SENATUL EVZ: Codul lui Crin

E dreptul lui Olteanu să se creadă mare finanţist. Dar cum îşi permit liberalii să-şi bată joc de o întreagă ţară în halul ăsta? N-aveau decât să şi-l pună la partid în orice funcţie doreau, portar la sediului central, şef al femeilor liberale sau chiar boss al stabilimentului. Dar de ce ni-l bagă nouă pe gât?

Până acum, Banca Naţională a rămas, cât de cât, departe de infectele jocuri ale clasei politice. Şahul dat de liberali lui Mugur Isărescu anunţă începerea atacului decisiv al îmbogăţiţilor asupra centrului vital al ţării.

Crin Antonescu - un lup singuratic, cinic şi egolatru, incapabil să relaţioneze cu altcineva decât cu soaţa - nu poate, totuşi, scăpa de răspunderea numirii revoltătoare a lui Olteanu într-o funcţie pentru care nu-l recomadă decât apartenenţa la structurile mafiote de partid.

De mai multă vreme, Antonescu încearcă să confişte hlamida „cinstei şi sărăciei” purtată cândva de Ion „Ilici” Iliescu. Un rol care a prostit destulă lume: e drept, „Chucky” nu s-a îmbogăţit şi n-a omorât pe nimeni. Dar nici n-a riscat vreodată. Nu şi-a asumat nimic.

Marele lui talent a fost să se delimiteze mereu. Exact ca acum, când, deşi el l-a propulsat pe Olteanu, ne transferă nouă responsabilitatea. Nu mai lipsea mult să afirme că nepotul Bogdănel a fost propus de Traian Băsescu!

Discuţia sfătoasă dintre Antonescu şi Olteanu e demnă de orice antologie a cinismului şi neruşinării: în loc să-l întrebe pe şleau dacă are patalama, experienţă sau măcar talent, „Chucky” s-a mulţumit să digreseze eseistic: „Mi-a dat toate asigurările că e în măsură să o facă. ş...ţ Bogdan Olteanu e un om de a cărui capacitate nu mă îndoiesc”.

Ce asigurări i-o fi dat, nu e greu de ghicit. Iar că omul e capabil de orice, ştim şi noi. Pentru gureşenia îmbibată în laşitate a lui Antonescu afirmaţiile lacomului de funcţii au fost suficiente: dacă omul zice că se pricepe, cum să-l contrazici?! Că vor suferi destui români de pe urma acestei numiri, n-are nicio importanţă: Crin le va trânti în obraz vorba-i de-acum celebră: „Mai departe e problema voastră!”.

Acesta e profilul în acvaforte al unuia dintre candidaţii la preşedinţia României. Unul care, în momentele grele, ne va pasa neantului, anunţându- ne că „e problema noastră”.

Crin Antonescu a stat mereu pe margine, de unde a lansat glumiţe de-un gust îndoielnic. Ca orice mediocritate parvenită, nu s-a ilustrat propunând soluţii, ci speculând ocazii. Culmea ar fi fost să se şi îmbogăţească! Dacă acest profil corespunde unui liberal, atunci şi girul dat lui Olteanu e pe deplin motivat.

Oricum am întoarce-o, situaţia e groasă de tot. Ungerea lui Olteanu - cu complicitatea murdară a parlamentarilor liberali, pesedişti şi udemerişti - arată că PNL a ajuns un partid strict clientelar, în care cele două mari grupuri de interese, conduse de Antonescu şi Tăriceanu, au depăşit orice limită a raţiunii.

Când un profesionist precum Daniel Dăianu e umilit la scenă deschisă - şi la europarlamentare, şi la BNR -, înseamnă că partidul a deraiat definitiv. Eschivele lui Antonescu, ocultarea sugestivă a lui Varujan Vosganian, explicaţiile infantile privind nominalizarea lui Olteanu decupează profilul unui personaj cu agendă ascunsă, şovăielnic, fricos, atent doar să nu „se mânjească” de jocurile politicianiste, pe care, de altminteri, le generează cu voluptate.

E posibil ca această schizo-politică să-i prostească pe unii pentru o vreme (mai nou, văd că şi-a făcut rost de un pluton de intelectuali de uz propriu!) Dar ea nu are nicio şansă de a-i duce de nas pe cei lucizi.

Din spusele lui Antonescu se înţelege fie că el nu are nicio putere în partid, fie că a făcut numirea din pură şi nelimitată iresponsabilitate. În ambele cazuri, e vai şi amar de ţara care l-ar avea la cârmă!

Cine şi de ce a vrut cu adevărat plasarea lui Olteanu în inima finanţelor româneşti nu e greu de ghicit. De-acum, marii speculanţi vor beneficia de informaţii la prima mână. Nu va mai fi nevoie să apeleze la intermediari, când sursa potenţială se află în chiar miezul magnetic al banilor ţării.

Perfect om de sistem, Olteanu nu va ezita nicio clipă ca între interesele uliilor nesătui şi dreptul legitim al cetăţeanului să opteze pentru slujirea stăpânilor. A făcut-o şi când era un simplu purtător de geantă, n-am nicio îndoială că o va face şi acum, când i s-au aşternut sub şezut pernele moi ale puterii financiare.