SENATUL EVZ: Let’s do it, Romania!

Probabil că foarte curând, pe hărÅ£ile turistice, pe lângă simbolurile care semnalizează mănăstiri, cabane ÅŸi situri arheologice, ar cam fi cazul să apară ÅŸi o pubelă mică, semn că prin zonă au trecut ortodocÅŸi iubitori de grătar. Povestea asta, care începe cu cartografierea zonelor murdare, poate fi un start pentru o viziune pe termen lung. Dar, înainte ca ea să devină o strategie de dezvoltare, ar trebui să înceapă să pâlpâie ÅŸi în minÅ£ile ameÅ£ite de consumerism ÅŸi iluzia civilizaÅ£iei.

E dramatic să vezi că în timp ce niÅŸte ţări desfigurate de progres încearcă să Å£ină în viaţă ÅŸi să promoveze vechile căi în care omenirea ÅŸtia să trăiască fericită, aproape de natură ÅŸi în respect faţă de ea, o Å£ară mică ÅŸi disperată din sud-estul Europei face tot ce poate pentru a ÅŸterge orice urmă a tradiÅ£iilor ÅŸi relaÅ£iilor sociale care construiau farmecul acestui loc. Există un regat micuÅ£, la graniÅ£a cu India ÅŸi Tibetul, unde politica încearcă să evite corupÅ£ia generată de valorile agresive ale Occidentului.

ViaÅ£a în Bhutan are ritmul pe care îl avea în urmă cu 1.000 de ani. Iar populaÅ£ia pare să aprecieze asta, în ciuda venitului foarte mic. Pe scurt, rata fericirii e foarte mare. Iar regulile sunt foarte stricte, astfel încât nimeni nu-ÅŸi permite să construiască sau să se exprime altfel decât spune cultura locului. Natura e bine mersi cu Himalaya în fundal, totul e curat ÅŸi naiv.

De ce nu ar putea deveni acest spaÅ£iu, de care ne plângem încontinuu ÅŸi care ne scoate din minÅ£i, un teritoriu al purităţii naturale, în care nimeni nu ar trebui încurajat să se transforme în maimuţă, ca să fie atrăgător pentru turiÅŸti? Natura ar fi protejată, regulile de urbanism ar fi clare ÅŸi ar pune în valoare cultura locală. Un fel de Å£ară bio. Micii producători ÅŸi-ar regăsi identitatea ÅŸi ar avea ÅŸi curaj ÅŸi motive să caute reÅ£etele vechi ÅŸi să gătească gustos ÅŸi curat. Industrializarea să aibă locul ei, întotdeauna la distanţă de restul lucrurilor. Străzile, casele ÅŸi tot ce ne înconjoară ar putea avea o noimă ÅŸi să merite un pic de respect.

PoÅ£i să te uiÅ£i de câteva ori la o televiziune italiană, ca să înÅ£elegi cât de simplu ÅŸi frumos poate fi totul. Un producător de brânză poate fi la fel de elegant ÅŸi de bun vorbitor ca ÅŸi clientul său, grija faţă de lucrul bine făcut e cea mai bună reÅ£etă, în afară de onoarea de a îi putea oferi un dram de bucurie celui care cumpără ceva de la tine. E plină Å£ara de oameni care fac bine ÅŸi cu pasiune ce fac, indivizi care par extratereÅŸtri dacă îi auzi vorbind. Există ÅŸi locurile care respectă această ÅŸtiinţă înnăscută de a trăi, desfigurată ÅŸi răsturnată de comuniÅŸti ÅŸi moÅŸtenitorii lor capitaliÅŸti. Åži nici oamenii nu au vreo vină pentru că trăiesc într-un experiment ÅŸtiinÅ£ific absurd, în care sunt ajutaÅ£i să simtă doar că trebuie să muÅŸte din duÅŸman.

AÅŸa ajunge o Å£ară întreagă o periferie în care se vând numai produse cu discount.

Sunt oameni care fac vin bun, miere bună, brânză ÅŸi cârnaÅ£i pentru care nu dormi noaptea, sunt oameni care ÅŸtiu să creeze un loc frumos ÅŸi sunt atâtea locuri care încă mai pot fi salvate de la distrugerea cu drujba sau cu vila. Ar mai trebui niÅŸte drumuri bune ÅŸi niÅŸte demolări de orori. O fi nevoie să trecem la budism pentru a ne îndrepta spatele?

CITIÅ¢I ÅžI:

Cine curăţă ţara de gunoaie