinde că eu sunt ateu, este eronată. Acela care susţine acest lucru nu a înţeles teoriile mele ştiinţifice.”
Elogiind Turnul Eiffel de la Paris, Einstein a scris în cartea de onoare: „Admiraţia mea pentru inginerul Eiffel, arhitectul turnului şi cea mai mare admiraţie pentru cel mai mare Arhitect, care a creat universul, Dumnezeu! ”
Einstein spunea că „Religia fără ştiinţă e şchioapă, iar ştiinţa fără religie e oarbă.”
El mai afirma că „Religiozitatea lui (a omului de ştiinţă) stă în uimirea extaziată faţă de armonia legităţii naturale, în care se dezvăluie o raţiune atât de superioară, încât orice gândire cu sens şi orânduire omenească reprezintă un reflex cu totul neînsemnat.”
A mai spus că ceea ce nu este materie şi nu se poate simţi şi măsura este cu mult mai mult decât materia: „Până în secolul XX realitatea a fost ceea ce oamenii puteau atinge, mirosi, vedea şi auzi. De la prima publicare a spectrului electromagnetic, oamenii au învăţat că ceea ce ei pot atinge, mirosi, vedea şi auzi este mai puţin de o milionime a realităţii.”
Einstein nu era credincios, exista si scrisori scrise cu mana lui in care rade de conceptele religioase. Minti de ingheata apele si esti prost!
Simona, nu stii de vorbesti. Am citit despre conceptia lui Einstein despre lume si se declara religios.
Simona, nu stii ce vorbesti. Am citit despre conceptia lui Einstein despre lume si se declara religios.
Pentru Răzvan:
Ştii tu ce am citit eu şi ce nu? Măi băiatule aberezi! Şi cum îţi permiţi să-mi vorbeşti astfel?
Tu ori nu citeşti tot ce scriu, ori nu înţelegi. Eu am dat exemple de argumente şi dovezi pe blogul recomandat. Intră pe blogul pe care l-am recomandat şi citeşte articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.
Tu chiar scrii lucruri fără sens. Părerile tale sau ale altora sunt demonstraţii? A demonstrat cineva că nu există Dumnezeu, raiul şi iadul? Nu, pentru că nici nu poate nimeni să demonstreze că nu există Dumnezeu, raiul şi iadul!
Sunt foarte multe argumente şi dovezi că există Dumnezeu, raiul şi iadul. Dar aceste argumente şi dovezi nu sunt la nivelul empiric, material, cu excepţia miracolelor, care se pot constata la nivelul lumii materiale. Miracolele sunt de fapt intervenţii ale lui Dumnezeu sau ale sfinţilor şi îngerilor în lumea materială.
Sunt două tipuri principale de Revelaţie : Revelaţia naturală (Dumnezeu îşi arată existenţa prin creaţia sa) şi Revelaţia supranaturală (pentru că Dumnezeu a descoperit oamenilor existenţa sa prin profeţi, prin Fiul său întrupat, Isus Cristos, şi prin multe fapte şi intervenţii minunate). Revelaţia este un dar al lui Dumnezeu, o iniţiativă liberă a lui, care vine în întâmpinarea oamenilor, se pune în contact cu ei, dialoghează cu ei şi le arată mijloacele necesare pentru a ajunge la mântuire. Scopul suprem pe care trebuie să-l avem în viaţă este mântuirea, adică să ne pregătim pentru a ajunge la fericirea veşnică.
Referindu-se atât la Revelaţia naturală, cât şi la Revelaţia supranaturală, Galileo Galilei spunea că ne putem potoli setea de cunoaştere de la două izvoare – Cartea Naturii şi Cartea Scripturii – care provin, amândouă, de la Dumnezeu, deci nu pot intra în conflict.
Deci sunt argumente şi dovezi suficiente. Sau tu ce-ai vrea? Ai vrea să-l şi vezi cu ochii tăi pe Dumnezeu cel nemărginit, să vezi raiul şi iadul? Asta nu se poate. Nu cumva vrei să-l şi vezi pe Dumnezeu prin telescop sau poate în laborator? Dumnezeu este Duh, este imaterial! Nu există numai ceea ce cade sub simţuri! Dumnezeu şi sufletul nu se pot vedea nici cu telescopul, nici cu microscopul!
Nu-l putem vedea în mod direct, nemijlocit pe Dumnezeu, nici nu-l putem înţelege deplin cu mintea noastră mărginită. Aceasta din cel puţin trei motive:
a) Dacă am avea avea o evidenţă a existenţei lui Dumnezeu, adică dacă am cunoaşte existenţa sa în mod direct, nemijlocit, atunci n-ar mai avea nicio valoare credinţa. Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă, dacă ar face acest lucru, credinţa nu ar mai avea nicio valoare. Deci Dumnezeu nu apare în mod evident, tocmai pentru a lăsa loc credinţei. Isus i-a zis lui Toma : « Toma, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut. » (In. 20,29). Credinţa este o condiţie necesară pentru mântuire, dar nu e suficientă. Pe lângă credinţă este nevoie şi de urmarea cuvântului lui Dumnezeu.
b) Noi avem şi trup, nu numai spirit, dar Dumnezeu nu are trup, el este doar spirit. Deci noi, fiind şi fiinţe corporale, materiale, nu-l putem vedea în viaţa pământească pe Dumnezeu, care este spirit pur. Dumnezeu i-a vorbit lui Moise pe munte din mijlocul unui rug care ardea fără să se consume. Când Moise a cerut să-i vadă faţa, Dumnezeu i-a zis: « Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască. » (Ex. 33,20).
c) Dumnezeu este infinit şi perfect, dar noi suntem imperfecţi şi acesta este încă un motiv pentru care nu-l putem vedea, nici nu-l putem înţelege cu mintea noastră mărginită. Deşi ni s-a revelat, pe de altă parte Dumnezeu ne rămâne ascuns, inefabil în profunzimea esenţei sale.
Evagrie din Pont spunea că „un Dumnezeu care ar putea fi înţeles de mintea umană, n-ar mai fi Dumnezeu.”
Sfântul Augustin se plimba pe malul mării cugetând la Dumnezeu, dorind să înţeleagă cu raţiunea misterul Sfintei Treimi. Atunci i-a apărut un înger care l-a îndemnat să facă o groapă în nisip. După ce a făcut groapa, îngerul i-a spus să aducă marea în groapa cu nisip. Când Sfântul Augustin i-a spus că aşa ceva este imposibil, îngerul i-a răspuns: „Tot la fel, este imposibil pentru omul cu gândirea mărginită să-L înţeleagă pe Dumnezeu, Cel nemărginit.”
Blaise Pascal vorbeşte despre Dumnezeu care se descoperă, dar nu în mod evident: pe de o parte se descoperă, dar pe de altă parte rămâne ascuns, « Deus absconditus » (Dumnezeu ascuns, sau Dumnezeu tainic). Atributul « ascuns » sau « tainic » se referă atât la faptul că nu-l putem vedea pe Dumnezeu, cât şi la faptul că nu-l putem înţelege cu mintea noastră mărginită.
În legătură cu faptul că Dumnezeu s-a revelat în mod discret şi a moderat cunoaşterea sa, iată câteva fragmente din opera « Cugetări » a lui Blaise Pascal :
« Şi astfel voind să apară clar în ochii celor ce-l caută din toată inima lor şi să rămână ascuns celor ce fug cât pot de el, a moderat cunoaşterea sa, în aşa fel că a dat semne evidente despre sine celor ce umblă pe căile lui şi semne confuze celor ce nu-l caută deloc.
Lucrurile sunt destul de clare pentru cei ce doresc să vadă şi destul de obscure pentru cei ce fac contrariul.
Ceea ce se vede în lume nu arată nici o lipsă totală, nici o prezenţă evidentă a Divinităţii, ci prezenţa unui Dumnezeu care se ascunde : totul poartă acest caracter.
Dacă niciodată n-ar fi apărut nimic despre Dumnezeu, această lipsă veşnică ar fi echivocă şi ar putea tot aşa de bine să se refere la absenţa oricărei Divinităţi ca şi la nevrednicia oamenilor de a-l cunoaşte. Dar faptul că el apare uneori şi nu totdeauna alungă echivocul. O singură dată dacă apare, el există pentru vecie. De aici nu se poate trage altă concluzie decât că există un Dumnezeu.
Dacă n-ar exista locuri neclare, omul nu şi-ar da seama de slăbiciunea sa. Dacă n-ar exista deloc lumină, omul n-ar nădăjdui niciun remediu. Astfel, nu este numai drept, ci şi de folos pentru noi ca Dumnezeu să fie în parte ascuns şi în parte descoperit, deoarece este tot atât de periculos pentru om de a cunoaşte pe Dumnezeu, fără a cunoaşte propria sa mizerie ca şi de a cunoaşte mizeria sa fără a cunoaşte pe Dumnezeu. »
(Blaise Pascal – Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992)
Se vede ca nu ai citit cartea din ceea ce afirmi. Crezi ca e asa de greu sa imi dau seama ca nu ai citit-o? Nu toti suntem la acelasi nivel intelectual cu tine, unii dintre noi mai si gandim.
Nu eu aberez, tu o faci la superlativ. Rad cu lacrimi de ineptiile pe care le scrii pe aici. Imi permit sa-ti vorbesc cum vreau! Nu trebuie sa-ti cer tie permisiunea pentru nimic!
Citesc tot ce scrii pentru ca imi place sa rad copios. Tu esti ala care nu intelege, nu vrea sa citeasca cartile si rezultatele studiilor stiintifice.
Blogul tau e o porcarie, ce zici pe aici, spui si acolo. Nu am suficient timp la dispozitie ca sa iti explic cat de mult gresesti, cat de departe esti de realitate si cat de trista e viata ta.
Lucrurile pe care le scriu au sens pentru cei cu un coeficient de inteligenta mediu. Nu ma suprinde ca nu intelegi sarcasmul si ironia fina. Parerile lui x sau lu y nu sunt demonstratii decat daca se bazeaza pe studii stiintifice (alea empirice, materialiste, alea care nu iti plac tie pentru ca demonstreaza ca esti dezechilibrat mintal cand sustii ca exista dumnezeii si vieti de apoi).
Iti repet pana iti intra in capul ala mic: nu noi trebuie sa demonstram ca nu exista dumnezeu, ci cel care face afirmatia ca exista asa ceva. Oamenii de stiinta in urma cercetarilor au ajuns la concluzia ca nu avem nevoie de dumnezeu sau de apelul la supranatural pentru a explica Universul.
Nu exista nicio dovada si niciun argument stiintific care sa demonstreze existenta unui dumnezeu sau a vietii de apoi. Suferi de delir avansat!
Văd că nu înţelegi deloc ce scriu. Dacă râzi, înseamnă că râzi de tine şi de inepţiile tale.
Tu crezi că există numai ceea ce se poate vedea şi măsura? Nicidecum! Există şi Dumnezeu şi lumea spirituală (raiul şi iadul)! Chiar dacă acestea nu se pot vedea, nici măsura, sunt foarte multe argumente şi dovezi că există! Dar aceste argumente şi dovezi nu sunt la nivelul empiric, material, cu excepţia miracolelor.
Şi nu ţi-am cerut ţie părerea despre ce scriu eu! Iar în privinţa pregătirii mele nu poţi să presupui nimic, pentru că nu mă cunoşti. Ştii tu ce am studiat şi ce am scris? Nu. Nu poţi cunoaşte un om doar din câteva fraze scrise pe forum şi citite în fugă. Ca să-ţi faci o părere trebuie să citeşti tot ce a scris cineva şi nici atunci nu poţi spune că-l cunoşti pe deplin.
Nici despre conţinutul blogului nu-ţi poţi forma o părere obiectivă doar dacă arunci o privire în mare!
Citeşte măcar articolul cu titlul \"Argumente şi dovezi (pe scurt) ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte\" care e în josul paginii de blog. Citeşte-l întâi cap – coadă, poate înţelegi ceva! Trebuie să citeşti articolele şi să accesezi linkurile de acolo ca să înţelegi ceva. Şi oricum, am şi precizat de la începutul acelui articol că nu am pretenţia nici pe departe că acel articol epuizează argumentele şi dovezile existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de după moarte! Mai sunt o imensitate de alte argumente şi dovezi! Chiar dacă e amplu, articolul constituie doar un început, o introducere, în imensitatea domeniului religiei!
Afirmaţia lui Hawking e doar o părere a lui, nu o concluzie ştiinţifică, dar e greşită chiar ca simplă părere. Spunând că nu există rai, Hawking face o afirmaţie gratuită, nedovedită, încalcând propriile competenţe ale domeniului său, fizica. Hawking e fizician, dar raiul nu poate fi măsurat fizic, material. Cel mult ar putea să spună că el personal nu crede că există, dar nu că nu există, ceea ce e cu totul altceva. Dar există şi posibilitatea ca el să nu fi spus asta, iar vorbele lui să fie răstălmăcite.
Ştiinţa şi religia sunt complementare (se completează reciproc). Foarte multe cărţi şi alte publicaţii recente arată armonia, complementaritatea dintre ştiinţă şi religie. Ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia ne învaţă despre Creator. Pierre Teilhard de Chardin spunea că „Religia şi Ştiinţa sunt cele două feţe ori faze conjugate ale unui act complet de cunoaştere.”
Adevărul rămâne etern şi este deasupra schimbărilor unei epoci sau alteia. Oricât ar evolua ştiinţa, nu ar putea răspunde decât (cel mult) la întrebarea CUM a evoluat universul după momentul „zero”, dar nu ar putea răspunde niciodată la întrebarea DE CE a apărut universul, nu ar putea spune niciodată de ce există ceva în loc de nimic, nici nu ar putea descoperi rostul universului. Aceste întrebări depăşesc orice minte umană, tocmai de aceea Dumnezeu ne-a dat şi Revelaţia.
Sunt două tipuri principale de Revelaţie : Revelaţia naturală (Dumnezeu îşi arată existenţa prin creaţia sa) şi Revelaţia supranaturală (pentru că Dumnezeu a descoperit oamenilor existenţa sa prin profeţi, prin Fiul său întrupat, Isus Cristos, şi prin multe fapte şi intervenţii minunate). Revelaţia este un dar al lui Dumnezeu, o iniţiativă liberă a lui, care vine în întâmpinarea oamenilor, se pune în contact cu ei, dialoghează cu ei şi le arată mijloacele necesare pentru a ajunge la mântuire. Scopul suprem pe care trebuie să-l avem în viaţă este mântuirea, adică să ne pregătim pentru a ajunge la fericirea veşnică.
Referindu-se atât la Revelaţia naturală, cât şi la Revelaţia supranaturală, Galileo Galilei spunea că ne putem potoli setea de cunoaştere de la două izvoare – Cartea Naturii şi Cartea Scripturii – care provin, amândouă, de la Dumnezeu, deci nu pot intra în conflict.
Fizicianul german Max Planck, creatorul teoriei quantelor, laureat al Premiului Nobel, scrie că lumea sensibilă nu este singura care există şi că ştiinţa intuieşte şi recunoaşte realitatea superioară, metafizică, care scapă experimentului empiric: „Tot ceea ce vrem să spunem este că lumea sensibilă nu este singura care există, ci mai există şi o altă realitate superioară, inaccesibilă experimentului empiric, dar pe care ştiinţa o intuieşte şi o recunoaşte. Cunoaşterea ştiinţifică a lumii îl pune pe savant să cerceteze şi să descopere aceste structuri adânci ale existenţei.”
Max Planck mai scrie: “Oricât de profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nici o contradicţie între religie şi ştiinţă, ci dimpotrivă, o concordanţă esenţială. Religia şi ştiinţa nu se exclud, cum cred unii, ci se completează.”
Religia nu operează cu dovezi empirice, materiale. Cu toate acestea, cei mai mulţi oameni de ştiinţă ajung tot mai mult la concluzii pe care teologia le-a afirmat de foarte mult timp, deoarece studiind creaţia îşi dau seama de Creatorul ei, îşi dau seama că există un proiect inteligent (intelligent design), orientat către apariţia vieţii şi a omului. Deoarece există un proiect (dacă nu un proiect în detaliu, cel puţin există un proiect în linii mari), evident că există Proiectantul, Creatorul, Dumnezeu care a creat universul şi a stabilit legile sale.
Ideea că ştiinţa şi religia ar fi în conflict e o prejudecată, ca şi prejudecata că religia ar spune „crede şi nu cerceta.” Acest dicton nu este din Biblie, iar Biserica nu subscrie acestui dicton.
Numai ştiinţa superficială sau ideologia pozitivistă intră în conflict cu religia, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie, spre Dumnezeu, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon : „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu. ”
Doar ideologia pozitivistă este materialistă, nicidecum ştiinţa însăşi. Pozitivismul este doar un curent ideologic minor, care a apus. Cei ca Hawking sunt doar o reminiscenţă a acestui curent.
Nu e absurd să crezi că Dumnezeu a creat universul din nimic, ci e absurd să crezi că nimicul s-a transformat singur în existenţă ! Este imposibil ca universul să fi apărut din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Indiferent că procesele sunt de durată sau nu, trebuie să aibă un început, iar acest început nu poate apărea din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Un tren, oricât ar fi de lung, nu poate fi pus în mişcare fără locomotivă. Un penel fără pictor n-ar putea picta nimic, chiar dacă ar avea o coadă extrem de lungă sau infinită.
Mergând pe firul cauzelor secundare, ajungem la Cauza principală necauzată la rândul ei, Cauza tuturor cauzelor, Dumnezeu, Fiinţa Supremă care există din veşnicie şi a creat universul din nimic. El, care este dincolo de timp, pur şi simplu ESTE, a intrat în timpul nostru şi s-a revelat prezentându-se astfel: „Eu sunt Cel care sunt.” (Ex. 3,14)
Dumnezeu nu are început, există din veşnicie şi a creat totul din nimic. Pentru noi e foarte greu sau chiar imposibil să gândim veşnicia, pentru că trăim în timp şi spaţiu şi avem gândire mărginită. Evagrie din Pont spunea: „Un Dumnezeu care ar putea fi înţeles de mintea umană, n-ar mai fi Dumnezeu.”
Iată şi răspunsul papei Benedict dat lui Stephen Hawking încă de la sfârşitul anului trecut:
Papa Benedict: Dumnezeu s-a aflat in spatele Big Bang. Universul n-a aparut din intamplare
hotnews.ro/stiri-international-8186485-papa-benedict-dumnezeu-aflat-spatele-big-bang-universul-aparut-din-intamplare.htm
niuzer.ro/Actualitate/Papa-Benedict-Dumnezeu-s-a-aflat-in-spatele-Big-Bang.-Universul-n-a-aparut-din-intamplare-1991902.html
- \"insulta e declaraţia înfrângerii\" - Cine zice asta? Tu? Ce convenabil! Hai mai bine sa vedem ce zice dictionarul limbii romane despre insulta:
INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare.
Nu zice nimic cum ca ar fi declaratia infrangerii, asta o zici tu din burta, o inventezi!
- În general insulta denotă ori lipsă de argumente, ori lipsă de educaţie, ori ambele.
In general dar nu mereu, deci argumentul tau are o gaura mare pentru ca nu mereu o insulta denota ceea ce zici tu. O insulta mai poate sa denote si faptul ca cineva te-a exasperat din cauza comportamentului sau si insulta este folosita ca o refulare. Deci cel care insulta nu se descalifica in toate cazurile, nu e cum crezi tu Cezare!
- In privinta pregatirii tale, ti-am spus ca nu conteaza ce pregatire ai, nu stiu de ce insisti pe aceasta tema. Oricine poate sa spune orice pe internet si nu poate fi verificat. In schimb ce il poate da de gol este vocabularul, incoerenta logica si argumentele pe care le aduce. Eu din perspectiva asta pot sa-ti spun ca esti slab mobilat intelectual. Nu trebuie sa scriu tot ce ai scris in viata ta, e o nebunie, poate la 9 ani gandeai altfel, aveai alt vocabular. Ceea ce sugerezi tu nu este folositor si nici practicabil. Plus ca nu esti o persoana de interes pentru mine, ba chiar din contra. Am intrat pe blogul tau si este o porcarie. Iti recomand cu caldura reviste, carti si lucrari stiintifice. Prostii religioase cunosti destule, ia pune mana pe niste carti unde poti citi fapte reale care sunt demonstrate prin experimente stiintifice (poti verifica absolut orice afirmatie stiintifica cu ajutorul internetului, intrand pe site-urile dedicate stiintei).
- Hawking e mult mai destept decat mine si de cat tine la un loc. Dar asta nu valoreaza nimic daca parerea lui n-ar fi avut o baza stiintifica. Repet, citeste cartea, pentru ca nu ai citit-o. Vorbesti in necunostiinta de cauza si te faci de ras!
Daca poti recunoaste ca nu mai argumente nu e nici o rusie, e barbateste sa abimti ca esti invins si cat se paote de vertical.
Dar sa continui fara argumente sau mai rau sa citesti in diagonala contra argumentatie celilalte parti fara a o intelege si jenant si frizeaza penibilul.
RAZVAN las-o jos ca macane.Ai dat cu mucii infasole grupa mare.
ESTI INVINS!
Razvan, scuza-ma, dar te exprimi absolut abject.
Veni Hawking, isi facu jocul, ridica paharelul si zise:
\"Dumnezeul vostru pe care eu il numesc Bila Inexistenta nu se afla sub cupa de alba-neagra a fizicii moderne.\"
Mie nu-mi place pacaleala, dar gluma da:
Intotdeauna am crezut ca Stephen Hawking e doar o papusa de plastic sau ceara plimbata intr-un scaun cu rotile, si avand instalat in scaun un computer \"vorbitor\" apartinand guvernului SUA. Talk about conspiracy! Just kidding
nu va mai pierdeti timpul pe forumul asta .... puneti d-lui Hawkins o oglinda in fata si poate ca o sa priceapa ca l-a batut Dumnezeul pe care il neaga cu atâta vehementa!
- Cezar ia un xanax si calmeaza-te. Nu ti-a zis nimeni sa nu postezi. Delirezi! Serios acum, ai probleme psihice grave! Cel mai prudent din partea ta ar fi sa-ti faci un control medical serios, ca sa nu se agraveze starea ta!
- Ideile mele nu sunt fara sens, sunt argumentate. Am ajuns sa am aceste idei dupa ce am citit toate cartile religioase a celor mai mari religii, dupa ce am citit lucrari stiintifice, carti de specialitate (in special fizica), si dupa ce am studiat principalele curente filosofice. Am citit si cartea lui Hawking, lucru pe care tu nu l-ai facut si din acest motiv crezi ca postezi idei cu rost si cu sens. Realitatea te contrazice, dar tu nu cedezi! Esti genul de persoana care persista in greseala. Nu o sa inveti niciodata din greseli, pana nu recunosti ca ai gresit pentru a trage invataminte din aceasta experienta.
- Raspunsurile pe care le-am dat eu sunt la aberatiile pe care le scrii pe site-ul acesta. Cum zicea cineva mai sus, citeste cartea lui Hawking si vei avea explicatiile si demonstratiile pe care le ceri.
- Pentru a nu stiu cata oara: NU TREBUIE SA DEMONSTREZ EU CA DUMNEZEU EXISTA SAU CA RAIUL ESTE REAL. TU TREBUIE SA O FACI PENTRU CA TU O SUSTII. Eu doar iti arat ca din punct de vedere stiintific, nu avem nevoie de dumnezeu sau de rai, Universul merge bine si fara astfel de concepte. Nu putem demonstra direct ca nu exista Mos Craciun. Dar cu ajutorul ratiunii, logicii si stiintei putem sa ajungem la concluzia ca probabil nu exista Mos Craciun.
- Toate lucrurile in Universul in care traim trebuie supuse rigorii stiintifice (argumente si dovezi empirice) pentru ca am observat de-a lungul secolelor ca asta este cea mai buna metoda de a demonstra ca ceva este adevarat sau nu. Prin faptul ca refuzi asta, ce obtii este egal cu 0, pentru ca nu ai dovezi palpabile. Asa si eu pot sa spun ca Mos Craciun exista, ca am dovezi pentru el, si argumente, dar ca nu sunt empirice, adica nimic din ceea ce zic nu poate fi testat, trebuie sa ma crezi pe cuvant. Ei bine Cezare, nu te crede nimeni pe cuvant, mai ales ca oricine citeste ce ai scris vede ca esti certat cu realitatea. Tu traiesti intr-o lume in care ai un tata ceresc si atunci cand mori, de fapt nu mori, te duci la el si stai cu el, o lume in care raul si binele este rasplatit pe masura faptelor oamenilor: cei buni ajung in rai, cei nemernici ajung in iad. Astea sunt basme! E genul de gandire care te umple de anumite sentimente si unor indivizi le este suficient ca sa le creada. Ei bine, pentru mine si celor ca mine care nu halesc astfel de aberatii, pentru noi nu este suficient. Noi traim intr-o lume facuta din materie, deci avem nevoie de dovezi materiale!
TOATA VIATA TA ESTE O MINCIUNA SI UN BASM NENOROCIT! aberatie a facut cine te-a nascut si te-a lasat pe mina satanei !
stiinta ta este doar o incercare chinuita de a imita natura creata de catre Dumnezeu,iar geniile tale stintifice,in fata lui Dumnezeu sunt doar veri primari cu idiotul !
in concluzie,daca vrei contor la forum,baga ceva mai telectul,ca te faci de carahat !
ateul acceptă să creadă că simplele substanţe chimice (la care adaugă timpul şi întâmplarea) au putut da naştere informaţiei inteligente din structura ADN-ului; urmând acest raţionament, ar trebui să accepte că cerneala şi hârtia au generat conţinutul intelectual al unei cărţi fără a fi nevoie de un scriitor care să fi produs textul;
evident, nici un ateu cu mintea limpede nu susţine aşa ceva; aşa cum un teist nu poate dovedi absolut ştiinţific concepţia sa şi nici apariţia vieţii ca efect al Cuvântului divin, tot aşa nici ateul nu poate proba generarea fiinţelor vii din materie moartă şi nici evoluţia acestora de-alungul erelor istorice;
el alege să creadă ceva ce nu poate şi nici nu va putea vreodată să verifice cu o obiectivitate irefutabilă;
aşadar, el are o religie – Evoluţionismul – şi un dumnezeu – Materia;
libertatea credintelor ce inseamna? Si ateul crede de fapt in ceva si acela e de fapt Dumnezeul lui, pentru ca si stiinta si cunoasterea sunt la fel de nemarginite ca si Dumnezeul credinciosilor. Ne intoarcem iar in primitivism ca sa vedem care din ei e mai mare si mai tare? Evident ca cel ateu.. detine si chimicale, si nucleare, si bacteriologice... mai nou si vaccinuri...cip... Si dupa ce ar dispare omul de pe planeta care din ei ar fi mai mare si mai tare? Tot cel al ateilor, ca macar i-ar ramine pietrele, fumul si ceva bacterii cu care sa se consoleze..
Esti schizofrenic mai mama. Tu vorbesti despre tine cand zici ca vietile altora sunt minciuni. Ce bine ca vedem cu ocazia asta cum gandesc semenii nostrii religiosi. Mi-e sincer frica de astfel de oameni cu fantezii despre dzeii si satani :))))))
Pt. Alina:
Poţi fi sigură că-s fantezii? Şi dacă nu-s fantezii? Dacă există Dumnezeu, raiul şi iadul, tu ce vei face dacă te prinde clipa decesului în necredinţă sau cu sufletul necurăţit de păcate? Ce vor face toţi ateii şi păcătoşii dacă mor în necredinţă sau cu sufletul necurăţit de păcate?
Credinţa şi pocăinţa de păcate au valoare de mântuire doar cât trăim aici pe pământ, după moarte e prea târziu, pentru că după moarte nu se mai poate primi iertare!
Tu crezi că există numai materia, numai ceea ce se poate vedea şi măsura? Nicidecum! Există şi Dumnezeu şi lumea spirituală (raiul şi iadul)! Chiar dacă acestea nu se pot vedea, nici măsura, sunt foarte multe argumente şi dovezi că există! Dar aceste argumente şi dovezi nu sunt la nivelul empiric, material, cu excepţia miracolelor.
Crezi că omul e doar materie, doar oase şi carne şi la moarte se termină totul? Nicidecum! Moartea e doar o trecere spre Judecată!
Cât mai eşti în viaţa pământească crede în Domnul Isus Cristos şi în Cuvântul lui, fă pocăinţă de păcate şi urmează învăţătura Lui! Nu te juca cu propria ta mântuire! Nu uita că de tine depinde fericirea ta veşnică sau dimpotrivă, nefericirea ta veşnică! Acesta e rostul şi scopul suprem pe care trebuie să-l avem în viaţă: mântuirea! Să ne străduim să ne mântuim, să ajungem în fericirea veşnică, nu în suferinţa veşnică!
Credinţa şi urmarea Cuvântului său ne conduce la fericirea veşnică de dincolo, dar chiar şi în viaţa aceasta ne oferă pace şi bucurie!
Dumnezeu nu interzice nici bucuriile pământeşti, cu condiţia ca acestea să fie în acord cu cuvântul lui, adică să nu fie păcate. Domnul Isus Cristos a spus să căutăm mai întâi Împăraţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate celelalte ni se vor da pe deasupra. Asta nu înseamnă nicidecum să aşteptăm pasivi şi să nu facem nimic, ci înseamnă deci să ne preocupăm în primul rând de mântuire, să punem aceasta pe primul plan.
Blaise Pascal a fost un om de ştiinţă şi filosof profund credincios. Pentru atei, pentru cei care nu-s convinşi şi pentru cei care nu s-au hotărât să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu, el a scris celebrul său „pariu”, care, pe scurt, poate fi redat astfel: „Dacă Dumnezeu nu există şi ai crezut în el şi i-ai urmat Cuvântul, nu ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există şi nu ai crezut în el şi nu i-ai urmat Cuvântul, atunci ai pierdut totul.” Iată un fragment din opera Cugetări, referitor la acest „pariu”: „Să punem în cumpănă câştigul sau pierderea în caz că aţi lua partea credinţei că Dumnezeu există. Dacă câştigaţi, câştigaţi tot; dacă pierdeţi, nu pierdeţi nimic. Deci, pariaţi că există; faceţi-o fără şovăire.” (Blaise Pascal, Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 328)
Deci, chiar şi cei care nu-s convinşi de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte, totuşi ar trebui să creadă, să facă pocăinţă de păcate şi să urmeze învăţătura creştină măcar pentru un singur motiv: pentru a ajunge la fericirea veşnică, nu la suferinţa veşnică.
Sunt foarte multe argumente şi dovezi că există Dumnezeu, raiul şi iadul. O parte dintre aceste argumente şi dovezi le poţi citi şi vedea pe blogul pe care l-am recomandat, mai ales în articolul cu titlul \"Argumente şi dovezi (pe scrurt) ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.
Discuţia a pornit de la afirmaţia gratuită a lui Hawking. Spunând că nu există rai, Hawking face o afirmaţie graduită, nedovedită, încalcând propriile competenţe ale domeniului său, fizica. Hawking e fizician şi raiul nu poate fi măsurat fizic, material. Cel mult ar putea să spună că el personal nu crede că există, dar nu că nu există.
În clipa decesului se încheie timpul harului şi cei care au decedat cu sufletul necurăţit de păcate nu mai pot primi iertare după deces. După cum am văzut, moartea e o trecere în viaţa veşnică de dincolo, nu este o dispariţie. Omul nu e doar materie, ci e cu mult mai mult decât atât. Chiar şi cuvântul „deces” („decesus”) înseamnă, în limba latină, „trecere”.
Este foarte important să fim pregătiţi în orice clipă pentru această trecere. Pocăinţa de păcate nu trebuie amânată niciodată, din cel puţin două motive: în primul rând pentru că nu se ştie clipa decesului (poate fi şi pe neaşteptate, la orice vârstă), iar cine moare cu sufletul necurăţit de păcate nu mai poate avea iertare şi ajunge în suferinţa veşnică a iadului. Slujbele pentru cei decedaţi, pomenile şi rugăciunile nu îi pot ajuta decât pe cei care au decedat cu sufletul curăţit de păcate. Ele pot şterge doar păcatele mici (făcute fără voie sau cu voie dar în lucru mic) şi urmele lăsate în suflet de păcatele mari (făcute cu voie şi în lucru mare) de care omul s-a curăţit deja pe pământ. Dar dacă cineva a decedat cu sufletul necurăţit de păcate, atunci nu-i mai sunt de folos slujbele, pomenile sau rugăciunile care se fac pentru acea persoană. În al doilea rând, de regulă, clipa decesului îl surprinde pe om după cum trăieşte: dacă a trăit în viaţă departe de calea lui Dumnezeu, de obicei tot aşa îl surprinde clipa decesului: departe de Dumnezeu, cu sufletul necurăţit de păcate. Pe lângă faptul că este iubitor, Dumnezeu este şi drept, justiţiar. Existenţa suferinţei veşnice a iadului este un adevăr revelat de Dumnezeu şi nu este o răzbunare a lui, ci este consecinţa dreptăţii. În iubirea sa, Dumnezeu ne dă iertare dacă ne întoarcem la el în viaţa pământească, iar în dreptatea sa nu-i primeşte în rai pe cei care n-au făcut pocăinţă de păcate în viaţa pământească, pentru că el este Fiinţa perfectă şi nu poate fi nedrept. Şi nici nu poate să mintă, iar în Biblie ne vorbeşte de multe ori atât de fericirea veşnică, cât şi de suferinţa veşnică.
Iată câteva versuri scrise de poetul Traian Dorz ce se adresează cuiva care refuză sau amână pe pământ pocăinţa de păcate şi poate fi surprins de clipa decesului cu sufletul necurăţit de păcate :
„Căci va veni un ceas amar şi-o vreme de obidă
Când uşa marelui său har pe veci o să se-nchidă
Iar tu vei rămâne pe veci în focul de afară
În plânsul nesfârşit să-ţi treci a vecilor povară.
Dar chinul cel mai greu şi-amar va fi încredinţarea
C-a fost şi pentru tine har, dar i-ai respins chemarea.”
Despre ignoranţa vinovată a ateilor şi a celor indiferenţi faţă de Dumnezeu, marele matematician, fizician şi filosof francez Blaise Pascal scria: “Această superficialitate, într-o chestiune în care este vorba de ei înşişi, de veşnicia lor, de fiinţa lor, mă irită mai mult decât mă înduioşează; mă uimeşte şi mă înspăimântă. E un monstru pentru mine. În zadar se îndepărtează ei cu gândul de la veşnicia care îi aşteaptă, căci nu o pot nimici negândindu-se la ea. Cel care se îndoieşte şi care nu cercetează este totodată şi nedrept şi foarte nenorocit. Iar dacă, în această stare, el este liniştit şi satisfăcut, dacă se făleşte cu ea şi dacă se arată mândru, dacă din ea face subiect al bucuriei şi al deşertăciunii sale, n-am termeni să calific o atât de extravagantă creatură. Unde se pot căpăta asemenea simţăminte? Ce motiv de bucurie găseşte cineva în a nu mai aştepta decât mizerii fără sfârşit ? Ce motiv de vanitate de a te crede în întunecimi de nepătruns şi cum este posibil un astfel de raţionament la un om cu judecată ? Şederea aceasta liniştită în ignoranţă este un lucru monstruos a cărui extravaganţă şi stupiditate trebuie arătată celor care îşi petrec astfel viaţa, pentru a-i face să-şi dea seama de ce se petrece în ei înşişi şi pentru a-i ruşina prin arătarea nebuniei lor. Există oameni indiferenţi faţă de ruina fiinţei lor şi de pericolul unei eternităţi de mizerie. Această poziţie a lor mi se pare nefirească, deşi faţă de celelalte lucruri ei iau cu totul altă atitudine: se tem până şi de cele mai mici dintre ele, le prevăd, le simt.” (Blaise Pascal – Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 297). Recomand întreaga carte Cugetări a lui Blaise Pascal. E foarte interesantă.
Mai multe poţi citi şi vedea pe următorul blog foarte interesant:
cezar-iasi.blogspot.com/
De pe acest blog recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.
În afară de argumente şi dovezi, blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele conţin şi posturi TV şi de radio on-line), cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe, ca să folosească şi altora.
Ohooo, coada de topor \"ortodoxa\" are si un nume acum! Ai prins curaj sa si semnezi acum, desi credeam ca ai macar atita bruma de IQ sa te ascunzi si sa nu mai postezi popologhii de 2 lei despre raiurile si iadurile care exista numai pet personalitatea ta zdruncinata. Insa nu o faci si drept urmare esti taxat ca atare. Te intelegem ca ti-este frica de intuneric, babau si mosu cu sacu - insa nu incerca sa faci prozelitism ieftin pe internet. Nu mai tine! E cu cip si cipu e al satanei - asta citind din ultimele voastre \"descoperiri\"
Coboram asa dar la insultele mioritice, gen IQ si altele.... chiar vorbesti serios?
Oamenii a-relationali (atei) nu se impaca cu faptul ca omul nu este UTILIZATORUL = Dumnezeu, ci este o entitate de folosinta. Omul este \"folosit\", sau mai bine zis \"animat\" de catre Dumnezeu sau de catre o parte din Acesta.
Asistam la functionarea unui circuit electronic in care proiectantul este Dumnezeu iar \"piesele\" de pe acest circuit sunt oamenii. La randul lor, intr-un circuit electronic, piesele propriu zise (condensator, IC etc) sunt constituite prin ansamblu functional interior (AFI) la fel cum omul ca entitate este constituit prin AFI (ansamblul organelor vitale, etc). Si universul poate fi constituit tot printr-un AFI insa \"spatiul\" universului este tangent la Dumnezeu. Un observator (om) al unei \"piese\" (alt om) din circuitul electronic al realitatii poate formula teorii cu validitate cel mult extrem de limitata, cel putin nula; aceasta deoarece observatorul nu are mijloacele de a studia altceva in afara de AFI.
Viata fiecarui om este o \"traiectorie\" care are ca punct final o \"usa\"; \"usa\" pe care omul va trebui s-o deschida la momentul des-zămislirii (mortii). Oamenii aleg sa ajunga la \"usi\" diferite. Unii oameni ajung unde vor, iar altii ajung unde \"vor\". In alt fel spus, unii oameni au liber arbitru dobandit prin credinta in Dumnezeu, ceilalti nu.
\"Piesele\" inteligente de pe circuit (oamenii) au scopul de a functiona corect, in parametri impusi de catre proiectant.
Daca proiectantul unui circuit observa ca o piesa e defecta, o arunca.
S Hawking are dreptate afirmand ca \"fizica moderna nu are nevoie de Dumnezeu\", deoarece fizica moderna este numai o analogie a realitatii. Iar \"realitatea\", fiind la randul ei \"cusuta cu ata alba\" a analogiei, nu este, ci reprezinta; nu este \"CEEA CE ESTE\" ci reprezinta analogia a \"CEEA CE ESTE\" (vezi Sf. Script. \"Eu sunt Cel ce sunt\"). Deci, perfect corect, \"fizica moderna nu are nevoie de Dumnezeu\"; e ca si cum am afirma de exemplu ca: \"Spatiul inchis nu are nevoie de ploaie\"; cand de fapt spatiul inchis a fost inventat tocmai cu scopul de a adaposti de ploi si alte fenomene.
Deci:
\"Fizica modernă nu are nevoie de Dumnezeu\". De acord dar incomplet. In completare:
\"Omul nu are nevoie de fizica moderna, pentru ca omul fiind mereu in schimbare, nu are nevoie de alte lucruri care sunt in eterna schimbare, ci are nevoie sa caute a avea claritate, continuitate si coerenta in informatiile alese, adica are nevoie de Adevarul neschimbat nici dupa moarte\"
Omul nu e un computer, desi daca ar fi dupa cum spune baietzelul Steve, ar insemna automat si simplu ca Dumnezeu exista - \"fraer\" mai e Stivutz asta venind cu \"argumente\" auto-contradictorii (adica Dumnezeu ar fi maestrul papusar care \"trage sforile\" sau tasteaza la tastatura computerului de care vb. Hawking; deci computerul de care vb. baietzelul Steve tb. sa aiba un UTILIZATOR=Dumnezeu; ori imi va zice Steve ca computerul asta e asa de \"inteligent\" incat si-a scris singur software de AI!!!).
Baietzelul Steve nu stie sa zica prin device-ul lui de comunicatie cuvantul \"INTUNERIC\", dar ar trebui sa invete.
\"Oamenii a-relationali (atei)\"
Ai stat prea mult prin texas si ai uitat limba romana. Incepi sa inventezi alte sensuri pentru cuvinte.
Nu vreau sa te sperii raspunzandu-ti la titlu
Oamenii a-tei sunt a-relationali deoarece nu accepta relatiile (ierarhia) existenţei.
\"Oamenii a-tei sunt a-relationali deoarece nu accepta relatiile (ierarhia) existenţei.\"
Vorbesti prostii mai mari ca tine Cezare sau Mihai din Texas sau ce alias mai iti pui pe internet.
Dragul meu,
Am zis ca nu vreau, si tu nu-mi stii motivele, iar pentru mine nu inseamna nu: ce rost mai are a ma ruga sa-ti raspund la titlu?
Observ ca esti linistit la locul tau (acela unde liberul arbitru e inexistent).
Cezar e altcineva decat mine, cred ca el este de la vreo secta.
CAUTA PE GOOGLE:
----Cum RECUPEREZI taxa de prima inmatriculare! PONTURI de la avocati!------
CAUTA PE GOOGLE:
recuperare taxa auto Pagina 20 - Forum, Avocatnet.ro
PENTRU TOTI CEI CARE DORESC SA RECUPEREZE TAXA PE POLUARE
1) TERMENUL DE PRESCRIPTIE POTRIVIT CODULUI FISCAL ESTE DE 5 ANI ( spre deosebire de termenul de 3 ani in civil)
2) Se poate recupera taxa pe poluare si fara sa fii reprezentat de un avocat
3) Esential este sa ai o actiune bine facuta, iar pe forumuri sunt foarte multe modele de cereri cu 100% reusita, dar care trebuie adaptate .
PASI
1) Se solicita DGFP- atentie trezoreriile comunale nu au personalitate juridica, RESTITUIREA sumei incasata cu titlu de taxa pe poluare ( se depune un exemplar al cererii si al doilea ex. cu stampila de la DGFP se pastreaza pentru a fi depus la instanta) ca fiind o plata nedatorata, nu se contesta asadar Decizia de calcul care nu are nici macar caracterele unui act administrativ.
2) Se depune actiunea -poate fi in aceeasi zi in care ati depus cererea la finante-in trei ex. (DGFP, Mediu, instanta), la care se ataseaza traducerea legalizata (la notar) a actului de provenienta a masinii (din care sa reiasa data primei inmatriculari, marca, serie sasiu) dovada proprietatii ( masina poate fi cumparata si din Rom., dar sa fie din UE si sa fi fost neinmatriculata in Rom.) si chitanta sau ordinul de plata.
3) Printr-o actiune se pot cere restituirea a mai multor taxe de catre aceeasi persoana- fizica sau juridica (au existat trei perioade distincte de valabilitate a taxei : pana in dec 2008, pana in feb 2009 si pana in prezent)
4) Se solicita actualizarea sumei de la data achitariii pana la data restituirii efective potrivit principiului repararii integrale a prejudiciului
(5) Se poate solicita judecarea cauzei in lipsa.
comentariul este preluat de pe : \" Avocatnet.ro- Forum
recuperare taxa auto Pagina 20 \"
PENTRU TOTI CEI CARE DORESC SA RECUPEREZE TAXA PE POLUARE
INTREBAREA PAGUBITULUI:
Buna ziua,
Am platit taxa de poluare la data de 01/04/2009 in val. de 5300 ron. se poate recupera in vreun fel daca am vandut masina???
Mai am copie dupa chitanta de la plata taxei,rar,traduceri,primarie, etc.
Pot fi reprezentat de un avocat din alta localitate sau judet?
Sunt din Barlad si caut un avocat foarte bun care sa-mi rezolve aceasta problema.
VA MULTUMESC
ANTICIPAT
RASPUNSUL AVOCATEI :
V-a raspuns deja colega mea, dna avocat Larisa Dudciuc:
raspunsul in cazul dvs. este da, puteti recupera contravaloarea taxei de poluare, impreuna cu cheltuielile ocazionate de judecata si cu dobanda aferenta sumei.
Nu are importanta ca ati vandut masina, cata vreme cel care a suportat plata acestei taxe sunteti dumneavoastra, fapt pe care il dovediti (din fericire) cu chitanta de plata a ei.
Acest lucru va face titularul dreptului de a cere restituirea de la AFP municipala, careia i-ati varsat suma.
Puteti fi reprezentat si de avocati din alte localitati si chiar din judete diferite, problema care se pune intr-o astfel de situatie fiind cea a faptului ca trebuie sa ii asigurati aparatorului dvs. cheltuielile legate de transport, cazare si masa, ceea ce v-ar costa suplimentar.
Mi-e destul de greu sa cred ca nu puteti gasi un avocat bun pe plan local, la dvs. in judet.
Mult succes.
Privitor la dobanda:
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi „pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit”.
Reclamantii au dreptul de a li se restitui suma achitată ca taxă de poluare integral (taxă nelegală conform celor arătate, inclusiv in baza recentei hotarari CEJ) şi dobânda legală la aceasta, dar de la data la care a solicitat restituirea acesteia conform prevederilor art. 1088 Cod civil (cererea de restituire depusă la A.F.P. are rolul de a pune in intarziere debitoarea).
La fel, conform art. 117, taxa nedatorata se restituie la cerere, asadar momentul curgerii dobanzii nu incepe de la data platii taxei, aspect sesizat si de instante.
CAUTA PE GOOGLE:
recuperare taxa auto Pagina 20 - Forum, Avocatnet.ro
CAUTA PE GOOGLE:
----Cum RECUPEREZI taxa de prima inmatriculare! PONTURI de la avocati!------
Stiinta nu se ocupa cu descoperirea lui Dumnezeu pentru ca nu are rost. Ceea ce sustin Hawking si majoritatea oamenilor inteligenti, cu bun-simt care au comentat aici, este ca in momentul actual am ajuns sa ne facem o imagine despre Univers. Asta nu inseamna ca este completa, mai avem multe de descoperit, dar din ceea ce am descoperit pana acum, dovezile ne duc spre un Univers fara creator, unde nu exista supranaturalul postulat de religii, ci doar legile naturii. Cartea lui Hawking este interesanta pentru ca prezinta Universul fara dumnezeu si din acest motiv fizicianul a declarat ca nu este nevoie de conceptele religioase (care oricum nu demonstreaza nimic: dumnezeu a facut totul si cu asta ... basta!). Este normal ca oamenii religiosi sa se agite cand li demonstreaza asa ceva. Mai lasati biblia si cititi cartea lui Hawking!
Interviul este o ampla campanie de presa PR etc ca sa-si vanda cartea...orice ar zice universului e rece si limitat date fiind conditiile pe care le stim....multumesc da nu multumesc!
Cartea a aparut in 2010, atunci au si avut loc campaniile de presa PR. Suntem in 2011, campaniile s-au dus, dar afirmatiile lui Hawking reapar pentru ca sunt de actualitate printre oamenii de stiinta. De ce? Pentru ca alta teorie stiintifica mai buna nu este la fel de convingatoare ca aceasta. Doar n-o sa aruncam stiinta la gunoi si o sa incepem sa studiem biblia si vietile sfiintilor. E inutil si nu aflam nimic. Pamantul nu e plat cum se credea, si nu se afla in centrul Universului, si mai ales nu e vechi de 6000 de ani cum zice in biblie. Stiinta ne-a demonstrat ca Terra s-a format aproximativ acum 4,57 miliarde de ani. Pe zi ce trece, biblia si cuvantul lui dumnezeu valoreaza din ce in ce mai putin pentru omenire!
- Ce canta un neuron in capul unui popa ?
- Singuuur... Atat de singuuur !
Nu exista nicio dovada stiintifica acceptata de comunitatea oamenilor de stiinta in ziua de azi care sa demonstreze existenta lui dumnezeu! Povara demonstrarii cade pe umerii celor ce afirma ca dumnezeu exista. Cel care comenteaza pe site-ul evz cu numele de Cezar este labil psihic. I s-a raspuns la afirmatii, dar el da in continuare copy/paste de cate ori il apuca crizele. Concluzie: nu-l bagati in seama!
Stiinta nu se ocupa cu descoperirea lui Dumnezeu. Stiinta nu are ca obiect de studiu pe Dumnezeu. Stiinta are ca studiu universul material. Dumnezeu detine si universul material si pe cel spiritual. deocamdata, stiinta a ajuns la frontierele spiritului. Nu-i timpul pierdut ca stiinta sa ajunga si la concluzia ca Dumnezeu exista. Oricum, pina atunci, milioanele de oameni stiinta ai acestei planete cred intr-o forma divina a universului. Dar pe tine nu te intereseaza aceste lucruri. Tu esti un oligofren schizofrenic a carui scop pe acest forum este acela de a face pe clovnul, pe idiotul si pe contracandidatul celuilalt idiot, Cezar. Amindoi sunteti niste idioti ... declasa!
\"Stiinta nu are ca obiect de studiu pe Dumnezeu. Stiinta are ca studiu universul material. Dumnezeu detine si universul material si pe cel spiritual.\"
- Exemplu de inconsistenta logica. Din cate stiu logica se preda in clasa a 9a ... se pare ca unii au chiulit cam mult de la scoala pentru ca daca erai prezent ai fi vazut imediat ce tampenii tastezi.
Dar, tu nici macar nu ai ajuns la clasa a 9-a, amairto! ce vezi ilogic in ce a scris acela? Esti de-a dreptul penibila.
Afirmatia 1: Stiinta nu studiaza pe Dumnezeu
Afirmatia 2: Stiinta studiaza univers material
Afirmatia 3: dumnezeu detine si universul material
Tragem linie si rezulta ca: Stiinta studiaza universul material care e detinut de dumnezeu, deci stiinta studiaza si pe dumnezeu. Asta e logica pe care a expus-o. Practic se contrazice singur. Daca nu vezi asta, ce rost mai are sa intru in amanunte filosofice sau stiintifice cu tine ignorantule?
Mai bine taceai, timpito.
Amarito, logica ta e ca porcului. Fa, pai tocmai asta nu intelege creierul tau atrofiat, daca Dumnezeu detine si matria si spiritul, iar stiinta studiaza numai materia, si a ajuns la portile spiritului, atunci de ce nu intelegi amarito castiinta studiaza numai o parte a Dumnezeului cel viu? Unde vezi tu vreun conflict de logica? Du-te, fa, la bucatarie, ca acolo e locul tau, amarito!
Si daca studiaza numai o parte a dumnezeului, cum zici tu atunci explicam si mie tarane de ce ai zis \"Stiinta nu se ocupa cu descoperirea lui Dumnezeu. Stiinta nu are ca obiect de studiu pe Dumnezeu. \" Nu vezi ca te contrazici? E vai de mama ta!
Nu mai umbla cu insulte, că te descalifici tu însuţi! Nu mă pune pe acelaşi plan cu acest Răzvan, că nu ştii cine sunt, nici nu ştii ce pregătire am. Tu ori n-ai citit tot ce am scris, ori n-ai înţeles.
Am spus că ştiinţa şi religia sunt complementare: ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia despre Creator. Dar nu sunt complet independente, ci se întâlnesc în anumite locuri! Există cărţi despre transdisciplinaritate, care se ocupă tocmai cu aceste locuri comune aflate la intersecţia dintre ştiinţă, religie şi filosofie.
Adevărul lui Dumnezeu este şi raţional până la un punct, dar este şi supra – raţional. Deşi religia nu operează cu dovezi empirice, totuşi cei mai mulţi oameni de ştiinţă contemporani sunt credincioşi şi ajung tot mai mult la concluzii pe care religia le-a afirmat de foarte mult timp.
Nu se decalifica nimeni daca insulta. Poti sa ai dreptate si poti sa insulti, poti sa nu ai dreptate si la fel de bine poti sa insulti.
Cine esti tu sau cine e Razvan e irelevant. Aici pe internet nu conteaza cine esti, conteaza ceea ce spui. Din ceea ce spui vedem cat de slab pregatit esti din punct de vedere intelectual.
COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor.
Stiinta si religia nu sunt complementare. Tocmai asta afirma domnul Hawking in acest interviu, si asta dovedeste in cartea sa. Daca nu ai citit cartea si vorbesti ca un oligofren e problema ta. Numai ca trebuie sa te astepti ca cineva sa te contrazica cu argumente si daca tot refuzi sa intelegi sa nu te miri daca esti si injurat. Nu toti ne putem abtine, nu toti vrem sa ne abtinem.
Credinta in supranatural (fie ca vorbim de dumnezeu, Iisus, alah, iepurasul, zana Maseluta) nu poate fi argumentata cu argumente irationale. Cei mai multi oameni de stiinta contemporani sunt atei sau agnostici si au infirmat de-a lungul timpului toate sifilitismele sustinute de religie.
Mai, baiete, maninci prea multi cartofi si ti-ai umplut cavitatea craniana cu amidon! Tu nu mai ai creier. Asa, numai pentru tine: traiesc in sua, si am un job intr-o companie 100% r
Cutia craniana se poate umple cu amidon?
mauahahahahahahahahaha
Foarte stiintific!
Esti un bufon penibil care traieste in romania si se da mare cu visele lui pe internet.
Pt. Vasile02
Ba se descalifică dacă insultă, în sensul că insulta e declaraţia înfrângerii. În general insulta denotă ori lipsă de argumente, ori lipsă de educaţie, ori ambele.
Iar în privinţa pregătirii mele nu poţi să presupui nimic, pentru că nu mă cunoşti. Ştii tu ce am studiat şi ce am scris? Nu. Nu poţi cunoaşte un om doar din câteva fraze scrise pe forum şi citite în fugă. Ca să-ţi faci o părere trebuie să citeşti tot ce a scris cineva şi nici atunci nu poţi spune că-l cunoşti pe deplin. Ca să-ţi faci o părere poţi să intri pe blogul pe care l-am recomandat şi să citeşti măcar articolul intitulat Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.
Afirmaţia lui Hawking e doar o părere a lui, nu o concluzie ştiinţifică, dar e greşită chiar ca simplă părere. Spunând că nu există rai, Hawking face o afirmaţie gratuită, nedovedită, încalcând propriile competenţe ale domeniului său, fizica. Hawking e fizician, dar raiul nu poate fi măsurat fizic, material. Cel mult ar putea să spună că el personal nu crede că există, dar nu că nu există, ceea ce e cu totul altceva. Dar există şi posibilitatea ca el să nu fi spus asta, iar vorbele lui să fie răstălmăcite.
Ştiu foarte bine termenii, nu trebuie să-mi dai lecţii. Ştiinţa şi religia chiar sunt complementare. Foarte multe cărţi şi alte publicaţii recente arată armonia, complementaritatea dintre ştiinţă şi religie. Ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia ne învaţă despre Creator. Pierre Teilhard de Chardin spunea că „Religia şi Ştiinţa sunt cele două feţe ori faze conjugate ale unui act complet de cunoaştere.”
Fizicianul german Max Planck, creatorul teoriei quantelor, laureat al Premiului Nobel, scrie că lumea sensibilă nu este singura care există şi că ştiinţa intuieşte şi recunoaşte realitatea superioară, metafizică, care scapă experimentului empiric: „Tot ceea ce vrem să spunem este că lumea sensibilă nu este singura care există, ci mai există şi o altă realitate superioară, inaccesibilă experimentului empiric, dar pe care ştiinţa o intuieşte şi o recunoaşte. Cunoaşterea ştiinţifică a lumii îl pune pe savant să cerceteze şi să descopere aceste structuri adânci ale existenţei.”
Max Planck mai scrie: “Oricât de profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nici o contradicţie între religie şi ştiinţă, ci dimpotrivă, o concordanţă esenţială. Religia şi ştiinţa nu se exclud, cum cred unii, ci se completează.”
Ideea că ştiinţa şi religia ar fi în conflict e o prejudecată, ca şi prejudecata că religia ar spune „crede şi nu cerceta.” Acest dicton nu este din Biblie, iar Biserica nu subscrie acestui dicton.
Numai ştiinţa superficială sau ideologia pozitivistă intră în conflict cu religia, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie, spre Dumnezeu, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon : „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu. ”
Numai ideologia pozitivistă este materialistă, nicidecum ştiinţa însăşi. Pozitivismul este doar un curent ideologic minor, care a şi apus dealtfel. Cei ca Hawking sunt doar o reminiscenţă a acestui curent.
În plus, religia nu operează cu dovezi empirice, materiale. Cu toate acestea, cei mai mulţi oameni de ştiinţă ajung tot mai mult la concluzii pe care teologia le-a afirmat de foarte mult timp, deoarece studiind creaţia îşi dau seama de Creatorul ei, îşi dau seama că există un proiect inteligent (intelligent design), orientat către apariţia vieţii şi a omului. Deoarece există un proiect (dacă nu un proiect în detaliu, cel puţin există un proiect în linii mari), evident că există Proiectantul, Creatorul, Dumnezeu care a creat universul şi a stabilit legile sale.
Adevărul rămâne etern şi este deasupra schimbărilor unei epoci sau alteia. Oricât ar evolua ştiinţa, nu ar putea răspunde decât (cel mult) la întrebarea CUM a evoluat universul după momentul „zero”, dar nu ar putea răspunde niciodată la întrebarea DE CE a apărut universul, nu ar putea spune niciodată de ce există ceva în loc de nimic, nici nu ar putea descoperi rostul universului. Aceste întrebări depăşesc orice minte umană, tocmai de aceea Dumnezeu ne-a dat şi Revelaţia.
Este imposibil ca universul să fi apărut din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Nu e absurd să crezi că Dumnezeu a creat universul din nimic, ci e absurd să crezi că nimicul s-a transformat singur în existenţă ! Indiferent că procesele sunt de durată sau nu, trebuie să aibă un început, iar acest început nu poate apărea din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Un tren, oricât ar fi de lung, nu poate fi pus în mişcare fără locomotivă. Un penel fără pictor n-ar putea picta nimic, chiar dacă ar avea o coadă extrem de lungă sau infinită.
Mergând pe firul cauzelor secundare, ajungem la Cauza principală necauzată la rândul ei, Cauza tuturor cauzelor, Dumnezeu, Fiinţa Supremă care există din veşnicie şi a creat universul din nimic. El, care este dincolo de timp, pur şi simplu ESTE, a intrat în timpul nostru şi s-a revelat prezentându-se astfel: „Eu sunt Cel care sunt.” (Ex. 3,14)
Dumnezeu nu are început, există din veşnicie şi a creat totul din nimic. Pentru noi e foarte greu sau chiar imposibil să gândim veşnicia, pentru că trăim în timp şi spaţiu şi avem gândire mărginită. Evagrie din Pont spunea: „Un Dumnezeu care ar putea fi înţeles de mintea umană, n-ar mai fi Dumnezeu.”
Iată şi răspunsul papei Benedict dat lui Stephen Hawking încă de la sfârşitul anului trecut:
Papa Benedict: Dumnezeu s-a aflat in spatele Big Bang. Universul n-a aparut din intamplare
hotnews.ro/stiri-international-8186485-papa-benedict-dumnezeu-aflat-spatele-big-bang-universul-aparut-din-intamplare.htm
niuzer.ro/Actualitate/Papa-Benedict-Dumnezeu-s-a-aflat-in-spatele-Big-Bang.-Universul-n-a-aparut-din-intamplare-1991902.html
Mai multe poţi citi şi vedea pe blogul următor:
cezar-iasi.blogspot.com/
Recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.
În afară de argumente şi dovezi, blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele conţin şi posturi TV şi de radio on-line), cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante.
- \"insulta e declaraţia înfrângerii\" - Cine zice asta? Tu? Ce convenabil! Hai mai bine sa vedem ce zice dictionarul limbii romane despre insulta:
INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare.
Nu zice nimic cum ca ar fi declaratia infrangerii, asta o zici tu din burta, o inventezi!
- În general insulta denotă ori lipsă de argumente, ori lipsă de educaţie, ori ambele.
In general dar nu mereu, deci argumentul tau are o gaura mare pentru ca nu mereu o insulta denota ceea ce zici tu. O insulta mai poate sa denote si faptul ca cineva te-a exasperat din cauza comportamentului sau si insulta este folosita ca o refulare. Deci cel care insulta nu se descalifica in toate cazurile, nu e cum crezi tu Cezare!
- In privinta pregatirii tale, ti-am spus ca nu conteaza ce pregatire ai, nu stiu de ce insisti pe aceasta tema. Oricine poate sa spune orice pe internet si nu poate fi verificat. In schimb ce il poate da de gol este vocabularul, incoerenta logica si argumentele pe care le aduce. Eu din perspectiva asta pot sa-ti spun ca esti slab mobilat intelectual. Nu trebuie sa scriu tot ce ai scris in viata ta, e o nebunie, poate la 9 ani gandeai altfel, aveai alt vocabular. Ceea ce sugerezi tu nu este folositor si nici practicabil. Plus ca nu esti o persoana de interes pentru mine, ba chiar din contra. Am intrat pe blogul tau si este o porcarie. Iti recomand cu caldura reviste, carti si lucrari stiintifice. Prostii religioase cunosti destule, ia pune mana pe niste carti unde poti citi fapte reale care sunt demonstrate prin experimente stiintifice (poti verifica absolut orice afirmatie stiintifica cu ajutorul internetului, intrand pe site-urile dedicate stiintei).
- Hawking e mult mai destept decat mine si de cat tine la un loc. Dar asta nu valoreaza nimic daca parerea lui n-ar fi avut o baza stiintifica. Repet, citeste cartea, pentru ca nu ai citit-o. Vorbesti in necunostiinta de cauza si te faci de ras!
Pentru Răzvan:
Măi băiatule, nu-mi spui tu mie să nu postez, clar? Postez când consider că e nevoie!
Tu de ce tot postezi idei fără sens de sute de ori? Eu măcar postez cu rost şi cu sens! Eu nu te-am acuzat de labilitate psihică! Am acelaşi drept la liberă exprimare pe care îl ai şi tu!
Ce răspunsuri ai dat tu? Părerile tale sau ale altora sunt demonstraţii? A demonstrat cineva că nu există Dumnezeu, raiul şi iadul? Nu, pentru că nici nu poate nimeni să demonstreze că nu există Dumnezeu, raiul şi iadul!
Sunt foarte multe argumente şi dovezi că există Dumnezeu, raiul şi iadul, dar nu este nici un argument şi nicio dovadă că nu există!
Dar argumentele şi dovezile că există Dumnezeu, raiul şi iadul nu sunt empirice, materiale. Tu vrei să-l înţelegi pe Dumnezeu cel nemărginit doar din punct de vedere empiric? Asta nu se poate. Nu cumva vrei să-l şi vezi pe Dumnezeu prin telescop sau poate în laborator? Dumnezeu este Duh, este imaterial!
Nu există numai ceea ce cade sub simţuri! Dumnezeu şi sufletul nu se pot vedea nici cu telescopul, nici cu microscopul!
Sunt două modalităţi mari de revelaţie: revelaţia naturală (deducem existenţa lui Dumnezeu din creaţie) şi revelaţia supranaturală (prin profeţi, prin Fiul Său întrupat - Isus Cristos, prin apostoli şi sfinţii părinţi ai Bisericii).
După cum spunea şi Galileo Galilei: sunt două cărţi mari care ne vorbesc despre Dumnezeu: cartea naturii şi cartea Scripturii.
Dar nu-l putem vedea în mod direct, nemijlocit pe Dumnezeu, nici nu-l putem înţelege deplin cu mintea noastră mărginită. Aceasta din cel puţin trei motive:
- Dacă am avea avea o evidenţă a existenţei lui Dumnezeu, adică dacă am cunoaşte existenţa sa în mod direct, nemijlocit, atunci n-ar mai avea nicio valoare credinţa. Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă, dacă ar face acest lucru, credinţa nu ar mai avea nicio valoare. Deci Dumnezeu nu apare în mod evident, tocmai pentru a lăsa loc credinţei. Isus i-a zis lui Toma : « Toma, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut. » (In. 20,29). Credinţa este o condiţie necesară pentru mântuire, dar nu e suficientă. Pe lângă credinţă este nevoie şi de urmarea cuvântului lui Dumnezeu.
- Noi avem şi trup, nu numai spirit, dar Dumnezeu nu are trup, el este doar spirit. Deci noi, fiind şi fiinţe corporale, materiale, nu-l putem vedea în viaţa pământească pe Dumnezeu, care este spirit pur. Dumnezeu i-a vorbit lui Moise pe munte din mijlocul unui rug care ardea fără să se consume. Când Moise a cerut să-i vadă faţa, Dumnezeu i-a zis: « Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască. » (Ex. 33,20).
Dumnezeu este infinit şi perfect, dar noi suntem imperfecţi şi acesta este încă un motiv pentru care nu-l putem vedea, nici nu-l putem înţelege cu mintea noastră mărginită. Deşi ni s-a revelat, pe de altă parte Dumnezeu ne rămâne ascuns, inefabil în profunzimea esenţei sale.
Evagrie din Pont spunea că „un Dumnezeu care ar putea fi înţeles de mintea umană, n-ar mai fi Dumnezeu.”
Sfântul Augustin se plimba pe malul mării cugetând la Dumnezeu, dorind să înţeleagă cu raţiunea misterul Sfintei Treimi. Atunci i-a apărut un înger care l-a îndemnat să facă o groapă în nisip. După ce a făcut groapa, îngerul i-a spus să aducă marea în groapa cu nisip. Când Sfântul Augustin i-a spus că aşa ceva este imposibil, îngerul i-a răspuns: „Tot la fel, este imposibil pentru omul cu gândirea mărginită să-L înţeleagă pe Dumnezeu, Cel nemărginit.”
Blaise Pascal vorbeşte despre Dumnezeu care se descoperă, dar nu în mod evident: pe de o parte se descoperă, dar pe de altă parte rămâne ascuns, « Deus absconditus » (Dumnezeu ascuns, sau Dumnezeu tainic). Atributul « ascuns » sau « tainic » se referă atât la faptul că nu-l putem vedea pe Dumnezeu, cât şi la faptul că nu-l putem înţelege cu mintea noastră mărginită.
În legătură cu faptul că Dumnezeu s-a revelat în mod discret şi a moderat cunoaşterea sa, iată câteva fragmente din opera Cugetări a lui Blaise Pascal :
« Şi astfel voind să apară clar în ochii celor ce-l caută din toată inima lor şi să rămână ascuns celor ce fug cât pot de el, a moderat cunoaşterea sa, în aşa fel că a dat semne evidente despre sine celor ce umblă pe căile lui şi semne confuze celor ce nu-l caută deloc.
Lucrurile sunt destul de clare pentru cei ce doresc să vadă şi destul de obscure pentru cei ce fac contrariul.
Ceea ce se vede în lume nu arată nici o lipsă totală, nici o prezenţă evidentă a Divinităţii, ci prezenţa unui Dumnezeu care se ascunde : totul poartă acest caracter.
Dacă niciodată n-ar fi apărut nimic despre Dumnezeu, această lipsă veşnică ar fi echivocă şi ar putea tot aşa de bine să se refere la absenţa oricărei Divinităţi ca şi la nevrednicia oamenilor de a-l cunoaşte. Dar faptul că el apare uneori şi nu totdeauna alungă echivocul. O singură dată dacă apare, el există pentru vecie. De aici nu se poate trage altă concluzie decât că există un Dumnezeu.
Dacă n-ar exista locuri neclare, omul nu şi-ar da seama de slăbiciunea sa. Dacă n-ar exista deloc lumină, omul n-ar nădăjdui niciun remediu. Astfel, nu este numai drept, ci şi de folos pentru noi ca Dumnezeu să fie în parte ascuns şi în parte descoperit, deoarece este tot atât de periculos pentru om de a cunoaşte pe Dumnezeu, fără a cunoaşte propria sa mizerie ca şi de a cunoaşte mizeria sa fără a cunoaşte pe Dumnezeu. »
(Blaise Pascal – Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992)
Mai multe poţi citi şi vedea pe următorul blog, foarte interesant:
cezar-iasi.blogspot.com/
De pe acest blog recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.
În afară de argumente şi dovezi, blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele conţin şi posturi TV şi de radio on-line), cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante.
E o jignire sa-l compari pe Hawking cu Madonna. Ironie fina de teolog...
Rusine Radu Preda!
(Cred că va prinde la fel de mult ca intervenţia aiuritoare a Madonnei în legătură cu minoritatea ţiganilor din România. Faptul că eşti o personalitate nu te face automat şi lider de opinie. Din fericire.)
P.S.: pe individul asta Patapievici il cheama in emisiunile lui... Jenant!
Dumnezeu exista dar nu e criminalul, talharul, curvarul si violatorul jiidan numit Jehovah din Biblia aia spurcata! Sa moara toate jeggurile jiidanesti care cred in Jehovah criminalul! Moarte judeo-cre(s)tinismului!
Nu Dumnezeu e criminal, ci oamenii. Dumnezeu e Creatorul şi stăpânul vieţii, şi numai el are dreptul să stabilească datele decesului oamenilor, nu oamenii. Oamenii nu au dreptul să decidă decesul nimănui. Biblia conţine şi istorie, iar istoria umană e zbuciumată şi plină de lupte şi de păcate, acestea fiind alegeri libere ale oamenilor. Dumnezeu nu e vinovat de alegerile rele ale oamenilor. El nu a creat roboţi, ci a creat oameni cu raţiune şi voinţă liberă (liber arbitru). Dumnezeu a poruncit oamenilor să nu aleagă răul, ci să aleagă binele, dar nu îi obligă la asta, nu încalcă liberul arbitru al oamenilor. Oamenii sunt responsabili de felul cum îşi folosesc liberul arbitru (libertatea voinţei) : în bine sau în rău.
Iar numele Iahve sau Jehovah înseamnă „Eu sunt Cel care sunt” şi este numele lui Dumnezeu la evrei, după cum s-a prezentat când i-a apărut lui Moise pe muntele Sinai: „Eu sunt Cel care sunt!” Adică Dumnezeu este într-un etern prezent, el nu este supus trecerii timpului.
Iată argumente că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, conţine Revelaţia supranaturală:
a) Despre scrierile Bibliei şi ale Sfintei Tradiţii şi despre inspiraţia lor de către Dumnezeu
Pe lângă faptul că ni se descoperă prin revelaţia naturală, Dumnezeu ne-a descoperit existenţa sa şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte şi prin Revelaţia supranaturală : prin profeţi şi prin Fiul său întrupat, Isus Cristos, precum şi prin apostoli şi sfinţii părinţi ai Bisericii. De asemenea, ne-a descoperit şi ceea ce trebuie să facem pentru a ajunge la mântuire. Sunt două mari izvoare care cuprind Revelaţia supranaturală a lui Dumnezeu : Sfânta Scriptură (Biblia) şi Sfânta Tradiţie (Sfânta Tradiţie cuprinde scrierile sfinţilor părinţi ai Bisericii, marii teologi creştini).
Biblia este inspirată de Dumnezeu, la fel şi scrierile Sfintei Tradiţii. Dumnezeu e autorul principal al Bibliei şi al scrierilor Sfintei Tradiţii, oamenii care au scris cărţile Bibliei şi ale Sfintei Tradiţii au fost doar autorii secundari şi au scris sub inspiraţia Lui. Dumnezeu ne-a transmis cuvântul său prin ei, folosind capacităţile şi cunoştinţele lor din acea vreme. Dumnezeu a intenţionat să ne transmită Revelaţia şi ceea ce avem de făcut ca să ne mântuim.
Biblia este operă divino – umană (teandrică) şi constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiraţie divină, prin oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris, mişcaţi de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu a încredinţat omului cunoştinţa necesară în vederea mântuirii.
Pentru o primă lectură în privinţa adevărului şi inspiraţiei Bibliei îţi recomand cărţile Şi totusi Biblia are dreptate de Werner Keller şi Biblia este totusi adevarata de Petru Popovici
Am adus câteva argumente care demonstrează de ce Biblia este adevărată şi inspirată de Dumnezeu : Pe lângă dovezile arheologice care confirmă evenimentele relatate în Biblie, există şi argumentele profeţiilor biblice: Autorii cărţilor sacre ale Bibliei au afirmat că ceea ce au scris este din inspiraţia lui Dumnezeu iar afirmaţiile lor sunt confirmate de împlinirea profeţiilor biblice: cărţile Bibliei conţin profeţii care s-au împlinit după multe secole, întocmai cum au fost scrise, deci e clar că autorii au fost inspiraţi de Dumnezeu, care cunoaşte şi ceea ce va fi în viitor. Dacă nu ar fi fost inspiraţi de Dumnezeu, ei nu ar fi avut de unde să ştie ce va fi după multe secole. Preştiinţa lui Dumnezeu (faptul că Dumnezeu cunoaşte ce va fi în viitor) nu înseamnă predestinare : Dumnezeu, fiind atotştiutor, cunoaşte ceea ce vor alege oamenii, dar el nu-i predestinează pe oameni să aleagă într-un fel sau altul, deci oamenii au libertatea voinţei şi responsabilitatea pentru alegerile lor.
Despre cuvântul lui Dumnezeu inspirat autorilor cărţilor din Sfânta Scriptură puteţi citi accesând linkul următor:
profamilia.ro/catehism.asp?cbc=on
b) Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat - Revelaţia în Persoană
Domnul Isus Cristos a spus şi a dovedit prin toată viaţa sa, prin învăţăturile şi prin minunile sale că este Mesia promis şi profeţit, Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om (nu doar profet) şi că el este Calea, Adevărul şi Viaţa. În el sunt două firi : Divină şi umană. El este în acelaşi timp Dumnezeu şi om.
În afară de profeţiile cu privire la multe evenimente din lume, în Vechiul Testament au mai fost profeţite cu multe secole înainte de naşterea Domnului Isus Cristos şi principalele evenimente din viaţa sa, cum ar fi: locul şi împrejurările naşterii sale, multe dintre minunile sale, moartea pe cruce şi învierea sa. Profeţiile s-au împlinit întocmai.
În opera Cugetări, capitolul Dovezi despre Isus Cristos prin profeţii, Blaise Pascal scrie: „Chiar dacă un singur om ar fi făcut o carte de preziceri despre Isus Cristos, despre timpul şi modul venirii lui şi Isus Cristos ar fi venit potrivit acestor preziceri ale lui, numai acest fapt ar fi fost de o putere infinită. Însă aici [în Vechiul Testament] este mult mai mult. Un şir de oameni [profeţii], timp de patru mii de ani, în mod statornic şi fără prea mari deosebiri, vin, unul după altul, să profeţească aceeaşi venire. Un popor întreg o vesteşte [poporul evreu] şi acest popor subzistă timp de 4000 de ani, pentru a face în grup o mărturie siguranţei pe care o are despre ea şi de la care nu poate fi întors prin niciun fel de ameninţări şi prin nicio persecuţie ; lucrul acesta este cu totul considerabil.” (Blaise Pascal, Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucreşti, 1992, p. 378 – 379). Precizare : perioada de 4000 de ani se referă la timpul poporului evreu din Vechiul Testament, nu la timpul de la facerea lumii, pentru că timpul scurs de la facerea lumii poate fi de miliarde de ani.
În afară de faptul că viaţa, moartea şi învierea lui au fost profeţite cu mult timp înainte, Domnul Isus Cristos a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu prin faptul că a făcut minuni foarte mari, cum ar fi: a înviat morţii, a înviat el însuşi din morţi, a potolit furtuna pe mare, a vindecat atâţia orbi, bolnavi, etc.
Prin profeţiile împlinite referitoare la viaţa, moartea şi învierea Lui, prin marile Sale minuni, prin toată viaţa şi învăţăturile Sale, Isus Cristos a dovedit din plin că este Mesia, Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om. El este a doua Persoană din Sfânta Treime, Fiul, care s-a întrupat.
După înviere el a mai rămas 40 de zile pe pământ, până la înălţare. Apostolii au mâncat şi au vorbit cu el şi în aceste 40 de zile de după Înviere. Apoi ei au predicat toată viaţa lor despre Învierea Domnului Isus Cristos şi şi-au dat viaţa pentru acest adevăr. E clar că nu şi-ar fi dat viaţa pentru o minciună. Blaise Pascal spunea : „Cred cu bucurie în cuvântul acelora care şi-au dat viaţa pentru ceea ce au spus.”
Accesând linkul următor găsiţi o carte foarte bună despre Isus Cristos. Poate fi citită direct pe internet:
profamilia.ro/sftreime.asp?isuscristos
Domnul Isus Cristos-a jertfit, a murit şi a înviat ca să ne deschidă calea spre fericirea veşnică, dar mai departe mântuirea depinde şi de efortul nostru. El a suferit, a murit şi a înviat pentru noi fără de noi, dar nu ne poate mântui fără de noi, fără colaborarea noastră. Domnul Isus Cristos a trecut din moarte la viaţă, iar noi să trecem, prin pocăinţă, de la păcate la viaţa cea nouă a harului său şi, din orice Biserică am face parte, să fim creştini adevăraţi, nu doar cu numele sau de formă. Sa nu rămânem doar la suprafaţă, doar la forme fara fond. Să fim pământ rodnic, nu pământ pietros pentru cuvântul lui.
Prin liberul arbitru omul poate valorifica jertfa Domnului Isus Cristos sau o poate face inutilă pentru el. Deci, să nu facem inutilă jertfa Domnului Isus Cristos pentru noi!
Mai multe poţi citi şi vedea pe blogul următor:
cezar-iasi.blogspot.com/
Recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte, care e chiar în josul paginii de blog. În afară de argumente şi dovezi, pe blog găsiţi: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele conţin şi posturi TV şi de radio on-line), cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante.
cHIAR ASA DE JOS TREBUIE SA COBORI? Nu mai argumente si iti ridici fustele in cap?
(Continuare)
Întâlnirea religiei şi ştiinţei în domeniul fizicii cuantice este încă o dovadă în plus, că, cu cât adâncim cercetările în ştiinţă, cu atât întâlnim mai mult adevărurile religiei. Jean Staune afirmă că o asemenea cunoaştere ştiinţifică, cum e cea oferită de fizica cuantică, este semnificativă nu numai pentru respingerea materialismului, ci şi prin aceea că ne oferă o modalitate de a vorbi despre Dumnezeu: \"Ştiinţa ne-a sugerat, prin intermediul fizicii cuantice, faptul că singură nu poate furniza o imagine completă a realităţii. Ea a oferit un punct de pornire pentru o cale de a înţelege existenţa lui Dumnezeu, deoarece lumea nu se mai limitează la nivelul nostru de realitate.\"
Ateismul atribuie universului proprietăţi fizice care nu pot fi deduse din experienţă şi pe care ştiinţele experimentale le-au arătat acum ca fiind false: neînceputul, neevoluţia, neconsumabilitatea sau neîmbătrânirea.
Filosoful francez Claude Tresmontant susţine că \"ateismul este de negândit, dacă se ţine cont de datele experimentale obiective care se observă astăzi graţie ştiinţelor experimentale. Ateismul este incompatibil cu realitatea evoluţiei cosmice, fizice şi biologice.
Din cauza opţiunii sale ontologice preliminare, ateismul modern, la fel ca şi păgânismul antic, este obligat să atribuie universului proprietăţi fizice care nu pot fi deduse din experienţă şi pe care ştiinţele experimentale le-au arătat acum ca fiind false: neînceputul, neevoluţia, neconsumabilitatea sau neîmbătrânirea. Ateismul modern, exact ca şi păgânismul antic, pentru a putea subzista este constrâns să deducă din propria afirmare iniţială proprietăţi fizice nu numai neverificabile, ci false. Este constrâns să deducă o fizică dintr-o metafizică preliminară pusă a priori: ceea ce reprezintă culmea ghinionului pentru o filozofie care se pretinde ştiinţifică, exemplu marxismul.\"
Evident că există Proiectantul, Creatorul, Dumnezeu care a creat universul şi a stabilit legile sale. Toată creaţia ne arată existenţa lui Dumnezeu, atât macrocosmosul, cât şi microcosmosul. Unii au ajuns la credinţă doar studiind la microscop un picior de albină, văzând câtă complexitate şi ordine există în molecule şi atomi, şi dându-şi seama de Fiinţa Inteligentă Supremă din spatele creaţiei, pentru că această creaţie complexă nu putea să apară din întâmplare. În limba engleză există o expresie, intelligent design, care ilustrează faptul că universul este creat în mod inteligent de Dumnezeu. Acest design inteligent îl vedem atât în macrocosmos, cât şi într-o moleculă la microscop.
Fizica, chimia, matematica şi teologia sunt într-o legătură armonioasă. Atât în macrocosmos cât şi în microcosmos există legi fizice, chimice şi regularităţi geometrice. În occident există chiar disciplina de studiu matematică teologică. Johannes Kepler spunea că „perfecţiunea geometrică” reprezintă cauza pentru care planetele urmează orbite eliptice exacte, deoarece „Dumnezeu geometrizează întotdeauna”.
Apoi, să ne gândim la om : omul este coroana creaţiei vizibile. Ar fi absurd ca apariţia omului să fie determinată de întâmplarea oarbă. În acest sens, Montesquieu spunea : „Fatalitatea oarbă care ar fi creat fiinţe raţionale este cea mai mare absurditate.”
După ce a fost creat, universul trebuia menţinut în existenţă, iar menţinerea în existenţă a universului imens nu poate fi făcută decât de Fiinţa Supremă Infinită, Dumnezeu. Universul ar dispărea imediat dacă nu ar fi menţinut în existenţă. S-a demonstrat că în universul timpuriu au avut loc anumite evenimente special proiectate ca să asigure menţinerea în existenţă a universului. De exemplu, pentru fiecare miliard de antiprotoni, în universul timpuriu existau un miliard de protoni plus unul. Cele un miliard de perechi s-au anihilat reciproc producând radiaţie; un singur proton a rămas liber. Orice număr mai mic sau mai mare de supravieţuitori – sau nici unul, dacă numărul lor ar fi fost egal – ar fi făcut imposibilă existenţa lumii noastre materiale, aşa cum o ştim. Dacă legile fizicii sunt simetrice în privinţa particulelor şi a antiparticulelor, de ce a existat atunci o mică asimetrie? Acea asimetrie a fost special proiectată de Dumnezeu pentru a asigura continuarea creaţiei şi menţinerea universului în existenţă.
Mulţi fizicieni văd în universul timpuriu dovada că universul a fost proiectat. De exemplu, Freeman Dyson, într-un capitol numit „Argumentul planului”, oferă un număr de exemple de „accidente numerice care par a complota pentru a face universul locuibil.” El încheie astfel: „Cu cât examinez mai mult universul şi detaliile arhitecturii sale, cu atât găsesc mai multe dovezi că acesta, într-un fel sau altul, trebuie să fi ştiut că vom apărea.” (Freeman Dyson, „Disturbing the Universe”, New York, Harper
religia e paralela cu orice fel de cugetare si stiinta. a afirma ca religia si stiinta se intalnesc dovedeste o prostie fara limite. si in plus, toti habarnistii isi dau iar cu parerea despre fizica cuantica, cand foarte probabil ei nu stiu cu ce se mananca fizica in general. pentru a aborda domeniul fizicii cuantice bai papagalule cam iti trebuie un iq de genul celui al lui hawking, ceea ce ramane intangibil pentru o sleahta de habotnici ca tine luati la un loc.
Ce noroc avem noi mioriticii cu insulta?
Pentru ateii sinceri in cautarile lor cum am fost si eu:
Alungand un muscoi afara, am vazut pe cer un avion si am simtit ca si cum as fi fost inspirat de un gand care se poate rezuma asa: Daca omul, fiinta rationala prin excelenta a avut nevoie sa vada in natura modelul zborului la pasari si insecte pentru a reusi dupa mii de ani de straduinta si esecuri sa construiasca un aparat de zbor a carui plan e facut la milimetru si tot da prabusiri, oare pasarile si insectele de unde si-au luat modelul de zbor, cum a fost posibil sa le treaca prin mintea lor lipsita de ratiune ca pot sa zboare? Si cum a fost posibil sa le creasca aripi doar pe baza unui presupus gand? Atunci oamenilor de ce nu le-au crescut aripi ca si ei inainte de Icar si Dedal au vrut sa zboare? Concluzia este ca pasarile si insectele au fost create de la inceput cu aripi de catre Dumnezeu si nu prin evolutia ateista.
Om rational e cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat e neom caci s-a coborat pe sine in randul dobitoacelor. (Sf. Antonie cel Mare)
cara-te de aici fost ateu fals ce esti. acele creaturi zboara pentru ca asa s-au adaptat / asa au evoluat. nu au fost facute de-a gata de nimeni.
Pentru mihai:
Chiar dacă ar exista evoluţionism, acesta nu poate fi decât proiectat şi dirijat de Dumnezeu (cel puţin în linii mari). Principiul antropic demonstrează că parametrii universului sunt fin reglaţi, proiectaţi în mod fin, astfel încât să conducă la apariţia vieţii şi a omului.
Evident că există Proiectantul, Creatorul, Dumnezeu care a creat universul şi a stabilit legile sale. Toată creaţia ne arată existenţa lui Dumnezeu, atât macrocosmosul, cât şi microcosmosul. Unii au ajuns la credinţă doar studiind la microscop un picior de albină, văzând câtă complexitate şi ordine există în molecule şi atomi, şi dându-şi seama de Fiinţa Inteligentă Supremă din spatele creaţiei, pentru că această creaţie complexă nu putea să apară din întâmplare. În limba engleză există o expresie, intelligent design, care ilustrează faptul că universul este creat în mod inteligent de Dumnezeu. Acest design inteligent îl vedem atât în macrocosmos, cât şi într-o moleculă la microscop.
Existenţa elementelor antropocentrice în lumea în care trăim este un indiciu pozitv al proiectării inteligente. De exemplu, dacă pământul s-ar situa la numai câteva sute de kilometri mai aproape sau mai departe de soare, nu ar fi în măsură să aibă viaţă pe el. Dacă elementele din atmosfera terestră ar avea proporţii diferite cu numai câteva procente, orice vieţuitoare de pe pământ ar muri.
Însă proiectul lui Dumnezeu nu anulează emergenţa, noutatea şi întâmplarea. Există şi legi (acestea ţin de proiect), dar şi întâmplare. Există un proiect în privinţa condiţiilor apariţiei vieţii şi omului, nu în privinţa predestinării vieţilor oamenilor. Deci, în proiectul lui Dumnezeu, libertatea şi responsabilitatea voinţei umane rămân neatinse.
Mai multe poţi citi şi vedea pe blogul următor:
cezar-iasi.blogspot.com/
De pe acest blog recomand, în primul rând, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.
În afară de argumente şi dovezi, pe blog găsiţi: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele conţin şi posturi TV şi de radio on-line), cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe, ca să folosească şi altora.
Numai minciuni popesti sunt pe blogul ala. Marsh potaie!
cezar-iasi.blogspot.com/
Articolul cu titlul \"Argumente şi dovezi (pe scurt) ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte\" nu e la începutul blogului, ci mai jos. E chiar articolul din josul paginii. Citeşte-l întâi cap - coadă! Nu-ţi poţi forma o părere despre conţinutul blogului doar dacă arunci o privire în mare! Trebuie să citeşti articolele şi să accesezi linkurile de acolo ca să înţelegi ceva. Şi oricum, am şi precizat de la începutul acelui articol că nu am pretenţia nici pe departe că acel articol epuizează argumentele şi dovezile existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de după moarte! Mai sunt o imensitate de alte argumente şi dovezi! Chiar dacă e amplu, articolul constituie doar un început, o introducere, în imensitatea domeniului religiei!
În afară de argumente şi dovezi, pe blog găsiţi: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele conţin şi posturi TV şi de radio on-line), cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante.
Uzand aceleasi ipoteze: adaptare si evolutie. Can cat timp iti va trebui tie sa evoluezi la un limbaj civilizat si la capacitatea de a avorbi cua rgumente, demosntratii logice?
Ioane, esti_bou! Ce legatura are evolutionismul cu ateismul, bai tampiitule?! Teoria evolutiei e o facatura iudeo-cre(s)tina, creata de un popa si sustinuta de biserici.