Cât despre prietenii din afara şcolii, nu i-am cunoscut decât tangenţial. Pe Mădălin Voicu l-am întâlnit, cred, o dată în viaţă. Pe Serghei Mizil l-am văzut mai des, în anii facultăţii, dar nu ne-am vizitat şi nu-mi amintesc să fi stat vreodată în mod serios de vorbă. Nu ştiu dacă aş putea afirma că Stelian Moţiu s-a numărat printre prietenii lui Nicu. În mod cert, Nicu l-a respectat. Nu cred că a mai fost vreun alt activist al UASCR pe care să-l fi tratat cu atâta deferenţă. Despre Stelian ar putea povesti multe Ion Cristoiu (adjunctul lui Moţiu până când a plecat la "Scânteia Tineretului"), Ioan Buduca, Constanţa Buzea, Octavian Ştireanu, Cornel Nistorescu, Grigore Arbore, Dinu Flamand, M. N. Rusu, apoi cei veniţi ceva mai târziu la acele reviste, Radu Călin Cristea, Ioan T. Morar, Dan Pavel, Traian Ungureanu. Au colaborat cu articole Călin Anastasiu, Alin Teodorescu, Mihai Milca, cred că şi Radu Ioanid (nu Zaza, ci actualul istoric de la Muzeul Holocaustului). Am vorbit mult despre acei ani cu bunul meu prieten, regretatul Radu G. Ţeposu. Stelian a fost trimis la "munca de jos", ca redactor la "Informaţia Bucureştiului" pentru că a aprobat publicarea poemelor protestatare ale Anei Blandiana, inclusiv "Cruciada copiilor", în revista "Amfiteatru". A fost înlocuit de Dinu Marin. Iubirea cea mare a tânărului Nicu a fost Donca, fiica ideologului partidului Paul Niculescu-Mizil. Mi-i amintesc pe Nicu şi pe Donca, prin 1969, la reuniunile care aveau loc în clădirea salii de sport a liceului nostru, la etajul întâi, lângă sala de festivităţi şi laboratorul de ştiinţe naturale. O staţie de amplificare transmitea cântecele epocii, Beatles, Animals, Bee Gees, Simon and Garfunkel, Sonny and Cher, Rolling Stones, Creedence Clearwater Revival. Nu începuseră încă acele sinistre campanii anti-cosmopolite, nu eram constrânşi să ascultăm muzica aprobată de aparatele ideologice. Aveau loc reuniuni şi la Ateneul Tineretului, pe Aleea Alexandru. Îmi amintesc că dansam cu Nataşa Dumitrăchescu. Ştiam că tatăl ei, Constantin Dumitrăchescu, era diplomat, că lucrase în India, după care fusese trimis în Israel. Peste ani aveam să aflu că era colonel de securitate şi ca a fost unul dintre defectorii celebri ai acelei perioade. Am fost de câteva ori la surorile Dumitrăchescu, Nataşa şi Tania, acasă.
Locuiau aproape de Piaţa Romană, în clădirea Institutului Român pentru Relaţii cu Străinătatea, un apartament superb, cu multe obiecte de artă indiene, albume şi alte memorabilia. Nataşa era mai mare cu un an, era colega cu Sanda Gheorghiu, fiica Licăi Gheorghiu, deci nepoata lui Dej. Sanda avea să se mărite cu Ionică Negrea, fiul generalului de securitate Vasile Negrea, unul dintre cei mai duri anchetatori din anii 50, adjunctul lui Drăghici la Ministerul de Interne, cel care a interogat- o pe Ana Pauker în februarie 1953, vecin pe strada Pictor Rosenthal cu fiorosul Florian Dănălache şi cu Nestor Ignat. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu surorile Nataşa şi Tania. Altă colegă de clasă a Nataşei, Amalia (Maia) Patilineţ a murit în anii 70 în urma unui avort la spitalul Elias. Tot în clasa lor era şi Nikos Zografos, alt copil de comunişti greci care studia la "24".
Comentariile la acest articol sunt suspendate!
Citiți și:
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum