EVZ: Domnule Goşu, acordul asupra proiectului Nabucco s-a semnat ieri la Ankara, sub auspiciile unei fraze înşelătoare: “gazoductul care va scoate Europa de sub monopolul rusesc”. Cât de ancorată în realitate este o astfel de perspectivă?
Armand Goşu: Nu e. Nu există niciun monopol rusesc asupra gazelor. Rusia furnizează Europei aproximativ 25% din resursa energetică în cauză. Nu putem vorbi de un monopol în aceste condiţii. Cu siguranţă însă, există o dependenţă a statelor din estul continentului, ţări care-şi asigură procente mari din nevoia de gaz natural pe filiera Gazprom.
Susţineţi, cu alte cuvinte, că singura ţintă realistă a Nabucco ar fi limitarea acestei dependenţe…
Da, proiectul oferă o alternativă la actuala rută a gazului care tranzitează Ucraina. Pentru Europa însă, în general, este nevoie de mult mai mult. Gândiţi-vă că Nabucco, funcţionând la capacitate maximă (n.a. 30 de miliarde metri cubi de gaze), ar putea asigura sub 10% din necesarul energetic al UE.
Vi se pare South Stream-ul, proiectul concurent al Nabucco susţinut de Gazprom, o alternativă mai bună?
Absolut deloc. South Stream e mult mai scump, se vorbeşte de costuri estimate la 25 de miliarde de euro. Asta înseamnă că ar fi de trei ori mai scump decât Nabucco, oferind în schimb aceeaşi capacitate de lucru. În plus, trebuie spus că singurul caz în care South Stream-ul şi-ar acoperi costurile ar fi acela în care gazul natural s-ar vinde la un preţ ridicat. De fapt, aceasta este şi dorinţa Rusiei, de a duce preţul combustibililor cât mai sus.
E cazul ca Rusia să se îngrijoreze de semnarea acordului de construire a gazoductului Nabucco?
Există, sigur, o oarecare tensiune cu privire la planurile comunitare, dar e de remarcat că reacţia Rusiei nu este una isterică. Moscova nu va fi eliminată de pe harta intereselor energetice. Ei se tem mai degrabă de o posibilă defecţiune a Bulgariei. Rezultatele alegerilor de la Sofia îngrijorează, mai ales că Boyko Borisov, cel mai probabil viitor prim-ministru al Bulgariei, şi-a exprimat public intenţia de a nu mai gira mega-proiecte energetice. Grija pentru banul public poate îndepărta Sofia de South Stream.

Armand Goşu
PENTRU CE SAU PENTRU CÂT
Dependenţa de Rusia s-ar putea trata tot cu gaz rusesc
Haideţi să vorbim şi despre viitorul proiectului Nabucco. Momentan, avem un gazoduct desenat pe hârtie şi cam gol în realitate. Momentan, nici măcar ideea de gaz nu circulă pe Nabucco. S-a vorbit doar de potenţiali furnizori, cei mai importanţi – Azerbaijan-ul şi Turkmenistanul. Ar putea fi însă chiar Rusia un potenţial furnizor?
Nu cred, asta ar fi o ciudăţenie. În primul rând nu cred că e viabil din punct de vedere economic. Dacă vă uitaţi pe hartă, veţi observa că Rusia are propriile trasee energetice, toate departe de bazinul Mării Caspice. Nu e în interesul Moscovei să construiască o conductă până la Baku, de exemplu.
Şi totuşi, ieri, la Ankara, ministrul turc al Energiei vorbea despre varianta posibilă a unui viitor în care Rusia să fie furnizor pentru Nabucco...
Problema cred că este alta. Actuala criză economică a redus capacitatea Gazpromului de a mai face investiţii majore. Ieri, când în Turcia se semna acordul pentru gazoductul Nabucco, în Rusia agenţiile de ştiri transmiteau o informaţie-cheie: Vladimir Putin a decis reducerea bugetului de investiţii dedicate proiectelor energetice cu 200 de milioane de ruble.
România credeţi că se simte bine din punctul acesta de vedere? Avem capacitatea să susţinem eficient implicarea în proiectul Nabucco?
Cu siguranţă. România e foarte motivată ca Nabucco să fie o reuşită. Bucureştiul şi-a exprimat clar parteneriatul cu Statele Unite şi cu Uniunea Europeană, iar eu cred că vom reuşi să ne asumăm obligaţiile.
E un calcul politic la mijloc – încercarea de a mina interesele Rusiei în zonă – sau o chestiune de pragmatism economic?
Dacă era vorba de pragmatism economic, atunci Bucureştiul s-ar fi implicat şi în South Stream. E un semnal politic în primul rând, un semnal că suntem alături de partenerii noştri.
O ultimă întrebare. Ştim că Joschka Fischer e consultant în cadrul proiectului Nabucco. Pe de altă parte, Gerhard Schroder e asociat cu Gazpromul în dezvoltarea Nord Stream-ului. E un semnal în direcţia faptului că Germania joacă la două capete?
Nu. Nu pot să interpretez situaţia în sensul acesta. Avem de-a face doar cu două persoane care şi-au asumat, în cariera individuală, anumiţi paşi şi au decis că vor să lucreze în domeniul energetic. Germania e interesată, în egală măsură, să se realizeze ambele proiecte, Nabucco şi Nord Stream.
Citiţi şi:
GAZODUCTUL NABUCCO: Luminiţa de la capătul conductei
Proiectul Nabucco a fost semnat
Există viaţă în Nabucco?








Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum