Roşia Montană a Finlandei

 
Unde mai pui că renii te vizitează pe la margini de pădure, iar infrastructura face zona perfectă pentru amatorii de plimbări cu bicicleta. Însă, la doar câţiva kilometri de staţiunea turistică Levi, pădurea dispare, iar un mic nor de fum anunţă o exploatare industrială.

La Kittila, localitate din nordul Finlandei, a fost descoperit un imens zăcământ aurifer. Pe terenul pe care localnicii îl ştiu drept Suurikuusikko, finlandezii nu au exploatat aur niciodată. Au făcut-o însă alţii în locul lor. Vecinii suedezi au primit dreptul de a exploata mina, numai că un actor important al selectei pieţe a aurului, Agnico Eagle, a intrat pe fir. Canadienii au înghiţit firma suedeză în 2005 şi au început construirea minei începând chiar de anul viitor, ştiind că vor extrage aproximativ cinci tone de aur în fiecare an.


PROCESARE. Uzina şi întreaga exploatare se află în mijlocul unei păduri. Brazii pot fi observaţi pe fundal.

Mina oferă locuri de muncă pentru 400 de oameni , cei mai mulţi finlandezi din zona Kittila. Însă, pe cele 850 de hectare de exploatare, copacii au dispărut, iar singurul lac de aici este iazul de decantare. E drept că nu trebuie să ai alte pretenţii de la o mină, iar la Kittila măsurile ecologice au fost deosebit de dure. Despre îmbinarea ciudată de turism şi industrie am discutat cu liderul consiliului municipal din Kittila, Timo Kurula.

Mină de aur cu reni în peisaj

"Mulţi dintre turiştii care vin la Levi nici nu ştiu că aici funcţionează o mină de aur. Noi trăim într-o zonă defavorizată şi avem probleme cu şomajul. Ori mina a furnizat locuri de muncă pentru sute de oameni. Principala sursă de bani a municipalităţii rămâne turismul, dar mina este pe locul doi", spune acesta, care este de acord că Kittila a acceptat compromisul unei mine de dragul bunăstării comunităţii locale.

Spre deosebire de Roşia Montană, statul nu a exploatat niciodată în zonă. Astfel, cei care lucrează acum la mină ştiau şi cum arăta zona înainte. "Desigur, nimic nu mai este la fel", spune inginerul de mediu al minei de la Kittila, Anna Pitsinki. Ea locuieşte în Kittila şi călătoreşte spre mină cu autobuzul pus la dispoziţie de companie. Are maximum 30 de ani, iar pentru ea acest loc de muncă este o oportunitate extrordinară. "În astfel de zone, şomajul este destul de mare. De aceea, mulţi dintre localnici au fost de acord cu existenţa minei în zonă. Compania se ocupă şi de proiecte de mediu, de exemplu repopularea cu peşti a unui râu din zonă", spune aceasta.

Mina - compusă dintr-o zonă de extracţie, un centru de procesare, un iaz de decantare şi zona de depozitare a sterilului - este un colos în care culoarea de bază este griul. De aici, de sus, poţi admira nesfârşitele păduri lapone şi cele câteva case care animează oceanul verde. Durele reglementări finlandeze în domeniul protecţiei mediului au fost respectate de canadieni, care au izolat zona astfel încât cianura să nu ajungă cumva în pânza freatică, primul pas spre un dezastru ecologic de proporţii.

Pesemne, zona era cândva foarte populară pentru populaţia de reni. Câţiva mai vin şi astăzi în aria ocupată de mină, imaginea lor pe marginea unui iaz de decantare fiind una inedită, însă în niciun caz binevenită.


CONTROVERSĂ. Cianura asigură exploatarea eficientă a unui zăcământ de aur. Însă accidentul de la Baia Mare a arătat şi cât de periculoasă poate fi pentru mediu.

INTERVIU
“Chiar dacă exploata statul român, tot cianură ar fi folosit”

Consultat de evz.ro, un specialist în procesare minieră din Cluj, care a dorit ca numele să nu îi fie publicat, vorbeşte despre zăcământul aurifer de la Roşia Montană şi despre posibilităţile de exploatare.

Evz.ro: Care sunt metodele de extracţie posibile pentru minereul de la Roşia Montană?
Metodele de extracţie diferă de la o exploatare la alta. Unde este zăcământ de aur nativ, se poate exploata prin metode mecanice. La Roşia, mai sunt câteva filonaşe de aur nativ, dar cel mai mult este împreună cu alte minerale, astfel încât se impune o procesare chimică pentru separarea aurului de restul mineralelor.

Care sunt pericolele care pot apărea la o procesare prin cianuraţie?
Principala preocupare este acel iaz de decantare. Din câte ştiu eu, cei de la Roşia Montană au construit un iaz secundar, cu sistem de pompe, pentru a se recupera apa cu cianură. Acesta este pentru cazuri de urgenţă, gen precipitaţii abundente, sau eventuale probleme la digul iazului principal. Cât despre procesare în uzină, aceste pericole sunt inerente la toate uzinele care folosesc substanţe toxice. Pentru acestea, sunt reguli foarte stricte, iar cel care exploatează trebuie să demonstreze că le poate respecta în timpul procesării.

Totuşi, avem accidentul din 2001, de la Baia Mare. Acolo ce s-a întâmplat?
Se începuse exploatarea iazului vechi, pentru refolosirea sterilului. Ei însă nu aveau niciun fel de protecţie în aval.

De ce nu extrage statul român aurul din Apuseni?
Putea să extragă şi statul, dar costurile erau prea mari. Din câte cunosc, toate exploatările de aur ale statului au fost închise. Motivul este că toate exploatările mici sunt nerentabile. Totuşi, statul ar fi trebuit să folosească tot cianuraţia, deoarece, repet, filoanele de aur nativ sunt puţine.

Fostele mine de stat au fost închise corespunzător?
Nu cunosc acest aspect, însă închiderea unei mine trebuie să ţină cont de foarte multe reguli. Structura geologică a solului este semnificativ modificată, locul rocii fiind luat de sterilul depozitat în timpul exploatării. Este pus la loc un soi de nisip, numai că totul trebuie consolidat. Mai mult, atunci când se începe exploatarea, decoperta (solul cu vegetaţie) trebuie păstrată şi reaşezată atunci când mina este închisă

Roşia Montană – între da şi nu

Cetatea ameninţată şi pericolul unui dezastru

Proiectul “Roşia Montană” moşteneşte un accident pe care România nu îl va uita prea curând. Se întâmpla în luna ianuarie a anului 2001, când o deversare de cianuri de la SC Transgold Baia Mare a produs un dezastru ecologic pe râul Tisa. Substanţa toxică avea să ajungă chiar şi în Deltă, din cauza erorilor de exploatare comise de compania româno-australiană TransGold. Canadienii de la Gabriel vor folosi în România tot această eficientă metodă a cianuraţiei, însă pretind că şi-au luat toate măsurile pentru evitarea oricăror probleme ecologice.

Un alt impediment în calea proiectului este cetatea romană Alburnus Maior. Academia Română şi chiar UNESCO au ajuns să se împotrivească exploatării aurifere, motivând că ruinele cetăţii vor fi distruse. Însă RMGC contestă aceste reclamaţii, anunţând că situl nu va avea de suferit pe durata exploatării.


PE BANDĂ. Tonele de rocă sunt procesate pentru obţinerea câtorva grame de aur. Într-o săptămâna, la Kittila se produc aproximativ trei lingouri de aur, fiecare cu o masă de aproximativ 20 de kilograme

Metoda cianuraţiei este folosită de mai multe decenii în minerit. Motivaţia este eficienţa ridicată a procesului de obţinere a aurului şi tonele de minereu excavate. De exemplu, cu ajutorul cianurii, doar 3% din aurul din rocă se pierde. Alte metode, cum ar fi cea gravitaţională, deşi ecologice, sunt mult mai puţin eficiente. Cel mai des, poluările cu cianură au loc în timpul transportului acestei substanţe şi din cauza fisurilor ce pot apărea în digul iazului de decantare. La accidentul de la Baia-Mare, a fost vorba de o fisură. În cazul Roşia Montană, va fi construit un iaz cu digul de 75 de metri şi, totodată, un iaz secundar, pentru preîntâmpinarea unor situaţii precum precipitaţii deosebit de însemnate cantitativ.

Locuri de muncă, bani la stat şi închiderea minei

Un avantaj al proiectului este că el ar putea fi derulat pe o exploatare deja existentă, neînchisă adecvat de fostul agent (în acest caz, statul român). Canadienii promit că, după exploatare, vor închide corespunzător zona, refăcând, pe cât posibil, mediul înconjurător. Pentru a nu rămâne cu buza umflată, statul va cere garanţii anuale de la Roşia Montană Gold Corporation, bani care vor fi folosiţi pentru închiderea adecvată a minei, în cazul în care firma nu îşi respectă angajamentele.

Directorului de Autorizări al Roşia Montană Gold Corporation, Cecilia Szentesy, spune că proiectul are de suferit din cauza influenţei politice. “România ar deveni liderul european în producţia de aur, cu 13 tone anual. Totuşi, politicul are o influenţă negativă. Investiţia (n.r. a firmei RMGC) în România se ridică la peste 400 milioane de dolari. Iniţial, statul şi-a asumat 20% din aceasta, dar deocamdată nu a contribuit cu niciun cent”, acuză Szentesy.

Un alt avantaj al statului ar fi scăderea nivelului şomajului în această zonă izolată a României. Potrivit estimărilor, peste 600 de oameni vor lucra pe exploatarea auriferă de la Roşia Montană. Astfel, angajarea indirectă, în calculul căreia intră şi familia angajatului, ar fi undeva spre 1.800 de persoane.

Reprezentanţii companiei susţin că statul român ar putea câştiga patru miliarde de dolari în urma exploatării. Totuşi, grupurile care luptă împotriva proiectului anunţă că statul "s-ar alege cu un mizilic de 500 de milioane de euro".

CITIŢI ŞI:

Canadienii pun conservanţi peste Roşia Montană

CNA a blocat clipul publicitar pentru Roşia Montană

Roşia Montană: oamenii şi aurul trec. Otrava rămâne!