SENATUL EVZ: Şedinţă de spiritism

Autor: Mircea Mihăieş

Mircea Mihăieş: „Deraierea lui Nistorescu e lesne psihanalizabilă. În clipa de faţă, el (...) nu mai contează decât în postura maniacală de clănţău anti-Băsescu.”

Referindu-se la elucubraţiile lui Emil Constantinescu - favoritul numărul 1 la titlul de cel mai frustrat român -, la jignirile fără perdea adresate de „geolog” elitei culturale a ţării, Vladimir Tismăneanu anunţa sec: „Cu fantomele şi fantoşele nu se polemizează”. Are perfectă dreptate. Ca unul care am scris un articol cu titlul „Fantoma lui Nistorescu” ar trebui să adopt aceeaşi poziţie. Gazetarul Nistorescu a murit pentru mine în clipa când a lăsat să-i cadă masca, oferind vederii rictusul scabros al minciunii şi abjecţiei. M-am abţinut să mă refer la pestilenţialele sale luări de poziţie din ultimul an pentru că aparţin unui strigoi cu misiune politică, şi nu unei persoane frecventabile.


Iată că după un larg ocol prin presa de provincie, pe la procuratură, prin talk-show-urile deocheate, Nistorescu loveşte din nou. Vîntu l-a implantat pe post de dinte incisiv în conducerea „Cotidianului”. Legăturile sale cu SOV - prietenii ştiu de ce! - triumfă astăzi într-o căsătorie care anunţă pentru redacţie zile de balamuc. Nebunia a început prin năucitorul său gest inaugural: eliminarea, după doar cincizeci şi cinci de minute de postare, a articolului „Petru Romoşan, turnătorul lui Horia Bernea şi al lui Ion Negoiţescu” de pe site-ul ziarului. Un abuz care arată simultan şi disperarea, şi prostia lui Nistorescu. Disperarea i-o pot înţelege: de ani buni, Romoşan e prietenul său de bază. L-a cărat prin redacţii de ziare, l-a pus să debiteze enormităţi pe la televiziuni, i-a cerut să ia în bătaia puştii personaje pe care Nistorescu le ura aşa cum ştie el să urască: din toţi rărunchii.

Nu-i înţeleg însă prostia. Să fi uitat Nistorescu în ce epocă trăim? Dac-ar mai avea un grăunte de raţiune, ar şti că această decizie a reuşit să-l facă odios în ochii redactorilor pe care urma să-i asmută împotriva lui Băsescu. Să-ţi începi şefia printr-un act de cenzură brutală nu anunţă o domnie prea lungă. E un lucru la care jurnaliştii din redacţie dispuşi la compromisuri ar trebui să mediteze. Nistorescu va pleca, petele vor rămâne. Scoaterea la bătaie a tiribombistului cu educaţie la seral arată şi altceva: că s-a intrat în faza bătăliilor politice sângeroase. Ştiu pe propria-mi piele că Nistorescu nu se dă în lături de la nimic: de la minciună şi fals, la accesele de isterie publicistică - toate născute din frustrarea ciomăgarului orbit de ură.

Deraierea lui Nistorescu e lesne psihanalizabilă. În clipa de faţă, el, fosta vedetă, fostul tartore jurnalistic, ziaristul doldora de bani nu mai contează decât în postura maniacală de clănţău anti-Băsescu. E motivul pentru care a şi fost împins în avanscenă, după deşertul anonimatului străbătut în ultimii ani. Nistorescu ştie prea bine că nu mai are niciun viitor în presa onorabilă din România. Şi-a asumat postura de desperado şi va încerca să-i tragă cu el în prăpastia minciunii şi nemerniciei pe cât mai mulţi dintre jurnaliştii „Cotidianului”. Redacţia ziarului va fi, din păcate, teatrul unor confruntări paroxistice.

Ceva îmi spune că numirea lui Nistorescu va avea efectul contrar celui scontat de Vîntu. Scopul magnatului FNI îl constituie, indiscutabil, eliminarea lui Băsescu. Până acum, sub patronajul lui Adrian Ursu, atacurile antiprezidenţiale erau mai nuanţate, cu dus-întors. De-acum, atât împotriva lui Traian Băsescu, cât şi - conform ultimelor directive - contra celor percepuţi ca fiind apropiaţi sau susţinători în viaţa publică ai preşedintelui se va dezlănţui urgia cu bale a semidoctului de la Turmaşi. Presaţi de noul tartore, e greu de crezut totuşi că numele cu prestanţă de la „Cotidianul” vor accepta jocurile murdare ale cuplului Vîntu-Nistorescu. Pentru a nu fi percepuţi drept simple slugi, vor vira în direcţia opusă cu o fermitate la care, în alte condiţii, n-ar fi fost dispuşi.

Nu prea-i văd eu pe Liviu Antonesei, Robert Turcescu, Theodor Baconsky, Ioan T. Morar, Istodor, Cristian Pătrăşconiu, Daniel Vighi, Mirela Corlăţan şi-atâţia alţii scriind după dictare nistoresciană. În aceste condiţii, probabil că noul-vechi sculer-matriţer va face apel la importuri. Alianţa între Realitatea TV şi Antenele lui Voiculescu funcţionează ca unsă. De ce n-ar fi ea dublată de competenţa-întru-ticăloşie transferând la „Cotidianul” somităţile lui Voiculescu? La o adică, ar putea fi băgaţi la înaintare chiar Vadim Tudor şi Roşca Stănescu. Nu mult, doar până la alegerile prezidenţiale din iarnă!

Cotropit de ură, Vîntu a făcut greşeala majoră a strategiei sale politice. Atâta vreme cât a cumpărat pe bani grei oameni cu credibilitate (de la Hurezeanu la vedetele „Academiei Caţavencu”) el a putut să semene confuzie. Prin Nistorescu, întruchipare a grobianismului, grosolăniei, vulgarităţii şi resentimentului în presa românească, cenuşiul murdar de la „Cotidianul”-Realitatea virează precipitat spre negru. Şi acolo va rămâne.

Vladimir Tismăneanu are dreptate: cu fantomele nu discuţi. Din acest motiv, articolul de faţă trebuie considerat o simplă şedinţă de spiritism.

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele