Oprescu: „La 71-72 de ani, o să mă aduleze ăştia“

I.L.: Are acelaÅŸi discurs, antisistem...
Eu nu am ce voturi să iau de la Guşă. Nu mă interesează. Guşă a venit cu tema. ÅžtiÅ£i proverbul englezesc: dacă vrei să ajungi tu primul, bate-te cu primul. Åži atunci ce sens avea să mă duc să mă bălăcăresc cu Guşă? I-am spus ÅŸi lui Guşă: nu umbla cu chestia asta, că Å£i-o dau odată, îÅ£i dau un cap în gură ÅŸi am terminat acolo cu toate astea. Sigur, moral, nu... Ca să vorbim aÅŸa, între prieteni, între băieÅ£i adevăraÅ£i. El a preluat tema cu Bobic, care n-avea nicio legătură cu zilele astea. Din contră, aÅŸ vrea să spun că Bobic a fost unul dintre oamenii care, în 2000, m-au ajutat - nu numai financiar, ba chiar avea ÅŸi idei, bune, rele - ÅŸtia mecanismul de campanie. Acum mi-a spus: bă, Sorine, eu în locul tău nu m-aÅŸ duce. De ce să nu mă duc, bă? De ce îmi hotărăşti tu mie viaÅ£a? A fost o discuÅ£ie un pic mai încinsă.

Mircea Marian: Dar în formatul pe care l-aÅ£i văzut la emisiunea „Ringul“ v-aÅ£i duce?
La vârsta mea, eu, în promiscuităţ i de genul ăsta, nu intru.

M.M.: Cine vă sponsorizează campania?
Sunt prieteni medii, de dezvoltare medie ÅŸi vreau să explic că primii bani pe care i-am primit au fost de la un cetăţean pe care, atunci când l-am văzut la faţă, am avut o strângere de inimă.

M.M.: CâÅ£i bani v-a costat până acum?
Până acuma, spun sincer, cu mâna pe suflet, m-a costat vreo 220.000 de euro. Am corturi electorale în 12 locuri, mai multe nu s-au putut, sunt cumpărate de ÅŸapte luni. Bine că-i aÅŸa. Bine că n-am avut la dispoziÅ£ie bani. Cred că făceam o mare greÅŸeală. Am auzit lumea vorbind ÅŸi eram în spatele lor: mă, ăştia au înnebunit. Am auzit la metrou. Sunt portiÅ£ele alea: Blaga, Blaga, Blaga, Blaga. Ai senzaÅ£ia că treci prin Blaga. Eu am trecut de vreo două ori, ca să am senzaÅ£ia că trec prin Blaga. Devine obsedant. De unde are bani?

M.M.: Dacă vă iese mandatul de primar, v-ar tenta să candidaţ i la preşedinţie?
Sub nicio formă, pe cuvântul meu. Dacă mă ajută Dumnezeu ÅŸi cetăţenii acestui oraÅŸ să ajung primar, îÅ£i dau cuvântul meu că nu plec trei mandate.

M.M.: CâÅ£i ani aveÅ£i?
57 ÅŸi cu 12, sunt convins că la 71-72 de ani o să mă aduleze ăştia. Iar dacă nu mă adulează, o să o aduleze pe nepoată-mea. O să fac aÅŸa încât să o cunoască lumea ÅŸi să zică: mă, asta e din familia nebunului ăla de Oprescu. Bine a făcut ăsta...

I.L.: AÅ£i spus: „Dacă n-am să pot să fac ce mi-am propus ÅŸi bucureÅŸtenii vor dori să plec, am să plec“. Cum ar trebui să facă bucureÅŸtenii ca să vă dea de înÅ£eles că vor să plecaÅ£i?
M-am gândit ÅŸi eu: pun o bilă mare de plastic transparentă în faţă la primărie, în CiÅŸmigiu. Ca să nu stea pe trotuar, să-i excite pe ăştia ÅŸi când este unul certat cu nevasta să se ducă la bolul ăsta mare. Åži acolo există o bilă neagră ÅŸi o bilă albă. Dacă vine ÅŸi ia bila, dă ÅŸi buletinul ÅŸi numele, că altfel se duc într-o seară a lui Vanghelie ÅŸi pun toate bilele negre. Pun acolo un 1,5 milioane de bile, câÅ£i au votat. Åži când voi constata că bilele alea au trecut mai mult, o să spun: fraÅ£ilor, am fost un prost, n-am putut să fac pentru voi. Nam altă modalitate.

I.L.: Dar ştiţi foarte bine că oamenii nu se vor duce să pună bile!
Nu-i adevărat. Singurul lucru la care stau să mă gândesc este chestia cu buletinele. Se sperie.

M.M.: Dacă sondajele sunt reale, o să aveţi o majoritate PSD-PNL. O să lucraţi cu ea?
Da, dacă asta va fi majoritatea.

M.M.: Îi ÅŸtiÅ£i pe cei care candidează din partea PSD la consiliul general?
Da. Cu ÅŸmecheriile lor, cu lucrurile lor bune ÅŸi rele.

M.M.: Dar autostrada când o veÅ£i finaliza?
La fel au zis ÅŸi ăia când a apărut Golden Gate, la San Francisco, în proiect. Vreau să spun că proiectul a durat cinci luni nu din cauza legislaÅ£iei americane, ci din cauză că toată lumea a spus: ăsta-i nebun!

I.L.: Ştiţi foarte bine că pentru a construi un simplu pasaj durează doi ani. Şi unde o să puneţi pilonii?
Întreb ÅŸi eu respectuos: de ce? Din cauza legislaÅ£iei? Autostrada ar putea să plece de la cocoaÅŸele, ridicăturile alea de la Otopeni ÅŸi să se ducă pe direcÅ£ia Giurgiu. Pe DâmboviÅ£a e vorba de altceva, de o linie ferată, un monorail care merge pe traseul DâmboviÅ£ei. Asta era metroul pe care, glumeam, spuneam că dacă nu vreÅ£i să-mi daÅ£i metroul mă apuc să sap eu unul ÅŸi îi spun Sorin Oprescu. După aia unii au făcut comparaÅ£ ia cu Hitler ÅŸi cu Stalin. Exagerat!

ILIESCU ÅžI PARTIDUL

„Am îngrijit minerii molestaÅ£i la Spitalul Universitar“

I.L.: În 2000, Ion Iliescu a spus: „Nu contează cine câÅŸtigă, amândoi sunt social-democraÅ£i“. Nu credeÅ£i că acum se întâmplă acelaÅŸi lucru între dumneavoastră ÅŸi Cristian Diaconescu?
N-are niciun fel de legătură. Atunci era o chestiune care era în spatele uÅŸilor închise, de care habar n-am avut ÅŸi de care am aflat în 2003-2004. Dovezi? Orice trădare lasă o urmă, aÅŸa, urât mirositoare. Dar atunci am avut senzaÅ£ ia că este clar vot negativ împotriva mea.

I.L.: Åži acum, cu candidatul oficial Cristian Diaconescu?
N-are nicio legătură.

I.L.: O comparaţie se poate face.
O comparaÅ£ie forÅ£ată, la fel cum este comparaÅ£ia cu Vanghelie, în 2004.

I.L.: CredeÅ£i că, în 1990, Ion Iliescu trebuia să cheme minerii în BucureÅŸti?
Habar nu am. Am îngrijit minerii molestaÅ£i la Spitalul Universitar ÅŸi pe cuvântul meu că nu-mi amintesc niciun fel de lucru... Eram atât de pasiv din punct de vedere politic.

I.L.: Dar acum, privind retrospectiv... V-aţi maturizat...
Pe Iliescu nu poÅ£i să-l discuÅ£i pornind numai de la reperul ăsta... Eu spun însă foarte clar ÅŸi foarte deschis. Pe Iliescu îl apreciez ÅŸi l-am apreciat întotdeauna pentru un singur lucru, pentru că a Å£inut echilibrul social.

I.L.: Dacă Miron Cozma va dori să vină în BucureÅŸti, după ce îi expiră interdicÅ£ia, cum veÅ£i reacÅ£iona?
PoÅ£i să faci discriminare după ce îi expiră interdicÅ£ia? Este un cetăţean ca oricare altul ÅŸi eu nu cred că Miron Cozma mai are potenÅ£ialul social politic coagulant.

M.M.: Åžtiu că aÅ£i spus deja că nu vă veÅ£i întoarce în PSD. Dar dacă Ion Iliescu revine la conducere ÅŸi vă face o ofertă?
Nu. Eu sunt absolut convins că, după terminarea alegerilor, ferice sau neferice, probabil acolo vor exista o serie întreagă de convulsii. Domnul preÅŸedinte îÅŸi are modalitatea lui de a crede, subliniez de a crede, că poate să le rezolve. Nu poate să reconcilieze ireconciliabilul. Cred eu!

M.M.: Cum adică?
Acolo sunt câÅ£iva oameni care au confiscat ceea ce înseamnă partidul. Nu este interesul propriu. Pentru joaca proprie. Ei hotărăsc, Geoană, Vanghelie, Hrebenciuc, Mitrea. Åži cum vor ei, aÅŸa s-au întâmplat lucrurile. Că nu s-au întâmplat întotdeauna aÅŸa cum au gândit ei ÅŸi cum au manÅ£ocărit ei - nu găsesc un cuvânt mai apropiat. Nu mai este nici măcar negociere.

I.L.: AÅ£i spus că veÅ£i face o miÅŸcare socială după ce veÅ£i câÅŸtiga primăria. Vă menÅ£ineÅ£i această intenÅ£ie?
Da.

I.L.: Ştiţi că şi Ion Iliescu intenţiona, după congresul PSD, să-şi facă un pol social-democrat. Va dori să se alăture mişcării dumneavoastră?
Domnul Iliescu a procedat cum a procedat poporul ales de Dumnezeu: când a zis că ia, a luat. Când a zis că dă, a zis.

M.M.: Vă înscrieÅ£i ca partid?
Nu.

I.L.: Care este relaÅ£ia cu Adrian Năstase? V-aÅ£i opus cererii organizaÅ£ iei de la BucureÅŸti de a se autosuspenda din partid în timpul scandalului „MătuÅŸa Tamara“.
AceeaÅŸi relaÅ£ie pe care o am de 30 de ani, chiar mai mult de 30 de ani. El este mai mare ca mine cu un an. Suntem colegi de cartier. Ei au stat pe Sabinelor la 101, eu am stat la 91. Deci îl ÅŸtiu de mic.

M.M.: Toată conducerea partidului ăsta provine din acelaşi cartier şi de la acelaşi liceu...
Păi, ce să fac, dom’le?


SIMPATII. La vot cu Ion Iliescu, cel pe care îl apreciază că a Å£inut echilibrul

DESPRE SECURIÅžTI ÅžI „GIGEI“

„Tata era la gardă la Groza. Superbăiat în Å£ara băieÅ£ilor“

I.L.: În 2006, l-aÅ£i acuzat pe Traian Băsescu pentru faptul că a deschis dosarele Securităţii.
Nu mai ÅŸtiu în ce context am făcut-o.

I.L.: Presa relatează că familia dumneavoastră a avut relaÅ£ii strânse cu Securitatea.
Hai să o luăm pe rând. Tata a fost ofiÅ£er de informaÅ£ii. Mama a lucrat în Ministerul de Externe din 1959. A fost magistrat ÅŸi după aceea a intrat la DirecÅ£ia Tratate. Tata a venit în munca de informaÅ£ii din Ministerul de Interne, fiind director la organizare- mobilizare. La nivelul lui ’67... Îmi aduc aminte cum, copil fiind, m-a supărat rău de tot fata lui Gheorghiu-Dej, LicuÅ£a. Eu mă duceam la Ghiţă acasă, în cartier acolo...

M.M.: Ghiţă era nepotul lui Gheorghiu-Dej? Unde stăteaţi?
Noi stăteam pe Ilie Pintilie.

I.L.: Lica stătea pe Aleea Alexandru.
Da. La Plenara PCR 1968, cu CeauÅŸescu condamnând cu mânie revoluÅ£ionară, emulaÅ£ia aceea de a pedepsi trecutul. Åži zice Lica: mă, nu Å£i-e frică să vii pe la noi? Te lasă tac’tu? Åži m-am dus acasă capsat. Băi, tu ai vreo treabă cu ăştia? Nu-Å£i fă nicio problemă, că eram un amărât de locotenent pe vremea aia, eram la gardă la Groza ÅŸi n-aveam nicio treabă cu ăştia, cu Drăghici. Tata a trecut la munca de informaÅ£ii, a plecat în străinătate. Tata a fost superbăiat în Å£ara băieÅ£ilor. În curte la mine, pe Pintilie, erau două blocuri făcute în 1951, primele blocuri. Era cartier de periferie, de case. Åži stă- team în bloc cu familia Geoană, în blocul celălalt tovarăşul Iulian Vlad, colegii lui tata. Åži tata a avut următorul discurs: băi, din tot ce-ai văzut tu în curtea asta - plecaseră vreo câÅ£iva afară - s-a ales praful de toate familiile. Or, copiii s-au tâmpit că erau singuri acasă - aveau bani. Jumătate din salariu venea acasă, venea „gigelul“ ÅŸi aducea banii ÅŸi mă întreba dacă am nevoie de ceva ÅŸi după aia „la revedere“. Unu a auzit că fii-su nici nu s-a căsătorit ÅŸi are doi copii din flori, unu s-a apucat de băutură, altul a ajuns pe la vamă ÅŸi a umblat în geanta unei turiste străine...

M.M.: Deraiau..
Deraiau, ăsta-i cuvântul. Păi, zice tata: eu Å£in ÅŸi la tine, ÅŸi la frate’tu. Tu îl creÅŸti pe ăsta ÅŸi ai grijă de el? Eu mâine mă duc la Doicaru ÅŸi îi spun că starea sănătăţii nu-mi permite, am ce face. Du-te, tată. Åži m-am transformat într-un tată pentru fratele meu. Nimeni nu ÅŸtie că, de comun acord cu mama, am stabilit că nu mai vine nimeni să ne îngrijească. Nimeni nu ÅŸtie că eu făceam curat prin casă, spălam rufele. MaÅŸina de spălat a venit mai încolo, trimisă de mama ÅŸi de tata.

M.M.: Dar fuga lui Pacepa nu l-a afectat?
Ba da. Era în 1978 ÅŸi a venit un „gigel“ la mine, eu eram la o reuniune ÅŸtiinÅ£ifică la Viena. M-a scos afară din sală ÅŸi mi-a spus: să-Å£i spun o chestie, Sorin, l-au răpit pe Pacepa. Asta era la ora 11.00. Åži eu m-am gândit imediat la tata. Dom’le, eu cred că asta nu-i de bun augur pentru viitor. Zice: în mod sigur nu. Åži, la ora 13.00, s-a terminat ÅŸedinÅ£a NATO de la Bruxelles ÅŸi a ieÅŸit Alexander Haig. Cum comentaÅ£i răpirea generalului Pacepa? „OfiÅ£erul s-a întors în centrală.“ Bref, la două săptămâni - tata avea acoperire diplomatică, în ziua aia au plecat vreo trei sau patru care lucrau la reprezentanÅ£a economică, i-a băgat pe ăia în amorÅ£ire ÅŸi au pregătit conservele - direcÅ£ia BucureÅŸti, acasă. Băiat deÅŸtept, avea 52 de ani, general, a zis: dom’le, cât am salariul acum - 6.800, cât avea un director general. Bun, la pensie dacă ies, cât am? 10.000. Probabil ÅŸi prima că ieÅŸi la pensie ÅŸi îi laÅŸi în pace. Asta a făcut, i-a lăsat în pace.

DECONSPIRARE

„Copiii de ofiÅ£eri n-aveau dosar“

I.L.: Care-i poziţia dumneavoastră faţă de deschiderea dosarelor Securităţii?
Am cea mai mare liniÅŸte posibilă ÅŸi imposibilă ÅŸi am să explic de ce. Nu am dosar. Să-Å£i spun de ce. Copiii de ofiÅ£eri de securitate, în special de informaÅ£ ii sau de contrainformaÅ£ ii, nici unul, printr-o lege a lor interioară, nu erau „ciupiÅ£ i“, nici măcar întrebaÅ£i. Unul mă acuza prin anul doi de facultate. A fost un moment nasol ÅŸi pentru mine, că nu ÅŸtiam ce se întâmplă. Tata era acasă. Întotdeauna era greu, că el era cu nume schimbat, nu figura la adresa respectivă. Intră pe uşă ÅŸi zice: ia îmbracă-te ÅŸi haide să ne plimbăm puÅ£in. Mă, ai ÅŸi tu 18-19 ani, Å£i-am zis întotdeauna: ciocu’ mic, vezi-Å£i de treabă ÅŸi nu te băga în prostii. Da’ ce-am făcut? M-a chemat ministru’ la el ÅŸi mi-a spus: băi, Oprescule, ia mai spune-i tu lu’ fii’tu ăla... Mă certasem cu unu ÅŸi, ca să-mi bat joc de el, i-am pus coadă de hârtie la histologie. Se ducea să facă pipi, trăgea coada aia. Ä‚sta era ciocănitor ÅŸi a zis că-l deconspir în faÅ£a studenÅ£ilor străini.

CE SPUNE DESPRE…





DE LA SPITAL LA SENAT

„În dreptul meu este votul meu. Doar nu crezi că se apleacă peste bancă domnul Iliescu“

I.L.: Statisticile oficiale ale Spitalului Universitar arată că aÅ£i efectuat, în ultimii ani, doar 14 operaÅ£ii. Nici una în 2007, ÅŸase în 2006, opt în 2005. Institutul de Politici Publice a constatat că, în anul legislativ 2006-2007, sunteÅ£i pe locul doi în topul chiulangiilor, cu o prezenţă de doar 5% la lucrările Senatului.
Aici rămâne de discutat. Am constatat că, aÅŸa cum este normal, unele legi - n-am înÅ£eles de ce nu toate, cred că alea care sunt organice ÅŸi au nevoie de două treimi - poartă în spate listele cu votul fiecăruia. Toate legile organice de acolo, în dreptul meu este votul meu, nu poate să-l dea nimeni altcineva. Doar nu poÅ£i să crezi că se apleacă peste bancă domnul Iliescu, pe care l-am avut coleg de bancă. În legătură cu spitalul, este întrebarea la care eu nu am putut să răspund până în cei 57 de ani pe care-i împlinesc. Dacă faci ceva, de ce faci, dacă nu faci, de ce nu faci? Din anul 2000, în calitate de director al Spitalului Universitar, mi-am delegat func- Å£ia de ÅŸef de secÅ£ie, pentru că am considerat că, dacă sunt director, mă ocup de partea de directorat. Deci nu am obligaÅ£ia intervenÅ£iilor chirurgicale. Am însă obligaÅ£ia să mă duc să-i depanez pe băieÅ£ii care mai încurcă câteodată, slavă Domnului, destul de rar. Deci, a apărut în 2004 tovarăşul Nicolă escu care răcnea de cumulul de funcÅ£ii - niciodată nu am avut cumul de funcÅ£ii în spital...

I.L.: Cum v-aţi descurcat cu toate spitalele?
Doamnă, în echipă.

I.L.: AÅ£i afirmat despre fondatorul SMURD că se crede ayatolahul medicinei româneÅŸti.
I-am spus aÅŸa: dumneata înÅ£elegi mai greu modul de a acorda asistenţă de urgenţă în Uniunea Europeană.

I.L.: Dar Raed Arafat a ajuns şeful medicinei de urgenţă. Regretaţi afirmaţiile făcute?
Nu regret nimic. Rămân la aceeaÅŸi părere. Anii ’95, ’96, ’97, eu, personal, am făcut patru drumuri la Târgu-MureÅŸ să dezmor- Å£esc relaÅ£ia cu autorităţile locale pentru că se puseseră pe capul lui Arafat.

I.L.: Cum răspundeÅ£i premierului Tăriceanu care a spus că nici Dumnezeu nu poate fi profesor universitar, senator, decan, rector ÅŸi director de spital în acelaÅŸi timp? Vă consideraÅ£i Dumnezeu?
Nu. Dumnezeu s-a considerat Nicolăescu ÅŸi a spus că ar vrea să fie Dumnezeu, ceea ce i-am ÅŸi urat: să se înalÅ£e cât mai sus la cer. Domnu’ Tăriceanu are în spate o lipsă foarte mare, de-a lungul timpului, el nu a condus colective nici măcar de cinci oameni ÅŸi atunci i se pare până peste poate. Eu ÅŸtiam ce să cer de la subordonaÅ£i. SubordonaÅ£ii de cele mai multe ori îmi erau prieteni.

TESTUL DE SINCERITATE

„Pe Vîntu l-am cunoscut prin ’78. Acum trei ani, am mers să îl prezint pe Vanghelie, să-l sprijine“

I.L.: Cu Vîntu aÅ£i vorbit în campania asta?
Cu Vîntu am vorbit acum vreo trei ani. Am mers să îl prezint pe Vanghelie, să-l sprijine, când va veni vorba, fiindcă îÅŸi doreÅŸte foarte mult să ajungă primar general. Åži Vîntu i-a promis că-l ajută ÅŸi cred că cuVîntul magic a fost: domnu’ Vîntu, să ne înÅ£elegem, eu nu am nevoie de bani de la dumneavoastră. Am nevoie de sprijinul dumneavoastră în media. OK.

I.L.: Dar vă sprijină?
Invers. Cred că acolo a fost o nemulÅ£umire a lui, am auzit-o ca bârfă. Iar cu Vîntu prietenie, a anilor îndepărtaÅ£i, ’78-’89. Da, din punctul lui de vedere, ÅŸi din punctul meu de vedere.

M.M.: L-aÅ£i cunoscut pe Vîntu atunci? El e din Roman.
La Spitalul Brâncovenesc, unde eu eram tânăr intern. El era la ortopedie. Duminica îl invitam, când eram de gardă, să mănânce cu mine.

I.L.: În 2006, Geoană vă acuza, înainte de Congres, că folosiÅ£ i strategia disperării. Ce strategie folosiÅ£i acum?
O strategie normală, de om căruia i s-a umplut paharul, independent până la sfârÅŸit.

I.L.: Vreţi să semănaţi cu Băsescu...
Nu sunteÅ£i prima care îmi spuneÅ£i treaba asta ÅŸi l-am simÅ£it în 2000, când domnul preÅŸedinte nu-ÅŸi modificase ultimele reminiscenÅ£e de fairplay. El nu ÅŸtia că pe mine mă supăraseră ai mei. N-am să spun cine. De ce? Pentru că făceau comerÅ£ cu mine. De ce? „Cred că în turul doi ar fi foarte important să faci rost de dosarul lui Băsescu de la ConstanÅ£ a.“ Un tip, aÅŸa, supermaliÅ£ ios, îmi spune: eu aÅŸ putea face rost de dosarul lui, dar te costă, atenÅ£ie, 130.000 de dolari. Am băgat mâna în servietă ÅŸi am spus: care dosar, ăsta? El: ăsta e, hă, hă, hă. Åžtia ÅŸi Băsescu. Nu l-am folosit niciodată.