Doar o zi mai târziu, Bucureştiul se alătura strigătului din vestul ţării. O mare de oameni cerea să se facă dreptate şi pe străzile Capitalei. “Ieri în Timişoara, azi în toată ţara! Timişoara! Timişoara!”. Aici nimeni nu mai auzea apelul disperat al dictatorului. Iar vorbele „Alo, alo!” ori „Staţi liniştiti la locurile voastre!” au rămas fără ecou şi au devenit istorie. Centrul din Piaţa Kogălniceanu până în Piaţa Unirii, Piaţa Rosetti şi Piaţa Romană era plin ochi de lume.
Sloganurile anticomuniste şi anticeauşiste făceau legea şi la Bucureşti. Revoluţionarii ştiau că vor deveni liberi după căderea tiranului, cel care le furase dreptul la libertate. Aşa că scandau fără pauză „Jos dictatorul!”, „Moarte criminalului!”, „Noi suntem poporul, Jos cu dictatorul”, „Jos Tiranul”, „Ceauşescu, cine eşti, Criminal din Scorniceşti”.
“Şi noi am fost soldaţi şi nu am tras în fraţi”
Chiar şi atunci când ştiau că există victime şi sunt în pericol să-şi piardă viaţa, revoluţionarii au găsit puterea să rămână în stradă şi să scandeze. „Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă”, „Libertate, te iubim, ori învingem ori murim!“, „Luptăm, murim, dar liberi vrem să fim!”.
Tot ei au cerut disperaţi ajutorul şi încetarea violenţelor când au aflat că s-a tras în manifestanţi „Soldaţi, soldaţi pe cine apăraţi”. Iar când au văzut că armata e de partea lor a urmat o demonstraţie de încurajare şi de speranţă. De la celebrul „Armata e cu noi” până la „Şi voi sunteţi români” sau “Şi noi am fost soldaţi şi nu am tras în fraţi”.
“A căzut dictatorul”
Şi momentul plecării tiranului a fost marcat în stradă. A fost o stare de euforie generală. Revoluţionarii au început să cânte “Ole, Ole, Ceauşescu nu mai e!”, dar şi „Păcat, Păcat/De sângele vărsat!” ori „Ceauşescu judecat, pentru sângele vărsat”. Mai toate sloganurile au apărut şi în presă ori s-au văzut la televizor. Primul fior de libertate şi-a găsit vorbele potrivite. „A căzut dictatorul!”, „Bravo armatei”, „Libertate pentru poporul român” titra Scânteia vineri 22 decembrie 1989. Şi uite aşa “de Crăciun ne-am luat r
aţia de liberate”.
„Eroi au fost, eroi sunt încă”
“Sutele de mii, de milioane şi milioane de oameni care s-au alăturat tinerilor scandează azi, 22 decembrie, numele libertăţii, al României noi, democratice. Vorbele n-au fost doar rostite cu glas tare, şi-au găsit loc peste tot, scrise pe ziduri ori pe cartoane: “Poporul nu-i duşman”, “Jos dictatorul!” , “Armata e cu noi, Veniţi cu noi”.
Strigătul de bucurie
Dictatura a căzut, poporul e liber, Victoria adevărului. Aşa suna titlul de prima pagină din Scânteia. „22 decembrie 1989 – Zi istorică! Ora 13 – oră istorică. Ţara întreagă ascultă cu sufletul la gură primul comunicat al postului de radio naţional liber: „Victoria este a poporului, armata e cu noi”. Mai actuale ca niciodată şi după 20 de ani rămân sloganurile din perioada de tranziţie “Singura soluţie încă o revoluţie”, “La vremuri noi tot noi”, “Noi nu ne vindem ţara”. Nu departe de momentul 89 s-a scandat şi „Jos Iliescu”, şi nu de mult, chiar anul acesta, „Jos comunismul!”.
Surse:
F. Abraham, Semantica revoluţiei române din decembrie 89
Ziarul Scânteia
Wikipedia
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum