SENATUL EVZ: Portret de dictator

Om al resentimentului, Antonescu încearcă, la fiecare cotitură, câte o lovitură de stat. Pentru a-şi îndeplini scopurile, a pornit o lupta de eradicare a memoriei. Pe lista lui nu se află nici Zoe Petre (acum câteva luni, distinsa profesoară ne dezvăluia că l-a avut doctorand; astăzi, Antonescu ar vrea să treacă în uitare acest episod încheiat cu o jalnică înfrângere), nici Orban (omul care s-a murdărit până-n măduvă pentru a-i face servicii), nici Renate Weber (care a comis imprudenţa s-o contreze pe „prima-doamnă” de la Bruxelles, Vălean). Şi nu se află nici Popescu- Tăriceanu, fostul său şef.

Antonescu se comportă asemeni împăratului chinez dintr- o povestire a lui Borges, care voia ca istoria să înceapă cu el. Drept urmare, a dărâmat zidurile cetăţii şi a dat foc tuturor cărţilor. Fără Orban şi Tăriceanu în preajmă, nimeni nu va îndrăzni să-i aducă aminte că PNL-ul a existat şi înaintea lui.

Drumul spre dictatură e deschis şi pavoazat cu portretele lui Crin. Antonescu s-a dispensat de serviciile lui Tăriceanu (fostul lider liberal rumegă astăzi turta acră a trădării din 2005, când a refuzat alegerile anticipate şi perspectiva unui partid de dreapta redutabil în România), dar l-a păstrat pe Quintus: într-adevăr, mai rar o asemenea efigie notorie a delaţiunii pe două picioare, mai rar un exemplar în care supravieţuieşte lumea veche a securismului şi lumea nouă a lipsei de morală elementară.

Doar astfel de indivizi se pot identifica, fără să se ruşineze, cu un demagog a cărui sete de putere l-ar face să pălească de invidie şi pe Ceauşescu. Liberalii s-au trezit - dezorganizaţi, naivi şi uzaţi - la cheremul unui aventurier dispus să joace partidul pe o singură carte: a dictaturii

„Ori faceţi cum vreau eu, ori plec” - iată deviza noului Pingelică. Fluturându-le pe la nas cele două milioane de voturi, Antonescu le vinde, de fapt, pielea ursului din pădure. Liberalii nu ştiu ceea ce pesedeii cunosc prea bine: că în politică nu există nici trecut, nici viitor, ci doar prezent. Deşi Geoană a adunat de două ori şi jumătate mai multe voturi decât miracolul liberal cu breton, activul de partid a înţeles că nu la el se află cartea câştigătoare.

Milioane de voturi a primit, în anul 2000, şi Vadim. La ce-i mai folosesc ele azi? Discursul exclusiv resentimentar îmbrăţişat de Antonescu nu poate merge de prea multe ori la fântână: nu vom mai întâlni prea curând o situaţie de intensitatea şi aberaţia celei din noiembrie-decembrie 2009. Ceea ce-au înţeles mult mai experimentaţii pesedişti, nu pricep liberalii.

În condiţiile în care o parte a electoratului împărtăşea ura viscerală a lui Antonescu faţă de preşedintele în exerciţiu, a fost posibil ca votul negativ să se scurgă în lada de zestre liberală. N-a cuantificat însă nimeni scăderea bruscă a simpatiei în momentul în care „doctorandul” liberal s-a făcut preş în faţa partidului său de suflet, PSD.

Mulţi dintre cei care-l votaseră cu bună-credinţă au avut revelaţia fraudei la care fuseseră părtaşi. Cu un candidat de dreapta care nu va mai fi beneficiarul (aşa cum a fost Traian Băsescu) al campaniei televiziunilor mogulizate, a jurnaliştilor corupţi şi-a intelectualilor gata să alerge după orice fluture colorat, Antonescu va reveni la voturile tradiţionale strânse de liberali: undeva între şapte şi zece la sută.

Abia atunci vor înţelege delegaţii de azi c-au fost coautorii unei veritabile lovituri de partid. Că, în loc să rămână cre dincioşi ideii liberale - în centrul căreia se află imaginea individului, a individualităţii şi chiar a individualismului - au optat pentru un corporatism drag şi fasciştilor, şi comuniştilor.

De-acum încolo, în partidul cândva al Brătienilor vor conduce nu cei mai buni, ci indivizii cei mai abili în a-şi construi o clică. Voinţa de putere a unuia (oh, nimic nietzschean în această formulare!) va înfrânge sistematic voinţa majorităţii.

După douăzeci de ani de exersare a democraţiei, liberalii se întorc la cutumele şi formulele de conducere din vremea comunismului. O in cre dibilă aberaţie, veţi spune. Aşa e. O aberaţie care poartă deja un nume: Crin Antonescu.