Sistemul public de pensii şi sărăcia la timpul viitor continuu

Crinu Andănuţ: Pentru administratori, business-ul gestionării fondurilor de pensii private este neprofitabil – atât pentru 2009, cât şi pentru anii următori. O simulare realizată la nivel de APAPR arată că administratorii vor începe să obţină profit, după amortizarea tuturor investitiilor realizate în construirea şi consolidarea business-ului, abia începând cu anul 2021, deci după 14 ani de la startul sistemului. Până atunci, adică în toţi aceşti 14 ani, administrarea de fonduri de pensii din România este susţinută de acţionarii noştri „cu bani de acasă”. Deja, investiţiile acţionarilor noştri pe piaţa din România se cifrează la 500 de milioane de euro.

Pentru participanţi, 2009 a fost un an neaşteptat de profitabil la nivelul tuturor fondurilor de pensii, obligatorii şi facultative. Pe primele 11 luni din 2009, fondurile de pensii private obligatorii (Pilonul II) au obţinut un randament mediu de 16,2%, în timp ce fondurile de pensii facultative au înregistrat o performanţăa medie de 14,7%. Sunt rezultate excelente, mai ales având în vedere contextul în care au fost obţinute: cea mai dură criză economică şi financiară globală din ultimii 75 de ani. De aceea, deşi vorbim deocamdată de performanţe pe termen scurt, ele sunt relevante dacă avem în vedere şi fundalul dificil al acestor rezultate.

Tot pentru comparaţie, titlurile de stat au produs anul acesta pentru investitori randamente de 10%-11%, iar depozitele bancare pentru populaţie au oferit dobânzi medii în zona de 12%-13%. Toate, pe fondul unei inflaţii de 4%-5%, care este încă cea mai mare din Europa. În acest context, putem afirma într-adevăr ca rezultatele fondurilor de pensii private sunt excepţionale.

Cât de sustenabilă ar fi introducerea unui nou pilon în sistemul de pensii, prin înfiinţarea unor fonduri ocupaţionale, de exemplu?
Sistemul de pensii private nu are nevoie de un „pilon” nou, ci de finanţarea consistentă a celor doi piloni existenţi. Contribuţia la Pilonul II este de numai 2% acum, cea mai mică din lume, iar deductibilitatea fiscală pentru Pilonul III este de asemenea printre cele mai reduse din lume. În schimb, sistemul este foarte solid din perspectiva legislativă şi are suficiente mecanisme de siguranţă şi garantare – tot ce are nevoie acum este finanţarea corespunzătoare, pentru a produce bunăstare pentru cei 5 milioane de clienţi.

Cât despre ideea pensiilor ocupaţionale, Pilonul III are deja o puternică „nuanţă” ocupaţională, pentru că angajatorul poate contribui la fondurile de pensii facultative în beneficiul propriilor salariaţi, contribuţie de asemenea deductibilă fiscal în limita legală. Nicio prevedere legală de acum nu opreşte niciun angajator din România să introducă în contractul colectiv de muncă – dintr-o companie sau domeniu sau chiar ramură economică – prevederi legate de participarea angajatorului la fonduri facultative de pensii. Nimeni nu opreşte sindicatele şi patronatele să se implice în sistem şi să facă lobby pe lângă angajatori pentru a finanţa pensiile private ale salariaţilor, într-un regim ocupaţional.

Trebuie înţeles de către toata lumea că orice modificare legislativă aduce în sistemul de pensii private costuri certe, însă beneficii potenţial viitoare. În acest moment, nu există nici raţiuni clare pentru noi costuri în sistem, ci mai degrabă pentru finanţarea corespunzătoare a sistemului existent, care este perfect capabil de a livra performanţă pentru participanţi, după cum deja a început să demonstreze.

În 2010, contribuţia la pensia privată ar trebui dezgheţată. În actualul context economic, consideraţi că noul guvern va majora contribuţia la pensiile private obligatorii?
Nu numai că ar trebui, dar va fi dezgheţată şi avem toate semnalele în acest sens. Cel mai probabil vom avea o contribuţie de 2,5%, în loc de 3%, cât ar fi normal. Deşi datele noastre ne arată că există finanţarea necesară unei asemenea reveniri la normalitate, aşteptăm ca şi noul Guvern să împărtăşească această viziune şi să repare greşelile trecutului.

Majorarea cu 5% a pensiei medii de stat în 2009 a costat bugetul 1,77 miliarde de lei, deşi a adus o îmbunătăţire minoră a vieţii pentru pensionari: 35 de lei în plus de persoană pe lună. De asemenea, introducerea pensiei sociale de 350 de lei a costat în total 530 de milioane de lei. Împreună, costul acestor 2 măsuri sociale a fost de 2,3 miliarde de lei. Spre comparaţie, majorarea contribuţiei la Pilonul II de la 2% la 3% „costa” bugetul undeva sub 600 de milioane de lei pe an. Deci este clar că bani sunt, dar este nevoie de înţelegere a problemei, viziune şi prioritizare a resurselor.

Ce impact va avea asupra activităţii fondurilor de pensii atragerea de noi participanţi, prin intrarea în sistem a cadrelor militare şi a poliţiştilor?
Cel mai probabil, acest fapt va compensa efectele negative induse în sistem de şomajul şi reducerea veniturilor participanţilor, care au fost vizibile în sistem în 2009 şi pe care le aşteptăm să se prelungească şi în 2010, cel puţin în prima parte a anului. Deocamdată însă, legea pensiilor de stat, care ar putea prevedea intrarea obligatorie în sistem a acestor categorii de bugetari, este suspendată în circuitul legislativ şi aşteptăm adoptarea ei pentru a vedea exact ce prevede şi când poate debuta campania de aderare pentru acesti noi clienţi.

Anul viitor, şomajul ar putea afecta aproape un milion de români. Cum va reacţiona Pilonul II sub această presiune?

Datorită noilor intrări de participanţi din sistem, precum şi a creşterii uşoare aşteptate la capitolul veniturilor participanţilor, estimam că nivelul lunar al contribuţiilor virate catre Pilonul II va fi în linie cu cel de acum. După cum se poate observa, evoluţiile nefavorabile de pe piaţa muncii nu au afectat anul acesta volumul contribuţiilor virate lunar către Pilonul II, în principal datorită creşterii continue a numărului de participanţi, dar şi datorită unei oarecare majorări la nivelul salariului mediu brut.

Pentru anul viitor, aşteptăm aceeaşi evoluţie, determinată de aceiaşi factori. Desigur, cu amendamentul că nivelul contribuţiei va fi cel puţin 2,5%, deci şi sumele virate lunar către Pilonul II vor fi mai mari.

Lipsa de informare dăunează grav buzunarului

În ultimele luni, numărul persoanelor distribuite aleatoriu a crescut constant. De ce nu mai investesc administratorii în atragerea de noi participanţi? Cum explicaţi dezinteresul participanţilor faţă de alegerea unui fond de pensii?
Nu, ponderea loteriilor nu a crescut, ba chiar dimpotrivă. Ponderea vânzărilor noi a crescut, dovadă că eforturile de marketing, informare şi educare desfăşurate de administratori continuă şi în prezent. Ultimele date arată că 20% din participanţii care intră lunar în Pilonul II fac acest lucru prin alegerea lor activă, în deplină cunoştinţă de cauză (faţă de 6-10% în cursul anului). Interesul nostru nu este să primim participanţi „gratis” din loterii, ci să avem participanţi informaţi şi care îşi cunosc drepturile şi cunosc sistemul de pensii private.

De aceea şi eforturile şi investiţiile noastre în aceste activităţi continuă, iar datele arată această tendinţă. Pe de alta parte însă, dezinteresul participanţilor derivă din lipsa promovării de către autorităţi a sistemului de pensii private – se simte tot mai puternic nevoia unei campanii naţionale de informare pe aceasta temă, pe care ar trebui să o iniţieze autorităţile publice ale statului român.   

În urma fuziunilor de pe Pilonul II, principalii cinci jucători au concentrat 82% din numărul total de participanţi. Câte fonduri vor evolua pe piaţa românească la finele lui 2010? Creşterea gradului de concentrare nu va dăuna intereselor participanţilor?
Vor rămâne pe Pilonul II nouă fonduri de pensii, în urma fuziunilor de până acum. Vorbim aici de un proces natural de concentrare şi consolidare a pieţei, întrucât fondurile de pensii private, mai ales în România, sunt un business de volum, în care economiile de scară sunt vitale pentru o administrare eficienţă. Fenomenul a existat şi în restul sistemelor similare din Europa Centrală şi de Est, numai că în România el a fost mai accelerat, din cauza nivelului redus al contribuţiilor virate în sistem, al comisioanelor percepute de administratori (prin lege, printre cele mai mici din Europa) şi al celor mai mici salarii din regiune.

Ca urmare, sunt condiţii foarte dure de piaţă, iar administratori care nu au strâns portofolii cât de cât rezonabile ca mărime au înţeles rapid că nu au practic nicio şansă să îşi recupereze investiţiile în următorii 15-20 de ani, motiv pentru care şi-au fuzionat fondurile cu altele de pe piaţă, pentru obţinerea acelor economii de scară de care vorbeam mai sus.

Cât despre interesul participanţilor, un număr de nouă administratori reprezintă o pluralitate suficientă de oferte şi un număr destul de mare pentru o concurenţă acerbă pe randamente şi performanţă investiţională, dupa cum deja s-a dovedit până acum.

CITIŢI ŞI:

Pensiile private cresc pe timp de criză

Guvernul se joacă de-a reforma pensiilor

Cum lasă Guvernul salariaţii fără banii de pensii

Investitorii străini cer deblocarea pensiilor private