„Sunt dispus să organizez imediat proiecţii publice”
Ieri, după ce două proiecţii ale „Francescăi” în sălile veneţiene au fost anulate, Beppe Caccia, un oficial din Consiliul Veneţiei, declara: „Sunt dispus să organizez imediat proiecţii publice ale «Francescăi» în pieţele oraşului. Această ediţie a Mostrei riscă să rămână în istorie ca una a scandalurilor şi a cenzurii”. Distribuitorul Dominico Procacci (Fandango Films) susţine că pelicula va rula în Italia la sfârşitul lui octombrie, indiferent dacă decizia judecătorilor va fi sau nu pronunţată până atunci.
Potrivit lui Roberto Ellero, de la Asociaţia Cinematografelor din Veneţia, e pentru prima dată în 30 de ani când un film are parte de un asemenea tratament, cel puţin în sălile veneţiene. Între timp, „Francesca” va circula în sălile româneşti, de la 1 octombrie.
Lansaţi de controverse
Cererea în justiţie a Alessandrei Mussolini de a tăia sau schimba replica unui personaj („curva de Mussolini”) şi acţiunea legală a primarului Veronei, Flavio Tosi, împotriva lui Bobby Păunes cu introduc filmul într-un capitol destul de consistent al cinemau lui, acela al filmelor cenzurate, interzise sau cel puţin contestate. Aici figurează „JFK”, al lui Oliver Stone, „Z”, în regia lui Costa-Gavras, „Borat”, „Fahrenheit 9/11”, de Michael Moore, şi toate filmele care au suferit din cauza regimurilor în timpul cărora au fost create.
Controversa e atât de eficientă pentru bunul mers al filmelor în box-office, încât s-a constatat că unele îşi inventează „cenzori”. E cazul unui titlu japonez din 2000, „Battle Royale”, de Kinji Fukasaku, care n-a rulat în Statele Unite doar pentru că producătorii au cerut un preţ mult prea mare din partea distribuitorilor. Echipa filmului a acuzat însă SUA că interzice pelicula din cauza controverselor stârnite de acesta anterior, în Japonia.
SUA, interesate de film
Primele efecte, în cazul „Francescăi”, sunt semnificative: imediat după ce scandalul s-a declanşat în presa italiană, echipa filmului a primit foarte multe cereri de interviuri, inclusiv din partea BBC, CNN sau „The Independent”.
În plus, distribuitori din peste 20 de ţări - printre care şi Belgia, Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie - vor să aducă filmul în cinematografele lor. „Urmează să definitivăm cele mai multe contracte până la finalul festivalului. Mulţi au fost interesaţi dinainte de a începe scan dalul, dar toată povestea asta a atras atenţia şi mai multor distribuitori”, spune Bobby Păunescu.
Italia s-a dovedit destul de relaxată, de-a lungul istoriei, în ce priveşte politica de cenzură a filmelor. Doar câteva titluri au avut de suferit în perioada lui Mussolini şi în deceniile de după, până în anii ă90. Un exemplu ar fi „Salo: cele 120 de zile ale Sodomei” (1975), a lui Pier Paolo Pasolini, interzis o perioadă din cauza scenelor erotice, „Ultimul tangou la Paris”, de Bertrando Bertolucci, cenzurat din acelaşi motiv, sau „Lion of the Desert” (1981), despre conflictele dintre Libia şi Italia, interzis din raţiuni politice.
Nici „Il Divo” (2008), al lui Paolo Sorren tino, care îl portretizează pe controversatul premier Giulio Andreotti, acuzat de legături cu Mafia, n-a atras asupra sa atâta „furie” ca „Francesca”.
POLITICĂ
Hugo Chavez a venit la Veneţia pentru Oliver Stone
Veneţia are potenţial „exploziv” la ediţia cu numărul 66. La câteva zile după declanşarea scandalului „Francesca” şi după ce Michael Moore a declarat că Statele Unite ar trebui să treacă la socialism, în documentarul „Capitalism: a love story”, Oliver Stone începe o nouă polemică cu „South of the border”.
Filmul a fost proiectat ieri în afara competiţiei şi a beneficiat de o vizită-surpriză a protagonistului. Hugo Chavez şi-a făcut apariţia pe insula Lido, însoţit de militari şi de o delegaţie numeroasă, la premiera de după-amiază.
Puternic aplaudat la final, potrivit presei internaţionale, filmul ridică în slăvi „revoluţia pacifistă” a preşedintelui venezuelean. Oliver Stone compilează, în 75 de minute, interviuri şi imagini de arhivă - în mare parte emisiuni ale postului Fox News, care îl criticau pe Chavez - încercând să demonstreze că acesta nu este „inamicul public numărul unu”, aşa cum l-a prezentat mass-media americană.
Stone trece în revistă schimbările petrecute în ultimii zece ani, de când Chavez se află pe fotoliul de preşedinte, şi include în documentar interviul său cu preşedintele.




Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum