Salvaţi lebedele din Deltă!

Echipele de salvatori de lebede s-au mobilizat zilele trecute şi, după ce au contactat agenţii Deltei, au mers acolo unde sunt înregistrate cele mai multe exemplare. Este vorba de zona strict protejată Grindul Lupilor, de pe lacul Goloviţa, în zona Canalului 5. Aici se ajunge foarte greu, chiar şi vara.

Din comuna Mihai Viteazu, prin satul Sinoe şi până la Canalul 2, se poate circula aproape normal. De aici, drumul de pământ, accidentat intenţionat de agenţi, poate fi străbătut doar de maşinile armatei, care vin rar la unitatea militară. Vânătoarea şi pescuitul sunt interzise. În liniştea încremenită dintre gheţuri şi stuf se aude doar glasul păsărilor care zboară în stoluri.

Periplu într-o Dacie tunată

Până la capătul de nord al Grindului Lupilor, destinaţia grupului de voluntari, este o întindere de doisprezeze kilometri. Agentul Benone Maftei cunoaşte fiecare centimetru din Grind.

Ne invită în autoutilitara lui Dacia, tunată special de el şi transformată într-un „4x4” care dă să se sfărâme când trece prin gropile uriaşe. Sacii cu grăunţe şi pâine, încărcaţi în spate, sunt păziţi de Nicu, un autodeclarat „voluntar al Deltei”.
 
„Zona strict protejată Grindul Lupilor are o suprafaţă de 2.075 de hectare, e situată pe grindul care desparte Lacul Razelm de Sinoe, constituie zonă de refugiu pentru cuibăritul şi migraţia multor specii de păsări. Este un loc important pentru conservarea faunei ornitologice, în special în perioada migraţiilor de toamnă, cât şi pentru hrana speciilor oaspeţi de iarnă”, explică, cu emfază, Maftei.

„Intruşii” binevoitori

Lebedele adăpostite aici, strânse pe ochiurile rămase neîn gheţate de pe lacul Goloviţă, vin an de an din nordul Europei. Ca să ajungem la ele, la vreo 400 de metri distanţă, suntem nevoiţi să o luăm la trap pe gheaţa lacului, groasă de cel puţin 30 de centimetri, adică „sigură”.

La vederea „intruşilor”, lebedele formează stoluri uriaşe şi zboară în larg într-un vacarm de nedescris. „Fac mare gălăgie, de aia le spunem şi lebede cântătoare”, râde Maftei. Nu au acelaşi „regim alimentar” cu pelicanii, cormoranii, vidrele, pescăruşii, aflaţi în număr mare în zonă, care se hrănesc, chiar în faţa noastră, cu peşte din belşug.

„Mănâncă răcuşori, fire de iarbă, vegetaţie de pe câmp, dar acum totul e îngheţat”, spune el.

Voluntarii au venit cu mai mulţi saci cu „uruială”, un concentrat tocat de porumb, seminţe de floarea-soarelui şi măzare, dar şi pâine. Lângă ochiul de apă, ei împrăştie hrana pe gheaţă, pe distanţe mari, pentru a fi accesibilă unui număr cât mai mare de lebede. Pâinea, ruptă în bucăţi mici, e aruncată cât mai departe.

Raluca Dan, unul dintre membrii ONG-ului, e copleşită. „Am crezut că sunt doar 200, dar aici sunt, de fapt, aproape 400. E fenomenal, dacă ştiam aduceam mâncare mai multă. În aceste condiţii, când găsesc hrana destul de greu, pentru că totul e îngheţat, cu siguranţă le va ajuta să treacă peste această perioadă dificilă”, se scuză tânăra.

Facem cale întoarsă, şi numai atunci, în urma noastră, păsările se întorc şi lipăie graţioase după mâncarea primită în dar. La mal, dăm de doi paznici de vânătoare, care spun că, pe lângă atribuţiile „specifice”, iarna se ocupă şi cu hrănirea păsărilor din Deltă.