Recesiunea dezlănţuie bingo-mania

Dacă în aceste momente aţi citi paginile unui ziar scris cu literele înghesuite şi neclare ale alfabetului social de la sfârşitul anilor ’90, cuvintele ar curge aşa: “Leul înregistrează cea mai mare scădere a deceniului în raport cu dolarul”, “azi încep negocierile cu Banca Mondială, iar Traian Băsescu caută soluţii în calitate de coordonator al echipei de negociatori”, “la Iaşi se cerşeşte în valută, în angrouri s-a instalat panică, iar preţurile au rămas aceleaşi doar la bufetul guvernului” ori “se face sau nu reformă în învăţământ? Profesorii dau vina tot pe lipsa banilor”.

Zece ani mai târziu, România se află în “ochiul” celei mai mari furtuni financiare care a lovit economia globală în ultimul secol. Şomajul a crescut simţitor, indicatorii economici au plonjat sub pragul de alertă, iar nemulţumirea socială a atins cotele deja uitate din urmă cu zece ani.

Nu e loc de cifre, le vedeţi zilnic în paginile de profil economic, le urmăriţi în dezbateri televizate rămase fără concluzii şi fără soluţii.
 
Reţetă: mulţi bani şi spectacol

Punct şi de la capăt: Antena 1 reia, mâine-seară, un format trimis la marginea mentalului colectiv în urmă cu aproape un deceniu.

Un format tras parcă la indigo după cel al unei emisiuni cu nume lăbărţat şi renume legendar: Teleeurobingo Show. Astăzi, marketingul a scris alt - ceva pe ambalaj, Super Bingo Metropolis, dar ceea ce promite Antena 1 seamănă izbitor cu celebra “mână de ajutor” întinsă pe vremuri de firma Bingo Europa “tuturor celor aflaţi la nevoie”.

Gazdele show-ului de divertisment? Romică Ţociu şi Cornel Palade. Ingredientele? “Foarte mulţi bani şi distracţie pe măsură”, după cum arată comunicatul de presă remis de televiziunea patronată de familia Voiculescu. Metoda? Telespectatorii cumpără taloane de joc şi aşteaptă.

“Evenimentul zilei” vă propune inventarul complet al unui scenariu uitat: acela în care România se aruncă în braţele lui Dumnezeu şi ale “domnului Geo”, sperând în mântuirea financiară.

EVZ a stat de vorbă cu sociologi, psihologi şi analişti ai pieţei media pentru a desena tabloul posibil al unei noi psihoze sociale: Super Bingo Metropolis.

ROMÂNIA ALB-NEGRU

“Nu mai aveam aer, nici putere să privesc ecranul”

“Vine, vine primăvara, joacă bingo toată ţara” nu era la sfârşitul anilor ’90 doar mottoul unui spectacol de comedie montat la Cluj. Ficţiunea coborâse în stradă şi înghiţise cu totul realitatea. Imagini vechi, parcă dintr-o altă lume, ne vorbesc astăzi despre legenda Teleeurobingo, despre nebunia generală iscată în jurul emisiunii, despre naivitatea de poveste a românilor.

Marile oraşe schimbaseră cozile la pâine din perioada dictaturii comuniste cu nesfârşitele şiruri de oameni aşteptând încolonaţi să cumpere taloane la jocul de bingo. Românii erau dispuşi să-şi dea şi ultimii bani din salariu pentru a avea acces la visul îmbogăţirii rapide.

Niciun alt fenomen social şi mediatic n-a reuşit să satisfacă această megailuzie precum Teleeurobingo, show-ul triadei Ţociu- Palade-Mitoşeru, al invizibilului “domn Geo” şi al handbalistului Vasile Stângă, omul din spatele firmei Bingo Europa, care organiza concursul.

Imagini cu români ridicându-şi premiile în rucsac, ţipetele necontrolate transmise la ore de maximă audienţă, celebrul “m-aţi scos din foame!” - toate sunt strânse în albumul foto al unei ţări care supravieţuia săptămânal doar pentru a trăi, la limita patologicului, serile de duminică.

Interviu cu un miliardar

În iunie 1999, Teleeurobingo Show îşi desemna primul miliardar, un tânăr înalt şi slab precum un personaj biblic la capătul patimilor. Cuvintele sale mai sunt de găsit astăzi doar între paginile îngălbenite ale “Jurnalului Naţional”.

“Ce v-a mânat spre Teleeurobingo?”, întreabă reporterul. Răspunsul e prompt: “Curiozitatea. Am văzut show-ul de pe Antena 1 şi am oprit într-o dimineaţă lângă o doamnă cu cartoane. Am ascultat explicaţiile date cu multă răbdare şi amabilitate şi pe loc m-am hotărât. De atunci joc împreună cu mama şi cu o mătuşă”. “De tata aţi uitat?”, dojeneşte subtil ziaristul. “Păi, nu crede în jocurile de noroc, chiar ne bombăne când vede că ne luăm bilete”, explică tânărul.

“Le aveţi cu jocurile de noroc?”“Da’ de unde! Doar şepticul îmi place. Însă Teleeurobingo e mai mult, e un spectacol extraordinar, e o trăire adevărată. Nu mai aveam aer, nici putere să privesc ecranul”.

Finalul: “Aţi apucat să faceţi planuri?”. Răspunsul demonstrează că România nu-şi imagina decât rar şi inutil viitorul. “Primul gând e să las cei mai mulţi bani «la dospit», să aducă dobândă grasă”, se confesa, încurcat, primul bingo-miliardar.

MAI E POSIBIL?

“Ţociu şi Palade pot fi încă «salvatorii»”

În urmă cu un an, reluarea unui format de divertisment TV de tipul bingo ar fi fost, după toate datele, doar un exerciţiu nostalgic, fără şanse reale de succes.

Septembrie 2009 a găsit însă România într-o criză economică profundă şi conducerea postului Antena 1 dispusă să încerce marea cu degetul.

Unde ne situăm, la nivel social, în faţa tentaţiei de a răspunde recesiunii cu soluţii facile şi iluzorii?

Sociologul Mircea Kivu explică: “Formatul de joc de noroc propus de Antena 1 are un avantaj: e interactiv. Oamenii sunt, în general, atraşi de astfel de concursuri, le consumă. Pe de altă parte, nu cred în succesul unei astfel de iniţiative în România de astăzi. Acum un deceniu, era altceva. Oamenii credeau în mitul îmbogăţirii rapide. Ne-am maturizat. Societatea românească nu mai are naivitatea din anii ’90”.

Există însă nostalgici, crede Kivu, pentru că “prezenţele lui Tociu şi Palade ar putea indica faptul că jocul încă mizează pe «fidelii» săi. Aceştia vor fi şi astăzi publicul emisiunii. Nu cred însă că li se vor alătura prea mulţi”.

Sociologul Marius Pieleanu e ceva mai „pesimist” atunci când prognozează scenariul “românii şi jocul de bingo”: “În opinia mea, potenţialul de succes al unui astfel de joc încă există. Acest lucru dintr-un motiv foarte simplu: mirajul îmbogăţirii e înrădăcinat în structura noastră de personalitate. Tentaţia e o caracteristică umană, oricând şi oriunde. Într-adevăr, românii nu mai au naivitatea din 1999, dar nu asta îi va împiedica să participe. Suntem într-o perioadă de criză economică, iar soluţiile facile pot fi de succes”.

Există Dan Diaconescu TV, aşadar totul e posibil

În plus, Pieleanu crede că “în mentalul colectiv, Ţociu şi Palade pot fi încă imaginea «salvatorilor ». Există nostalgici ai Teleeurobingo”.

Sociologul e lipsit de iluzii şi în ceea ce priveşte potenţialul periculos al unei emisiuni de divertisment care vinde iluzia îmbogăţirii: “Dacă există o televiziune numită Dan Diaconescu, nimic nu mai poate fi con si derat pericol social în România de astăzi. Formatul Antenei 1 e o nimica toată pe lângă ce se întâmplă, seara de seară, în studioul OTV”.

PĂREREA PSIHOLOGULUI
 
Homo sapiens contra Homo ludens

Consultată de EVZ pentru a explica atracţia pentru jocurile de noroc şi modul în care acestea pot impune tipare sociale în vreme de criză, psihologul Cătălina Alexandru indică fapul că, “dintotdeauna, oamenii au crezut într-o «mână cerească», ce le-ar putea schim ba viaţa în mai bine. Preferăm uneori să sperăm imposibilul decât să conştientizăm o eventuală neputinţă de moment şi să încercăm s-o depăşim prin sacrificii individuale”.

Psihologul crede că Super Bingo Metropolis va ridica la suprafaţă “publicul dispus «să-şi joace şansa», publicul pentru care dorinţa de a elimina grija zilei de mâine, de a scăpa de teama şomajului şi de pericolul crizei economice e atât de mare încât singură soluţie rămâne speranţa, iluzia”.

În plus, “fiind un joc individual, pe care fiecare îl parcurge apelând la propriile superstiţii şi obişnuinţe, apelând, în ultima instanţă, la norocul propriu”, jocul de bingo “stimulează speranţa, adică exact acel lucru inscripţionat în însăşi natura umană”.

“Cu alte cuvinte, jocul atrage pentru că promite o compensaţie individuală, efortul depus fiind minim”, încheie Cătălina Alexandru.

ANALIZĂ MEDIA

Televiziunea a involuat, iar piaţa nu s-a maturizat

Riscă Antena 1, promovând o emisiune ce aduce aminte de naivitatea şi paradoxurile sociale ale anilor ’90, într-o ţară care, deşi afectată de criză, pare să interpreteze realitatea prin filtre total diferite?

Analistul media Iulian Comanescu e sceptic: “Putem spune că Ţociu şi Palade s-au întors şi la primul bingo de undeva, din anii ’80. Jocurile şi îmbogăţirea rapidă au potenţial la public pe criză”.
 
Cu toate acestea, deşi argumente există, decizia Antenei 1 de a promova o emisiune- concurs de tip bingo nu anunţă „maturizarea” pieţei.

„Poate că televiziunea a involuat. În 1999 existau două talk-show-uri puternice, al lui Călinescu şi al lui Tucă, «Surprizele» zbârnâiau, şi Mircea Radu provoca lipotimii, Silviu Brucan era rozaliu în obraji şi profeţea înainte. Consumul total de televiziune era în mod sigur mai mare, şi nu numai fiindcă publicul n-avea bani de altă distracţie”, încheie Comanescu.

“Românii nu mai cred în show-uri care oferă bani”

Petrişor Obae, editor pagindemedia.ro, estimează că reţeta financiară a Super Bingo Metropolis va fi, după toate datele, mult mai scăzută decât cea înregistrată pe vremuri de Teleeurobingo: “Nu cred că Antena 1 mai poate spera la audienţele fabuloase pe care le înregistra în urmă cu zece ani. Să nu uităm că în 1999 erau patru televiziuni în România, astăzi sunt 40. Audienţele s-au fragmentat foarte mult”.

Telespectatorii nu mai sunt atât de naivi

„Jocul de bingo era acum un deceniu un fenomen social”, spune Obae. „Îmi aduc aminte că la Piaţa George Coşbuc, unde se afla un punct de vânzare a biletelor, se dezvoltase o întreagă industrie pe orizontală, cu tot felul de comercianţi «strânşi» în jurul fenomenului bingo. Masa jucătorilor era cu adevărat imensă”.

Românii nu mai sunt atât de naivi astăzi. Ei nu mai cred în programe de televiziune care oferă sume de bani. Sigur, decizia Antenei 1 de a promova un astfel de format e strâns legată de condiţiile economice actuale, dar nu mai există potenţialul pentru a impune un fenomen social de proporţiile ce lui de acum zece ani”.