SENATUL EVZ: Cine-o să iasă?

 
Ce putem face noi este să încercăm să calculăm, fără părtinire, şansele concrete ale fiecărui candidat în clipa aceasta. Să ne jucăm, adică, de-a soldatul Svejk care, înainte să izbucnească Primul Război Mondial, deja făcuse jocurile pe hârtie, aliind Germania cu Franţa contra Rusiei, pe care-o vedea aliata naturală a austriecilor. Dacă lucrurile n-au ieşit până la urmă chiar aşa, comentase Hasek, a fost pentru că simpaticul soldat nu luase lecţii de strategie politică...

Vă propun să lăsăm de-o parte ciudaţii care-nsoţesc mereu bâlciul electoral. Vadim şi Becali, dintotdeauna propriile lor caricaturi, nu mai sunt azi nici atât. Bine c-am pricopsit Europa cu aceste două eşantioane din poporul român cu clasa lui politică cu tot, măcar n-am mai auzit de ei de la o vreme-ncoace.
 
Singurii candidaţi serioşi sunt membrii bine-cunoscutului careu de aşi Băsescu - Oprescu - Geoană - Antonescu. Dacă mă-ntrebaţi pe cine doresc ca preşedinte al ţării mele dintre ei, răspund asemenea Cetăţeanului turmentat: eu nu poftesc pe nimeni. Dar, orice-am pofti noi, unul dintre ei tot trebuie să se aleagă.
 
De fapt, să vă spun pe cine poftesc eu cu adevărat. Eu îl poftesc pe Klaus Johannis, cel care-a transformat Sibiul într-un oraş demn de Tirol sau Bavaria. Cred sincer că, după Regele Carol, numai un alt neamţ ne mai poate scutura niţel din veşnica noastră boicotare a istoriei. Şi mi-ar plăcea nespus să apară o mişcare care să-l propulseze pe primarul Sibiului în fruntea ţării măcar la următoarele alegeri.
 
Deocamdată, însă, ăştia sunt (ăştia suntem), cu ăştia votăm. Cine va ieşi dintre ei, ţinând seama nu atât de calităţile lor, cât de imaginea lor în ochii maselor de votanţi, a milioane de oameni din toate mediile şi aflaţi pe toate treptele educaţiei? Căci să nu ne-mbătăm cu apă rece: formatorii de opinie, într-o lume ca a noastră, nu sunt câţiva intelectuali cu cunoştinţe de politologie (contează şi ei, e adevărat), cât mai ales maneliştii şi manipulanţii din medii, la rândul lor manipulaţi de patronii lor. Într-o ţară care şi-a pierdut busola şi s-a scufundat într-un populism noroios, în mod fatal va ieşi din urne un populist.
 
Aşa încât, primul dintre cei patru care cade din jocuri, încă de la început, este Crin Antonescu. O repet, pentru acest om chiar şi faptul că a ajuns preşedintele PNL e o performanţă nesperată. Crin Antonescu e un om mult mai delicat şi mai decent decât ceilalţi trei, alături de care pare din alt film. E singurul care nu e deloc populist. Partea proastă e că despre el poţi spune doar ce nu e. Ce este, încă n-a arătat şi nu ştie nimeni.

Geoană se va duce la fund imediat după Crin Antonescu. Nici el nu e din naştere şi din convingere un populist, dar de ani buni se străduieşte să devină. Pare redutabil pentru că are în spate un partid de patru ori mai puternic decât s-ar cuveni să fie. Dar partidul ăsta nu e Geoană, cum PDL e Băsescu, nici vorbă. Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie şi atâţia alţii sunt acolo adevăraţii stăpâni. Or, dacă n-ai legitimitate nici în propriul partid, cum o s-o ai în ochii alegătorilor? Nimeni nu se recunoaşte în Geoană, care nu e nici cal, nici măgar, care nu fraternizează cu masele şi, când o face, e total penibil.
 
Vor rămâne în cursă, în turul al doilea, Oprescu şi Băsescu. Cine e Oprescu? Spuneţi-mi dumneavoastră, dacă ştiţi. Eu habar n-am. Un împărat gol, un om care spune numai prostii şi vulgarităţi, care nu face decât rochii de mireasă cu trena de un kilometru şi alte insanităţi, şi pe care oamenii totuşi îl votează în veselie.

De ce-l votează lumea pe Oprescu? Fiindcă vorbeşte cu „pă” şi cu „dă”? Fiindcă face pe scârbitul de sistem? Oprescu, după mine, e cea mai proastă opţiune între toţi can didaţii la preşedinţie de la alegerile de-acum, şi dacă credeţi că lovesc în el ca să-i fac pârtie lui dom’ Băsescu vă înşelaţi amarnic. Dar Oprescu e şi cel mai periculos, e marea necunoscută a acestor alegeri.
 
Rămâne Băsescu. El e cel pe care-l ştim şi-l răsştim. Omul specializat în a fi răul cel mai mic. Dac-o să piardă, o să fie din cauza lui Oprescu. Dac-o să câştige, o să fie din cauza lui.