Ruxanda, aviatoare de la ’48

Un vis născut în Vaslui

Pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial, Ruxanda era doar un copil ÅŸi era impresionată de armata de aparate ce-i survolau comuna în care locuia la acea vreme, BăseÅŸti, din Vaslui, care în prezent ÅŸi-a schimbat denumirea, din motive de înjosire, în Fălciu.
 
A îndurat momente grele de umilinţă la acea vreme când îÅŸi manifesta public dorinÅ£a de a ajunge cândva la cârma unui avion, din cauza sărăciei care dicta traiul de viaţă fără perspective al familiei. Cine mai auzise de o femeie care să vrea la cârma unui avion? Într-o familie săracă precum a ei nu era rost de asemenea visuri.

Clinceniul, blestemul aterizărilor

Åži, totuÅŸi, ajunge la bordul avionului, la câÅ£iva ani după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, alături de instructorul Nicolae Pelin, un pilot mai puÅ£in antrenat, nu avea simÅ£ pedagogic ÅŸi îi spunea mereu, fără explicaÅ£ii: „Sanda, vezi cum fac eu? AÅŸa să faci ÅŸi tu!”.

E greu cu aterizările, când nu ÅŸtii unde să te uiÅ£i, sub ce unghi. Întâmplarea a făcut ca instructorul să lipsească de la unul dintre cursuri, iar comandantul Haralambie i-a Å£inut locul. Tot el a fost omul care a învăţat-o să aterizeze: „Eram prima fată din cele 6-7 care făceau ÅŸcoala de pilotaj, promoÅ£ia 1948, pe aerodromul Clinceni, prima care zburam în plină comandă. Executasem, în sfârÅŸit, trei aterizări unse ÅŸi eram intoxicată de zbor! La a treia decolare m-am uitat la starter pentru semnalul cu fanionul alb de decolare ÅŸi l-am văzut pe instructorul meu de zbor, Nicolae Pelin, cum arunca în aer pernele, date jos de domnul Haralambie, de bucurie că fata lui a ieÅŸit prima la simplă comandă în acea zi de 21 august 1948”.

Aparatul s-a răsturnat peste ea

Ca orice pilot profesionist, doamna Agache-MiheÅŸ a învăţat să păcălească moartea, iar amintirile cu aceste întămplări nefericite îi umezesc ochii eroinei. Le Å£ine minte exact, a ieÅŸit cu bine din 17 aterizări forÅ£ate, două însă au făcut-o să vadă moartea cu ochii.

Primul incident s-a petrecut la PiteÅŸti, când era la bord cu un maestru tehnic: avionul a intrat în picaj ÅŸi a reuÅŸit să evite contactul cu acoperiÅŸul unei case din zonă. Aparatul nu a putut fi controlat ÅŸi a aterizat forÅ£at, după care s-a răsturnat pe partea ocupată de ea.

Cu rezervorul spart, maestrul a reuÅŸit să se salveze, în timp ce instructoarea acoperită de benzină a rămas imobilizată de scaun, cu capul spart ÅŸi în pericol să sară în aer împreună cu avionul din motorul căruia se scurgea benzină. Norocul ei a fost că era frig afară ÅŸi pericolul unei explozii a fost evitat.

„M-am rugat să mor decât să rămân handicapată!”

Cea mai periculoasă experienţă a trăit-o însă când zbura cu un avion sanitar, deasupra oraÅŸului Marghita: transporta sânge pentru o gravidă aflată în stare gravă. O suspensă de la paraÅŸută s-a agăţat de sacul de sânge de la bord.

Avionul nu mai răspundea comenzilor ÅŸi cădea în gol, fără posibilitatea de redresare: „Vedeam cum mă prăbuÅŸesc peste o cazarmă militară, vedeam cum cinci femei îmbrăcate în alb pregătesc cina ÅŸi cinci soldaÅ£i se pregăteau să mănânce. Mă gândeam: Doamne, cu ce sunt de vină aceÅŸti oameni ca să moară? Noroc că asistenta care mă însoÅ£ea nu a Å£ipat, că altfel mi se încrâncenau mâinile pe comenzi. M-am rugat să mor decât să rămân handicapată! Am tras manÅŸa brusc spre cabraj, am reuÅŸit să controlez motorul, ÅŸi avionul ÅŸi-a îndepărtat vârful către cer, exact când ajunsesem sub nivelul plopilor. După ce ne-am înălÅ£at spre cer, nu ne-am dat seama că o bucată mare de pânză atârna în spatele avionului ÅŸi sacul cu flacoanele de sânge căzuse din avion... într-un car plin cu fân”.

SFÂRÅžIT DE ZBOR

Hărţuită de un comandant, a renunţat la manşă

Ruxanda nu a fost singura aviatoare din familie, fraţii ei au căpătat aceeaşi pasiune pentru aparatele de zbor.

Dacă Maria, sora mai mică, a obÅ£inut ÅŸi ea brevetul de aviator, Constantin, fratele mai mare, nu a avut acelaÅŸi noroc. El a fost descoperit cu o boală de plămâni care nu i-a permis să piloteze.

Åži cariera ei s-a sfârÅŸit înainte de vreme: pentru că nu a răspuns avansurilor unui înalt comandant din aviaÅ£ie de la acea vreme, Ruxanda Agache-MiheÅŸ a fost obligată să renunÅ£e la aviaÅ£ie la vârsta de 44 de ani, cu ÅŸase ani înainte de vremea pensionării, pe motiv că „e prea bună ÅŸi va încerca să fugă din Å£ară cu avionul”.

Un alt moment dificl din viaÅ£a aviatoarei a fost moartea soÅ£ului într-un accident de maÅŸină, care a avut loc pe Strada Zborului, din cauza unui ÅŸofer beat.