El crede că agenţia de spionaj americană a amplasat mai multe centre de detenţie pe teritoriul Europei. Dacă, în 2008, celebrul ziarist s-a numărat printre finaliştii nominalizaţi la Premiul Pulitzer, graţie articolelor sale referitoare la acest subiect, anul acesta l-a şi câştigat, dezvăluind abuzurile americane din Pakistan şi Afganistan.
Mazzeti se gândeşte şi în somn la subiectul închisorilor CIA, după cum singur mărturiseşte, şi în documentările sale a ajuns faţa-n faţă cu Kyle D. Foggo, cel care a condus baza din Germania prin care se echipează toate staţiile operative din Orientul Mijlociu ale spionajului american.
Ospitalitatea ţărilor-gazdă
„Mă preocupă de foarte multă vreme subiectul centrelor de detenţie secrete ale CIA şi, de-a lungul timpului, am încercat să fac lumină în acest caz. În primul rând am vrut să aflu numele tuturor ţărilor în care au existat astfel de închisori. În proporţie de 75 la sută am reuşit să alcătuiesc harta locurilor, iar Bucureştiul se numără printre ele”, ne-a povestit jurnalistul.
Deşi spune că nu a fost niciodată în România, ar vrea totuşi să vină aici. I se pare o ţară interesantă, în care „Washingtonul a avut încredere”.
„După 11 septembrie 2001, SUA au început să caute locuri în care să amplaseze obiective secrete, în care să-i încarcereze pe prizonierii, duşmanii poporului, cum sunt ei numiţi. Închisorile au fost înfiinţate în ţările din Europa de Est cu care SUA au bune relaţii dipomatice şi strânse colaborări pe linia serviciilor secrete. Demersul le-a fost uşurat chiar de ţările-gazdă, care au venit în întâmpinarea planurilor americanilor şi s-au oferit să adăpostească astfel de centre”, explică Mazzetti, referindu-se şi la România.
Cu aceeaşi indulgenţă priveşte şi tăcerea autorităţilor. „Nu pot să confirme aceste informaţii. E vorba despre un plan internaţional, care ţine de siguranţa oamenilor şi de reuşita operaţiunilor lor. Odată cu schimbarea administraţiei Bush, lucrurile s-au mai clarificat însă. Preşedintele Obama a avut mai multe iniţiative în acest sens - cea mai elocventă fiind desfiinţarea Guantanamo Bay -, dar nu cred că vreo ţară-gazdă va recunoaşte vreodată prezenţa închisorilor pe teritoriul lor”, mărturiseşte jurnalistul.
Şi completează râzând: „Într-un fel, asta e bine pentru breasla noastră. Avem un subiect şi e datoria ziariştilor să afle adevărul. Dacă ar ieşi şi ar spune «da, uiteţi-le, sunt aici!» ne-ar lua pâinea de la gură”.
Când nu mai ai nimic de pierdut...
Întrebat care sunt motivele care l-au determinat pe Foggo să dezvăluie aceste informaţii, Mark Mazzetti a pus totul pe seama contextului în care se afla oficialul american: „Kyle D. Foggo, supranumit Dusty, a fost unul dintre cei mai importanţi oameni din CIA. Putea să piloteze avioane către orice destinaţie din lume şi livra orice pentru CIA, de la alimente la arme şi bani. În 2006 a părăsit agenţia şi a fost inculpat într-un dosar penal din cauza unei fraude fiscale. Acum e într-o închisoare din Kentucky. Aceasta nu e traiectoria pe care şi-a dorit-o şi probabil că a făcut aceste mărturisiri pentru că simţea că e momentul să le spună. Nu mai avea nimic de pierdut. Americanii vor să afle cât mai multe despre Guantanamo, despre închisorile secrete, iar Foggo ştie foarte multe. Discuţia noastră a avut loc înainte ca el să intre în închisoare şi a părut ca un gest care l-a eliberat”.
CONFESIUNILE UNUI SPION
Închisori în România şi în Maroc
Kyle D. Foggo i-a povestit lui Mark Mazzetti că în 2003 a supravegheat construirea a trei centre de detenţie secrete: unul amplasat într-o clădire renovată, situată pe o stradă centrală din Bucureşti, un altul într-un imobil dintr-o regiune izolată din Maroc, iar cel de al treilea în apropierea unui oraş dintr-o ţară din fostul bloc comunist. Cele trei închisori secrete aveau o arhitectură asemănătoare tocmai pentru ca deţinuţii să nu îşi dea seama în ce ţară se află. El susţine că centrele puteau găzdui cinci – şase prizonieri.
Dezvăluirile oficialului american au fost confirmate de către alte surse citate de publicaţia de peste Ocean, care au adăugat că amenajarea respectivelor închisori a fost făcută sub supravegherea directă a lui Foggo, secundat de ofiţeri, ingineri şi angajaţi ai CIA. Pentru clădirile respective ar fi fost folosite materiale de constucţie cumpărate chiar din ţările unde au fost amplasate.
ANCHETĂ EVZ
Avioanele CIA, aterizări suspecte în România
Ionuţ Stănescu
În aprilie 2006, EVZ dezvăluia că zece avioane, suspectate că ar fi transportat deţinuţi CIA, făcuseră escale pe aeroporturi din România între 2003 şi 2005. Rutele celor zece avioane se suprapun unor locuri despre care „New York Times” a scris, ieri, că ar fi adăpostit puşcării CIA: România, Polonia şi Maroc.
Pe „axa răului”
Potrivit anchetei publicate a tunci de EVZ, pe 22 septembrie 2003, un Boeing 737 pornea dintr-un oraş trecut pe „harta răului”, Kabul, şi îşi sfârşea călătoria, două zile mai târziu, în Guantanamo, închisoarea oficială în care erau deţinuţi cei acuzaţi de terorism. Între Kabul şi Guantanamo, nava trecea prin Polonia (Szymany), România (Băneasa şi Mihail Kogălniceanu) şi Maroc (Rabat).
Faptul că, în mai puţin de o oră, avionul oprea şi la Bucureşti, şi la Mihail Kogălniceanu era explicat de Sorin Stoicescu, fost şef al Direcţiei de Aviaţie Civilă din Ministerul Transporturilor: „Fie avionul a lăsat ceva la al doilea aeroport - bagaje, mărfuri, oameni, fie s-a întâmplat ceva neprevăzut”.
Aliaţi de încredere
Pe lângă zborurile care par a fi legat închisorile CIA din Europa de Est şi nordul Africii, existau şi curse în spatele cărora pot fi intuite călătorii ale oficialilor CIA la Bucureşti. În mai 2003, două curse făceau legătura între Otopeni şi Frankfurt, oraşul unde se găseşte sediul celei mai mari baze europene a CIA, cea condusă atunci de Kyle D. Foggo. Un an mai târziu, traseul se repeta. Zborurile avioanelor CIA care au trecut prin România abundă de destinaţii din lumea arabă ori din ţări europene care au susţinut intervenţia SUA în Irak: Amman (Iordania), Baku (Azerbaidjan), Praga (Cehia), Palma de Mallorca (Spania), Tenerife (Spania), Shannon (Irlanda).
Tăcere totală
EVZ s-a lovit de o adevărată blocadă informaţională atunci când a dorit să afle mai multe despre escalele celor zece avioane în România. Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Transporturilor şi Ministerul de Interne şi-au declinat competenţa în acest caz sau au pasat solicitările EVZ către alte structuri ale statului. La un „nivel inferior”, Autoritatea Aeronautică Civilă arăta cu degetul către Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian. De aici, reporterii EVZ erau trimişi înapoi la Autoritatea Aeronautică Civilă.
Călin Cosmaciuc, jurnalistul care a dezvăluit cursele celor zece avioane, îşi aminteşte: „Ancheta mea a durat şase luni. După o perioadă de documentare, am ajuns să fiu sigur de existenţa zborurilor. Secretul lor era însă foarte bine păzit. Toate instituţiile au bătut în retragere când le-am cerut informaţii. Iniţial, ministrul Paşcu a negat fără convingere existenţa zborurilor, spunând că avioanele CIA ar fi putut opri în România pentru realimentare”. În calitate de autor al articolelor publicate de EVZ, Cosmaciuc a fost audiat de o comisie a Parlamentului European care investiga prezenţa puşcăriilor CIA în Uniunea Europeană.
PĂREREA LOR
Cum l-am luat pe „nu” în braţe
Încă de la începutul scandalului „avioanelor CIA”, izbucnit în presa americană în toamna lui 2005, autorităţile de la Bucureşti au negat cu obstinaţie transformarea României într-o colonie penitenciară a serviciilor secrete ale SUA. Ziarele americane nu au fost o voce singulară. În iunie 2006, Consiliul Europei declara că are dovezi solide că România şi Polonia au permis CIA să înfiinţeze închisori secrete pe teritoriile lor.
În 2007, o comisie a Parlamentului European ajungea la aceeaşi concluzie. Autorităţile române rămâneau totuşi pe poziţii. Fostul senator Norica Nicolai, preşedinte al comisiei parlamentare române care a anchetat cazul, declara că nu există date că avioanele americane au aterizat pe aeroporturile româneşti din alte motive decât de ordin tehnic. Acelaşi punct de vedere l-au apărat Ion Iliescu, Traian Băsescu şi Theodor Meleşcanu şi Ilie Ilaşcu, membru PRM.
SILENZIO STAMPA
SIE habar n-are
În timp ce Foggo este primul oficial american care confirmă prezenţa unor astfel de centre pe teritoriul României şi dă detalii punctuale despre acestea, autorităţile române au intrat în silenzio- stampa. „Serviciul de Informaţii Externe nu deţine niciun fel de date şi informaţii referitoare la subiectul menţionat în articolul apărut în ediţia electronică a cotidianului american «The New York Times»” este răspunsul transmis EVZ de Biroul de presă al SIE referitor la dezvăluirile lui Foggo. De asemenea, reprezentanţii SRI nu au comentat subiectul.
CITIŢI ŞI:
NY Times: O închisoare CIA, chiar în Bucureşti
SRI şi CIA au colaborat "doar pe cazuri concrete"
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum