Sergiu Nistor, secretar general al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, a amintit că ICOMOS (organizaţia de expertiză a UNESCO pentru patrimoniul mondial), a emis patru rezoluţii ale adunărilor generale şi o rezoluţie a congresului prin care se cerea autorităţilor din România reconsiderarea proiectului minier şi protejarea patrimoniului de la Roşia Montană.
Situaţia de la Roşia Montană, comparată cu cea a statuilor lui Budha din Afganistan
El a declarat că, până acum, de-a lungul timpului şi sub diverse guverne, autorităţile nu au răspuns la avertizările lor decât printr-o “tăcere vinovată" şi a adus în discuţie distrugerea statuilor lui Budha din Afganistan.
„Acest lucru mă face să asemăn situaţia în care suntem puşi în faţa comunităţii internaţionale a protejării patrimoniului cu situaţia din Afganistan. Am fost anunţaţi în 2001, cu câteva luni înainte, că un ansamblu de cea mai mare importanţă pentru patrimoniul cultural mondial va fi aruncat în aer. Şi acest lucru s-a şi întâmplat. În România nu se anunţă acest lucru dar, cel puţin până astăzi, autorităţile, prin inacţiunea sau uneori chiar prin acţiunea lor, au făcut să avem cel puţin părerea că ne îndreptăm spre ceva similar”, a spus el.
„În lista patrimoniului mondial sunt cel puţin zece situri fondate din punct de vedere cultural pe protejarea unor mine de tipul sau asemănătoare celor de la Roşia Montană care trăiesc de ani şi ani buni de zile prin fructificarea patrimoniului ca resursă economică şi socială”, Sergiu Nistor
Pro şi contra unicităţii Roşiei Montane
Adrian Gligor, vicepreşedinte al Roşia Montană Gold Corporation pentru probleme de patrimoniu şi dezvoltare durabilă, a declarat că în România există 47 de situri asemănătoare Roşiei Montane şi că la nivelul Europei mai sunt multe altele.
„Comunic acest lucru datorită sentinţei de „unicitate” adresată şi ştampilată aşezării şi galeriilor de la Roşia Montană”, a spus el.
Însă Horia Ciugudean, conferenţiar doctor la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, a replicat că „principalul specialist francez, doamna Beatrice Cauuet, în raportele sale făcute succesiv în anii de cercetare de la Roşia Montană, menţionează, până în ultimul an, adjectivul „unic””.
Unul dintre exemplele folosite de Gligor în prezentarea sa a fost mina de la Eisenerz, din Austria, unde, potrivit spuselor sale, turismul se dezvoltă în paralel cu exploatarea minieră. „Turismul este posibil acolo datorită minei şi în paralel cu mina. Aceste lucruri nu se exclud şi aceste lucruri le propunem pentru Roşia Montană”, a declarat el.
El a precizat că Roşia Montană Gold Corporation propune ca o zonă de 135 de hectare, ce conţine case, lacuri şi o parte din vestigiile romane, să fie protejate.
Exploatarea minieră în paralel cu turismul, "o utopie" în cazul Roşiei Montane
Ciugudean a spus însă că mina de la Eisenerz nu a distrus patrimoniul cultural şi că acolo este vorba de o carieră într-o zonă geologică stabilă: „La Roşia Montană subteranul acestei zone este practic sub forma unui şvaiţer, sunt zeci de kilometri de galerii. A vorbi de o zonă protejată în asemenea condiţii, de o exploatare în paralel cu turismul, din punct de vedere tehnic este o utopie”.
Ioan Piso, director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, a vorbit despre minele Las Medulas din Spania, ajunse pe lista patrimoniului UNESCO. „Minele de la Alburnus Maior au depăşit cu mult în amploare şi importanţă Las Medulas. La Alburnus Maior şi în alte localităţi din Apuseni au venit întregi populaţii din Dalmaţia spre a exploata aurul. Chiar din punctul de vedere al istoriei Imperiului Roman, Alburnus Maior înseamnă mult mai mult decât Las Medulas. Aici au fost descoperite în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea celebrele tăbliţe cerate care constituie una dintre sursele dreptului roman”, a explicat el.
"Cer respect pentru istoria medievală fiindcă între sfârşitul cruciadelor şi descoperirea Americii, această zonă a fost principala sursă de aur a Europei", Ioan Piso
„Compania ne promite restaurarea atâtor clădiri, păstrarea unor galerii, un muzeu nou şi aşa mai departe. Teamă mi-e că la primele explozii se va prăbuşi totul”, a spus el.
La dezbatere a fost prezent şi actorul Mircea Diaconu, care a declarat că el, ca simplu cetăţean, nu vrea să fie alături de ţara sa o „groapă de gunoi”: „Una dintre cele mai bune afaceri în România de azi este cea cu gunoiul, recte cu gropile de gunoi. Cineva face bani şi cineva e groapa de gunoi. Cuiva probabil îi merge bine, iar ceilalţi suntem groapa de gunoi. Eu n-am chef să fiu groapa de gunoi, eu cu ţara mea. Nu caut niciun argument, vreau să se ştie undeva până în Canada că eu, un simplu cetăţean, proprietar în partea mea a ţării mele, n-am chef şi voi folosi toate mijloacele omeneşti, legale şi morale ca să mă opun”.
“Fiindcă ne aflăm în Muzeul Ţăranului Român, vă spun următoarele “Nu este de vină cel care mănâncă zece chifle, este de vină cel care i le dă". Noi reproşăm nu companiei canadiene, care îşi vede de propriul interes, noi reproşăm autorităţilor române că nu şi-au făcut datoria. Şi rog Ministerul Culturii, în noua formulă, să-şi reia rolul de apărător al patrimoniului naţional, şi să o facă cu ajutorul oamenilor de cultură, şi nu împotriva lor”, Ioan Piso
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum