Revoluţia din România, condamnată de două ori la CEDO

În ansamblu, de la începutul cercetării penale, în 1990, şi până azi au fost întocmite 112 de rechizitorii care făceau referire la 245 de inculpaţi.

Citiţi aici numele celor învinuiţi

Autorii condamnaţi

În procese pentru implicare în reprimarea manifestanţilor anticomunişti au fost condamnaţi Traian Sima, fostul şef al Securităţii Timiş (care a primit zece ani de închisoare), Ion Deheleanu, fostul şef al Miliţiei Timiş (15 ani de închisoare) şi plutonier major (r) Dumitru Pavel (20 de ani de închisoare pentru că a împuşcat mortal două persoane şi a rănit alte două din Lugoj).

Sima şi Deheleanu au făcut parte din lotul primelor 24 de persoane acuzate de genocidul de la Timişoara, dintre care doar şapte au fost condamnate la închisoare, în timp ce restul au fost achitate. Cei şapte au reuşit până în 1998 să-şi amâne, pe motive medicale, încarcerarea. Printre aceştia sunt Matei Ilie, fost prim-secretar al PCR Timiş, Ion Postelnicu, fostul şef al Inspectoratului MI Timiş, Iosif Veverca, fost şef al Serviciului Judiciar din Miliţia Timişoara şi Ion Corpodeanu, fost adjunct al şefului Miliţiei Timişoara.

În 1997 au fost închişi şi foşti capi ai regimului comunist, respectiv Tudor Postelnicu, fostul şef al Securităţii şi Andruţa Ceauşescu, fratele lui Nicolae Ceauşescu. Ulterior, Postelnicu a fost eliberat din motive medicale, iar Andruţa Ceauşescu a murit.

Generalii Dumitru Drăghin şi Grigorie Ghiţă au fost condamnaţi pentru masacrul de la Aeroportul Otopeni la opt ani de închisoare şi, respectiv, şase ani. Tot în dosarul Otopeni a fost condamnat şi căpitanul Ionel Zorilă.

Colonelul (r) Bruno Marius Palade, fost şef de catedră în cadrul Şcolii de Ofiţeri activi de la Sibiu, a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru că a ordonat deschiderea focului asupra manifestanţilor, fiind ucise două persoane şi rănite alte cinci. Colonelul (r) Gheorghe Marinescu, fost şef Serviciu Circulaţie MApN Bucureşti, a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru uciderea unei persoane şi rănirea altor trei.

Locotenent colonelul (r) Gheorghe Rodeanu, comandantul dispozitivului de apărare din faţa Hotelului Negoiu din Bucureşti, a fost condamnat la cinci ani de detenţie, pentru rănirea a două persoane. Căpitanul (r) Costel Lazăr a fost condamnat la patru ani de închisoare, pentru că a ordonat să se tragă într-o ambulanţă, aflată în faţa Spitalului Militar Central din Capitală. Plutonierul major (r) Marin Mihai a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru rănirea gravă a unui copil care păştea oile în apropierea comunei dâmboviţene Răzvad.

În dosarul revoluţiei de la Cluj au fost condamnate cinci persoane: gen.col. (r) Iulian Topliceanu - fost comandant al Armatei a 4-a, Ioachim Moga - prim-secretar al Comitetului judeţean PCR Cluj, col. Valeriu Burtea - fost comandant al unei unităţi militare din Floreşti, lt.col. Ioan Cocan - fost comandant de divizion şi maiorul Ilie Dicu, comandat de unitate.

Generalul degradat militar Victor Athanasie Stănculescu, fost adjunct al ministrului Apărării şi generalul degradat Mihai Chiţac, fost şef al Trupelor Chimice, au fost condamnaţi la câte 15 ani de închisoare. În perioada ultimului mandat al preşedintelui Ion Iliescu sentinţa generalilor a fost suspendată, procurorii promovând un recurs în anulare împotriva deciziei judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, pe motiv că, sentinţa a fost influenţată politic.

În 2008, cei doi - care au 80 de ani - au fost condamnaţi definitiv şi încarceraţi.

În prezent, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, în stare de arest se mai află doar foştii generalui Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac, toţi ceilalţi inculpaţi fiind eliberaţi după ce au efectuat două treimi din pedeapsă sau achitaţi în urma proceselor.

CEDO condamnă România

La finele lui octombrie Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat statul român pentru moartea unui miliţian, linşat de mulţime în timpul manifestaţiilor anticomuniste din decembrie 1989. În decizia CEDO judecătorii au constatat, în unanimitate, încălcarea dreptului la viaţă prevăzut de articolul 2 din Convenţia Drepturilor Omului şi a decis acordarea a 25.000 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru soţia şi cei cinci copii ai miliţanului.

Cazul este o demonstraţie a modului absurd, aberant şi haoutic în judecătorii şi procurorii români au soluţionat dosarele penale care au decurs din evenimentele din decembrie 1989. Miliţianul în cauză se numea Aurel Agache şi a fost bătut crunt, în ziua de 22 decembrie 1989 la Târgu-Secuiesc, de un grup de manifestanţi. Rănit, Agache a el a urcat într-o ambulanţă. Mulţimea euforică şi furioasă în egală măsură, a blocat trecerea vehiculului.

Mai mulţi indivizi l-au scos pe Agache din ambulanţă şi l-au bătut până când acesta a murit. La 27 decembrie 1989, procuratura judeţeană a deschis o anchetă în acest caz. Au fost audiaţi manifestanţi, iar trei dintre atacatorii lui Aurel Agache au fost identificaţi. 

La 26 noiembrie şi 4 decembrie 1991, cei trei au fost inculpaţi pentru uciderea lui Agache. După demararea procedurilor judiciare cei trei au fugit în Ungaria, astfel încât nu şi-au ispăşit pedepsele şi nici nu au plătit despăgubirile la care au fost condamnaţi, în urma procesului care s-a desfăşurat în absenţa lor.

Judecătorii CEDO au condamnat România pentru lipsa de celeritate şi de diligenţă de care au dat dovadă autorităţile  acest caz şi au notat faptul că procedura penală a durat mai mult de 12 ani.

Revoluţia acuzată la Curtea Europeană

La mijlocul lui decembrie, când în ţară se dădea startul la comemorările a 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, Curtea Europeană de la Strasbourg a condamnat România pentru durata prea mare a procedurilor judiciare în soluţionarea dosarului privind incidentele de la Timişoara, în care au fost trimişi în judecată generalii (r) Victor Athanase Stănculescu şi Mihai Chiţac.
Patru timişoreni - care fie au participat la evenimentele din decembrie 1898 din Timişoara, fie rudele lor - au reclamat în 22 iulie 2003 încălcări ale drepturilor lor prevăzute de Convenţia Europeană a Dreptuilor Europene, printre care şi pe cel de a avea un proces echitabil într-un termen rezonabil.

CEDO consemnează că ancheta procurorilor militari a început în 12 ianuarie 1990, iar generalii Stănculescu şi Chiţac au fost deferiţi justiţiei abia în 1997. CEDO a luat în calcul şi a taxat recursul în anulare din  2001, promovat de Joiţa Tănase, în calitate de procuror general al României. La acel moment Chiţac, care se afla în arest, a fost eliberat, iar Victor Atanase Stănculescu, care fugise la Londra, s-a întors în ţară.

O soluţie definitivă s-a luat abia în15 octombrie 2008 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , cei doi generali fiind condamnaţi la 15 ani de închisoare. Fiecare din cei care au reclamat durata procedurilor juridice trebuie să primeasca de la statul roman câte 5000 de euro despăgubiri.

Dosarul 97/1990 plimbat pe la CEDO

În urma unei sesizări formulate la Curtea europeană de Asociaţia 21 Decembrie 1989, Secţia Parchetelor Militare a fost obligată de trimită la CEDO, pe cheltuiala Parchetului General copiile a 182 de volume din dosarul celebrul dosar 97/1990 al Revoluţiei, adica mai bine de 40.000 de file. Parchetul General a mai trimis la CEDO şi toate copiile soluţiilor dispuse în dosarele cu privire la evenimentele din Decembrie 1989, soluţii infirmate, cauze conexate la dosarul 97/P/1990, precum şi date cu privire la evoluţia acestui dosar şi a anchetei efectuate în cauză. De la CEDO documentele respective s-au întors la Bucureşti şi au fost puse la dispoziţie Asociaţie. Demersul a fost unica soluţie pentru ca Parchetul General să fie obligat să pună la dispoziţia asociaţiei de revoluţionari documete pe care a refuzat cu obstinaţie să le facă publice. CEDO a crticat sever atitudinea Ministerului Public, şi a calificat-o ca fiind un “demers absurd”.

Ion Iliescu, încă cercetat

Procurorul general al Romaniei, Laura Codruţa Kovesi, a declarat într-o şedinţă de bilanţ că Ion Iliescu este în continuare cercetat penal în Dosarul Revoluţiei, pentru rolul pe care l-a jucat după 22 decembrie 1989, când în Bucureşti au murit 500 de oameni. Dan Voinea l-a inclus pe Ion Iliescu printre personajele Revoluţiei, în cadrul dosarelor de urmărire penală abia după 2004.

Dan Voinea: Frână la dosare au pus şefii

Procurorul din timpul procesului soţilor Ceauşescu, autor al dosarelor care se referă la evenimentele din decembrie, Dan Voinea a fost susţinut d epreşedintele Traian Băsescu să revină în activitate la parchetul General, exact cu scopul de a finalize dosarele Revoluţiei. Consiliul Superior al Magistraturii a dar aviz negative, iar Voinea aşteaptă acum motivarea deciziei, pentru a o putea ataca în instanţă, la Curtea Supremă.

Dan Voinea a răspuns la câteva întrebări pentru evz.ro.

evz.ro: Cui îi este frică de Dosarele Revoluţiei?
Dan Voinea: Evident celor implicaţi, oameni de afaceri, deminitari, în condiţiile în care mecanismele lor sunt mult mai funcţionale decât cele ale procurorilor.

De ce nu au fost terminate aceste dosare. CEDO condamnă România, tocmai pentru lipsa de celeritate.
Procedurile după care se lucrează sunt cele care guvernau Parchetul înainte de 1989. Procurorii nu s-au modernizat, nu ţin cont de dispoziţiile europene, sunt subiecte pentru care regulile de azi nu vor fiuncţiona niciodată. Procurorii s-au ocupat mai întâi de infractori şi uită mereu victimele, iar CEDO nu are cum să nu vadă asta. Şi ne sancţionează!

Ce ati face dacă acum ar fi să fiţi procuror şi să lucraţi la Dosarele Revoluţiei?
As termina dosarul 97. Trebuie terminat…dar nu ştiu cine o va face!