STUDIU INEDIT. De ce avorturile sunt mai sigure decât nașterile

Dacă ne luăm după peisajul politic, apoi nu numai că avorturile sunt mai sigure, dar, uneori, chiar mai utile decât naşterile.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Tiganii ar treebui avortati! Cu totii!

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Pentru ca e mai usor sa faci un lucru rau decat un lucru bun!

• Votează
• Răspunde
• Raportează

E mai usor sa smulgi o planta decat sa pui un rasad.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

ce studiu interesant. autoarea sigur e un avorton.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Nu tre sa scri romane vor simti pe pielea lor Romanii mai incolo cand populatia dinRomania va scadea al naibi de rau si vor fi o gramada de batrani iar astia mai tineri o sa munceasca pt pensile batranilor dar ce sa faci mass media indobitoceste lumea nu vezi la TV decat parasute care zic ca este la moda doar un copil nu cumva sa se faca urata sa nu se mai uite si alti barbati la ea dar ce sa facem vom suporta al dracului de rau consecintele mai incolo oricum deja se vede

• Votează
• Răspunde
• Raportează

PERICOL DE TIMPIRE !!!
toti taranoii care nu pot sa citeasca mai mult de trei injuraturi dispuse intr-o propozitie de patru cuvinte fara sa timpeasca,sa nu citeasca postarile mai lungi decit inteligenta lor de involuati din babuini!

PERICOL DE MAXIMAAAAA TIMPIREEEEEE !!!

• Votează
• Răspunde
• Raportează

mai astia cu pasaje bisericesti,am inteles sunteti anti -avorturi,ca mine,dar totusi exagerati cu kilometrii de randuri; imi taiati toata pofta de a citi alte comentarii cand vad cat de lunga ati facut pagina. Buy!

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Sfinţii Ioachim şi Ana sunt perechea cea mai nepătimaşă

- Părinte, vorbiţi-ne despre Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului. Cindva ati ?nceput să ne spuneţi ceva despre ei.

- De mic copil aveam mare evlavie la Sfinţii Ioachim şi Ana. Chiar am spus cuiva, că atunci cind mă vor face călugăr, aş vrea să-mi pună numele de Ioachim. Cit de mult le datorăm! Sfinţii Ioachim şi Ana sunt perechea cea mai nepătimaşă care a existat vreodată. Nu au avut deloc cugetare trupească.

Dumnezeu aşa l-a plăsmuit pe om şi astfel, fără patimă, ar fi vrut să se nască oamenii. Dar după cădere a intrat patima in relaţia dintre bărbat şi femeie. De indată ce s-a aflat o pereche nepătimaşă, aşa cum l-a plăsmuit Dumnezeu pe om şi aşa cum voia să se nască oamenii, s-a născut Maica Domnului, această făptură neprihănită, din care mai apoi S-a intrupat Hristos. Gindul imi spune că Hristos ar fi venit mai devreme pe păm?nt dacă ar fi existat o pereche neprihănită, aşa cum au fost Sfinţii Ioachim şi Ana.

Romano-catolicii au ajuns la inşelare şi cred, chipurile din evlavie, că Maica Domnului s-a născut fără să aibă păcatul strămoşesc. Dar Maica Domnului nu s-a născut fără păcatul strămoşesc, ci aşa cum a vrut Dumnezeu să se nască oamenii după creaţie. Ea a fost preacurată, pentru că zămislirea ei s-a făcut fără plăcere trupească. Sfinţii Ioachim şi Ana, după rugăciunea fierbinte făcută către Dumnezeu pentru a le dărui un copil, s-au impreunat nu din poftă trupească, ci din ascultare faţă de Dumnezeu. Iar taina aceasta mi s-a descoperit la Sinai.

Infrinarea in viaţa de căsătorie

Dumnezeu "pe toate le-a făcut bune foarte". Bărbatul simte o atracţie firească spre femeie şi femeia spre bărbat. Dacă nu ar fi existat această atracţie, niciodată nimeni nu s-ar fi incumetat să facă familie, ci s-ar fi gindit la greutăţile pe care le-ar fi intimpinat mai tirziu cu creşterea copiilor, etc, şi nu ar fi hotărit să pornească pe această cale.
După căderea celor intii zidiţi, cugetarea trupească ar fi putut fi la unii oameni de cinci la sută, la alţii zece, treizeci, etc. insă astăzi unde se mai află oameni care să aibă numai cinci la sută cugetare trupească, adică să aibă o cugetare curată. Cu toate acestea, tuturor oamenilor li s-a dat de la Dumnezeu posibilitatea să ajungă la nepătimire, dacă se nevoiesc cu mărime de suflet.

Cei căsătoriţi, fiindcă duc o viaţă conjugală, nu sunt indreptăţiţi să uite că omul nu este numai trup, ci este şi duh, şi să trăiască astfel fără friu 4. Ci trebuie să se nevoiască pentru a-şi supune trupul duhului. Iar dacă vor incerca să trăiască duhovniceşte, sub povăţuirea duhovnicului lor, vor incepe să guste incet-incet bucurii şi mai inalte, duhovniceşti, şi nu le vor mai căuta pe cele trupeşti.
Soţii au datoria să se nevoiască pentru a se infrina, ca să nu transmită patima trupească şi copiilor lor.

Un copil ai cărui părinţi au multă cugetare trupească are de mic astfel de inclinaţii, pentru că ia cugetare trupească de la ei. La inceput ea este slabă, ca şi toate celelalte patimi ce se moştenesc - ca urzica care, atunci cind o plantezi, o poţi lua in mină, dar cind se măreşte inţeapă - dar se poate vindeca de către un duhovnic bun care are discernămint. Iar dacă nu o taie la o virstă mică, va trebui să se nevoiască mult să o taie atunci cind ea va creşte.
Intervenţia raţiunii omeneşti in voia lui Dumnezeu, cu privire la naşterea de prunci

De multe ori, destule perechi de soţi imi destăinu-iesc neliniştea lor cu privire la naşterea de prunci şi imi cer părerea. Unele perechi se gindesc să facă doi-trei copii, iar altele doresc să dobindească mai mulţi. insă ceea ce ii va ajuta cel mai mult este să lase lui Dumnezeu acest subiect al naşterii de prunci. Să-şi incredinţeze viaţa lor Proniei dumnezeieşti şi să nu-şi facă programele lor. Trebuie să creadă că Dumnezeu, Care se ingrijeşte de păsările cerului, cu atit mai mult se va ingriji de proprii lor copii. Era un marinar care s-a căsătorit la virsta de douăzeci şi opt de ani. Sărac şi el, săracă şi fata pe care a luat-o, au inchiriat un subsol in care să locuiască. Tinăra a găsit ceva de lucru şi trăiau foarte cumpătat. inchipuiţi-vă, drept masă aveau o ladă de fructe, pe care le-au cumpărat o singură dată.

După aceea au dobindit şi copii şi făceau mari economii ca să-i crească. Şi cu toate acestea, incet-incet s-au căpătuit.
Unii incearcă mai intii să le aranjeze pe toate celelalte şi după aceea se gindesc la copii. Nu-L pun la socoteală deloc pe Dumnezeu. Alţii spun: "Astăzi viaţa este grea. Ajunge un copil, cu toate că şi pe acesta il creşti cu destulă greutate", şi nu mai fac alţi copii. Aceştia nu-şi dau seama cit de mult păcătuiesc cu această concepţie a lor, pentru că nu-şi pun nădejdea in Dumnezeu. Dumnezeu este milostiv şi de indată ce va vedea că nu mai pot face faţă, nu le va mai dărui alţi copii.

Mulţi se căsătoresc, dar nu se gindesc că scopul căsătoriei este să facă copii şi să-i educe creştineşte. Nu vor copii mulţi, ca să nu aibă necazuri, dar au in apartamentele lor ciini, pisici... Mi-au spus unii că acum in America, unii oameni ţin in casele lor in loc de ciini, un fel de purceluşi, care sunt foarte scumpi şi nu cresc repede. Au fost făcuţi in aşa fel, incit să-i poată ţine in apartamentele lor. Nu vor să aibă copii, pentru că le vine greu să-i spele, etc, dar să spele porci nu.

Ciinele cel puţin este şi paznic. Dar ca să ţii porci in casă... infricoşător! in Australia am văzut 6 azile pentru ciini, pisici..., chiar şi cimitir pentru animale. Oamenii, aşa cum progresează, vor creşte şoareci şi vor face conserve din ei pentru a hrăni pisicile, şi vor creşte iepuri pentru a hrăni ciinii, in timp ce atiţia oameni mor de foame. Şi ca să vezi, dacă omoară cineva un ciine, se poate să plătească mai mult decit dacă ar omori un om. Depinde, fireşte, şi al cui este ciinele... Unde am ajunsi! in vremea noastră omul valorează mai puţin decit un ciine.

Şi mă mir cum de unii duhovnici pot spune anumite ciudăţenii. Odată nişte inchinători care au venit la Colibă m-au intrebat: "Părinte, Sfintul Ioan Gură de Aur scrie undeva ca soţii să nu facă copii?". "Ce sunt acestea pe care le spuneţi? De unde le-aţi auzit?", ii intreb. "Părintele cutare ne-a spus. Mă duc atunci la acel părinte şi-l intreb: "Ai spus aşa cevai". "Da", imi răspunde acela. "Dar unde ai găsit scris asta?" il ?ntreb din nou. "Sfintul Ioan Gură de Aur spune aceasta in cuvintul său Despre Feciorie?, imi răspunde. "Ascultă, ii spun, eu nu l-am citit pe Sfintul Ioan Gură de Aur, dar nu se poate ca el să fi spus aşa ceva, altceva o fi spunind acolo.

Adu-mi cartea să văd ce scrie". Acela imi aduce cartea şi-mi arată locul. il citesc şi văd că Sfintul scrie acestea: "Acum s-au inmulţit oamenii şi vi se dă posibilitatea să trăiţi şi in feciorie. Nu mai este ca in vechime cind trebuiau să lase urmaşi", şi nu zice "să nu naşteţi copii". insă acela continua să insiste. Este cu putinţă ca fiind cleric şi teolog, să spună astfel de lucruri? Pe lingă faptul că vrea să arate că il citeşte pe Sfintul Ioan Gură de Aur, că scrie şi lucrări teologice, mai vrea să fie considerat şi un duhovnic bun. Ştiţi ce vătămare pricinuiesc astfel de interpretări greşite oamenilor care vor să-şi odihnească gindul?

Pentru mulţi care trăiesc lumeşte, astăzi familia nu mai are sens. De aceea tinerii fie nu se căsătoresc, fie se căsătoresc dar nu fac copii, fie işi omoară copiii prin avorturi, şi astfel ei singuri işi stirpesc neamul lor. Adică ei singuri se distrug, nu ii distruge Dumnezeu. in timp ce oamenii credincioşi, care ţin poruncile lui Dumnezeu, primesc harul dumnezeiesc, pentru că Dumnezeu este obligat oarecum să-i ajute in aceşti ani grei prin care trecem. Şi vedem creştini familişti, aducind la viaţă pe toţi copiii dăruiţi de Dumnezeu, şi crescindu-i in frica Lui. Iar toţi aceşti copii sunt echilibraţi, bucuroşi, şi sporesc in toate, avind asupra lor binecuvintarea lui Dumnezeu. Şi de la neliniştea pentru apropierea sfirşitului lumii, vedem astăzi cum, cu harul lui Dumnezeu, propăşeşte o generaţie bună. Diavolul distruge, dar şi Bunul Dumnezeu lucrează şi nu va lăsa să dispară neamul nostru.


Greutăţi in naşterea de prunci

- Părinte, o femeie care nu este ortodoxă, dacă nu poate dobindi copil, ii este ingăduit, dacă cere, să se incingă cu panglica ce o atingem de Sfintele Moaşte ale Sfintului Arsenie?.
- Crede cu adevărat in puterea Sfintului sau se gindeşte că va fi ajutată in chip magic? Dacă crede in puterea Sfintului i se ingăduie s-o poarte.

La unele femei care nu pot dobindi copii acţionează legile duhovniceşti, pentru că nu au făcut familie la timp. incep să aleagă, zicind: Tiu, acesta este aşa, celălalt altfel", dau apoi o făgăduinţă cuiva, dar in acelaşi timp se uită şi la altul, după aceea spun "nu" celui căruia ii dăduse făgăduinţa, iar acesta in loc să considere o binecuvintare faptul că il lasă inainte de a se căsători, merge să se sinucidă. Ei, ce fel de familie va face o astfel de tinără?

Alte femei nu pot face copii pentru că in anii tinereţii lor au trăit o viaţă destrăbălată. Iar altele sunt afectate de alimentaţie, căci un număr mare de alimente conţin multe chimicale şi hormoni.

Există şi perechi care, de indată ce se căsătoresc, vor să dobindească imediat copii şi dacă intirzie puţin ii cuprinde neliniştea. Dar cum să dobindească copii cind ei sunt plini de nelinişte şi stres? Dacă vor alunga neliniştea şi stresul şi vor pune o bună rinduială duhovnicească ?n viata lor, atunci vor dob?ndi copii.


Cazuri de nerodire

- Părinte, doi soţi care au stigmatul anemiei mediteraneene ne-au intrebat dacă trebuie să facă copii. Moi le-am spus să-l intrebe pe duhovnicul lor.
- Duhovnicii nu pot spune acestor perechi să nu facă copii. Ci trebuie să le cultive mărimea de suflet, care să-i indemne la infrinare şi să-i iconomisească cu discernămint.
- Părinte există perechi, care, deşi trăiesc foarte duhovniceşte şi vor să dobindească copii, totuşi nu pot.

- Dumnezeu multora nu le dă copii, pentru ca astfel să iubească pe toţi copiii din lume ca pe ai lor şi să-i ajute la renaşterea lor duhovnicească. Cineva nu avea copii, dar atunci cind ieşea din casă, toţi copiii din vecini alergau lingă el şi il inconjurau cu multă dragoste. Nu-l lăsau să meargă nici la serviciu Vedeţi, Dumnezeu nu i-a dat acestuia copii, dar i-a hărăzit binecuvintarea ca toţi copiii din vecinătate să-l iubească ca pe un părinte, şi să-i ajute duhovniceşte după puterea lui. Judecăţile lui Dumnezeu sunt adinc de nepătruns.

Alteori Dumnezeu nu dă copii pentru a se aranja şi vreun orfan. Cindva, am cunoscut un creştin bun, care exersa profesia de judecător. Odată, cind am trecut prin oraşul in care locuia, l-am vizitat şi multa lui bunătate m-a induplecat să rămin o zi la el. Am cunoscut-o şi pe soţia lui, care şi ea ii semăna soţului ei in virtute. De la soţie am aflat despre viaţa duhovnicească a soţului ei, iar de la el despre starea duhovnicească a soţiei.

Mai tirziu am aflat despre ei şi de la alţi mulţi creştini, care i-au cunoscut şi care s-au impărtăşit de facerile lor de bine. Acest om al lui Dumnezeu işi indeplinea in mod corect profesia de judecător. Dacă vedea că cineva era escroc, nu numai că nu-i primea dosarul, ci il şi mustra cu asprime pentru a-şi reveni. Dacă vedea pe unul că era vinovat, dar se caia, incerca să aranjeze cumva lucrurile sau să-i micşoreze pedeapsa. Dacă vedea că este sărac şi nedreptăţit, nu lua deloc bani de la el, şi incerca să-l indreptăţească la judecată. Trăia foarte simplu şi puţinii bani pe care-i ciştiga ii ajungeau, chiar şi pentru a ajuta familii sărace. Casa judecătorului credincios era cu adevărat o oază duhovnicească in Sahara oraşului.

Acolo se adunau oameni indureraţi, săraci, fără serviciu, cu probleme familiare, pe care ii sprijinea ca un părinte bun. Avea şi cunoscuţi in diferite posturi, şi pe oricare dintre ei il ruga să ajute pe cineva pentru loc de muncă, boală, etc, niciunul nu-i spunea "nu", pentru că toţi iil iubeau şi il preţuiau.

Tot astfel lucra şi femeia lui. Ajuta copii săraci sau tineri care aveau greutăţi cu studiile lor, şi toţi o aveau ca pe o mamă. La un moment dat ea mi s-a plins, spun?n-du-mi: "Părinte, atunci cind m-am căsătorit, indată mi-am lăsat serviciul, căci am fost profesoară, deoarece m-am gindit că astfel voi putea fi o mamă mai bună. Am cerut de la Hristos să-mi dea şi pină la douăzeci de copii, dar, din nefericire, nu mi-a dat niciunul".

Atunci i-am spus: "Soră, tu ai mai mult de cinci sute de copii şi incă te mai plingii Hristos a văzut intenţia ta cea bună, şi te va răsplăti pentru ea. Acum c?nd ajuţi pentru renaşterea duhovnicească a atitor copii, te faci o mamă mai bună dec?t multe mame şi le depăşeşti pe toate femeile cu mulţi copii.

Vei avea şi cea mai mare răsplată, pentru că, prin renaşterea lor duhovnicească, copiii se asigură duhovniceşte in viaţa veşnică".

După un timp au adoptat şi o fată, căreia i-au dat toată averea lor. Iar ea purta grijă de ei şi după ce bătrinii au murit, s-a dus la mănăstire, cu toate că şi casa lor era ca o mănăstire, căci in ea se citeau toate slujbele. La vecernie şi pavecerniţă veneau şi alţi fraţi in Hristos, iar miezonoptica şi utrenia le citeau ei trei. Aceste suflete binecuvintate au odihnit multe suflete indurerate.

Dumnezeu să-i odihnească şi pe ei.
De aceea spun că cel mai mare şi cel mai bun părinte este cel care s-a renăscut duhovniceşte pe sine insuşi şi ajută şi pentru renaşterea duhovnicească a copiilor din toată lumea, pentru a-i ajuta astfel să ajungă in Rai.

- Părinte, unii soţi care nu pot face copii se gindesc să infieze vreun copil.
- Da, este mai bine să infieze. Nu trebuie să insiste, căci ce vrea omul nu este intotdeauna şi voia lui Dumnezeu.
- Părinte, părinţii adoptivi trebuie ca la o anumită virstă a copilului să-i spună că este infiat?

- Ei, cel mai bine este să-i spună copilului la o anumită virstă. Dar ceea ce are mai mare valoare este să-l iubească mult şi cum trebuie pe copil. Există copii care trăiesc cu părinţii lor fireşti, dar iubesc mai mult pe alţi oameni pentru că părinţii lor nu au dragoste.

Familiile cu mulţi copii

Dumnezeu iubeşte şi poartă de grijă mai mult de perechile care au mulţi copii. intr-o familie mare se pricinuiesc copiilor mai multe prilejuri ca ei să se dezvolte normal, atita timp cit părinţii le dau o educaţie bună. Căci un copil il ajută pe celălalt, fiica cea mai mare o ajută pe mama, al doilea copil poartă de grijă de cel mai mic, etc. Există sentimentul de dăruire şi trăiesc intr-o atmosferă de jertfire de sine şi dragoste. Cel mic il şi iubeşte, dar il şi respectă pe cel mare. intr-o familie cu mulţi copii acestea toate se cultivă in chip firesc.

De aceea, atunci cind in familie sunt doar unul sau doi copii, părinţii trebuie să fie foarte atenţi cum să-i crească. De obicei părinţii acestor copii caută să nu le lipsească nimic, iar ei, avind de toate, se netrebnicesc cu desăvirşire. Ia uită-te la o fată singură la părinţi şi care le are pe toate.

Are şi servitoarea ei, care-i aduce mincarea la ora fixă, care-i va aranja şi camera, etc. Servitoarea este plătită, dar şi sporeşte duhovniceşte, deoarece se dăruieşte pe sine, se jertfeşte, in timp ce aceea, dacă nu va face nici cea mai mică jertfire de sine, va rămine buştean.

Eu recomand tinerilor să-şi ia soţii din fetele familiilor numeroase, deoarece copiii care cresc cu lipsuri materiale se obişnuiesc cu jertfirea de sine, şi astfel se gindesc cum să-i ajute pe părinţii lor. Iar lucrul acesta rar il intilneşti la copiii deprinşi cu traiul bun.
Părinţii cu mulţi copii au o inimă bună. Mi-aduc aminte că in timpul ocupaţiei germane, printre vecinii noştri era un copil orfan care rămăsese complet singur. Unui familist sărac, cu zece copii, i s-a făcut milă de el, l-a luat in casa sa şi l-a crescut şi pe acela impreună cu copiii Iui. Şi ştiţi ce binecuvintare a primit după aceea acel om de la Dumnezeu! Oare, Dumnezeu a vinzătorului de lozuri, deoarece in mină nu i-ar fi primit sub nici un chip". Este uimitor cum lucrează dragostea lui Dumnezeu pentru cei cu mărime de suflet.

Avorturile sunt un păcat infricoşător

- Părinte, o oarecare femeie de patruzeci de ani, care are copii mari, este insărcinată in luna a treia. Bărbatul ei o ameninţă că va divorţa dacă nu face avort.
- Dacă va face avort, vor plăti ceilalţi copii cu boli şi accidente. Astăzi părinţii işi omoară copiii prin avor turi şi nu au binecuvintarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năştea un copil bolnav, il botezau, iar dacă murea, pleca ingeraş.

Dar părinţii aceluia rămineau cu alţi copii sănătoşi şi astfel aveau binecuvintarea lui Dumnezeu. - Dacă va face avort, vor plăti ceilalţi copii cu boli şi accidente. Astăzi părinţii işi omoară copiii prin avor turi şi nu au binecuvintarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năştea un copil bolnav, il botezau, iar dacă murea, pleca ingeraş. Dar părinţii aceluia rămineau cu alţi copii sănătoşi şi astfel aveau binecuvintarea lui Dumnezeu.

Astăzi, insă, părinţii işi omoară copiii sănătoşi cu avorturile şi ţin in viaţă pe cei bolnăvicioşi. Apoi aleargă in Anglia şi America să-i vindece. Iar aceşti copii, dacă vor trăi, vor face familie şi poate să dea naştere la alţi copii bolnavi. in timp ce, dacă ar fi făcut şi alţi copii, nu ar fi alergat atit de mult pentru unul, pentru cel bolnav, şi nu s-ar fi mihnit atit de mult dacă ar fi murit, căci ar fi plecat ingeraş de aici.
- Părinte, am citit undeva că in fiecare an, in intreaga lume, se fac cinci milioane de avorturi şi două sute de mii de femei mor din cauza intreruperilor de sarcină pe care le fac.

Ii omoară pe copii, pentru că, aşa cum spun ei, dacă se va inmulţi lumea, oamenii nu se vor putea intreţine şi nu vor avea ce să mănince. Există atitea suprafeţe necultivate, atitea păduri, care, in putină vreme, cu bolnăvicioşi. Apoi aleargă in Anglia şi America să-i vindece.Iar aceşti copii, dacă vor trăi, vor face familie şi poate să dea naştere la alţi copii bolnavi.in timp ce, dacă ar fi făcut şi alţi copii, nu ar fi alergat atit de mult pentru unul, pentru cel bolnav, şi nu s-ar fi mihnit atit de mult dacă ar fi murit, căci ar fi plecat ingeraş de aici.

Ii omoară pe copii, pentru că, aşa cum spun ei, dacă se va inmulţi lumea, oamenii nu se vor putea intreţine şi nu vor avea ce să mănince. Există atitea suprafeţe necultivate, atitea păduri, care, in putină vreme, mijloacele care există astăzi, ar putea să le facă, de pildă, plantaţii de măsline, şi să le dea celor ce nu au proprietăţi. Ei spun că nu taie copaci, deoarece nu va mai exista apoi oxigen, insă măslinii tot copaci sunt. in America ard griul, iar in Grecia aruncă fructele, etc, in gropi de gunoi, in timp ce in Africa oamenii mor de foame.

Atunci cind in Etiopia mureau oamenii de foame pentru că era mare secetă, i-am spus unui oarecare cunoscut, care era armator şi ajuta in astfel de cazuri, să meargă Ia o astfel de groapă de gunoi, să-i roage să-l lase să incarce un vapor de fructe şi să-l ducă acolo in dar. insă sub nici un chip nu i-au dat voie.

Cite mii de embrioni mor in fiecare zi! Avortul este un păcat infricoşător. Este o ucidere, şi incă una mare, căci copiii mor nebotezati. Părinţii trebuie să inţeleagă că viaţa incepe in clipa zămislirii.

Intr-o noapte, Dumnezeu a ingăduit să văd o infricoşătoare vedenie, care mi-a arătat care este soarta acelor copii. Era in noaptea spre Marţea Luminată. Aprinsesem două luminări in două tinichele, aşa cum obişnuiesc să fac chiar şi atunci cind dorm, pentru cei ce suferă sufleteşte şi trupeşte, vii şi morţi. La ora douăsprezece, in miezul nopţii, in timp ce rosteam rugăciunea lui Iisus, văd un ogor mare, inconjurat cu un gard de zid, semănat cu griu care abia incepuse să crească. Eu stăteam in afara ogorului şi aprindeam luminări pentru cei morţi, pe care le lipeam de zidul imprejmuitor. in partea stingă era un teren viran, plin de stinci şi văgăuni, care se mişcau mereu din pricina unui vuiet puternic alcătuit din mii de ţipete sfişietoare, care-ţi rupeau inima.

Chiar şi cel mai impietrit om s-ar fi umilit, dacă le-ar fi auzit. in timp ce sufeream din pricina acelor ţipete sfişietoare şi mă intrebam de unde provin şi ce inseamnă toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spunindu-mi: "Ogorul cu griu, care incă nu a dat in spic, este cimitirul cu sufletele morţilor care vor invia. Iar in locul care se cutremură de ţipetele sfişietoare, se află sufletele copiilor care au fost omoriţi prin avorturi". După această vedenie mi-a fost cu neputinţă să-mi revin multă vreme, din pricina marei dureri ce am simţit-o pentru sufletele acelor copii. Mu am putut nici măcar să mă odihnesc după aceea, cu toate că eram istovit de oboseală.

- Părinte, se poate face ceva pentru a se abroga legea cu privire la avorturi?
- Se poate, dar trebuie să se mişte puţin guvernul, Biserica, etc, astfel incit lumea să fie informată despre consecinţele ce le va avea subnatalitatea. Preoţii să explice lumii că legea pentru avorturi este impotriva poruncilor evanghelice. La fel şi medicii să vorbească despre pericolele prin care trece femeia care face avort. Vezi, europenii au avut nobleţea şi au lăsat-o moştenire copiilor lor. Noi am avut frica de Dumnezeu, dar am pierdut-o şi nu am lăsat-o moştenire generaţiei următoare, de aceea acum legiferăm avorturile, căsătoria civilă, etc.

Atunci cind un om incalcă o poruncă a Evangheliei, responsabil este numai el. Dar cind un lucru care se opune poruncilor evanghelice se face din partea statului, atunci vine urgia lui Dumnezeu peste tot neamul, ca să se indrepte.

________________________________________

NOTE:

1. Maica Domnului s-a născut in chip firesc şi nu fără impreunare. "A fost preacurată", pentru că, aşa cum scrie şi Sfintul Ioan Damaschin in cuvintul său "La Naşterea Preasfintei Stăpinei noastre Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Măria", s-a zămislit "in intreagă inţelepciune" (vezi P.Q. 96, 669A), dar, prin nevointa ei, şi-a sporit sfinţenia pe care a primit-o de la părinţi, respingind "tot gindul nefolositor şi vătămător de suflet inainte de a se indulci de el" (Ibidem 676B).

4. Referitor la subiectul relaţiilor dintre soţi, Părintele Paisie a scris intr-o scrisoare: "Despre subiectul de care mă intrebi, referitor la relaţiile intre soţi, atit ale preoţilor căsătoriţi, cit şi ale mirenilor, Sfinţii Părinţi nu rinduiesc ceva precis, şi de aceea el este ceva care nu poate fi incadrat in canoane, pentru că nu pot fi puşi toţi oamenii pe acelaşi calapod. Sfinţii Părinţi lasă lucrul acesta la discernămintul, mărimea de suflet, sensibilitatea duhovnicească şi la puterea fiecăruia.

Pentru a mă face mai inţeles iţi scriu citeva cazuri de preoţi căsătoriţi şi mireni care incă trăiesc şi pe care ii cunosc. Dintre aceştia sunt unii care au venit in contact după căsătoria lor şi după ce au dobindit unul, doi sau trei copii, au hotărit apoi să trăiască in curăţie. Alţii vin odată pe an pentru naştere de prunci, după care trăiesc ca fraţii. Alţii evită perioadele posturilor şi după aceea vin in contact. Iar alţii nu pot izbuti nici aceasta. Unii, o dată in mijlocul săptăminii, pentru a avea trei zile inainte de Sfinta impărtăşanie şi trei zile după. Iar alţii se poticnesc şi in aceasta.

De aceea şi Hristos, după inviere, atunci cind S-a arătat apostolilor, cunoscind neputinţa firii omeneşti, a rostit mai intii aceste cuvinte: "Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi eu pe voi... Luaţi Duh Sfint; cărora veţi ierta păcatele. le vor fi iertate şi cărora Ie veţi ţine, vor fi ţinute". Scopul este să se nevoiască omul cu discernăm?nt şi mărime de suflet, potrivit cu puterile lui duhovniceşti. La inceput, fireşte, nu ajută virsta, dar, cu cit trec anii şi se vlăguieşte trupul, se poate impune duhul şi astfel pot şi cei căsătoriţi să guste puţin şi din desfătările dumnezeieşti.

Şi astfel se retrag in chip firesc de la plăcerile trupeşti, pe care incep să le vadă ca pe nişte nimicuri. in felul acesta se induhovnicesc, oarecum, şi cei căsătoriţi ajungind astfel in Rai pe cărarea odihnitoare cu cotituri. Monahii insă o iau de-a dreptul, căţărindu-se pe stinci şi astfel se urcă in Rai. Trebuie să ai in vedere. Părinte, că subiectul relaţiilor conjugale nu este numai subiectul tău şi nici nu ai dreptul să-l aranjezi numai tu singur, ci "cu bună invoială", după cum spune Apostolul Pavel. Dar şi atunci cind se face "cu bună invoială", este trebuinţă de atenţie. Căci cel tare duhovniceşte trebuie să se pună in situaţia celui slab.

De multe ori, ca să nu mihnească un soţ pe celălalt, spune că este de acord să se infrineze pentru o vreme, dar lăuntric se chinuieşte. Iar aceasta o pătimesc mai ales femeile, care au şi puţină frică de Dumnezeu, dar au şi un trup vioi. De multe ori, unii bărbaţi evlavioşi din lipsă de discernămint, atunci cind aud de la femeile lor că sunt de acord, se silesc să prelungească această perioadă de infrinare, făcindu-le astfel pe femeile lor să se chinuiască, să izbucnească in crize de nervi, etc...

Bărbaţii crezind că femeile lor au sporit in virtutea infrinării, vor să trăiască in infrinare pentru perioade şi mai mari de timp, dar in felul acesta duc pe femeile lor in ispită, silindu-le să-şi caute prieteni. Şi dacă se intimplă aceasta, le chinuie mustrarea conştiinţei pentru cădere, iar bărbaţii incearcă să trăiască şi mai virtuos, văzind pe femeile lor că nu mai au dispoziţie. Şi cred astfel că ele au sporit duhovniceşte şi nu mai doresc lucruri trupeşti. Fireşte, pricina este egoismul femeiesc justificat şi invidia lor, datorate sentimentului de complexitate pe care il au. Femeia atunci cind il vede pe bărbatul ei că vrea să ducă o viaţă duhovnicească, se sileşte pe sine ca să-l intreacă.

Dar, iartă-mă, că am intrat in livezi străine, căci lucrarea monahului este şiragul de metanii şi nu aceste subiecte. Dar ca să nu te mihnesc, am fost nevoit să-ţi scriu citeva din cele (pe care le ştiu de departe), care ii chinuiesc pe fraţii noştri din lume şi prin care dau loc vrăjmaşului. Are mare insemnătate şi faptul ca amindoi soţii să aibă acelaşi temperament. Iar dacă se intimplă ca unul să aibă un temperament mai domol şi celălalt mai vioi, atunci trebuie să se facă o jertfă din partea celui mai puternic pentru cel slab, care incet-incet va fi ajutat să-şi dobindească sănătatea sufletească. Şi astfel, sănătoşi amindoi, să meargă inainte"

8. Sfintul Arsenie, aşa cum se vede din viaţa lui, in cazurile de sterpiciune binecuvinta o sforicică şi o dădea femeii s-o poarte ca să i se dezlege sterpiciunea. Stareţul ne spunea ca in cazurile asemănătoare să atingem o bucată de panglică de Sfintele Moaşte ale Sfintului Arsenie şi să o dăm femeii care are problema, s-o poarte.
Uneori Dumnezeu intenţionat intirzie să dea copii unei perechi. Aţi văzut că Sfinţilor părinţi Ioachim şi Ana, precum şi Proorocului Zaharia şi Sfintei Elisabeta abia la bătrineţe le-a dăruit Dumnezeu copil? Şi aceasta a făcut-o in ambele cazuri, pentru a implini planul său cel din veşnicie de mintuire a oamenilor.

Soţii trebuie să fie totdeauna pregătiţi să primească voia lui Dumnezeu in viaţa lor. Pe cel care se increde in Dumnezeu, El nu-l va lăsa. Moi nu facem nimic pentru Dumnezeu, iar El face atitea pentru noi. Cu cită dragoste şi dărnicie ni le dă pe toate! Există oare ceva pe care Dumnezeu să nu-l poată face? O pereche avea cinci copii, care, atunci cind s-au făcut mari, au plecat şi s-au aranjat la casele lor, lăsindu-i astfel singuri pe părinţi.

Atunci aceştia au hotărit să mai facă incă un copil, ca să-l aibă lingă ei la bătrineţele lor. Cu toate că femeia era Ia virsta Ia care nu mai putea face copii şi, omeneşte, aceasta era cu neputinţă, aveau insă mare credinţă in Dumnezeu şi de aceea au dobindit un băiat. Astfel au avut impreună cu ei la bătrineţe pe fiul lor cel mai mic, pe care l-au crescut şi l-au căpătuit apoi şi pe el.

Naşterea de prunci nu depinde numai de om, ci şi de Dumnezeu. Cind Dumnezeu vede smerenie la perechea care intimpină greutăţi in dobindirea de copii, atunci el le dă nu numai un copil, ci chiar şi mai mulţi. insă atunci cind vede incăpăţinare şi egoism, nu le implineşte cererea lor, deoarece aceasta ar insemna să-i odihnească in patimile lor. De aceea soţii trebuie să se lase cu totul in voia lui Dumnezeu şi să spună: "Dumnezeul meu, Tu te ingrijeşti de binele nostru, 'facă-se voia Ta'".

Şi atunci se va implini ceea ce cer. Deoarece numai atunci se va face voia lui Dumnezeu cind spunem: "facă-se voia Ta" şi ne incredinţăm Lui intru toate. insă noi, pe de o parte spunem:

"Facă-se voia Ta", iar pe de alta insistăm să se facă voia noastră.

Atunci ce să mai facă Dumnezeu cu noi?

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Conceptia n-o fi o boala, dar ipocrizia este. Daca s-ar descoperi un tratament si pentru asta si s-ar face nu numai gratuit, dar si obligatoriu, chiar ar fi progres.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Intotdeauna moartea e mai sigura decat viata.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Romanii sunt pe locul 1 in Europa la numar de avorturi, adika crime impotriva copiilor nenascuti; poporul roman nu are nici-o treaba cu ortodoxia; de fapt nu femeile fac avorturi ci barbatii; barbatii sunt responsabili, evident au mai mult decat o ceata pe creier, probabil ceva grasime nesanatoas care ne impiedica sa gandim si sa actionam normal....Nu exista "intrerupere de sarciana", este doar un eufemism fabricat de eugenisti, avortul este crima; treziti-va.....! multi din cei ce sunt pro avort de aici, nu ati fi fost in viata acum, daca parintii vostri ar fi fost de acord cu voi; cu cat suntem mai putini si mai bolnavi, suntem mai usor de manat ca turma; daca suntem multi suntem puternici, si deci le amenintam lor existenta consumandu-le resursele; minti bolnave ne scriu cursul vietii acum si noi stam pe loc si ne certam intre noi.........! E foarte grav sa chinui animale, sau sa le mananci doar din obicei; dar sa macelaresti copii nenascuti este legal; care dintre noi isi ucide copiii ? nu va lasati copii ucisi, voi sunteti salvarea lor !

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Miine urmeaza concluziile studiului "de ce culesul porumbului e mai sigur decit mincatul merelor".

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Prin avort se intelege uciderea pruncilor in pantece prin tot felul de mijloace. Deoarece fatul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar din clipa zamislirii, pentru aceea avortul este combatut de Biserica si de Sfintii Parinti cu atata tarie, pentru ca se ucide viata, se pierde sufletul, atat al celui ucis, cat si al celui care savarseste uciderea si calca porunca lui Dumnezeu, care zice: "Cresteti si va inmultiti" (Facere 1, 28).
Se calca si porunca a V-a din Decalog, care zice: "Sa nu ucizi" ( Iesire 20, 13). Prin avort se ameninta viata de pe pamant, se calca porunca creatiei data de Dumnezeu in rai, se atenteaza la viata celor mai nevinovate fiinte omenesti, care sunt copiii; se destrama familia, se imbolnaveste societatea intrega si se aduc peste cei vinovati cumplite pedepse dumnezeiesti, atat in viata, cat si dupa moarte.
Apoi, sufletele copiilor avortati, nefiind botezate, nu pot intra in imparatia lui Dumnezeu, ci asteapta ziua cea infricosatoare a judecatii, cand singuri vor acuza pe parintii care i-au ucis in fata Dreptului Judecator Iisus Hristos.


Iata pentru ce avortul este crima, adica ucidere de om si trebuie combatut cu toata taria de Biserica si de pastorii ei.


Ce canon randuiesc Sfintii Parinti pentru femeile care fac avort sau indeamna si ajuta pe altele sa faca acest cumplit pacat?


Femeile care isi avorteaza copiii, indiferent prin ce mijloace, se numesc ucigase de copii, iar nu mame, si primesc pedepse grele inca din viata aceasta. Iata ce spun si canoanele Sfintilor Parinti in legatura cu pacatul uciderii de prunci: "Despre femeile care pacatuiesc si-si omoara fatul in pantece, fortandu-se sa faca ucideri, sa se opreasca, dupa hotararea data mai inainte, ca sa se impartaseasca la iesirea din viata.

Dar procedand cu iubire de oameni, dupa cum am aflat, hotaram ca sa fie oprite vreme de zece ani dupa treptele canonisirilor hotarate" (Ancira, 21). "Femeile care dau buruieni otravitoare si pierzatoare, precum si cele ce primesc otravurile omoratoare de prunci, sa se supuna canonului de 20 de ani al ucigasului" (VI Ecumenic, 91; Sfantul Vasile cel Mare, 56).

"Femeia care bea ierburi ca sa-si piarda rodul trupului si sa nu nasca coconi, aceea sa aiba pocanie cinci ani matanii cate trei sute pe zi. Iar de va face si barbatul asa, mai rau este. Nici Biserica sa nu-i primeasca prescura lui, nici prinosul lui de nu se va pocai" (Pravila Bisericeasca, Govora, 20).

"Femeia de va zamisli si va bea ceva ca sa se lepede inceperea dintr-insa sa se pocaiasca opt ani si matanii 367 zilnic; iar de i se va intampla ei a muri sa nu se ingroape in cimitir" ( Ibidem, 115; indreptarea Legii cap. 364).

"Femeia care a pierdut pruncul fara voie, un an se canoniseste" (Sfantul Ioan Postnicul, cap. 22). "Femeia care a nascut pe cale si nu a purtat grija de prunc, sa fie supusa vinovatiei ucigasului" (Sfantul Vasile, 33).



Unde se afla sufletele copiilor avortati si care va fi soarta lor la judecata de apoi?



Copiii care mor nebotezati, din motive independente de vointa parintilor sau a preotilor, se pot considera partasi la botezul dorintei, ca si dreptii Vechiului Testament, sau prin analogie cu vindecarile facute de Iisus Hristos la rugaciunile parintilor sau ale prietenilor.

Caci Dumnezeu nu pedepseste pe cel nevinovat, ci dimpotriva, caci El a creat pe om spre fericire. Totusi, parintii copiilor se vor spovedi si li se va randui canon potrivit cu grija sau nepasarea lor.
Adica sa boteze sau sa creasca un copil sarac, sa viziteze un loc sfant, sa faca milostenie, sa fara metanii, sa tina post etc. Iata ce spune Sfantul Chiril al Ierusalimului in Cateheza a III-a, cap. 10: "Daca cineva nu primeste botezul, nu se mantuieste, afara numai de mucenici care primesc imparata si fara de apa ( botez).
Mantuitorul, cand a mantuit lumea prin Cruce si cand I s-a impuns coasta, a slobozit sange si apa, ca sa se boteze cu sangele Lui cei care se boteaza in timpul persecutiilor. Mantuitorul numeste mucenicia botez, caci zice: "; (Marcu 10, 38). "Mucenicii si-au facut marturisirea de credinta, facandu-se priveliste lumii, ingerilor si oamenilor" (I Corinteni 4, 14). Sinodul VI Ecumenic in canonul 83, spune:

"Cei morti nu pot fi botezati, dupa cum nu pot fi nici impartasiti".
Deci copiii avortati, nascuti fara de vreme, pierduti fara voie, sau care mor indata dupa nastere, fara a primi botezul, nu pot fi botezati nicidecum dupa moarte, pentru ca nu mai sunt vii.
Nu pot fi pomeniti nici la biserica, pentru ca nu sunt botezati si nu au nume. Ei nu sunt membrii Bisericii lui Hristos.

Pentru cei ucisi de parinti cu voia lor, intreaga raspundere ramane asupra parintilor.

In Pravila Bisericeasca a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, cap. 178, citim urmatoarele despre acest lucru: "Pentru copiii avortati si care mor nebotezati nu se afla nicaieri invatatura, nici in Sfanta Scriptura, nici la Sfintii Parinti, fiindca viata oamenilor, atat a celor maturi, cat si a celor necrestini, este in mana Facatorului lor, care nu poate fi obligat sa descopere toata iconomia providentei Sale muritorilor, nici sa cunoasca ceea ce nu le este de folos.
Chemarea glasului Sau rasuna mereu in lume si cei ce aud au datoria sa raspunda, numai in masura de ei inteleasa si pentru ei data.

De buna seama ca Dumnezeu nu pedepseste pe cei ce nu cunosc legile si mai ales pe copiii nebotezati.

Ba, dimpotriva. El a creat pe om spre fericire si, deci, copiii care n-au putut folosi libera lor vointa si putere in virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El ii fericeste pentru existenta lor, asa cum si ei Il lauda pentru aceeasi existenta nevinovatasi frumoasa creatiune naturala.
Astfel, ei sunt randuiti la fericirea naturala a existentei, dar nu la cea a rasplatirii dupa merite, intrucat nu au fapte virtuoase".


"Fericirea naturala o da Dumnezeu direct si necesar, fara a mai fi nevoie de efortul omului, nici nu mai este nevoie de a se vorbi de ea intre oameni.
Ci, revelata divina ne arata numai pe acea fericirie la care si omul contribuie" (II Corinteni 12, 4; Apocalipsa 21, 22).
Pravila lui Matei Basarab, in capitolul 153, spune despre copiii nebotezati: "Iar cati coconi ai crestinilor mor nebotezati, asijderea si ai paganilor, aceia nu merg nici in imparatia cerurilor, nici in munca, ci numai la un loc luminos.
Iar cand se boteaza se deschid cerurile pe care le incuiase Adam pentru neascultare si au fost tot inchise pana cand a venit Domnul nostru Iisus Hristos si a dat darul Sfantului Botez in lume" (Ibidem, 154).

• Votează
• Răspunde
• Raportează

________________________________________

CANOANE

Canoanele - sau epitimiile - sunt hotãrâte, luate de-a lungul istoriei Bisericii, de obicei în sinoade ale episcopilor Bisericii sau de unii Sfinti Pãrinti cu mare autoritate, ale cãror învãtãturi si rânduieli au fost acceptate de Bisericã ulterior. Canoanele nu sunt pedepse aplicate celor care au fãcut un lucru rãu - cum adeseori se întelege -, ci au un rol terapeutic, ele având drept scop vindecarea sufletului omenesc afectat de pãcate. Pentru a iesi dintr-o stare sufleteascã negativã, rea, omul trebuie sã urmeze o anumitã cale, care presupune de cele mai multe ori oprirea de la Sfânta Împãrtãsanie însotitã de efectuarea unor gesturi care sã concretizeze starea de pãrere de rãu pentru pãcatele sãvârsite.

Sfânta Împãrtãsanie este actul comuniunii depline, al întâlnirii cu Dumnezeu. Or, nu putem sã mergem la întâlnire cu Dumnezeu într-o stare în care L-am supãrat foarte rãu, sãvârsind fapte neplãcute Acestuia. Trebuie mai întâi sã ne împãcãm cu El, cerându-I iertare si arãtându-I prin gesturi concrete cã ne pare rãu pentru ceea ce am fãcut. Pentru aceasta, avem nevoie de o anumitã stare sufleteascã, la care ajungem si prin împlinirea canoanelor pe care ni le dau duhovnicii.

Canoanele sunt ca medicamentele. Ele nu se dau tuturor bolnavilor la fel, ci sunt prescrise de duhovnici fiecãrui credincios, în functie de multi factori, avându-se în vedere sãnãtatea lui sufleteascã.
***

Canonul 91: (Avortul are canonul uciderii)

Pe cele care dau doctorii lepãdãtoare de fãt (provocatoare de avort) si pe cele care primesc otrãvuri pierzãtoare (omorâtoare) de prunci le supunem pedepsei ucigasului.

Canonul 21: (Avortul - lepãdarea de prunci)

Pe femeile care sunt desfrânate si-si omoarã fãtul si se îndeletnicesc cu pregãtirea mijloacelor de avort hotãrârea de mai înainte le-a oprit pânã la iesirea din viatã, si aceastã hotãrâre se tine îndeobste. Dar, gãsind ceva spre a le trata mai blând, am hotãrât ca vreme de zece ani sã împlineascã în penitentã, potrivit treptelor hotãrâte.

Canonul 2: (Uciderea mestesugitã a fãtului - avortul)

Cea care omoarã fãtul prin mestesugire se supune pedepsei uciderii, si la noi nu este dupã subtilitatea expresiunii de fãt format sau neformat; cãci aici se osândeste nu numai pentru cel ce se va naste, ci pentru cã si pe sine s-a primejduit; cãci mai de multe ori mor femeile în acest fel de încercãri. Dar, pe lângã aceasta se mai adaugã si omorârea fãtului, altã ucidere dupã intentia celor ce îndrãznesc aceasta. Dar nu trebuie sã se întindã pocãinta lor pânã la moarte, ci sã se primeascã dupã un termen de zece ani, dar vindecarea sã se hotãrascã nu dupã timp ci dupã chipul pocãintei.

Canonul 33: (Osânda celor ce pricinuiesc pierderea mestesugitã a fãtului)

Vasile cel Mare, în canonul al doilea si al optulea, spune cã femeile care stricã cu mestesugiri pe feti în pântece, precum si cele ce dau si iau doctorii pentru ca sã-i piardã si ca fetii înainte de vreme sã cadã afarã, sã se primeascã dupã un termen de zece ani. Noi însã hotãrâm ca acestora sã li se dea cel mult pânã la cinci ani, sau si trei ani.

Canonul 34: (Pocãinta pentru pierderea fãrã de voie a fãtului)

Iar femeia care fãrã de voie a pierdut fãtul primeste epitimie de un an.

Canonul 35: (Osândã pentru înãbusirea cu voie sau fãrã de voie a pruncului)

Femeia care adoarme asupra pruncului si-l îneacã, dupã trei ani se învredniceste de împãrtãsanie, îndepãrtându-se în zilele rânduite de cãrnuri si de brânzã si celelalte sãvârsindu-le cu ostenealã. Iar dacã din lenevire si din neînfrânarea nãscãtorilor s-a întâmplat aceasta, se aseamãnã cu uciderea intentionatã. Dacã însã din viclenia vrãjmasului, atunci fapta este vrednicã de iertare. Totusi, si aceasta are nevoie de epitimii potrivite; cãci din cauza altor greseli s-a întâmplat aceastã pãrãsire.

Canonul 36: (Osânda pentru pierderea cu voie a fãtului)

Femeii care nu se îngrijeste de fãtul sãu, ci din cauza neglijentei dânsei avorteazã, i se dã pedeapsã pentru ucidere premeditatã.

De stiut:

Femeia care a lepãdat pruncul cu voie trebuie sã meargã neîntârziat la duhovnic si sã-si mãrturiseascã pãcatul. Femeia care leapãdã fãrã de voie pruncul sã meargã de asemenea la preot fãrã întârziere, pentru a i se citi rugãciunea de dezlegare.
Extras din cartea "CANON DE POCAINTA CATRE
DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS PENTRU PRUNCII AVORTATI", Ed. Bizantina

• Votează
• Răspunde
• Raportează

________________________________________
de Dr. Rachel M. Macnair

"Am vise cu foetusi, toti le avem aici: vise cu avorturi nesfarsite, cu pete de sange improscate pe pereti; arbori plini de foetusi agatati" – spune Sallie Tisdale, pe vremuri asistenta medicala la o clinica de ginecologie care facea avorturi. Intr-un articol trimis "Harper's Magazine" ea povesteste un cosmar pe care l-a avut: doi oameni o insfacasera si o tarasera undeva. "’Hai sa facem un avort’ - spuneau ei cu voci dezgustatoare - si am inceput sa tip, cuprinsa de o durere atroce; eram hacuita de instrumente chirurgicale neutre, care faceau exact ceea ce trebuia. M-am trezit din vis scaldata in sudoare, abia putand sa respir, si m-am gandit la mese de bucatarie pe care zac femei pline de sange, muscand din cate o perna, sa-si poata inabusi tipetele ca nu cumva sa se auda in afara apartamentului.”

Munca ei nu era plina de bucurii si nici usoara. "Sunt momente in care cred ca nu o sa mai pot suporta vreodata un alt lighean plin cu ramasite de foetusi si sa spun in acelasi timp femeilor cuvinte de incurajare" - scria ea. "...Ma pregatesc pentru urmatorul lighean, pentru un alt avort. 'Cum de rezisti?' ma intrebau clientii... Ma uit la pantecele umflat al cate unei femei si mi se contracta si mie abdomenul gandindu-ma ce va urma”. (1)
Explicatii pentru "efectele psihice" intalnite dupa avort

******

Care este impactul emotional al avortului asupra persoanelor care se ocupa de asa ceva? Cei care le executa au scris si spus destul pentru a fi limpede ca nu este o procedura medicala obisnuita. Unii, ca Tilsdale, au cosmaruri. Altii sufera de simptome denumite "stres post-traumatic" (PTSD), numit altadata "socul obuzului" sau "oboseala de dupa lupta" (2). Dar practicarea medicinei nu ar trebui sa lase asemenea urme…

In cele ce urmeaza vom cita numai publicatii oficiale pro-avort, mai putin ultimii doi doctori, citati la sfarsit. Convingerea lor ca practica avortului are efecte traumatice nu provine din opozitia lor fata de aceasta.

TRAUMA LOR

Prea putin s-a studiat comportamentul personalului medical din clinicile unde se practica avorturi. Cunoastem doar doua asemenea studii. Unul (de M. Such-Baer) a aparut in “Social Casework” in 1974 iar celalalt (de K. M. Roe) in “Social Science and Medicine” in 1989. Ambele studii au fost facute de cercetatori favorabili avortului legal, totusi ambele atrag atentia asupra prezentei socului post-traumatic (PTSD). Articolul din 1974 a observat incidenta frecventa a "obsesiilor legate de avort, a depresiei, oboselii, iritarii, pierderea autorespectului si conflicte de identitate". Rezultatul - "dezordine reactiva trecatoare" simillara "oboselii de dupa lupta". (3) Celalalt studiu facea observatii asemanatoare:"neplacere in a comunica cu colegii, retinere de a merge la munca, lipsa de energie, nerabdare cu clientii, un sentiment generalizat de discomfort. S-au mai raportat cosmaruri, viziuni obsesive si izolare de lume." (4)

Nu s-a putut stabili clar ca toate aceste simptome sunt legate de faptul ca cei in cauza fac avorturi. Este greu de demonstrat: e greu de spus cine face si cine nu face avorturi; acei care au suferit cel mai mult poate ca nu vor sa dea declaratii; poate ca aceia care practica avortul sufereau de asemenea tulburari mai inainte; in fine, dezbaterea politica curenta, toate acestea la un loc, pot afecta modul in care acesti oameni se raporteaza la ceea ce fac. Totusi, ceea ce stim ne arata ca ar trebui intreprinse si alte cercetari in domeniu.

“American Medical News”, o revista publicata de American Medical Association, a demonstrat "sentimentele contradictorii care afecteaza personalul medical din bransa... Ideea ca asistentele medicale, medicii, brancardierii si consilierii au probleme psihice legate de munca lor este un secret bine pastrat".

Iata alte intamplari: O asistenta medicala care a lucrat mai putin de un an intr-o clinica de avorturi a marturisit ca momentele cele mai grele nu erau atunci cand facea operatia, ci dupa aceea. De multe ori femeile care tocmai avortasera zaceau in pat si plangeau: "Tocmai mi-am omorat copilul, tocmai mi-am omorat copilul...". "Nu stiam ce sa le spun acestor femei" - a declarat ea. "O parte din mine le dadea dreptate"… Un medic din New Mexico a admis ca de multe ori era surprins de furia pe care i-o provoca o noua cerere de avort. In primul rand era furios pe clienta lui. "Dar de fapt eram furios pe mine, pe satisfactia lucrului bine facut pe care o aveam cand apucam capul fatului si il omoram cu o procedura bine pusa la punct." (5)

CAM TOTUL ESTE NEGATIV

Studiul lui Such - Baer din 1974, la un an dupa ce Roe Wade a legalizat avortul in SUA, a aratat ca "aproape tot personalul medical din bransa are sentimente mai mult sau mai putin negative fata de ceea ce face". Cel mai rau este de cei care iau contact cu ramasitele foetusului. "Toate reactiile emotive au fost foarte negative." (6) Studiul cel mai bine documentat s-a bazat pe intervievarea a 130 de practicanti ai avortului din San Francisco, in perioada ianuarie 1984 - martie 1985. "Curios este ca reactiile cele mai negative au fost constatate la adepti inflacarati ai avortului" au notat ei. "Aceasta sugereaza ca si aceia care, teoretic, sunt de acord cu dreptul femeii insarcinate de a avorta, au probleme legate de conflictul dintre ideologia lor rationala si practica de la locul de munca."

Ca atare, cercetatorii s-au decis sa ia interviu numai practicienilor care "se autodefinesc ca fiind pro-avort si sunt decisi sa lucreze in bransa cel putin 6 luni". Au considerat ei ca "aceste persoane nu sunt afectate de prejudecati si vor fi mai potrivite pentru o investigare stiintifica". Facand asa, lotul s-a micsorat la 105 persoane. 75% din ei considerau ceea ce fac drept un act distructiv. Cat despre crima : "ideea era neasteptata pentru partizanii avortului; totusi 18% din ei se refereau la ceea ce fac ca la o crima. Ideea aparea in timpul interviului si era tratata cu un discomfort psihic vadit (7). Chiar Tisdale, o partizana a avortului, a admis ambiguitatea morala a ceea ce facea. Avortul, spune ea, "este la granita dintre bunatate si cruzime. Facut cum trebuie, si tot este o actiune violenta... Este o brutalitate blanda ceea ce facem noi, din dragoste fata de clienta." (8) Stresul pare sa fie cu atat mai mare cu cat foetusul este mai dezvoltat. "Pe masura ce sarcina avanseaza, ideea avortului devine din ce in ce mai respingatoare nu numai pentru mama, ci si pentru noi" - declara Don Sloan, un medic partizan al avortului legal. Dupa ce descrie in detalii procedura, insistand asupra necesitatii de a te asigura ca toate ramasitele foetusului au fost extirpate din uter, el conchide "Vrei sa avortezi? Plateste pretul. E o butada in medicina: daca vrei sa lucrezi in bucatarie, trebuie sa stii sa spargi un ou in tigaie. S-ar putea sa te si arzi." (9)

Avorturile facute la sarcini avansate ridica o dilema practicianului - afirma Warren Hern, un specialist in avorturi. "Medicii si asistentii au retineri de a participa la o operatie violenta si destructiva". El explica astfel retinerile lor: "O parte din mostenirea noastra culturala - si poate chiar biologica - se opune unei operatii destructive, chiar daca stim ca scopul este bun. Nimeni care nu a facut o asemenea operatie nu poate sa inteleaga ce inseamna; dar dupa ce ai facut-o suntem coplesiti de posibilitatile de interpretare. Nu putem nega ca am distrus ceva: vedem fatul in fata ochilor. Senzatia de dezmembrare o simti in forceps ca un curent electric. Cu cat incercam sa rezolvam problema, cu atat ea devine mai insolubila." (10)

COSMARURI

Dar cel mai mult ne spun visele practicienilor. Cosmarurile sunt asa de frecvente incat nici nu merita sa mai fi discutate. Multi dintre cei care s-au retras din bransa, fiind convinsi ca fac ceva rau, raporteaza cosmaruri in continuare. Studiile difera in legatura cu procentul de clinicieni care sufera de cosmaruri. Un studiu facut de Hern arata ca doar doi dintr-o echipa de 24 sanitari au vise urate legate de avorturi iar un alt studiu din “ObGyb News” gaseste un procent de 25%. (11) Poate ca Tisdale a exagerat in afirmatia ei ca toti au cosmaruri - o licenta poetica.

Cum sunt cosmarurile? Tisdale vorbeste de "sange improscat pe pereti" si "arbori plini de foetusi". O asistenta a visat ca indesa un foetus intr-o oala de lut si el nu intra. Copilasul se uita la ea in ochi. Pe langa vasul de lut era un inel alb. Ea a interpretat visul in sensul ca alte asistente medicale o condamnau pentru ce facea. Un cercetator a ajuns la concluzia ca visul acesta arata ca "inconstient, un act de avort este receptionat ca un asasinat. Sora care a avut visul era o partizana a avortului. Totusi reactia ei este tipica. Indiferent de ideologie sau religie, subconstientul reactioneaza la fel la avort." (12) Povestea a aparut in “Obstetrics and Gynecology”, publicatie este partizana a avortului.

Iata ce scrie “American Medical News”: "Practicienii se intreaba daca foetusii simt durerea. Ei vorbesc despre suflet si unde se duce el. Si despre visele lor, in care avortonii ii privesc drept in ochi si ii intreaba 'de ce? de ce ma omori' " (13)

O lucrare prezentata la “Association of Planned Parenthood Physicians” descrie cum doi clinicieni care au visat ca vomitau foetusi. "In general" – conchide autorul - "visele sunt cu atat mai urate cu cat contactul cu foetusul este mai direct. Este evident." (14)

ALTE EXPLICATII

Cum putem interpreta problemele psihice ale practicienilor avortului? Poate ca asa raspunde intelectul uman la ucidere, asa cum este sugerat si de alte persoane care se ocupa cu asa ceva (macelari, hingheri, calai). A ucide o fiinta umana nu este un lucru pe care omul este programat genetic sa il faca. Dar sociologii au si alte explicatii. Una e ca oamenii sufera din compasiune, asa cum fac si altii in alte domenii ale medicinei - chirurgi, asistenti de paralitici. Prroblema se poate rezolva printr-o perioada mai mare de concediu. Poate, dar compasiunea nu explica visele rele pe care le au. Altii spun ca oamenii reactioneaza asa datorita unei neintelegeri primitive si copilaresti a faptelor. Editorialul din “Obstetrics and Gynecology” afirma: "copilul intotdeauna amesteca faptele reale cu fantezia lui. Incapabil de a conceptualiza, copilul gandeste in imagini. El vizualizeaza un 'ou' in 'stomac' si crede ca un copil este deja format in oul acela, ramananand numai sa creasca". Autorul editorialului crede ca aceasta este explicatia. Desi adultii pricep cum este cu reproducerea, "in creierul lor raman fantezii primitive, de aceea, chiar cei maturi intelectual trebuie sa isi impace viziunea rationala cu cea subconstienta. Subconstientul le spune ca participa la o crima." (15)

Daca vederea unui foetus este numai o “fictiune, un simbol, o simplificare”, atunci solutia e simpla. Cea mai buna idee e sa arati realitatea. Tehnologia moderna arata fotografii ale embrionilor la diferite etape de dezvoltare si sonogramele arata miscarea lor in uter. Si totusi, tehnica nu are efect in reducerea stresului de care sufera clinicienii.

UN AVERTISMENT

Aparatorii avortului cred ca este o forma de medicina. Oponentii spun ca este o crima. Daca avortul inseamna suprimarea unei vieti umane, atunci este logic ca aceia care il comit trebuie sa sufere unele consecinte. Daca asemenea consecinte nu exista, putem crede ca avortul nu este violenta impotriva omului. Dar noi le vedem, aceste consecinte. Poate ca visele sunt un avertisment. Atunci ele pot fi o binecuvantare. Bernard Nathanson, vorbind de vremea cand se ocupa de avorturi, isi aduce aminte de o confruntare cu sotia unui coleg. "M-a luat de o parte si "mi-a vorbit despre cosmarurile pe care le are sotul ei. El i le-a povestit: erau pline de sange si copilasi, si a devenit obsedat ca o sa pateasca ceva chiar propriii lui copii pentru pacatele sale." Aceste vise au fost, poate, un avertisment ca sa se opreasca.

Un alt fost avortionist, doctor McArthur Hill, povesteste de eforturile lui de a salva prematurii si de faptul ca adesea avortonii erau mai maturi ca prematurii pe care incerca sa ii salveze. "De abia dupa ce am constientizat asta, am inceput sa am cosmaruri. In visele mele tin in mana un nou nascut sanatos. In fata mea e un juriu de oameni carora nu le vad fetele, si eu ii intreb ce sa fac cu acest nou nascut. Ei ridica degetul sus sau jos, ca la gladiatori. Daca degetul este jos trebuie sa arunc copilul intr-o galeata de apa care este langa mine. Nu ajung chiar pana acolo, pentru ca ma trezesc." (17)

Doctorul Hill s-a trezit, in fine, la realitate. Stie ce face. Altii stiu si ei. Daca este asa, exista o metoda simpla de a inceta cosmarurile - SA SE OPREASCA DE A MAI UCIDE PE CEI NENASCUTI.
******

Rachel M. MacNair, doctor in medicina., este director la "Institute for Integrated Social Analysis in Kansas City" si autoarea studiului despre stresul post-traumatic "The Psychological Consequences of Killing" (Praeger, 2002), care examineaza efectul uciderii la veteranii de razboi, calai si avortionisti.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Interviu cu Parintele Nicolae TANASE de la Parohia Valea Plopului

- Parinte Nicolae, va solicitam sa vorbim despre avort si despre consecintele acestuia. Prima intrebare ar fi in istoria omenirii si in istoria poporului roman femeile au facut avorturi?

- In vechime, femeile practicau avortul. Dar nu erau crestine iar in vremurile acelea avortul era un accident, nu era o regula, cum a devenit astazi, in prezent, se omoara mai multi copii decat se nasc. O femeie naste un copil si omoara opt, naste trei si omoara douazeci. Parintele Cleopa a descoperit cel mai mare numar de avorturi, 55, cincizeci si cinci! De retinut ca avorturile sunt provocate de femeile botezate, spovedite si cununate de noi. Adica avorturile le savarsesc ortodocsii, astfel de oameni suntem noi! De regula, ucid prunci nenascuti acei oameni, barbati si femei, ca barbatii sunt mai vinovati decat femeile, aflati sub o oarecare influenta: de la vecini, de la cunoscuti, de la rude, de la televizor, de la cabinetul de planing familial, de oriunde, mai ales de la propria comoditate. Eu cred ca inmultirea avorturilor este un varf de lance indreptat impotriva poporului nostru si impotriva credintei noastre. Pentru ca, observati, tehnica avortului si celelalte tehnici opritoare de la viata vin din Occident. Inainte, aceasta tehnica a imputinarii neamului venea de la Istambul. Turcii, prin tributul de copii pe care ni-l impuneau, au reusit sa micsoreze neamul nostru.

- Se stie, si mereu ati spus la conferintele pe care le-ati tinut in tara, ca romanii au un numar extrem de mare de avorturi in raport cu marimea populatiei. Se pare ca sunt 15-16 milioane de avorturi oficiale in cei 16 ani de asa zisa libertate.

- Nu. In cei 16 ani post decembristi sunt inregistrate 17.200.000 de avorturi. Asta inseamna aproape numarul populatiei ramase in tara. Daca tinem cont ca din 22 milioane vreo 4 milioane de romani au plecat peste granita, rezulta ca au ramas 18 milioane, ceea ce inseamna ca au fost ucisi atatia prunci cati oameni mai sunt acum in Romania.

- De ce, oare de ce, noi, popor ortodox, cu o veche traditie a familiei, am ajuns in aceasta situatie incredibila?

- Sa stiti ca nu conteaza numarul de copii nascuti, ci numarul de copii crescuti, educati si destinati imparatiei lui Dumnezeu, raiului. In schimb se contabilizeaza numarul de avorturi. Nu este important cati copii ai, ci cati ai omorat. O femeie poate sa nasca un copil si atat. Poti avea 18 copii dar sa ucizi unul si, dintr-odata, intri in randul criminalilor. Si nu crima in sine e problema cea mai grava, ci lipsirea copilului de lumina dumnezeiescului botez. Crima e un rau cumplit, dar marele rau, nerezolvabil, ramane lipsirea pruncului de botez.

- Revin la intrebarea de mai inainte: de ce se comit la noi in tara atat de multe avorturi?

- Din doua motive: lipsa de credinta si comoditatea. Daca am avea credinta in Dumnezeu nu am omori chipul Lui in om.

Nu e mai comod sa scapi de un prunc sau sa nu zamislesti copii, decat sa nasti? A naste un copil inseamna sa-l porti 9 luni in burta, sa faci unele tratamente, sa iei calciu daca e nevoie, sa stai blocat in casa, apoi sa-ti pierzi somnul, sa depui efort de ingrijire si protejare a copilului nascut.

- Totusi sunt altii, alte popoare, care dispun de comoditati mai mari decat noi, prin prosperitate si nivel de trai, si nu sunt campioni mondiali la avorturi.

- Nu sunt campioni la avorturi cu chiureta, pentru ca asta mai si doare, dar sunt de departe campioni la prezervative si la anticonceptionale. E un alt fel de ucidere. Opunerea la viata e mai grea decat eliminarea vietii. Prezervativul inseamna a te opune vietii, a te opune momentului cand Dumnezeu vrea sa sadeasca suflet intr-un corp conceput de barbat si femeie.

- Pilulele antibaby, anticonceptionalele, sunt tot otravuri ucigase.

- Da, pentru ca ele nu sunt anticonceptionale, ci sunt avortive. Daca ar fi anticonceptionale, ar conduce la alt fel de pacat, dar sunt avortive, omoara copilul pana in 14 zile.

- Mai devreme ati spus ca tehnicile pentru uciderea pruncilor si insistenta privind folosirea lor vin din Occident E de inteles ca turcii voiau sa ne reduca numarul ca sa ne poata stapani mai usor. Acum traim intr-o alt fel de lume. Credeti ca occidentalii au acelasi interes de a ne stapani?

- Acelasi! De pilda, Brancoveanu nu a murit cum se spune. El era un bun crestin si a avut cu calaul o discutie despre credinta, dar a fost condamnat pentru inmultirea neamului romanesc.

Cand vorbea cu calaul despre ortodoxie, era deja condamnat si sentinta oricum se aplica. Nu a fost silit sa treaca la mahomedanism. Turcii se multumeau cu birul si peschesurile, uneori profanau biserici, dar cam atat. Din cauza asta, romanii, pe atunci, au inceput sa construiasca biserici cu usile joase, ca sa nu intre paganii cu caii. Dar nu cunoastem presiuni sa treaca romanii la islamism. Au existat domnitori si boieri lingai care au trecut de buna voie la mahomedanism. Dar problema lui Brancoveanu nu a fost aceasta, ci para ca inmulteste neamul romanesc. Sigur ca l-a inmultit. Ca exemplu, el a avut 11 copii, 7 fete si 4 baieti. Era bogat si nu punea biruri grele asupra supusilor, a creat o viata lejera in Tara Romaneasca, drept pentru care oamenii au facut copii. Politicienii de astazi, ministri, parlamentari, demnitari sunt criminali pentru ca nu grijesc de bunul mers al vietii poporului, nu se ocupa sa creeze o ambianta, conditii de a naste copii. Pruncii nu se nasc pe garla. Ei se nasc intr-o casa, intr-un climat de siguranta care, din pacate, lipseste in Romania.

- Aveti dreptate, ar trebui ca statul sa protejeze cumva viata oamenilor pe care ii guverneaza.

- Sigur, dar macar sa fim lasati in pace. Noi nu suntem lasati in pace sa ne cream singuri conditiile de care avem nevoie, ci suntem „razboiti’ permanent cu diverse probleme.

- Daca la noi pacatul avortului are proportie de masa, catastrofala, oare nu in aceeasi masura si larga cuprindere apasa si pedepsele de sus? Cum vedeti dumneavoastra urmarile acestei inmultiri incredibile a pruncuciderilor?

- Urmeaza pieirea! Dumnezeu priveste si pe cei drepti si pe cei pacatosi ia fel, ploua la fel peste toti, rasare soarele si-i lumineaza si-i incalzeste fara osebire pe credinciosi si pe necredinciosi. Dumnezeu ne priveste ca pe im tot La judecata vom veni cu neamul nostru, nu separat. Vom fi judecati ca persoane, dar in neamul nostru. Daca un neam se opune lui Dumnezeu, lupta impotriva Lui, are ca viitor pieirea! Ar fi o nadejde la poporul roman sa scape, dar e stapanit de acest pacat ingrozitor. Un pacat asa de mare langa traditii asa de frumoase, langa credinta jertfelnica si marturisitoare.

- Un paradox!

- Da. Suntem tara cu 543 de manastiri, cu peste 6.000 de calugari, tara cu cele mai multe Liturghii, tara cu cele mai multe biserici pe metrul patrat. Suntem tara cu oameni ce pot sta in genunchi nopti intregi, tara care, in anumite momente ale istoriei, a salvat Sfantul Munte iar acum salveaza Occidentul prin credinta, tara in care toti oamenii luminati isi pun nadejdea.

Ei bine, tara aceasta trebuie distrusa, sa ramana o suprafata cu paduri, cu iarba verde, cu autostrazi, un loc unde se face turism si atat. In biserici si manastiri se va admira arta, nu se va cauta Liturghia, spoiala, nu esenta. Sunt si acum ghizi de manastiri care vorbesc exclusiv despre arta constructorilor si zugravilor de biserici, impuie capul pelerinilor cu istorie, fara sa le spuna nimic despre Liturghiile savarsite acolo. Au existat chiar hotarari de genul: „Nu mai slujim in biserica aceasta, ca se afuma pictura”. Daca s-ar ridica din mormant ctitorul bisericii si ar auzi asa ceva, imediat ar darama locasul. Ctitorul n-a pictat-o ca sa nu se mai slujeasca, ci ca sa fie Sfanta Liturghie continuu. In teologia ruseasca exista o afirmatie care nu e fondata, anume ca, la sfarsitul lumii, toate bisericile se vor transforma din materie in imaterial si se vor ridica la cer, e vorba de bisericile in care s-a slujit Liturghia. Va dati seama ce valoare liturgica mantuitoare are biserica! Ei afirma, dar nu au temei teologic. Dar faptul ca afirma nu e putin lucru.

- Revin la o idee discutata mai inainte referitoare Ia pacat: desfranarea, discoteca, televizorul, carciuma sunt si ele cauze ale inmultirii avorturilor?

- Acelea nu sunt cauza, ci constituie numai incitarea. Cauza sta in cele pe care le-am spus mai devreme: lipsa de credinta si comoditatea. Un om cu credinta nu omoara pe nimeni. Din pacate, in tara la noi, oamenii care nu mai ucid prunci au ramas tiganii. De aceea si urmeaza sa ne stapaneasca.

In Apocalipsa se vorbeste despre Gog si Magog, rasa galbena, care ne vor stapani. Si asa va fi. Occidentul este plin de chinezi, japonezi, negri, indieni, pe care ii stimam, pe care ii consideram chipul lui Dumnezeu chiar daca nu sunt crestini, dar care pun mana pe noi. Fara sa avem nimic contra lor, noi avem ceva contra noastra, pentru ca noi cunoastem adevarul, suntem crestini de doua mii de ani, lucru cu care ne mandrim aiurea, fara sa fie si bine. Noi suntem crestini de la botezul nostru, nu de doua mii de ani. Ce importanta are ca poporul meu este crestin de doua milenii iar eu sunt un nenorocit si un nemernic? Rusii au fost crestinati cu o mie de ani dupa noi. Ei bine, rusii merg la Liturghie si stau incremeniti, nici macar nu se aseaza in genunchi, ci incremenesc pe toata desfasurarea slujbei, asa traiesc ei Liturghia.

Fiecare popor este ceea ce ramane, nu ceea ce a fost, nu gloria trecuta e importanta, ci inaltimea trairilor prezente.

- Cum credeti ca ne putem salva, cum putem iesi de sub incidenta acestui pacat care a cuprins tot neamul, avortul?

- Pacatul avortului nu a cuprins toti oamenii, dar a cuprins tot neamul. Asta fiindca aceia care nu fac avorturi nu lupta contra avortului, nu se debaraseaza de ceea ce se intampla in jur. Spre exemplu, presedintele tarii, el ar trebui sa spuna: „Personal sunt contra avortului, desi legea prevede altfel”. Asta s-ar cuveni pentru orice demnitar, ministru, parlamentar, ca sa fie un exemplu moral in fata poporului. Dar ei nu o fac. O sa spun un lucru grav, pentru care pot fi si criticat si condamnat: nu mai exista scapare! Decat daca am reusi o intoarcere de 180 de grade. Ceea ce e foarte greu. Nu mai exista scapare pentru popor, exista scapare doar pentru persoanele particulare care vor sa inteleaga.

- Cum, noi, ca neam, nu mai avem nici o sansa?

- Nu, nu mai avem! Asta e parerea mea.

- De ce nu mai exista sanse. Parinte?

- Cand cancerul e generalizat, urmeaza o singura scapare, minunea.

- Mila lui Dumnezeu…

- Mila lui Dumnezeu nu mai e, nu poate sa fie. Nebunia e asa de mare incat Dumnezeu si sa vrea sa te ajute, nu mai e drept sa o faca. Daca il ataci pe Dumnezeu direct, daca te lupti cu El nebuneste nu ai nici o sansa. Astazi, la Liturghia din biserici vin 4,3 la suta dintre romanii ortodocsi, iar acestia reprezinta 97,7 la suta din populatia romaneasca a tarii, in noaptea de Pasti merg pana la 28 la suta la biserica, raman la liturghie 12 la suta iar ceilalti pleaca la petreceri. In asemenea conditii nu trebuie sa nadajduim ia vreo minune. Stiti din Vechiul Testament discutia Patriarhului Avraam cu Dumnezeu, Doamne, daca ar fi 45 de drepti, dar 30, dar 20, apoi cand cifra a scazut sub zece nu a mai indraznit sa prelungeasca negocierea cu Dumnezeu. Acolo unde lipsesc dreptii, nu are rost sa mai indraznim a face negocieri cu Dumnezeu. Cand suntem rapusi de un pacat generalizat, ce sa mai negociezi, ar insemna sa fim obraznici si indolenti.

- Parinte, totusi, la Ninive era gata sa fie distrusa cetatea, ca la Sodoma. Profetul Iona a ridicat glasul, au facut toti pocainta si pericolul a fost inlaturat.
- De acord. Numai ca la noi nu mai are cine sa ridice glasul. Pentru ca preotii sunt produsul poporului. Nu are rost sa mai discutam asta. Daca preotii ar fi picati din cer, da, ar fi o sansa. Acolo, la Ninive, au avut de-a face cu Iona, trimisul direct al lui Dumnezeu. Dar aici nu mai are cine.

- Acolo si poporul a avut constiinta pacatului si a pocaintei…

- Eu am sa va spun un caz din istorie. In secolul XV, la Florenta, in Italia, era unul Savonarola, un calugar teribil. El a predicat asa de puternic, incat a adus la pocainta un popor destrabalat, au ajuns la sac si la cenusa. incepeau privegherile seara si le terminau dimineata. A rezolvat multe pacate. Oamenii stiau ce aspecte dogmatice practicau, cunosteau morala, totul. A reusit. Pana intr-un anumit moment, cand a predicat impotriva jocurilor de noroc si a jocurilor cu pietre foarte populare in Florenta anilor 1490. Mai mult, a predicat impotriva clerului corupt, in special contra papei Alexandru al VI-lea Borgia, care practica simonia si impotriva unor nobili, fapte care i-au atras excomunicarea si un proces inchizitorial devastator. A pierdut tot orasul, si-a pierdut si viata. Oamenii nu au putut renunta complet la pacat. Asa se intampla si la noi acum.

In anul 1998, daca ati auzit, dupa Campionatul Mondial de Fotbal, doua sute de mii de oameni au asteptat 12 ore, in Piata Universitatii din Bucuresti, de la 4 dupa amiaza pana la 4 dimineata, sa-i intampine pe fotbalistii romani care veneau de la Paris. In schimb, in noaptea de inviere, crestinii vin la biserica la ora 12 si pleaca la 12,30. Raman bisericile aproape goale si ei se duc la mici, la discoteci, la chefuri. Pastele are o importanta de jumatate de ora pentru ei. Nu-i condamn pe acei oameni, nu spun ca ei sunt mai pacatosi ca noi, dar ei n-au inteles.

Diferenta dintre ei si cei 4,3 la suta care stau in biserica este de vointa. Noi deosebim oamenii in buni si rai, drepti si pacatosi, invatati si neinvatati, impartirea nu e corecta. Oamenii se impart in doua mari categorii: care vor si care nu vor. Cei care vrem nu inseamna ca suntem sfinti, ci nadajduim ca la vrerea noastra. Dumnezeu va pune mila Lui. Asta-i diferenta, pentru asta exista Biserica: un spital unde se trateaza pacatosii. Neintelegerea bisericii duce la sminteala. De ce e atacata Ortodoxia? Pentru ca incearca sa faca voia lui Dumnezeu.

- Ce semnificatie are faptul ca multimi uriase ii asteapta pe fotbalisti si-i aplauda?

- Ca dumnezeul romanilor e fotbalul, dar nu al tuturor romanilor, ci numai al celor nebuni. De data asta impartiti-i in zdraveni la cap si in nebuni. Cei zdraveni sunt oameni care vor sa se mantuiasca iar nebunii sunt aceia care nu mai vor Asta nu inseamna ca ei nu sunt oameni buni. La doi metri de noi avem tangenta cu oameni care nu vor sa mearga la biserica, dar care sunt buni la inima. Te ajuta, iti da, iti trec cu vederea, dar nu vor sa vina la Dumnezeu. Au o limita, un baraj in suflet. Si nu-i permis sa faca asa ceva, nu ne dau voie Eminescu, Iorga, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Brancoveanu, Matei Basarab, Vasile Lupu, acestia ne interzic sa ne comportam astfel, ne rusineaza pentru ca suntem scuipatori in obrazul lui Hristos. Stim acest lucru si il stiu si ei, pentru ca avem religie in scoli, dispunem de multe carti. Eu, cand intru intr-o librarie, ma cutremur de ceea ce vad: constat cate carti n-am citit, cate s-au scris si pot fi cunoscute.

- Parinte, poate fi infiripata credinta intr-un suflet numai prin vointa?

- Nu numai prin a vrea, dar incepe prin a vrea. Hristos a intrebat de atatea ori: „Vrei sa te faci sanatos?” Unuia care zacea de 38 de ani, intrebarea asta „vrei sa fii sanatos?” ii pare aiurea, nelalocul ei. Dar Hristos a rostit-o. Fiindca El pune accentul pe libertatea vointei omului.

- Totusi, daca ar vrea poporul nostru, daca ar proceda ca la Ninive, nu s-ar putea salva?

- Ba da. Dar mai exista aceasta putere? Ce zice? Ca, in vremea din urma, se va lua harul, asta inseamna ca se va lua puterea de a vrea.

- Cum, vor fi lasati oamenii sub ispitirea sataniceasca?

- E ceva care se sfarseste. Ai vrea sa vrei si nu mai poti sa vrei, asa se defineste aceasta sfarseala. Femeile, de pilda, ca ele sunt mai sensibile, in loc sa rezolve problema avorturilor punand ceva in loc, fac pomelnice cu Ion si Ioana, Ion, Ioana, Ion, Ioana, umpland liste intregi cu aceste nume. Cineva a adus la biserica 62 astfel de nume. Si-au „botezat”, numai ele stiu cum, copiii avortati si au inceput sa faca parastase pentru ei. Asta e alta nebuniei.

- Ce ar trebui sa puna, de fapt, in loc?

- Copii. Nu neaparat sa faca, daca nu mai pot, ci sa actioneze impotriva avorturilor, sa-i convinga pe altii sa lase pruncii in viata. Ori noi, la doua minute, comitem pacatul asta in tara.

La trei minute auzim: „La vremurile astea il mai nasti?”

La patru minute se repeta tirada: „Nu esti zdravana la cap! Sa mai cresti inca un copil?”

Dupa ce ca suntem criminali, nenorociti si prosti, continuam sa-i convingem si pe altii sa omoare! In loc sa sarim de gatul ei, sa o pupam, sa o laudam, sa o incurajam pe aceea care are sarcina, ii cerem sa devina ucigasa. Ne-am tampit de tot! Daca ar invia stramosii nostri si i-am pune de o parte iar pe cei actuali i-am aseza de alta parte, nu s-ar recunoaste unii cu altii.

Adevarul e ca nu ne mai recunoastem stramosii, dar nici macar semenii contemporani.

- Imi amintesc din Pateric un cuvant care spune ca Dumnezeu ii lasa pe om sa pacatuiasca, sa coboare in tunele intunecate, pentru ca sa aiba de unde se intoarce, pe genunchi si pe coate, inapoi la lumina.

- De acord. Dar nu la sfarsitul lumii. Ceea ce spun Sfintii Parinti e valabil in toata istoria, insa noi traim acum ultimele vremuri care nu se stie cat vor dura, trei mii de ani, trei ani sau trei zile, nu stim. La caderea Constantinopolului, Dumnezeu le-a mai dat ortodocsilor 20 de ani ragaz sa-si revina. Cum? Timur Lenk, aparut din desert, i-a invins pe turci, l-a luat pe Baiazid, care isi propusese sa dea ovaz calului pe altarul catedralei din Roma, l-a pus intr-o cusca si apoi l-a omorat. Astfel au primit grecii ortodocsi un rastimp de 20 de ani, dar tot nebuni au ramas, si tot mandri…

Parintele Nicodim Mandita a vorbit mult despre cauzele caderii Constantinopolului, cetatea Ortodoxiei. Si la ora actuala inca se mai spera in revenirea Sfintei Sofia la statutul de catedrala ortodoxa, in conditiile in care orasul are acum 14 milioane de turci si 12 mii de ortodocsi. In Istambul, preotii, in afara de patriarh, n-au voie sa umble imbracati in reverenda, decat daca sunt turisti, dar si aceia risca foarte mult. Acolo, astazi, mitropolitii, episcopii, arhimandritii umbla in costum si cravata. Va dati seama, de la 1453 pana in 2006, nu s-a rezolvat problema cetatii care a fost inima Ortodoxiei. De ce? Din cauza unor pacate grave pe care ortodocsii le-au savarsit in capitala lor.

- Comparand pacatele, putem conchide ca vom pati si noi ceea ce a suferit Constantinopolul?

- Noi nu mai avem ce pati. Ce sa patim mai rau decat este? In momentul in care nu mai poti creste o gaina in curtea ta, ca sa ai cu ce te hrani, ce poti pati mai rau?

- Totusi purtam o discutie duhovniceasca si nu o putem incheia fara nici o speranta…

- Intr-adevar, fara nici o speranta! Am nadejde, daca mai am putere. Or, poporul nostru e vlaguit de lipsuri materiale, de saracie si, mai ales, de pacate si patimi. In al doilea rand, a produs preoti in care nu se mai bizuie, are si preoti buni, dar au ramas putini, ce mai pot face acestia?

Apoi, daca ii iei la bani marunti pe cei 4,3 la suta credinciosi care vin la biserica, vei observa ca multi sunt cu mintea la interese, la alte lucruri, nu la Liturghie. Dar… dar, daca mai exista putere pentru a vrea o schimbare scepticismul meu nu e valabil.

Insa eu nu vad puterea, unde mai e, in ce consta ea? Unii triumfa, as zice, se gadila, la ideea ca bisericile sunt pline, dar uita ca lipsesc un milion de biserici si un milion de preoti in Romania.

Uitam ca suntem 11 mii de preoti la 22 milioane de oameni, uitam ca toti copiii, cu unele exceptii, care invata religie la scoala, umplu discotecile.

Vine cate unul pe ecrane si zice cu emfaza: „Poporul nostru crestinesc”… Care popor crestinesc? Acela care inoata pana la gat in sange de prunci?

Il auzi pe altul rostind: „Romania, Gradina Maicii Domnului!” Care? Maica Domnului ocroteste o tara scaldata in sange nevinovat? Cum poti crede asa ceva? Altii evoca „manastirile noastre”…

De acord, dar nu sunt ale noastre, sunt ale stramosilor, noi n-am facut decat sa le intinam prin pacatele pe care le savarsim. Pe cat de mare este rolul duhovnicilor, al calugarilor, al maicilor, pe atat de mari sunt permisivitatile noastre. In timpul Liturghiei, in orice sat din Romania ai sa vezi carciumile pline, oameni beti pe strazi, discotecile pline.

Un preot din Sibiu, in noaptea de Pasti, s-a dus intr-o discoteca si a spus tare: „Hristos a inviat!” Au raspuns toti, in cor: „Adevarat a inviat!” „Pai, daca a inviat, a continuat el, voi de ce-L omorati aici?”

Exista doua posibilitati de pocainta: a evreilor si a grecilor. Evreii isi scriau pacatele pe ziduri, iar grecii le ascundeau in casa. Noi facem marea greseala ca nu ne prezentam in lume cu pacatele noastre si pe urma sa ne exhibam calitatile. Ar trebui sa nu ne intereseze nimic in afara de imparatia cerurilor, chiar daca ne folosim de lumea materiala, de beton, de calculator, de curentul electric, de toate lucrurile. Orice lucru neutilizat in scopul mantuirii e rau.

- In acest spectru intunecat, apocaliptic al discutiei, va intreb, oare ce pedepse urmeaza sa primim?

- Nimic. Nu mai urmeaza nici o pedeapsa. Cea mai mare pedeapsa este ca Dumnezeu sa te lase la mintea ta. Dumnezeu nu pedepseste, El nu face rau. Pedeapsa este efectul actiunii diavolesti acolo unde Dumnezeu cu lucrarea Lui a fost izgonit de noi. De fapt, pedeapsa este lipsa lui Dumnezeu, absenta protectiei Sale. El e atotbun si atotdrept si daca noi nu-L vrem, fiind liberi, atunci ne lasa la mintea noastra. Chiar daca prin ratiune, sentiment si
vointa suntem ca El, ajungem la mana diavolului si se intampla ceea ce vedem cu totii.

Va prezint in ton apocaliptic aceste lucruri poate se constientizeaza cineva si astfel poate sa scape. Ce fel de oameni constienti suntem? Predai religie 8 ani de zile, chiar 12 ani si vezi, la urma, ca rezultatul e zero. Asta fiindca, in paralel cu educatia de la scoala, acasa si pe strada, copilul afla altceva, mereu altceva contrar.


E posibil ca intelectuali de prima mana, doctori, ingineri, profesori la o nunta sa danseze manele?botezati ortodox?

E posibil sa-l asculti spunand: „M-am culcat cu 6.000 de femei si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper ca le-am iluminat” si sa nu te debarasezi de el?

Mai e nadejde la un asemenea popor? Cine spune da, e un om curajos, dar sa ne arate si cum.

Eu vorbesc de popor, ca ansamblu, nu de persoane care, individual, au si pot avea o aplecare adanca fata de Sfanta Liturghie.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Cauzele cancerului la femei sunt (conform unor studii muult mai credibile decat cel mai sus) datorita nasterii de putini copii sau deloc. In spatele acestor studii ce incurajeaza avortul sunt de fapt mari corporatii de medicamente care stiu prea bine de la ce se imbolnavesc oamenii si care urmaresc reducerea populatiei, procedeu cunoscut si sub numele de eugenie (nu e vorba de biscuite). Astfel intalnim de prin anii 80 inlocuirea in legislatie a termenului de „a-ti ucide roada trupului” cu „controlul nasterii”... suna mult mai „politic corect”... nu-i asa? Si astfel nu se mai nasc nici copii dar mai mor si din mame de cancer...

• Votează
• Răspunde
• Raportează

... AVORTUL MARESTE DE 15 ORI POSIBILITATEA APARITIE UNUI CANCER ...

... AVORTUL E O PROCEDURA BARBARA PRIN CARE FEMEILE SINT MULSE DE BANI ...

... PRIN AVORT ORICE FEMEIE DEVINE O MARFA ...

... PRIN AVORT ORICE FEMEIE REFUZA DREPTUL PROPRIULUI COPIL LA EXISTENTZA ...

... PRIN AVORT FEMEILE ISI PIERD RESPECTUL BARBATILOR SI DEVIN SIMPLE OBIECTE SEXUALE ...

• Votează
• Răspunde
• Raportează

avort=crima
Nu va lasi pacaliti de cei care spun ca n-ar fi asa....

• Votează
• Răspunde
• Raportează

chiar asa de greu e sa se puna o limita de cuvinte de vreo 500 de caractere pe postare, si sa se stearga cearceafurile unite din mai multe comentari?

• Votează
• Răspunde
• Raportează

[Extrase din: Ne vorbeste Pârintele Cleopa 3 si 8.]

Toate păcatele sunt păcate grele si toate păcatele se numesc de marele Apostol Pavel "lucruri ale întunericului". Că auzi ce zice: Lepădati dar lucrurile întunericului. Apoi începe să le numere: desfrânarea, lăcomia, betia, hula, necredinta... Tot păcatul întunecă pe om, dar uciderea este un păcat si împotriva Duhului Sfânt si strigător la cer, si poti să spui acestui păcat cum vrei. Că ce este mai scump la fiecare vietate decât viata?

Nu vezi mata că si o furnică si un tântar si o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-si salveze viata. Fuge, aleargă, se păzeste să nu o omori. Dar omul, care-i chipul si asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viata lui înaintea Tatălui ceresc?

Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară omului, dar omul este chipul si asemănarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ, si este foarte mare păcat.

*

- Prea Cuvioase, copiii care sunt avortati au suflet?

- Au! Cum să nu aibă?

- Dintr-a câta zi au ei suflet?

- Din clipa zămislirii. Căci spune proorocul Ieremia: Doamne, Tu zidesti duhul omului întru zămislire.

- Păi, înseamnă că sunt numai suflet, părinte.

- Sământa bărbatului si a femeii este vie. Si atunci, în clipa împreunării, s-a zidit si sufletul si trupul.

- Prea Cuvioase, ce se zideste întâi la om?

- Intâi si întâi se zideste sufletul si apoi trupul. Trupul ia forma după suflet.

- Atunci cum este cu copiii avortati?

- Pentru un copil avortat 20 de ani n-are voie să se împărtăsească mama lui. El este viu de când s-a zămislit în pântecele maicii lui; de când era cât o sământă de cânepă. Dacă îi faci ceva de atunci sau bei niste otrăvuri ca să pierzi copilul, ucigasă de oameni esti. De ce să nu vă spun? Cum să tac, că o să mă întrebe Mântuitorul!

- Mai este iertare, părinte?

- Este iertare! Te duci si te spovedesti, faci canonul si te iartă Dumnezeu.

Nu este nici un păcat de neiertat. Numai păcatul nepocăit si nemărturisit rămâne în veci neiertat.

- Sufletele copiilor avortati unde sunt?

- Sufletele copiilor avortati stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Si ei strigă la Dumnezeu: "Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusetile din această lume si nici nu am făcut vreun păcat?" Si atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigase. Iar părintii, care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare.

- Dar care se feresc să nu nască copii, ce canon trebuie să facă?

- Care se păzesc să nu facă copii, sunt opriti de la Sfânta împărtăsanie doi ani de zile.

- O femeie bolnavă de trei ani de zile si care a pierdut un copil fără voia ei, vă întreabă ce să facă?

- Să se ducă la mărturisire la preotul ei si să-si facă canonul rânduit, că dacă nu-l face în lumea aceasta, o ajunge canonul cel de dincolo.

- Dacă nu-i dă canon părintele?

- Ba să-i dea canon. Cine a pierdut copii fără voie este oprit de la Sfintele Taine numai doi ani.

Fratilor, să stiti un lucru: Păziti-vă foarte tare, să nu spuneti în gândul vostru, cum îmi spune câte o femeie la mărturisire: "Da, părinte, l-am avortat, dar era numai de o lună sau de trei săptămâni!"

Ce-ai zis? De trei săptămâni? Iată ce spune Sfântul Anastasie Sinaitul:

"Precum când tună si fulgeră, odată auzi tunetul si odată vezi lumina fulgerului, asa în clipa când s-a zămislit copilul se zideste în el si trupul si sufletul lui, într-o formă ca o sământă de cânepă sau poate mai mic, dar în aceeasi vreme".

De aceea sfătuim pe cei ce-au căzut în acest păcat,ca să se silească cu toată puterea să se mărturisească si să-si facă canonul în lumea aceasta, ca nu cumva dincolo să-l facă vesnic. S-a prea înmultit păcatul acesta si este strigător la cer, si aduce osândă vremelnică si vesnică si în veacul de acum si în cel viitor. Amin.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Interviu cu Parintele Nicolae TANASE de la Parohia Valea Plopului

- Parinte Nicolae, va solicitam sa vorbim despre avort si despre consecintele acestuia. Prima intrebare ar fi in istoria omenirii si in istoria poporului roman femeile au facut avorturi?

- In vechime, femeile practicau avortul. Dar nu erau crestine iar in vremurile acelea avortul era un accident, nu era o regula, cum a devenit astazi, in prezent, se omoara mai multi copii decat se nasc. O femeie naste un copil si omoara opt, naste trei si omoara douazeci. Parintele Cleopa a descoperit cel mai mare numar de avorturi, 55, cincizeci si cinci! De retinut ca avorturile sunt provocate de femeile botezate, spovedite si cununate de noi. Adica avorturile le savarsesc ortodocsii, astfel de oameni suntem noi! De regula, ucid prunci nenascuti acei oameni, barbati si femei, ca barbatii sunt mai vinovati decat femeile, aflati sub o oarecare influenta: de la vecini, de la cunoscuti, de la rude, de la televizor, de la cabinetul de planing familial, de oriunde, mai ales de la propria comoditate. Eu cred ca inmultirea avorturilor este un varf de lance indreptat impotriva poporului nostru si impotriva credintei noastre. Pentru ca, observati, tehnica avortului si celelalte tehnici opritoare de la viata vin din Occident. Inainte, aceasta tehnica a imputinarii neamului venea de la Istambul. Turcii, prin tributul de copii pe care ni-l impuneau, au reusit sa micsoreze neamul nostru.

- Se stie, si mereu ati spus la conferintele pe care le-ati tinut in tara, ca romanii au un numar extrem de mare de avorturi in raport cu marimea populatiei. Se pare ca sunt 15-16 milioane de avorturi oficiale in cei 16 ani de asa zisa libertate.

- Nu. In cei 16 ani post decembristi sunt inregistrate 17.200.000 de avorturi. Asta inseamna aproape numarul populatiei ramase in tara. Daca tinem cont ca din 22 milioane vreo 4 milioane de romani au plecat peste granita, rezulta ca au ramas 18 milioane, ceea ce inseamna ca au fost ucisi atatia prunci cati oameni mai sunt acum in Romania.

- De ce, oare de ce, noi, popor ortodox, cu o veche traditie a familiei, am ajuns in aceasta situatie incredibila?

- Sa stiti ca nu conteaza numarul de copii nascuti, ci numarul de copii crescuti, educati si destinati imparatiei lui Dumnezeu, raiului. In schimb se contabilizeaza numarul de avorturi. Nu este important cati copii ai, ci cati ai omorat. O femeie poate sa nasca un copil si atat. Poti avea 18 copii dar sa ucizi unul si, dintr-odata, intri in randul criminalilor. Si nu crima in sine e problema cea mai grava, ci lipsirea copilului de lumina dumnezeiescului botez. Crima e un rau cumplit, dar marele rau, nerezolvabil, ramane lipsirea pruncului de botez.

- Revin la intrebarea de mai inainte: de ce se comit la noi in tara atat de multe avorturi?

- Din doua motive: lipsa de credinta si comoditatea. Daca am avea credinta in Dumnezeu nu am omori chipul Lui in om.

Nu e mai comod sa scapi de un prunc sau sa nu zamislesti copii, decat sa nasti? A naste un copil inseamna sa-l porti 9 luni in burta, sa faci unele tratamente, sa iei calciu daca e nevoie, sa stai blocat in casa, apoi sa-ti pierzi somnul, sa depui efort de ingrijire si protejare a copilului nascut.

- Totusi sunt altii, alte popoare, care dispun de comoditati mai mari decat noi, prin prosperitate si nivel de trai, si nu sunt campioni mondiali la avorturi.

- Nu sunt campioni la avorturi cu chiureta, pentru ca asta mai si doare, dar sunt de departe campioni la prezervative si la anticonceptionale. E un alt fel de ucidere. Opunerea la viata e mai grea decat eliminarea vietii. Prezervativul inseamna a te opune vietii, a te opune momentului cand Dumnezeu vrea sa sadeasca suflet intr-un corp conceput de barbat si femeie.

- Pilulele antibaby, anticonceptionalele, sunt tot otravuri ucigase.

- Da, pentru ca ele nu sunt anticonceptionale, ci sunt avortive. Daca ar fi anticonceptionale, ar conduce la alt fel de pacat, dar sunt avortive, omoara copilul pana in 14 zile.

- Mai devreme ati spus ca tehnicile pentru uciderea pruncilor si insistenta privind folosirea lor vin din Occident E de inteles ca turcii voiau sa ne reduca numarul ca sa ne poata stapani mai usor. Acum traim intr-o alt fel de lume. Credeti ca occidentalii au acelasi interes de a ne stapani?

- Acelasi! De pilda, Brancoveanu nu a murit cum se spune. El era un bun crestin si a avut cu calaul o discutie despre credinta, dar a fost condamnat pentru inmultirea neamului romanesc.

Cand vorbea cu calaul despre ortodoxie, era deja condamnat si sentinta oricum se aplica. Nu a fost silit sa treaca la mahomedanism. Turcii se multumeau cu birul si peschesurile, uneori profanau biserici, dar cam atat. Din cauza asta, romanii, pe atunci, au inceput sa construiasca biserici cu usile joase, ca sa nu intre paganii cu caii. Dar nu cunoastem presiuni sa treaca romanii la islamism. Au existat domnitori si boieri lingai care au trecut de buna voie la mahomedanism. Dar problema lui Brancoveanu nu a fost aceasta, ci para ca inmulteste neamul romanesc. Sigur ca l-a inmultit. Ca exemplu, el a avut 11 copii, 7 fete si 4 baieti. Era bogat si nu punea biruri grele asupra supusilor, a creat o viata lejera in Tara Romaneasca, drept pentru care oamenii au facut copii. Politicienii de astazi, ministri, parlamentari, demnitari sunt criminali pentru ca nu grijesc de bunul mers al vietii poporului, nu se ocupa sa creeze o ambianta, conditii de a naste copii. Pruncii nu se nasc pe garla. Ei se nasc intr-o casa, intr-un climat de siguranta care, din pacate, lipseste in Romania.

- Aveti dreptate, ar trebui ca statul sa protejeze cumva viata oamenilor pe care ii guverneaza.

- Sigur, dar macar sa fim lasati in pace. Noi nu suntem lasati in pace sa ne cream singuri conditiile de care avem nevoie, ci suntem „razboiti’ permanent cu diverse probleme.

- Daca la noi pacatul avortului are proportie de masa, catastrofala, oare nu in aceeasi masura si larga cuprindere apasa si pedepsele de sus? Cum vedeti dumneavoastra urmarile acestei inmultiri incredibile a pruncuciderilor?

- Urmeaza pieirea! Dumnezeu priveste si pe cei drepti si pe cei pacatosi ia fel, ploua la fel peste toti, rasare soarele si-i lumineaza si-i incalzeste fara osebire pe credinciosi si pe necredinciosi. Dumnezeu ne priveste ca pe im tot La judecata vom veni cu neamul nostru, nu separat. Vom fi judecati ca persoane, dar in neamul nostru. Daca un neam se opune lui Dumnezeu, lupta impotriva Lui, are ca viitor pieirea! Ar fi o nadejde la poporul roman sa scape, dar e stapanit de acest pacat ingrozitor. Un pacat asa de mare langa traditii asa de frumoase, langa credinta jertfelnica si marturisitoare.

- Un paradox!

- Da. Suntem tara cu 543 de manastiri, cu peste 6.000 de calugari, tara cu cele mai multe Liturghii, tara cu cele mai multe biserici pe metrul patrat. Suntem tara cu oameni ce pot sta in genunchi nopti intregi, tara care, in anumite momente ale istoriei, a salvat Sfantul Munte iar acum salveaza Occidentul prin credinta, tara in care toti oamenii luminati isi pun nadejdea.

Ei bine, tara aceasta trebuie distrusa, sa ramana o suprafata cu paduri, cu iarba verde, cu autostrazi, un loc unde se face turism si atat. In biserici si manastiri se va admira arta, nu se va cauta Liturghia, spoiala, nu esenta. Sunt si acum ghizi de manastiri care vorbesc exclusiv despre arta constructorilor si zugravilor de biserici, impuie capul pelerinilor cu istorie, fara sa le spuna nimic despre Liturghiile savarsite acolo. Au existat chiar hotarari de genul: „Nu mai slujim in biserica aceasta, ca se afuma pictura”. Daca s-ar ridica din mormant ctitorul bisericii si ar auzi asa ceva, imediat ar darama locasul. Ctitorul n-a pictat-o ca sa nu se mai slujeasca, ci ca sa fie Sfanta Liturghie continuu. In teologia ruseasca exista o afirmatie care nu e fondata, anume ca, la sfarsitul lumii, toate bisericile se vor transforma din materie in imaterial si se vor ridica la cer, e vorba de bisericile in care s-a slujit Liturghia. Va dati seama ce valoare liturgica mantuitoare are biserica! Ei afirma, dar nu au temei teologic. Dar faptul ca afirma nu e putin lucru.

- Revin la o idee discutata mai inainte referitoare Ia pacat: desfranarea, discoteca, televizorul, carciuma sunt si ele cauze ale inmultirii avorturilor?

- Acelea nu sunt cauza, ci constituie numai incitarea. Cauza sta in cele pe care le-am spus mai devreme: lipsa de credinta si comoditatea. Un om cu credinta nu omoara pe nimeni. Din pacate, in tara la noi, oamenii care nu mai ucid prunci au ramas tiganii. De aceea si urmeaza sa ne stapaneasca.

In Apocalipsa se vorbeste despre Gog si Magog, rasa galbena, care ne vor stapani. Si asa va fi. Occidentul este plin de chinezi, japonezi, negri, indieni, pe care ii stimam, pe care ii consideram chipul lui Dumnezeu chiar daca nu sunt crestini, dar care pun mana pe noi. Fara sa avem nimic contra lor, noi avem ceva contra noastra, pentru ca noi cunoastem adevarul, suntem crestini de doua mii de ani, lucru cu care ne mandrim aiurea, fara sa fie si bine. Noi suntem crestini de la botezul nostru, nu de doua mii de ani. Ce importanta are ca poporul meu este crestin de doua milenii iar eu sunt un nenorocit si un nemernic? Rusii au fost crestinati cu o mie de ani dupa noi. Ei bine, rusii merg la Liturghie si stau incremeniti, nici macar nu se aseaza in genunchi, ci incremenesc pe toata desfasurarea slujbei, asa traiesc ei Liturghia.

Fiecare popor este ceea ce ramane, nu ceea ce a fost, nu gloria trecuta e importanta, ci inaltimea trairilor prezente.

- Cum credeti ca ne putem salva, cum putem iesi de sub incidenta acestui pacat care a cuprins tot neamul, avortul?

- Pacatul avortului nu a cuprins toti oamenii, dar a cuprins tot neamul. Asta fiindca aceia care nu fac avorturi nu lupta contra avortului, nu se debaraseaza de ceea ce se intampla in jur. Spre exemplu, presedintele tarii, el ar trebui sa spuna: „Personal sunt contra avortului, desi legea prevede altfel”. Asta s-ar cuveni pentru orice demnitar, ministru, parlamentar, ca sa fie un exemplu moral in fata poporului. Dar ei nu o fac. O sa spun un lucru grav, pentru care pot fi si criticat si condamnat: nu mai exista scapare! Decat daca am reusi o intoarcere de 180 de grade. Ceea ce e foarte greu. Nu mai exista scapare pentru popor, exista scapare doar pentru persoanele particulare care vor sa inteleaga.

- Cum, noi, ca neam, nu mai avem nici o sansa?

- Nu, nu mai avem! Asta e parerea mea.

- De ce nu mai exista sanse. Parinte?

- Cand cancerul e generalizat, urmeaza o singura scapare, minunea.

- Mila lui Dumnezeu…

- Mila lui Dumnezeu nu mai e, nu poate sa fie. Nebunia e asa de mare incat Dumnezeu si sa vrea sa te ajute, nu mai e drept sa o faca. Daca il ataci pe Dumnezeu direct, daca te lupti cu El nebuneste nu ai nici o sansa. Astazi, la Liturghia din biserici vin 4,3 la suta dintre romanii ortodocsi, iar acestia reprezinta 97,7 la suta din populatia romaneasca a tarii, in noaptea de Pasti merg pana la 28 la suta la biserica, raman la liturghie 12 la suta iar ceilalti pleaca la petreceri. In asemenea conditii nu trebuie sa nadajduim ia vreo minune. Stiti din Vechiul Testament discutia Patriarhului Avraam cu Dumnezeu, Doamne, daca ar fi 45 de drepti, dar 30, dar 20, apoi cand cifra a scazut sub zece nu a mai indraznit sa prelungeasca negocierea cu Dumnezeu. Acolo unde lipsesc dreptii, nu are rost sa mai indraznim a face negocieri cu Dumnezeu. Cand suntem rapusi de un pacat generalizat, ce sa mai negociezi, ar insemna sa fim obraznici si indolenti.

- Parinte, totusi, la Ninive era gata sa fie distrusa cetatea, ca la Sodoma. Profetul Iona a ridicat glasul, au facut toti pocainta si pericolul a fost inlaturat.
- De acord. Numai ca la noi nu mai are cine sa ridice glasul. Pentru ca preotii sunt produsul poporului. Nu are rost sa mai discutam asta. Daca preotii ar fi picati din cer, da, ar fi o sansa. Acolo, la Ninive, au avut de-a face cu Iona, trimisul direct al lui Dumnezeu. Dar aici nu mai are cine.

- Acolo si poporul a avut constiinta pacatului si a pocaintei…

- Eu am sa va spun un caz din istorie. In secolul XV, la Florenta, in Italia, era unul Savonarola, un calugar teribil. El a predicat asa de puternic, incat a adus la pocainta un popor destrabalat, au ajuns la sac si la cenusa. incepeau privegherile seara si le terminau dimineata. A rezolvat multe pacate. Oamenii stiau ce aspecte dogmatice practicau, cunosteau morala, totul. A reusit. Pana intr-un anumit moment, cand a predicat impotriva jocurilor de noroc si a jocurilor cu pietre foarte populare in Florenta anilor 1490. Mai mult, a predicat impotriva clerului corupt, in special contra papei Alexandru al VI-lea Borgia, care practica simonia si impotriva unor nobili, fapte care i-au atras excomunicarea si un proces inchizitorial devastator. A pierdut tot orasul, si-a pierdut si viata. Oamenii nu au putut renunta complet la pacat. Asa se intampla si la noi acum.

In anul 1998, daca ati auzit, dupa Campionatul Mondial de Fotbal, doua sute de mii de oameni au asteptat 12 ore, in Piata Universitatii din Bucuresti, de la 4 dupa amiaza pana la 4 dimineata, sa-i intampine pe fotbalistii romani care veneau de la Paris. In schimb, in noaptea de inviere, crestinii vin la biserica la ora 12 si pleaca la 12,30. Raman bisericile aproape goale si ei se duc la mici, la discoteci, la chefuri. Pastele are o importanta de jumatate de ora pentru ei. Nu-i condamn pe acei oameni, nu spun ca ei sunt mai pacatosi ca noi, dar ei n-au inteles.

Diferenta dintre ei si cei 4,3 la suta care stau in biserica este de vointa. Noi deosebim oamenii in buni si rai, drepti si pacatosi, invatati si neinvatati, impartirea nu e corecta. Oamenii se impart in doua mari categorii: care vor si care nu vor. Cei care vrem nu inseamna ca suntem sfinti, ci nadajduim ca la vrerea noastra. Dumnezeu va pune mila Lui. Asta-i diferenta, pentru asta exista Biserica: un spital unde se trateaza pacatosii. Neintelegerea bisericii duce la sminteala. De ce e atacata Ortodoxia? Pentru ca incearca sa faca voia lui Dumnezeu.

- Ce semnificatie are faptul ca multimi uriase ii asteapta pe fotbalisti si-i aplauda?

- Ca dumnezeul romanilor e fotbalul, dar nu al tuturor romanilor, ci numai al celor nebuni. De data asta impartiti-i in zdraveni la cap si in nebuni. Cei zdraveni sunt oameni care vor sa se mantuiasca iar nebunii sunt aceia care nu mai vor Asta nu inseamna ca ei nu sunt oameni buni. La doi metri de noi avem tangenta cu oameni care nu vor sa mearga la biserica, dar care sunt buni la inima. Te ajuta, iti da, iti trec cu vederea, dar nu vor sa vina la Dumnezeu. Au o limita, un baraj in suflet. Si nu-i permis sa faca asa ceva, nu ne dau voie Eminescu, Iorga, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Brancoveanu, Matei Basarab, Vasile Lupu, acestia ne interzic sa ne comportam astfel, ne rusineaza pentru ca suntem scuipatori in obrazul lui Hristos. Stim acest lucru si il stiu si ei, pentru ca avem religie in scoli, dispunem de multe carti. Eu, cand intru intr-o librarie, ma cutremur de ceea ce vad: constat cate carti n-am citit, cate s-au scris si pot fi cunoscute.

- Parinte, poate fi infiripata credinta intr-un suflet numai prin vointa?

- Nu numai prin a vrea, dar incepe prin a vrea. Hristos a intrebat de atatea ori: „Vrei sa te faci sanatos?” Unuia care zacea de 38 de ani, intrebarea asta „vrei sa fii sanatos?” ii pare aiurea, nelalocul ei. Dar Hristos a rostit-o. Fiindca El pune accentul pe libertatea vointei omului.

- Totusi, daca ar vrea poporul nostru, daca ar proceda ca la Ninive, nu s-ar putea salva?

- Ba da. Dar mai exista aceasta putere? Ce zice? Ca, in vremea din urma, se va lua harul, asta inseamna ca se va lua puterea de a vrea.

- Cum, vor fi lasati oamenii sub ispitirea sataniceasca?

- E ceva care se sfarseste. Ai vrea sa vrei si nu mai poti sa vrei, asa se defineste aceasta sfarseala. Femeile, de pilda, ca ele sunt mai sensibile, in loc sa rezolve problema avorturilor punand ceva in loc, fac pomelnice cu Ion si Ioana, Ion, Ioana, Ion, Ioana, umpland liste intregi cu aceste nume. Cineva a adus la biserica 62 astfel de nume. Si-au „botezat”, numai ele stiu cum, copiii avortati si au inceput sa faca parastase pentru ei. Asta e alta nebuniei.

- Ce ar trebui sa puna, de fapt, in loc?

- Copii. Nu neaparat sa faca, daca nu mai pot, ci sa actioneze impotriva avorturilor, sa-i convinga pe altii sa lase pruncii in viata. Ori noi, la doua minute, comitem pacatul asta in tara.

La trei minute auzim: „La vremurile astea il mai nasti?”

La patru minute se repeta tirada: „Nu esti zdravana la cap! Sa mai cresti inca un copil?”

Dupa ce ca suntem criminali, nenorociti si prosti, continuam sa-i convingem si pe altii sa omoare! In loc sa sarim de gatul ei, sa o pupam, sa o laudam, sa o incurajam pe aceea care are sarcina, ii cerem sa devina ucigasa. Ne-am tampit de tot! Daca ar invia stramosii nostri si i-am pune de o parte iar pe cei actuali i-am aseza de alta parte, nu s-ar recunoaste unii cu altii.

Adevarul e ca nu ne mai recunoastem stramosii, dar nici macar semenii contemporani.

- Imi amintesc din Pateric un cuvant care spune ca Dumnezeu ii lasa pe om sa pacatuiasca, sa coboare in tunele intunecate, pentru ca sa aiba de unde se intoarce, pe genunchi si pe coate, inapoi la lumina.

- De acord. Dar nu la sfarsitul lumii. Ceea ce spun Sfintii Parinti e valabil in toata istoria, insa noi traim acum ultimele vremuri care nu se stie cat vor dura, trei mii de ani, trei ani sau trei zile, nu stim. La caderea Constantinopolului, Dumnezeu le-a mai dat ortodocsilor 20 de ani ragaz sa-si revina. Cum? Timur Lenk, aparut din desert, i-a invins pe turci, l-a luat pe Baiazid, care isi propusese sa dea ovaz calului pe altarul catedralei din Roma, l-a pus intr-o cusca si apoi l-a omorat. Astfel au primit grecii ortodocsi un rastimp de 20 de ani, dar tot nebuni au ramas, si tot mandri…

Parintele Nicodim Mandita a vorbit mult despre cauzele caderii Constantinopolului, cetatea Ortodoxiei. Si la ora actuala inca se mai spera in revenirea Sfintei Sofia la statutul de catedrala ortodoxa, in conditiile in care orasul are acum 14 milioane de turci si 12 mii de ortodocsi. In Istambul, preotii, in afara de patriarh, n-au voie sa umble imbracati in reverenda, decat daca sunt turisti, dar si aceia risca foarte mult. Acolo, astazi, mitropolitii, episcopii, arhimandritii umbla in costum si cravata. Va dati seama, de la 1453 pana in 2006, nu s-a rezolvat problema cetatii care a fost inima Ortodoxiei. De ce? Din cauza unor pacate grave pe care ortodocsii le-au savarsit in capitala lor.

- Comparand pacatele, putem conchide ca vom pati si noi ceea ce a suferit Constantinopolul?

- Noi nu mai avem ce pati. Ce sa patim mai rau decat este? In momentul in care nu mai poti creste o gaina in curtea ta, ca sa ai cu ce te hrani, ce poti pati mai rau?

- Totusi purtam o discutie duhovniceasca si nu o putem incheia fara nici o speranta…

- Intr-adevar, fara nici o speranta! Am nadejde, daca mai am putere. Or, poporul nostru e vlaguit de lipsuri materiale, de saracie si, mai ales, de pacate si patimi. In al doilea rand, a produs preoti in care nu se mai bizuie, are si preoti buni, dar au ramas putini, ce mai pot face acestia?

Apoi, daca ii iei la bani marunti pe cei 4,3 la suta credinciosi care vin la biserica, vei observa ca multi sunt cu mintea la interese, la alte lucruri, nu la Liturghie. Dar… dar, daca mai exista putere pentru a vrea o schimbare scepticismul meu nu e valabil.

Insa eu nu vad puterea, unde mai e, in ce consta ea? Unii triumfa, as zice, se gadila, la ideea ca bisericile sunt pline, dar uita ca lipsesc un milion de biserici si un milion de preoti in Romania.

Uitam ca suntem 11 mii de preoti la 22 milioane de oameni, uitam ca toti copiii, cu unele exceptii, care invata religie la scoala, umplu discotecile.

Vine cate unul pe ecrane si zice cu emfaza: „Poporul nostru crestinesc”… Care popor crestinesc? Acela care inoata pana la gat in sange de prunci?

Il auzi pe altul rostind: „Romania, Gradina Maicii Domnului!” Care? Maica Domnului ocroteste o tara scaldata in sange nevinovat? Cum poti crede asa ceva? Altii evoca „manastirile noastre”…

De acord, dar nu sunt ale noastre, sunt ale stramosilor, noi n-am facut decat sa le intinam prin pacatele pe care le savarsim. Pe cat de mare este rolul duhovnicilor, al calugarilor, al maicilor, pe atat de mari sunt permisivitatile noastre. In timpul Liturghiei, in orice sat din Romania ai sa vezi carciumile pline, oameni beti pe strazi, discotecile pline.

Un preot din Sibiu, in noaptea de Pasti, s-a dus intr-o discoteca si a spus tare: „Hristos a inviat!” Au raspuns toti, in cor: „Adevarat a inviat!” „Pai, daca a inviat, a continuat el, voi de ce-L omorati aici?”

Exista doua posibilitati de pocainta: a evreilor si a grecilor. Evreii isi scriau pacatele pe ziduri, iar grecii le ascundeau in casa. Noi facem marea greseala ca nu ne prezentam in lume cu pacatele noastre si pe urma sa ne exhibam calitatile. Ar trebui sa nu ne intereseze nimic in afara de imparatia cerurilor, chiar daca ne folosim de lumea materiala, de beton, de calculator, de curentul electric, de toate lucrurile. Orice lucru neutilizat in scopul mantuirii e rau.

- In acest spectru intunecat, apocaliptic al discutiei, va intreb, oare ce pedepse urmeaza sa primim?

- Nimic. Nu mai urmeaza nici o pedeapsa. Cea mai mare pedeapsa este ca Dumnezeu sa te lase la mintea ta. Dumnezeu nu pedepseste, El nu face rau. Pedeapsa este efectul actiunii diavolesti acolo unde Dumnezeu cu lucrarea Lui a fost izgonit de noi. De fapt, pedeapsa este lipsa lui Dumnezeu, absenta protectiei Sale. El e atotbun si atotdrept si daca noi nu-L vrem, fiind liberi, atunci ne lasa la mintea noastra. Chiar daca prin ratiune, sentiment si
vointa suntem ca El, ajungem la mana diavolului si se intampla ceea ce vedem cu totii.

Va prezint in ton apocaliptic aceste lucruri poate se constientizeaza cineva si astfel poate sa scape. Ce fel de oameni constienti suntem? Predai religie 8 ani de zile, chiar 12 ani si vezi, la urma, ca rezultatul e zero. Asta fiindca, in paralel cu educatia de la scoala, acasa si pe strada, copilul afla altceva, mereu altceva contrar.


E posibil ca intelectuali de prima mana, doctori, ingineri, profesori la o nunta sa danseze manele?botezati ortodox?

E posibil sa-l asculti spunand: „M-am culcat cu 6.000 de femei si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper ca le-am iluminat” si sa nu te debarasezi de el?

Mai e nadejde la un asemenea popor? Cine spune da, e un om curajos, dar sa ne arate si cum.

Eu vorbesc de popor, ca ansamblu, nu de persoane care, individual, au si pot avea o aplecare adanca fata de Sfanta Liturghie.

• Votează
• Răspunde
• Raportează