Şoferul român este stresat, irascibil şi obscen

Cum ne văd străinii

Străinii care ne vizitează ţara sau locuiesc aici sunt îngroziţi de felul în care şofează românii şi de mania lor pentru viteza excesivă şi manevrele periculoase.

Gilles Saussier, fotoreporter francez care vine aproape anual în România, a ajuns la concluzia că liniile de pe carosabil nu au nicio noimă pentru români.

„Oamenii dublează viteza în viraje, când drumul urcă, şi, în general, când nu au vizibilitate, deci exact în momente în care ar trebui să încetinească. Pe lângă inconştienţă este şi ceva amuzant: când dau de gropi rulează foarte încet, pentru a-şi proteja maşina, însă când şofează cu viteză nu se gândesc că îşi riscă viaţa”.
 
Manuel Sapet, fost intern la Centrul Cultural Francez din Timişoara, are impresia că asistă la un adevărat flamenco rutier. „E un soi de eroism cu care şoferii români ştiu să evite gropile, iar după aceea să se avânte cu mult peste viteza permisă”.

Nici pentru italianul Carlo Marchegiano, care e pasionat de raliuri şi a traversat continente pe traseul celebru Paris-Dakkar, şofatul în România nu este o plăcere. Stabilit la Timişoara, el e reclamă faptul că românii au maşini prea puternice pentru ceea ce sunt capabili să conducă.
 
„De multe ori, se găsesc în situaţii în care nu ştiu cum să reacţioneze şi nu pot evita accidente. Nu cred că şoferii români sunt mai răi decât cei din alte ţări, doar că nu au experienţă în a conduce maşinile puternice cu care se etalează”.

La noi, ca la nimeni

„Pentru tine, Nesimţitule autentic, regula de bază e absenţa oricărei reguli. Nimeni şi nimic nu te poate supune. Participarea ta la trafic trebuie să fie o sărbătoare a nesimţirii, un ritual greu de fixat în tipare şi niciodată predictibil”, scrie Radu Paraschivescu în monografia sa despre nesimţirea autohtonă.

În trafic, când te întâlneşti cu aceste comportamente, te minunezi, te enervezi şi îţi spui „la noi, ca la nimeni”. De altfel, e greu să mai găseşti prin alte ţări mentalităţi şi manifestări asemănătoare: şerveţelele zboară pe geam, maneaua se ascultă la maximum, claxonul se foloseşte pentru agăţat, iar coloana de maşini e făcută pentru a fi depăşită.
 
Prioritate de şmecher

Este adevărat că „nesimţirea în trafic” nu trebuie generalizată şi că există o specie aparte care sfidează regulile rutiere şi pe cele ale bunului-simţ.
 
Sunt cei convinşi că doar fraierii conduc ca la carte, că prioritatea de şmecher este la fel de importantă ca şi cea de dreapta şi că atunci când pun mâna pe volan trebuie să-şi demonstreze supremaţia faţă de muritorii de rând. Când îi calci pe coadă, dacă nu ai nervii tari, aproape că-ţi doreşti să nu fi ieşit din casă.

Infrastructura e de vină
 
Oricât de mult bun-simţ ai avea şi indiferent de educaţia aleasă pe care ai primit-o, nu poţi lupta cu drumurile proaste, cu traficul infernal şi nici cu aroganţa celor amintiţi. Teodor Bosman, şeful Serviciului Examinări din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI), care a lucrat ca poliţist rutier timp de 19 ani, spune că infrastructura este principala sursă a stresului şi a agresivităţii în trafic.

„În străinătate, şoferul este sprijinit, monitorizat şi, dacă greşeşte, sancţionat. La noi, acest sprijin, care înseamnă de fapt drumuri bune, lipseşte. Şi pentru şoferul român, ca pentru cel străin, timpul înseamnă bani. Dacă drumul nu-l ajută să ajungă la timp, el încearcă să recupereze încălcând legea”, explică Teodor Bosman.

Un proces aproape normal

Procesul de civilizare începe, aşadar, cu drumuri bune. „Toate ţările evoluate s-au aflat în situaţia noastră. În urmă cu 20 de ani, şi în alte state se luau şoferii la bătaie pe stradă. Dar s-au schimbat odată ce li s-a oferit o infrastructură bună, dublată de servicii de supraveghere care nu le permiteau abateri şi de pedepse aspre la încălcarea legii”, explică reprezentantul MAI. (A contribuit Georgeta Petrovici)  

NEŞTIUTORI

Un păhărel de drum bun

Sictiriţi, stresaţi şi irascibili din cauza traficului şi a drumurilor, supraestimându-şi calităţile de şofer şi experienţa la volan, românii mai au o meteahnă: nu prea cunosc legea.

• Un studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii arată că mulţi şoferi urcă la volan după ce consumă alcool, convinşi fiind că legislaţia le permite să bea cel puţin o bere sau un pahar de vin.
  
  
• Mai mult de 80% din participanţii la studiu cred că le este permis consumul minim de alcool.

„Poţi să conduci puţin băut când ai de făcut un drum scurt şi te afli într-o situaţie de urgenţă”, a fost unul din răspunsurile lor.

• La fel de surprinzător a fost faptul că jumătate dintre participanţii la cercetare sunt de părere că, în aglomeraţie, legile nu trebuie neapărat respectate. Convingerea lor este că manevrele care ajută la menţinerea unui trafic fluent sunt mai importante decât prevederile legale.