Şcoala şi munca: nu e pentru cine se pregăteşte, e pentru cine se nimereşte

Oferte educaţionale rupte de piaţa muncii

Piaţa muncii şi oferta universitară nu au nicio legătură în România, sau au prea puţine puncte de întâlnire, consideră Traian Brumă, preşedintele Centrului de Resurse pentru Organizaţiile Studenţeşti (CROS), un cunoscător al domeniului.

Cheia, explică acesta, ar trebui să fie tocmai în procesul Bologna, unde se spune clar că programele universitare trebuie gândite şi corelate cu piaţa muncii. Profesorii ar trebui să îşi actualizeze cursurile, spune acesta, adăugând că, presiunea din partea studenţilor şi angajatorilor, ar putea schimba lucrurile.

Piaţa muncii se mişcă mult mai repede şi mai dinamic decât oferta educaţională sau preferinţele studenţilor, consideră Marina Neagu, o absolventă de Relaţii Economice Internaţionale, care lucrează în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite ONU, la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

„Există mereu domenii noi care apar pe piaţă şi cer cunoştinţe şi competenţe noi - unele domenii care sunt cvasi necunoscute sau neatractive pentru studenţi, deşi asta nu înseamnă neapărat că nu sunt interesante sau nu ar aduce un salariu ok”, spune aceasta, argumentând împotriva ideii „încă foarte bine înrădăcinată” la noi de a te forma într-o meserie.

De asemenea, multe domenii sunt „foarte prost văzute” în România deşi ele sunt considerate priorităţi în Europa, spune tânăra, dând exemplul zootehniei, agriculturiişi horticulturii.

Efectul asupra firmelor

„Dacă ne gândim competitiv, firmele trebuie să investească mult în pregătirea noilor angajaţi, practic îi iau de la zero, iar asta ne afectează la nivel competitiv”, susţine acesta. Trainingurile costă destul de mult o firmă, iar lipsa oricărei forme de specializare are numai dezavantaje, consideră Viorel Panaite, consultant Human Invest.

Uneori, însă, atrage acesta atenţia, pregătirea într-un domeniu ca filozofie, teatru, film sau inginerie-biochimică ar putea creşte flexibilitatea unei companii în găsirea de soluţii inedite şi creative pentru problemele cu care se confruntă.

Traian Brumă, însă, se teme că forţa de muncă este de mai slabă calitate din acest motiv.  „Oamenii se apucă de o meserie fără să aibă competenţe şi background academic în spate şi le dezvoltă la locul de muncă”, precizează acesta, dând exemplul companiilor din domeniul IT, care, pe lânga lipsa specializării tinerilor angajaţi, se confruntă şi cu o altă problemă. „Cele româneşti, care concurează pe piaţa globală, se plâng că absolvenţii de Automatică nu mai sunt la fel de bine pregătiţi ca acum câţiva ani, ceea ce înseamnă că firmelor le este mult mai greu să fie competitive în afara ţării”.

Mai mult, el consideră că în industriile foarte avansate, care presupun cunoştinţe specializate, „nu avem oportunităţi de a creşte şi de concura, de a rămâne competitivi pe piaţa globală”. Acesta crede că firmele ar putea economisi cel puţin jumătate din banii cheltuiţi pe traininguri, dacă absolvenţii de universităţi ar fi bine pregătiţi.

Viorel Panaite adaugă că domenii cheie în societate, ca educaţia, sănătatea, sistemul asigurărilor sociale etc., au de suferit de pe urma alegerilor profesionale ale tinerilor. „Ca în orice industrie, lipsa de personal bine pregătit, care are ambiţii de performanţă şi de inovaţie, duce la scăderea eficienţei şi productivităţii, atât a unei instutiţii, cât şi a întregului sistem”.

Inginer electric, angajat în construcţii

Liviu Vişan a terminat Ingineria Electrică la Politehnică şi a început, încă din facultate, să lucreze în construcţii, unde a acumulat treptat cunoştinţe şi competenţe despre domeniu. „La început, pentru mine nu a fost important salariul, pentru că eram conştient de faptul că nu aveam prea multe de oferit, mai ales că voiam să intru într-un domeniu pentru care nu mă pregătisem”, povesteşte acesta, care admite că, în general, absolvenţii caută locuri de muncă unde se plăteşte bine.

„Dacă mâine aş vrea să schimb locul de muncă, m-ar interesa pachetul salarial (salariu, bonusuri, prime, maşină de serviciu, laptop), posibilitatea de a avansa în cadrul companiei, mediul de lucru şi alte facilităţi oferite”, spune acesta.

Consultantul de resurse umane de la Human Invest confirmă acest lucru. El susţine că tinerii se orientează profesional, mai ales după criteriul financiar. „Pentru ei nu contează foarte mult dacă jobul respectiv le este potrivit sau dacă le face plăcere să aibă o astfel de slujbă. Ei nu sunt răbdători, dorindu-şi câştiguri imediate şi cât mai mari”, spune Viorel Panaite.

La ce mai sunt bune studiile

Liviu, care este referent de specialitate inginer construcţii, recunoaşte că tot ce practică acum a învăţat din mers. „În anii care au trecut de la absolvirea facultăţii, nu am folosit niciodată cunoştinţele acumulate în perioada de studii”. Tânărul de 26 de ani consideră că faptul că activezi într-un domeniu în care ai o anumită pregătire constitutie cel mult un atu, nicidecum o garanţie că vei performa în acel domeniu.

Absolventa de Conservator susţine că piaţa muncii este „un segment nesigur”, cu oferte de muncă „ieftine” care nu se ridică la aşteptările absolvenţilor. Liviu crede că oferta de studii a universităţilor din România oferă anumite specializări, ca inginer, avocat, economist, în exces.

În general, pregătirea academică este importantă în măsura în care îţi oferă o fundamentare teoretică a ceea ce profesezi, potrivit Marinei Neagu.

 „Consider, totuşi, că pregătirea academică nu trebuie sa presupună doar un bagaj de cunoştinţe, cât capacitatea de a înţelege şi utiliza anumite concepte, dezvoltarea unor abilităţi precum analiza comparativa şi sinteza, capacitatea de a interconecta mai multe domenii, de a sistematiza informaţii”, spune aceasta.