PROTESTE ÎN ROMÂNIA Mesajul românilor: \"Niciun politician nu ne mai reprezintă!\"

Rezultatele ultimei cercetări CSOP demonstrează lipsa majoră de încredere în politicienii români, indiferent de culoarea lor politică.

Alarmă la USL. Unde-s procentele?

E adevărat, scorul cel mai favorabil aparţine reprezentanţilor opoziţiei. Dar pentru Victor Ponta şi Crin Antonescu să ai o cotă de încredere de 23%, respectiv 21% poate fi un semnal.

De îngrijorare, având în vedere că alegerile bat la uşă iar tu, ca lider al opoziţiei, eşti cu doar 3-5 procente mai sus decât omul politic la care te raportezi - şeful statului.

În contextul măsurilor de austeritate luate de actuala putere, a erodării încrederii în şeful statului şi a climatului economic nefavorabil la nivel european, USL, în frunte cu liderii săi, ar fi trebuit să aibă mari cote de popularitate.

Electoratul aşteaptă figuri noi şi de la politicieni vechi

Victor Ponta şi Crin Antonescu sunt asimilaţi sistemului politic, fiind prezenţi în spaţiul public de ani buni de zile în această ipostază, în diferite funcţii publice sau politice. Oamenii s-au săturat de aceleaşi vechi feţe politice. Sau poate de politică.

Un motiv ar fi acela al încrederii scăzute de care se bucură orice aspect care ţine de viaţa politică. Doar 10% dintre cei chestionaţi în sondajul CSOP au declarat că sunt interesaţi de politică, în timp ce 52% au afirmat că acest aspect nu este unul care să le suscite interesul.

Explicaţia erodării încrederii în reprezentanţii puterii este aproape evidentă - măsurile de austeritate asumate de preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc se răsfrâng în pierderea de procente atât personală, cât şi la nivel de grup politic (PDL).

De ce şi reprezentanţii opoziţiei scad în popularitate, asta este o întrebare care îşi găseşte răspunsul în acţiunea şi atitudinea liderilor PSD şi PNL.

Vechile metehne: lupta pentru putere

Neîncrederea în liderii opoziţiei este mai ales determinată de factori ce ţin de propria lor evoluţie politică, mai exact de modul în care a funcţionat USL de la înfiinţarea sa, la începutul lui 2011 şi până în acest moment.

Alianţa Opoziţiei a fost zguduită de numeroase conflicte interne, care au erodat încrederea electoratului în viabilitatea proiectului politic. Dacă în februarie 2011, alianţa era cotată conform sondajelor de opinie, la o intenţie de vot care se situa în jurul cifrei de 60-70%, atunci ianuarie 2012 găseşte USL situat sub pragul de 50%.

Impunerea principiului parităţii între PSD şi ACD (PNL+PC) în procesul de desemnarea a candidaturilor comune la alegerile locale din 2012 a condus la nemulţumiri mai ales în cadrul PSD, în mod evident dezavantajat de acest calcul, creând tensiuni la nivel local.

Din perspectiva PNL, partidul condus de Crin Antonescu a pierdut puncte prin asocierea cu PC, al cărui lider de facto, Dan Voiculescu a fost declarat colaborat al Securităţii.

3%
are Crin Antonescu la nivelul de încredere peste Traian Băsescu

EXPLICAŢIE

"Evenimentul zilei" a inventariat motivele pentru care opoziţia nu reuşeşte să contabilizeze în contul său erodarea firească a politicienilor şi a partidelor care exercită puterea

Alianţa dintre un partid precum PNL, care are istoria unui discurs puternic anticomunist şi conservatori a îndepărtat o bucată semnificativă din electoratul tradiţional liberal.

Lipsa de soluţii

Un motiv la fel de important îl reprezintă inadecvarea discursului politic al opoziţiei la priorităţile populaţiei. În condiţiile în care principala preocupare a românilor o reprezintă perspectivele economice, liderii USL nu s-au remarcat decât prin opoziţia la orice propunere din partea puterii, neavând o agendă proprie.

Propunerile economice ale USL au fost desfiinţate la unison de politicieni şi economişti, care au apreciat că efectul aplicării lor ar conduce la un deficit de peste 8% şi la o îndatorare suplimentară a României de ordinul a miliarde de euro.

În schimb, ceea ce s-a văzut la nivelul percepţiei publice, a fost un discurs politic concentrat pe două coordonate: consolidarea propriei autorităţi în partidele pe care le conduc şi obsesia legată de suspendarea preşedintelui Traian Băsescu.

În privinţa controlului asupra partidului său, Victor Ponta a făcut o manevră – excluderea lui Mircea Geoană – care, chiar dacă i-a folosit personal, nu a a dus un câştig şi PSD-ului.

În privinţa suspendării preşedintelui Băsescu, aceasta era o temă favorită a membrilor opoziţiei, aruncată în dezbaterea publică cu rol de fumigenă, când alianţa era pusă în dificultate. Ultima oară, pentru a acoperi scandalului legat de înlocuirea lui Mircea Geoană.

Cine vine din urmă

În ciuda faptului că liderii USL au cote de încredere scăzute, situate la sub 25%, niciun alt lider al opoziţiei nu a reuşit să se erijeze în lider indiscutabil al alternativei politice.

Dan Diaconescu, perceput drept un lider anti-sistem s-a plafonat în sondaje la o cotă de 12%, aşa cum indică ultimul sondaj CSOP. Construcţia unui partid politic şi impunerea sa pe piaţă necesită mai ales, resurse financiare serioase.

Mircea Geoană încearcă momentan să pună bazele propriului partid, anunţând achiziţia a opt sedii de partid pe care le-a pregătit în ţară pentru noua sa formaţiune politică.

ALIN TEODORESCU:

"Înregistrăm o neîncredere generalizată faţă de politicieni"

EVZ: Credeţi că protestele au o orientare anti-sistem, împotriva întregii clase politice?
Alin Teodorescu: Nefiind asumate de nimeni, protestele recente sunt în cea mai mare măsură expresii ale nemulţumirilor existente la nivelul întregii societăţi. Se ştie că, în prezent, nivelul de insatisfacţie publică în societatea românească este unul dintre cele mai ridicate de după Revoluţie.

Spre deosebire însă de perioadele anterioare de insatisfacţie publică majoră (1990-1992, 1999-2000), în ultimii doi ani înregistrăm şi o neîncredere generalizată faţă de politicienii aflaţi la guvernare. Cu alte cuvinte oamenii sunt profund nemulţumiţi şi nu mai au nici o încredere că guvernarea le poate rezolva problemele. Cum e mai rău...

De ce credeţi că în Piaţa Universităţii dar şi în alte oraşe au fost afişate lozinci împotriva opoziţiei care puneau semnul de egalitate între PDL şi USL? De ce credeţi că reprezentanţii opoziţiei au fost fugăriţi din Piaţa Universităţii?
Din câte ştiu politicienii nu s-au amestecat în manifestaţii, cu unele excepţii. Şi bine au făcut, pentru că oamenii nu vor ca protestul lor să fie marcat sau folosit politic. Ei vor ca anumite probleme să fie rezolvate. Iar aceste probleme se cunosc de ani de zile: corupţia generalizată, dispreţul faţă de agenda publică, umilirea fără rost a unor largi categorii, inechitatea poverii crizei etc.

Ce ar trebui să facă partidele de opoziţie? Să alimenteze protestele cu mitinguri politice? Să coboare în stradă şi să se impună ca lideri ai protestelor?
Opoziţia politică trebuie să facă politică, nu manifestaţii de stradă. Iar problema politică a României în momentul de faţă este limpede ca lumina zilei.

De ce opoziţia nu a reuşit să devină în ochii protestatarilor drept alternativa la actuala putere?
Îmi pare rău, dar opoziţia are 50% în sondaje şi numai o minune ar putea să oprească USL să câştige detaşat alegerile din noiembrie 2012, iar preşedintele PSD să fie prim-ministru. Iar dacă se organizează şi alegeri prezidenţiale anticipate, preşedintele PNL va fi preşedintele României, oricâte găleţi s-ar distribui.

Credeţi că e vorba de o lipsă de încredere? După cum arată sondajele, reprezentanţii opoziţiei au cote de încredere scăzute. De ce nu reuşesc să inspire încredere electoratului?
Am răspuns mai sus.

Credeţi că electoratul aşteaptă figuri noi, lideri politici noi?
Electoratul merge în cabina de vot şi alege din lista oferită. Dacă pe listă sunt oameni oneşti, realişti, competenţi atunci avem o guvernare bună. Dacă pe listă sunt oameni care confundă internetul cu realitatea şi poftele individuale cu mecanismele sociale avem o guvernare proastă. Problema ofertei este a partidelor, nu a electoratului, cum a demonstrat Dorel Şandor încă din 1992...

ION CRISTOIU:

"Am imitat în stil caragialesc şi mişcările antisistem din Occident"

EVZ: Credeţi că protestele de stradă au o orientare anti-sistem, împotriva întregii clase politice?
Ion Cristoiu: Declaraţiile unor politicieni şi lideri de opinie mă lasă să înţeleg că se încearcă o copiere şi la noi a faimoasei şi defunctei deja în occident mişcări sociale. Am fost în vacanţă la Montpellier, în Franţa, şi am luat cunoștinţă, în centrul oraşului, cu cea a mai rămas din celebra mişcare de ocupare a acestuia. Zi şi noapte, şapte inşi cu un câine şedeau pe asfalt, aveau lozinci de genul " Jos capitalismul!", " Vrem democraţie", lumea îşi vedea de treabă, singurul care îi fotografia şi filma eram eu pentru că venema din Est. Deci, tare mă tem că ce se întâmplă acum este o copiere în stil românesc a unei mode care a trecut deja în occident. O spun cu toată convingerea: aşa zisele mişcări antisistem sunt o diversiune a sistemului care să dea iluzia unor cetăţeni, poate unii bine intenţionaţi, că sistemul poate fi contestat. Sistemul capitalist a fost o dată contestat de socialişti şi am văzut cea ieşit. În conluzie, noi românii suntem unici. După democraţia originală, am reuşit să avem şi noi "mişcări de protest originale". Am reuşit să compromitem în stil caragialesc şi mişcările antisistem din occident.

De ce credeţi că în Piaţa Universităţii dar şi în alte oraşe au fost afişate lozinci împotriva opoziţiei care puneau semnul de egalitate între PDL şi USL? De ce credeţi că reprezentanţii opoziţiei au fost fugăriţi din Piaţa Universităţii?
Întrebare grea, la care nu pot răspunde dintr-un singur motiv: nicio instituţie din această presă liberă nu mi-a prezentat, în afara unor chipuri care agită caricaturi şi versuri proaste cu Traian Băsescu şi Elena Udrea, cine sunt şi ce vor cei din piaţă. Ar fi fost normal ca cel puţin jumătate din ei să ne spună, cine sunt, de ce ce au venit acolo şi ce vor. Şi, după asta puteam trage o concluzie. S-a făcut o comparaţie idioată cu Piaţa Universităţii din 1990. Spre deosebire de "fieraria lui Iocan" din faţa Teatrului Naţional, piaţa Universităţii ştia exact voia şi anume măcar instalarea unei televiziuni libere. Erau discursuri asumate, şi din discursuri înţelegeam ce vor. În cazul de faţă, nu ştiu ce vor nişte oameni care se mulţumesc să agite penele.

Ce ar trebui să facă partidele de opoziţie? Să alimenteze protestele cu mitinguri politice? Să coboare în stradă şi să se impună ca lideri ai protestelor?
Partidele din opoziţe ar trebui să reacţioneze în continuare subteran, fără niciun marş, miting, pentru că se pitiseră destul de bine sub formula idealistă de mişcare spontană a poporului nemulţumit. Asumarea şi ideea unui marş electoral, după părerea mea va reuşi să compromită şi elementele cinstite ale manifestărilor din ţară.

De ce opoziţia nu a reuşit să se urce pe valul protestelor, iar USL să devină în ochii protestatarilor drept alternativa la actuala putere?
Ca să răspund la întrebarea asta am nevoie de un sondaj din care să aflu şi ce cred restul celor 21 de milioane de români care nu sunt pe străzi. S-ar putea să avem o surpriză, aşa cum în 1990 cei din piaţa Universităţii nu şi-au dat seama că sunt manipulaţi subtil de SRI şi de "Doi şi un sfert" pentru ca Ion Iliescu să câştige alegerile cu 80 la sută.

Credeţi că e vorba de o lipsă de încredere? După cum arată sondajele, reprezentanţii opoziţiei au cote de încredere scăzute, de ce nu reuşesc să inspire încredere electoratului?
Pentru că liderii opoziţiei, încă necopţi din punct de vedere politic, nu au înţeles că după 20 de ani de experieţă politicianistă românii fac deosebirea între lideri de opinie şi politicieni. Nici Victor Ponta nici Crin Antonescu nu au reuşit să convingă electoratul că au soluţii mai bune în administrarea ţării.

Credeţi că electoratul aşteaptă figuri noi, lideri politici noi?
Electoratul român aparţine poporului şi ca orice parte a poporului român îi place să se iluzioneze că va veni un Salvator care o să le vâre o sută de euro în buzunar în timp cei ei stau acasă. Şi mai bizar decât atât este faptul că în timp ce se trăncăneşte cu entuziasm despre constiinţa civică renăscută a poporului român la alegeri îşi vor da votul tot în funcţie de găleţile şi pungile de mălai pe care le vor primi. Un electorat care îl consideră de-al lor pe Radu Mazăre, întors dintr-o vacanţă de Play- Boy de pe tărâmuri exotice, nu cred că are vreo legatură cu electoratul pe care presa românească din aceste zile încearcă să-l prezinte ca deşteptat din somnul de moarte de douăzeci de ani.

Citiți și:

• USL a căzut sub pragul de 50%
• Micul Titulescu, acum cu 6% mai mic
• Doar 13% dintre români cred că USL va câştiga majoritatea
• Românii sunt sceptici în privința unui nou guvern PDL-PSD
• Marian Sârbu: Protestele sunt expresia unei nemulţumiri generale faţă de clasa politică