Sâmbete libere doar cu bilet de voie

Ar fi, spun unii, o măsură normală de creştere a productivităţii în vremuri de criză. Dar, salariaţi din toate colţurile ţării, liniştiţi-vă deocamdată: creşterea săptămânii de lucru e o decizie politică pe care actualul guvern ezită deocamdată să şi-o asume.

În mod firesc, modificarea Codului Muncii va fi operată doar după consultări îndelungate şi anevoiase cu partenerii sociali: sindicate şi patronate.

Sindicatele nici nu vor să audă

Sensul creşterii programului la 48 de ore pe săptămână trebuie înţeles astfel: patronatul poate solicita prelungirea programului pe toată durata anului sau numai în anumite perioade, temporar, atunci când există presiunea onorării unor comenzi mari. Din acest punct de vedere, patronatele ar întâmpina cu mare căldură săptămâna de 48 de ore, pentru că, în situaţii neprevăzute, pot chema oamenii la treabă fără a-i plăti suplimentar.

Însă sindicaliştii nu vor să cadă în această capcană. Marius Petcu, pre şedintele confederaţiei sindicale CNSLR Frăţia, este convins că decizia europeană privind majorarea săptămânii de lucru este urmare a presiunii patronatelor. „Noi avem semnale că oamenii noştri nu vor accepta o asemenea schimbare. Sindicaliştii nici nu vor să audă de aşa ceva. Pe măsură ce lucrurile se vor precipita, reacţiile noastre vor fi mai vizibile”, a declarat liderul CNSLR Frăţia.

Bugetarii par mai resemnaţi: „Bugetarii şi aşa lucrează mai mult de 40 de ore pe săptămână, chiar şi peste 48 de ore cât s-a stabilit la Bruxelles”, susţine Vasile Marica, preşedintele Alianţei Naţionale a Sindicatelor Bugetare SED LEX. Însă liderul sindical a avertizat din start: „Oamenii vor trebui să fie plătiţi pentru munca în plus, altfel vom da angajatorii în judecată”.

4 ore de muncă efectivă

Decretul-Lege nr. 95 din 14 martie 1990, privind trecerea la săptămâna de lucru de cinci zile în unităţile de stat, dat de CPUN a făcut fericiţi milioane de români. Toată lumea a fost entuziasmată că de vineri după-amiaza şi până luni dimineaţa se va afla în weekend prelungit. Iar prevederea a rămas şi astăzi în vigoare.

Media europeană se situează la 41,8 ore, iar cea românească la 41,1 ore pe săptămână. Numai că în ţara noastră, săptămâna de lucru nu seamănă deloc cu cea din Occident. Potrivit unor studii efectuate de firme specializate, ai noştri nu muncesc efectiv, în medie, mai mult de patru ore din cele opt cât se află la serviciu. Deocamdată, guvernul Emil Boc a sistat orice remunerare a lucrului peste programul normal. Iar în unele sectoare ale economiei se lucrează chiar sub 40 de ore pe săptămână, bineînţeles cu o reducere substanţială a salariilor.

Patronatele se luptă de câţiva ani pentru flexibilizarea timpului de lucru, deoarece există fluctuaţii de producţie în multe ramuri ale economiei, cum sunt industria textilă, agricultura sau construcţiile. „Nu este vorba despre revenirea la săptămâna de lucru de şase zile pe săptămână, eventual plătită ca pentru cinci. Este vorba despre o măsură anticriză, respectiv posibilitatea ca angajatorul şi angajatul, de comun acord, să stabilească un program mai extins, numai în anumite perioade, când există comenzi. Însă sindicatele sunt foarte rigide la orice modificare a Codului Muncii”, spune Ioan Cezar Corâci, preşedintele confederaţiei patronale UGIR-1903.

„Evident, există posibilitatea să apară şi situaţii de exploatare a lucrătorilor de către patroni. Ca să nu-şi piardă locurile de muncă, salariaţii pot accepta orice condiţii impuse de conducerea societăţii unde lucrează”, a opinat Bogdan Iulian Hossu, preşedintele Cartel ALFA.

Ungurii vor... 4 zile!

La nivel european, pe fondul crizei, disputa privind numărul orelor de lucru pe săptămână este foarte aprinsă. Un grup de ţări condus de Marea Britanie (aici se regăsesc Germania, Polonia, Slovacia, Estonia, Malta) consideră că, în condiţii speciale, ar trebui să se lucreze până la 60 sau 65 de ore pe săptămână. Un alt grup, având în frunte Franţa, susţine că limitarea la 48 de ore este suficientă. În acest moment, doar 13 din cele 27 de state europene au trecut la săptămâna de 48 de ore.

Opinie separată face Ungaria, care a propus Consiliului European reducerea săptămânii de lucru pentru bugetari la numai 32 de ore, adică la patru zile lucrătoare. Măsura ar viza reducerea cheltuielilor salariale, fiind văzută ca o soluţie anticriză, considerându-se că, altfel, bugetarii nu ar accepta disponibilizările.

România are un termen de trei ani pentru a adopta noua lege europeană. Actualul guvern va amâna momentul unei decizii pentru că întâmpină oricum presiuni sociale enorme din cauza adâncirii crizei economice. A-i chema pe bugetari la muncă o zi în plus e ca şi cum ar interzice copiilor să mai mănânce ciocolată. Însă momentul în care vom fi nevoiţi să ne culcăm vineri seara mai devreme, pentru a fi odihniţi sâmbăta la serviciu nu e foarte departe.

PRO ŞI CONTRA

„Reînvăţam şi noi ce înseamnă munca”

Sorin Iordache

Sebastian Ghiţă, patronul ASESOFT, nu crede că săptămâna de lucru de 48 de ore este aplicabilă în România, deoarece de aproape 20 de ani, cele două zile libere s-au întipărit în stilul nostru de viaţă. „În plus, nu văd nici productivitatea pe care un angajat ar avea-o sâmbăta. Prefer ca angajaţii să-şi petreacă ultimele două zile din săptămână acasă, decât să vină sâmbăta să lucreze. Mai bine investesc în tehnologii, care să eficientizeze activitatea, decât în opt ore suplimentare”, consideră patronul ASESOFT.

„Foarte bine au făcut că au mărit timpul oficial de lucru. În felul acesta, reînvăţăm şi noi ce înseamnă munca. Ia uitaţi-vă la India şi China ce dezvoltare economică spectaculoasă au avut, pentru că acolo se lucrează 60-70 de ore”, este de părere Marin Cruţescu, directorul AMVIC, producător de case ecologice.

Probleme de mentalitatea muncii

În schimb, patronul firmei de pază şi protecţie SIS Bucureşti, Ion Benea, este mai rezervat. „Cu greu se vor obişnui românii cu noul ritm de muncă, pentru că, la noi, mentalitatea moare ultima”.

În opinia Roxanei Prodan, preşedintele Patronatului Agenţilor Economici Acreditaţi pentru Ocupare şi Plasarea Forţei de Muncă (ACORD), creşterea timpului de lucru săptămânal este greu realizabilă, dar necesară. „Să nu uităm că în situaţii de calamitate, de război, de foamete, mizăm pe muncă şi nu pe timp liber! Şi criza este o calamitate, din care putem ieşi doar muncind mai mult. Există mulţi patroni care, în aceste vremuri grele, se trezesc înainte de ora la care se trezesc angajaţii lor şi se culcă după ei”, atrage atenţia Roxana Prodan.

Ca unul dintre principalii mediatori de joburi în afara României, preşedintele ACORD crede că în Marea Britanie, Germania şi Cipru cele 48 de ore lucrate săptămânal vor fi primite cu bucurie de angajaţi, care vor vedea o oportunitate de creştere a câştigurilor. „La noi însă, adoptarea acestei prelungiri va necesita mult timp”, crede Roxana Prodan.

NEDECIS

Guvernul nu are o poziţie

Ministerul Muncii, nu are încă un punct de vedere. “Pentru moment, în cadrul Comisiei de Dialog Social, care funcţionează la nivelul ministerului nu s-a abordat această temă referitoare la o posi bilă prelungire a programului de lucru săptămânal la 48 de ore”. Dar pot să vă asigur că punctul meu de vedere cu privire la această ipoteză va fi cel rezultat din urma discuţiilor pe care le vom avea împreună cu sindicatele şi patronatele. Un eventual punct de vedere comun minister- sindicate-patronate va fi, de altfel, cel pe care guvernul ar putea să-l susţină în demersurile viitoare”, dă asigurări ministrul muncii, Marian Sârbu.