Românii, loviţi în plin de impotenţă

Viaţa sexuală suferă

Conform Asociaţiei Române pentru Medicina Sexualităţii, 25% dintre bărbaţii români de peste 35 de ani suferă de disfuncţie erectilă (incapacitatea persistentă a unui bărbat de a obţine şi menţine o erecţie suficient de îndelungată pentru finalizarea actului sexual). Până în 1992, specialiştii îi spuneau disfuncţiei erectile „impotenţă“. Ulterior, din pricina conotaţiei negative a termenului, medicii au început să-şi menajeze pacienţii. Dincolo de termenii folosiţi, consecinţele sunt aceleaşi: frustrări, complexe, imposibilitatea de a procrea.

Doctorul Nicolae Calomfirescu, preşedintele Asociaţiei pentru Medicina Sexualităţii din România, a explicat pentru EVZ ce fel de drame trăiesc cei loviţi de impotenţă sau infertilitate.

„Sexul e ceva foarte elegant“

„Sexualitatea este o chestiune individuală, ea rezultă din educaţie şi informaţie. Este o amprentă personală a fiecărui individ, dar ţine şi de condiţiile economice şi sociale. Spre exemplu, un tânăr dintr-o comună se poate uita la filme porno şi să aibă anumite dorinţe, care rămân însă nerealizabile în acel mediu sau pentru că partenera lui este la 150 de kilometri depărtare.

La fel, un preot nu va avea parte de o sexualitate liberă, pentru că este constrâns de anumite canoane şi restricţii. Aşadar, comportamentul sexual este dictat de fiecare individ în parte“, începe Calomfirescu. Pentru doctorul în medicină specializat în sexologie, domeniul în care lucrează e fascinant: „Sexul este ceva foarte elegant, pentru că ţine şi de capacitatea de comunicare, fără de care eşti mort la acest capitol. Nu este ceva pe atât de simplu pe cât se crede, un psihic nerafinat va duce la o serie de probleme“. Nu agreează termenul „impotenţă“: „Este un barbarism folosit cumva incorect cu referire la disfuncţ iile sexuale. Sexualitatea, cu toate aspectele ei, este o funcţie normală a organismului, în timp ce impotenţa se regăseşte în parlament, în administraţie şi aşa mai departe.

Termenul de impotenţă cu referire la problemele sexuale nu face decât să culpabilizeze individul, să-l umilească. Aşadar, termenul corect este cel de disfuncţie sexuală, pentru că indivizii nu sunt, de fapt, neputincioşi în faţa acestor probleme. Funcţia sexuală este mai mult decât orice o funcţie relaţională, bazată pe psihic. Trebuie făcută următoarea corecţie şi subliniere: disfuncţia sexuală nu este o boală, ci un semnal de alarmă din partea organismului, că ceva nu este în regulă, că sa produs un dezechilibru“.

Dulapurile nu fac dragoste

Cum se ajunge aici? Stresul excesiv, exagerările unui stil de viaţă „modern“, suprasolicitarea profesională, toate duc la alterarea dorinţelor erotice, „la o disfuncţ ie“, după cum spune Calomfirescu. „Pentru categoria de vârstă 25-40 de ani, vorbim de psihosexualitate. Spre exemplu, stresul extrem duce la un psihic afectat şi de aici la anumite disfuncţii. Dorinţa dispare, iar partenerul se transformă în coleg de cameră. Bărbatul ajunge să se uite la parteneră ca la un dulap, şi invers. Se creează un blocaj. Spre exemplu, am un pacient, un domn dus cu pluta. La 29 de ani, munceşte 14 ore pe zi, în faţa unui calculator. A devenit un fel de autist, pentru că nu mai poate relaţiona. L-am întrebat: dacă munceşti atât de mult, când te aştepţi să mai ai timp pentru o relaţie? Din punctul meu de vedere, este un tip anulat. La fel, am o pacientă care, la 32 de ani, nu este preocupată decât de cifre. Partenerul ei i-a spus: «Rămâi cu cifrele tale, eu am plecat!».

Vorbim în aceste cazuri de un dezechilibru psihoemoţional“, explică preşedintele Asociaţiei pentru Medicina Sexualităţii.

ÎNGRIJORARE LA VÅRF

Natalitatea, mereu în scădere

Preşedintele Traian Băsescu a ţinut, săptămâna trecută, un discurs „despre starea naţiunii“ în faţa parlamentului. O problemă abordată a fost aceea a scăderii continue a natalităţii (care, dincolo de problemele socio-economice care o generează, are şi consecinţe medicale insuficient nedezbătute).

Dacă natalitatea se menţine la nivelul acutal, într-o sută de ani vor mai trăi pe aceste meleaguri doar 8,5 milioane de români. Băsescu a apreciat că natalitatea nu va creşte până când nu se va „reconcilia“ viaţa de familie cu cea profesională (fractură profundă în noua generaţie de „workahoolici“ din România).


TERAPIE. Absenţa libidoului trebuie discutată atât cu medicul ginecolog, cât şi cu psihologul (Foto: Hepta)

ŞANSĂ

Sterilitatea masculină se vindecă la Fundeni

Săptămâna trecută au fost efectuate la Centrul de Chirurgie Urologică „Fundeni“ patru intervenţii la bărbaţi tineri suferind de sterilitate. Rezolvarea problemei acestora constă în repermeabilizarea căilor spermatice, după cum a precizat, la momentul respectiv, profesorul doctor Ionel Sinescu, şeful Centrului. A fost demonstraţie chirurgicală făcută de o echipă mixtă româno-olandeză, sub îndrumarea profesorului Gerardus Dohle, personalitate de top a urologiei mondiale. Un tratament corect pentru infertilitate presupune tratamentul cauzei bolii.

După ce s-a exclus factorul masculin, care este primul care se explorează în infertilitate, adică dacă spermograma bărbatului este în limitele normale, se trece la examinarea femeii. Cauzele pot fi complexe (trompe impermeabile, tulburări de ovulaţie, endometrioză, cauze imunologice - anticorpi antispermatici), iar soluţia va fi tratament medicamentos şi/sau corecţie chirurgicală.

OBEZII O DUC RĂU

„Din cauza grăsimii nu se văd organele genitale“

Printre cauzele disfuncţiilor sexuale se numără şi obezitatea, povesteşte Calomfirescu: „Am avut un pacient tânăr, care a venit la mine la cabinet şi abia dacă a încăput pe uşă. I-am spus că până nu slăbeşte, nu are cum să aibă parte de o viaţă sexuală normală. Din cauza grăsimii, organele lui genitale nici nu sunt vizibile. Desigur, aici putem vorbi şi de o tulburare de imagine, care duce şi ea la disfuncţii sexuale. Vindecarea se obţine numai dacă vrea individul. Nu se rezolvă numai cu pastile, ci mai ales cu implicarea fiecăruia. Stilul de viaţă este cel mai important. Spre exemplu, fumătorii fac parte din categoria celor afectaţi de astfel de disfuncţii. Nu poţi să fumezi un pachet jumate de ţigări pe zi şi să aştepţi apoi să nu ai probleme de fertilitate. Pe de altă parte, campaniile antifumat sunt iluzorii, pentru că, de fapt, fumatul este o chestiune de alegere personală“.

Românii sunt narcisişti: se dau una şi sunt alta, crede medicul: „Vin la cabinet cu o problemă veche de cinci ani şi se aşteaptă să mai existe soluţii. Un alt aspect important este că diversitatea de individualităţi generează diversitate de comportament: realităţile sexuale sunt într-un fel la ţară, în alt fel la oraş, într-un fel la Bucureşti, în alt fel la Făurei“.

AXA DEPRESIE-STRES

Femeile suferă la fel de mult

Nu doar bărbaţii sunt posibile ţinte ale scăderii apetitului sexual. Diminuarea sau lipsa libidoului afectează în egală măsură şi femeile, printre cele mai frecvente cauze ale apatiei sexuale feminine fiind stresul, oboseala, depresia, consumul de alcool sau bolile. De departe, cauza cea mai frecventă a absenţei libidoului în rândul femeilor este stresul. Explicaţia e una simplă: supus tensiunii neuropsihice prelungite, organismul eliberează un hormon, cortizonul, responsabil pentru inhibarea glandelor sexuale şi a dorinţei erotice.

Oboseala taie cheful de sex

Stresul poate produce şi dezechilibre menstruale, iar asociat cu oboseala produsă de suprasolicitare poate provoca disconfort sexual. Este bine ştiut faptul că oboseala cronicizată determină scăderea hormonilor responsabili cu „cheful“ de sex. Depresia este un alt factor determinant al scăderii libidoului la femei. Îngrijorător este faptul că din ce în ce mai multe femei acuză în ultima vreme stări psihice negative, produse în principal de stresul cotidian, stări ce riscă să alunece în depresii prelungite.

Greşeala cea mai mare pe care o fac femeile confruntate cu o scădere a apetitului sexual este tăcerea. Nediscutarea problemei ivite, fie cu partenerul de cuplu, fie cu medicul curant, agravează de cele mai multe ori simptomele.

De aceea, lipsa libidoului, chiar diminuarea acestuia, trebuie adusă urgent la cunoştinţa ginecologului, acesta fiind singurul în măsură să depisteze eventualele cauze şi să recomande tratamentul adecvat. Psihologul poate fi, de asemenea, o soluţie viabilă în astfel de cazuri, mai ales atunci când lipsa dorinţei sexuale are la bază disconfortul psihic.