![Gallo, un actor dificil la filmările pentru "Essential Killing"](typo3temp/pics/15_vincent_gallo_Reuters_13799bb63b.jpg "Gallo, un actor dificil la filmările pentru "Essential Killing"")
![Moştenitorii familiei Ceauşescu au chemat în instanţă Teatrul Odeon, care, în decembrie anul trecut, a găzduit două reprezentaţii ale spectacolului "Ultimele ore ale lui Ceauşescu", o reconstituire a procesului cuplului de dictatori, producţie a Institutului Internaţional pentru Crimă Politică din Germania.](typo3temp/pics/agerpres_4508037_6579f05ff5.jpg "Moştenitorii familiei Ceauşescu au chemat în instanţă Teatrul Odeon, care, în decembrie anul trecut, a găzduit două reprezentaţii ale spectacolului "Ultimele ore ale lui Ceauşescu", o reconstituire a procesului cuplului de dictatori, producţie a Institutului Internaţional pentru Crimă Politică din Germania.")
![Roberto Saviano, (stânga) alături de Salman Rushdie, la Academia Suedeză. Rushdie a trăit ani buni în aceleaşi condiţii ca şi Saviano după ce fundamentaliştii islamici l-au condamnat la moarte, ca reacţie la romanul "Versetele satanice"](typo3temp/pics/24-saviano-rushdie-afp_b36fad5b11.jpg "Roberto Saviano, (stânga) alături de Salman Rushdie, la Academia Suedeză. Rushdie a trăit ani buni în aceleaşi condiţii ca şi Saviano după ce fundamentaliştii islamici l-au condamnat la moarte, ca reacţie la romanul "Versetele satanice"")
Elementul de diferenţă, ca şi cel de legătură, se observă cu uşurinţă. La Ion Ioanid şi Florin Constantin Pavlovici, cartea memorialistică este opera vieţii – la propriu şi la figurat. Mărturia acoperă anii de închisoare într-un mod minuţios şi extensiv, convocând şi consumând parcă toate resursele scriitoriceşti ale autorului. Un autor al unei singure cărţi: cea în care este personaj şi cobai. Cei doi memorialişti şi-au publicat opera testimonială după Revoluţie, în condiţiile de libertate a opiniei, a cuvântului care o exprimă şi a tiparului cu difuziune publică.
Scrieri pentru posteritate
În schimb, N. Steinhardt şi Ion D. Sîrbu, ambii dispăruţi în 1989, şi-au scris jurnalele în condiţii de clandestinitate, în plin coşmar ceauşist. Experienţele personale sunt coplanare, la fel relatările lor. Ambii focalizează ani de închisoare făcută – pe degeaba – în contextul strângerii şurubului ideologic, după Revoluţia din Ungaria. Şi, la fel, amândoi îşi derulează filmul interior într-o altă epocă istorică, diferită, dar la fel de sinistră: cea a naţional-comunismului. Ei nu scriu pentru contemporaneitate, precum ceilalţi, ci direct pentru posteritate. Între producerea şi receptarea publică a textului există un decalaj temporal semnificativ; şi o ruptură de nivel.
Iar aceste două cărţi extraordinare, redactate într-o epocă pentru a fi publicate şi cunoscute în alta, nu epuizează resursele autorilor. Ele constituie summa operei lor, dar nu şi întreaga creaţie, mult mai amplă şi mai diversă. (...) Aici, în cercul de infern concentraţionar, omul din Est a învăţat să creadă. Occidentalul hedonist – specie din care Steinhardt a cunoscut multe şi variate exemplare – este sătul, plictisit, mort, cu un contur moral gol, fără o urmă sufletească şi spirituală. Şi în „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal” al lui Ion D. Sîrbu observăm aceeaşi ironie tristă a scriitorului răsăritean la adresa intelectualului vestic obsedat de propriul confort şi complet opac la tragedia lagărului socialist.
Torturi psihice diabolice
Diaristica încorporează memorialistica, păstrându-i funcţiile şi adăugându-i altele noi. La Steinhardt, mărturia asupra detenţiei este un punct de plecare într-o aventură spirituală, în timp ce la Sîrbu e un nucleu tematic ce vine şi revine (ca serial de scene propriu-zise şi ca element constant de referinţă simbolică) în notaţia cotidiană. Detenţia şi memorialul care o reînvie nu înseamnă aşadar, în cazurile de faţă, totul. Ele sunt o parte – însemnată – dintr-un întreg, un plan din care s-a dezvoltat şi stratificat o Operă totalizantă.
Găsim aici biografie nudă şi lecturi vaste, experienţe concrete şi livreşti, detalieri ale momentului istoric şi transgresări ale lui, scene carcerale oribile şi incursiuni surprinzătoare în cele mai îndepărtate arii culturale, observaţii şi caracterizări făcute fără ezitări, dar şi savante referinţe sociologice, politologice, economice, ştiinţifice. Audiem şi într-o parte, şi în cealaltă conferinţe ţinute în celule supraaglomerate şi asistăm, în ambele jurnale, la înjosirea deţinuţilor de către gardieni sadici. Înregistrăm, la a doua mână, multiple suferinţe fizice şi diabolice torturi psihice, momente de disperare ale „bandiţilor contrarevoluţionari”, dar şi clipe de miraculoasă înseninare.
Chinurile din anchetă şi din celulă
În ambele experienţe, generatoare de cărţi totale, descoperim o conştiinţă de om întreg, pe care nimeni şi nimic nu-l poate disloca. Chinurile din anchetă şi din celulă, mizeria inimaginabilă a spaţiului închis, trădarea unor prieteni apropiaţi contează, dar ele nu schimbă ecuaţia morală a unor caractere adevărate, puternice, forjate după modelul unor taţi de modă veche. Aş spune că nu doar protagoniştii celor două jurnale sunt personaje formidabile, ci şi părinţii lor: Oscar Steinhardt, fostul director al unei fabrici de mobilă şi cherestea din Pantelimon, şi minerul sindicalist petrilean Ion Sârbu. Fără cuvinte mari, dar cu o eficienţă pedagogică incontestabilă, aceştia au ştiut să le predea fiilor lecţia rezistenţei şi a demnităţii.
La Sîrbu, se adaugă pe talger modelul Blaga, profesorul şi mentorul care i-a influenţat întreaga carieră. La Steinhardt, o piesă grea în războiul văzut şi nevăzut cu ticăloşia şi prostia înconjurătoare este Manole, prietenul evreu (Emanuel Neuman) reamintit şi citat la tot pasul. În fine, aliatul cel mai important al eroului suferitor este de găsit – într-o unică, dar esenţială diferenţă – în două planuri de ultimă rezistenţă omenească. Pentru Ion D. Sîrbu, cu încrederea lui uriaşă, nedezminţită, în Om, cu simpatiile şi solidarităţile sale de stânga, cu aversiunea faţă de legionari, ca şi faţă de generaţia spontanee de „ilegalişti” de după război, salvarea stă în umanismul tradiţional. Desuet pentru unii, anulat de alţii, dar pentru el încă viu.
Salvarea prin credinţă
La Steinhardt, balansul este mai mare şi aventura interioară, maximală. Condamnat pentru vina de a nu-şi fi trădat prietenii din lotul „mistico-legionar” Noica-Pillat, el va descoperi tocmai aici, în infernul închisorii politice, salvarea prin credinţă. Evreul care împărtăşeşte, prin propria opţiune, soarta legionarilor (cu şi fără ghilimele) primeşte la Jilava botezul creştin.
Decizia lui, îndelung cântărită şi amânată în anii de libertate, e deodată rapidă. Iar scena propriu-zisă a botezului este absolut senzaţională:
„15 martie 1960. Catehizarea a luat sfârşit. Botezul, hotărât pentru ziua de cincisprezece, are loc aşa cum stabilisem. Părintele Mina alege momentul pe care-l socoteşte cel mai potrivit: la întoarcerea «de la aer», când caraliii sunt mai ocupaţi, când agitaţia e maximă. Trebuie să lucrăm repede şi să acţionăm clandestin în văzul tuturor. Conspiraţia în plină zi a lui Wells. Ceva în genul manevrelor invizibile ale lui Antonov-Ovseienko. Eu unul nu voi ieşi la plimbare. (Lucru uşor, deoarece m-a ros bocancul şi am o umflătură purulentă pe laba piciorului drept. La infirmerie n-am izbutit să fiu dus cu toate că mă prezint în fiecare dimineaţă la raport. Doctorii Răileanu şi Al-G. mă tratează aplicându-mi pe «bubă» un ştergar muiat în apa viermănoasă din ciubăr. Cu o zi înainte un plutonier mi-a spus că «nici mort» nu mă duce la medicul oficial. Căile Domnului, ocolite.)
„Mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi din duh rapid”
Rămân deci singur vreun sfert de oră cât durează «aerul» – adică aproape singur, căci mai sunt câţiva scutiţi de plimbare pentru felurite pricini. Pustiită de zarvă şi forfotă, camera ia un aspect şi mai ciudat, ca o scenă goală în care grămezile de recuzite îşi găsesc sălaşul la nimereală. Dar mai ales deosebirea sonoră faţă de camera plină este atât de izbitoare, încât am impresia unei tăceri absolute – tăcerea devine, vorba lui Cervantes, un spectacol – şi mă pot linişti, reculege niţel.
Când puhoiul de oameni se întoarce cu zgomot mare, ducând în rând de câte doi balia, ciubărul, tineta şi un «rezervor» cu apă, părintele Mina, fără a-şi scoate mantaua, dă buzna la singura căniţă din cameră – e o căniţă roşie, cu smalţul sărit, năclăită şi respingătoare – şi o umple cu apă viermănoasă proaspăt adusă în «rezervorul» purtat de el şi de un alt deţinut. (...)
Doi dintre deţinuţi, complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe. S-ar putea în orice clipă să vină gardianul să se uite, dar acum când celulele, pe rând, sunt scoase la plimbare ori aduse înapoi, e puţin probabil. La repezeală – dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desluşită – părintele Mina rosteşte cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap şi pe umeri tot conţinutul ibricului (căniţa e un fel de ibric bont) şi mă botează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul şterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi din duh rapid.
Trecem apoi, oarecum liniştiţi, oarecum uşuraţi – hoţul care nu-i prins în fapt e om cinstit – la patul unuia din preoţii greco-catolici: e lângă tinetă şi balie (am coborât cu toţii de la cucurigu), şi acolo recit crezul (ortodox), după cum fusese stabilit. Reînnoiesc făgăduinţa de a nu uita că am fost botezat sub pecetea ecumenismului. Gata.” (pp. 167-169). (...)
Dumnezeu îmi este binevoitor
De îndată ce mă văd aşezat pe bancă săvârşesc fapta pe care o consider singura meritorie din viaţa mea: lui Noica, pe a cărui faţă se citeşte deznădejdea şi în ai cărui ochi (ochii aceia care-l caută în zadar pe Mihai Rădulescu) luceşte o frământare atroce, îi suflu trăgându-l de mânecă atâta timp cât vânzoleala instalării noastre încă nu s-a terminat şi mai pot vorbi pe scurt: Dinule, să ştii că nu suntem supăraţi nici unul pe tine, te iubim, te respectăm, toate-s bune.
Dumnezeu îmi este binevoitor: faţa lui Dinu se luminează, îmi strânge la iuţeală încheietura mâinii, oftează adânc, despovărat. Am făcut şi eu ceva bun în lumea aceasta.” (pp. 139-141, N. Steinhardt, „Opere, 1. Jurnalul fericirii”, Mănăstirea Rohia/ Editura Polirom, Iaşi, 2008).
Din campania "Literatura închisorilor" EVZ a mai publicat:
EPISODUL 1: Părintele Zosim Oancea: „Cine a avut credinţă s-a salvat
EPISODUL 2: Ruggeri: „Prin instinct cultural, l-am descoperit pe Stăniloae”
EPISODUL 3: Suferinţele lui Nicolae Steinhardt
Cultură
Sâmbătă, 26 Decembrie 2009. 0 vizualizări, 52 comentarii, 0 voturi
Suferinţele lui Nicolae Steinhardt
EVZ continuă campania "Literatura închisorilor" cu povestea lui Nicolae Steinhardt. Acesta face, în „Jurnalul fericirii”, una dintre cele mai ardente şi mai complete mărturii româneşti asupra infernului parcurs în închisoare, la fel ca şi Ion D. Sîrbu în „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”.
-
-
-
Sursa: Daniel Cristea Enache
1 /.
Daniel Cristea-Enache, critic literar
În acelaşi plan vertical cu Ion Ioanid („Închisoarea noastră cea de toate zilele”, 1991-1997) şi cu Florin Constantin Pavlovici („Tortura pe înţelesul tuturor”, 2001), şi cu o intensitate comparabilă cu a lui Ion D. Sîrbu („Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”, 1991, 1993), Nicolae Steinhardt dă, prin „Jurnalul fericirii”, una dintre cele mai ardente şi mai complete mărturii româneşti asupra infernului parcurs în închisoare.
- Recomandă
- Dimensiune text
- Tipareste
- Comenteaza
- Conversie PDF
Trimite pe:
- Penticostalii îşi arată fraţii colaboratori2053 vizualizări
- Mădălina Manole, "înviată" pentru bani şi audienţă1850 vizualizări
- Blaga: În locul lui Udrea, eu n-aş fi rămas ministru1428 vizualizări
- Dorin Tudoran, mesaj către lichele: “Linişte uşoară, domnilor!"1178 vizualizări
- Prima toamnă în Bucureşti fără Piaţa Obor908 vizualizări
- Vezi cele mai citite articole!
- Penticostalii îşi arată fraţii colaboratori94 comentarii
- Blaga: În locul lui Udrea, eu n-aş fi rămas ministru46 comentarii
- Băsescu şi-ar dori un Remeş la Finanţe40 comentarii
- EDITORIALUL EVZ: Nenea Năstase, micuţul Ponta iar se joacă cu Mazăre!34 comentarii
- Emeric Ienei: "Răzvan Lucescu ar fi trebuit să aibă o echipă deja formată"24 comentarii
- Vezi cele mai comentate articole!
- Penticostalii îşi arată fraţii colaboratori8 voturi
- Dorin Tudoran, mesaj către lichele: “Linişte uşoară, domnilor!"6 voturi
- EDITORIALUL EVZ: Nenea Năstase, micuţul Ponta iar se joacă cu Mazăre!4 voturi
- Cum îşi îmbolnăvesc părinţii fumători copiii3 voturi
- Băsescu şi-ar dori un Remeş la Finanţe2 voturi
- Vezi cele mai populare articole!
Spune-ţi părerea!
Bah, voi unii de p-acia va auziti ce pretindeti sa vi se raspunda? Domlee, de ce crestinismul se considera religia a mai buna? Port ilegal de creier in flagrant, bah. Normal ca se considera a mai buna, citati-mi o religie care isi inscrie in doctrina telul de a fi a mai proasta. Aia cu Inchizitia si decretele imperiale e si mai si. SCRIETI COMENTARII DESPRE UN OM CARE A SUFERIT TORTURA SI PUSCARIE PENTRU LIBERTATEA DE CONSTIINTA SI CARE A FOST CHINUIT PENTRU CA NU A VRUT SA-SI TOARNE PRIETENII SI VORBITI CA RELIGIA NUSH PE CINE CONSTRANSE IN EVUL MEDIU. Marpha, bah, mahalagiilor. Da' Steinhardt a persecutat pe cineva? Ca mai aveti un pic si pe langa trufas, reprezentant al unei religii de rahat, evreu apostat si alte mascari il faceti si calau si comunist. Pai nu v-ar sedea bine, ar fi chiar "cununa" virtutilor voastre intelectuale. Si va mai mirati de ce Romania arata naspa. Pai la cum aratati voi, arata prea bine.
omul povesteste in carte intamplarile traite in lagarele sovietice si mai apoi in puscariile romanesti; va veti cutremura! Iliescu si toti comunistii, fosti sau actuali, ar trebui impuscati ca niste jigodii ce sunt!
Da intradavar , prostimea insa ii voteaza cu cea mai mare inflacarare.
nu?si intoarcerea obrazului, nu?deeeeci , am avut dreptate
pe portocalii
S-o citeasca pagina cu pagina celora care mai voteaza PSD si mai cred ca pe vremea lui Ceausescu era mai bine.
un articol pertinent si lipsit de amatorisme jurnalistice! bravo!
Am avut onoarea sa citesc Jurnalul Fericirii pe la 17 ani si pot sa spun ca aceasta carte a fost o comoara pentru mine. Dimensiunile suferintei aduse de comunisti nu le pot intelege cei care traiesc pentru pantecele lor, adeptii lui: "Inainte era mai bine: aveam slujbe, aveam case.....". Sa ne ajute Dumnezeu sa avem un viitor mai bun, si sa ne pretuim valorile.
IQ, daca ai fi citit cu atentie Jurnalul Fericirii, ai fi vazut ca Steinhart a raspuns chiar in paginile acestuia la intrebarile pe care le-ai pus.
o sa il citesc mai amanuntit...dar nu garantez ca raspunsurile mi se vor parea corecte mie....daca lui i-au fost bune, pacea fie cu el , acolo unde e
azi comunistii se numesc democrati....(re)citeste si tu 1984
pentru mine; ceea ce ma face sa am retineri in a ma apropia de opera lui si a cheltui cateva zile din viata citindu-i cartile;de ce ,evreu fiind, s-a apropiat e miscarea legionara? de ce si-a schimbat religia parintilor?si inca trecand de la una mai smerita (care nu pretinde ca Il cunoaste si L-a vazut pe Dumnezeu in carne si oase)- la una mai mandra (Dumnezeu e Christos si a fost pe pamant)?credinta oarba intr-o religie cu mari hibe, ma refer la cea crestina, nu e un semn de "personalitate accentuata"?faptul ca a rezistat comunistilor si porcariilor inchisorilor e meritoriu; ca nu a tradat, iarasi; dar doar ideea a intra intr-o astfel de lupta ,cu exaltati de toate culorile, nu mi se pare semn de superioritate in intelegerea lumii
Crestinismul este cea mai smerita religie pt. ca Dumnezeu Insusi s-a smerit si s-a facut om si a indurat toate mizeriile de la oameni; spre deosebire de religia mozaica unde Zeul este imbunat cu jertfe de la oameni, in Crestinism Zeul Insusi este jertfa pt. oameni. Faptul ca o religie nu pretinde sa-L fi vazut pe Dumnezeu nu o face smerita. Smerenie inseamna sa-ti iubesti dusmanii, sa intorci celalat obraz asa cum a facut Hristos. Smerenia inseamna iertare, ceea ce in religia mozaica nu se gaseste. De-aia parintele Stainheart a trecut la Crestinismul Ortodox, pentru ca religia lui initiala nu-i oferea nimic. Parintele Steinhart L-a vazut pe Dumnezeu in suferintele lui, pentru ca suferintele lui au fost si suferintele lui Hristos, si durerea l-a invednicit sa-L vada pe Dumnezeu. De-aia evreii nu-L vad pe Dumnezeu, pt. ca nu se smeresc si continua din mandrie sa tina bandajul peste rana vindecata si chiar s-o desfaca doar de dragul stramosilor lor.
daca ai avea IQ100 nu ai vorbi mai intai de a te documenta. asa ca citeste-i opera si te lamuresti. faptul ca l-am cunoscut in ultimul an al vietii sale mi-a usurat sarcina de a-l intelege. citindu-l il vei intelege si tu. sper. merita.
daca tu consideri crestinismul, in care smerenia e dezideratul principal, o religie mai mandra decat iudaismul (a poporului "ales"), atunci n-ai inteles mai nimic din ce vrea sa insemne crestinismul. cat despre steinhardt, oameni ca el si ca cei care i-au impartasit soarta, nu se mai nasc in vremurile noastre.
De ce si-a schimbat religia parintilor? Pentru ca religia aceea mai smerita nu-i recunoaste lui Hristos calitatea de fiu al lui Dumnezeu si mantuitor. Eu nu sunt ortodoxa, am preferat sa fiu simplu crestin, intr-o biserica unde se respecta si studiaza doar Biblia. Pe Steinhardt il apreciez tocmai pentru ca a avut outerea de a lasa totul in urma odata ce a crezut in Isus. (De legatura lui cu legionarii chiar nu stiu). Nu "pretinde" nimeni ca Il cunoaste pe Dumnezeu. Dumnezeu ni s-a revelat prin Biblie. Cine cunoaste Biblia si o respecta, are nadejdea vietii vesnice cu Dumnezeu. Cum altfel ar putea sustine cineva ca-L cunoaste, daca nu prin singura cale pe care ne-a revelat-o El? Deci nu generaliza, "religia crestina, care are mari hibe". Crestini se pretind multi. Diferenta trebuie s-o faci tu, ce cauti cu adevarat. Nu este vorba de superioritate in intelegerea lumii, oricum totul este desertaciune, cum spune Ecleziastul. Tot ce conteaza este sa ai legatura adevarata cu Dumnezeu.
Cu ce ti-ai masurat IQ-ul de a dat 100 cu metrul sau cu cantarul? Ca eu masurandu-ti textul ajunsei abia pe le vre-o 10...Zici ca religia crestina e "mandra" si are "hibe". WOW si care e cea "perfecta"? Cum tu, un bizon anonim cu tastatura vezi "hibe" si Steinhardt, cel purificat prin suferinta si umilinta, luminat in spirit, le-a "omis"? Ca sa intelegi ar trebui sa suferi si tu ca el dar nu poti pentru ca prostia nu doare iar puscarie nu o sa faci decat daca furi portofele in tramvai... Craciun Fericit!
pentru ca numai crestinii pretind asta , ca ar fi singura cale...cum as spune eu despre mine ca sunt frumos, tanar , bogat si destept....de aceea am lasat crestinismul pentru "fara religie"...de acea imi e greu sa inteleg pe unul care schimba o religie cu alta si i se pare ca progreseaza, cand practic a schimbat doar culoarul ...sarbatori fericite , cele in care crezi dta
de unde pana unde religia iudaica una smerita?! din cate stiu eu iudeii de multe ori au fost luati in robie si "smeriti" de dumnezeu pana cereau implorare. Daca l-ar fi cunoscut cu adevarat pe Dumnezeu poate ca nu ajungeau la Holocaust ... mai mediteaza la asta IQ...20
.. si deci "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" e smerenie, iar "intoarce si celalalt obraz" este mandrie?!?!
IQ-ul l-am masurat cu 3 euro TVA pe un site international, are link pe majoritatea cotidienelor on line ....a iesit ca sunt average....pe alea romanesti mi-a iesit peste...on topic: din ce am citit despre el si de el, in foileton din Jurnalul fericirii in Dilema(cea dinaine de schisma), NU m-a convins;a fi intr-o tabara de "buni" versus "rai" mi se pare minimalist , neproductiv si fara conexiune cu evolutia spirituala fundamentala....idem crestinismul...degeaba spui ca esti smerit daca pretinzi ineptii.....fara masura: Dumnezeu s-ar fi facut om, s-a prezentat sub numele Iisus Chritos, s-ar fi nascut din fecioara si duh sfant, ar fi inviat morti si apoi el insusi, desi n-a vazut nimeni...Mahomed si Moise n-au spus ca sunt Dumnezeu ci doar ca vorbesc cu El, eu le consider , macar in dogma, deci religii mai cu .....frica de Dumnezeu
sa nu-i demonizam pe evrei. Insusi Hristos a fost evreu si a crescut in conformitate cu Legea pana sa inceapa sa propovaduiasca. Deci sa nu-i demonizati pe evrei.
Daca nu stiai SI IN VECHIUL TESTAMENT se vorbeste despre Mesia, Hristosul care va sa vina. In Noul Testament Mesia de care vorbeau proorocii este Insusi Iisus Hristos. Crestinismul nu se rezuma la frica de Dumnezeu, ci la iubirea de Dumnezeu. In Vechiul Testament totul se reducea la supunere; in Noul Testament totul se rezuma la iubire. Eu cred ca religia care Il iubeste pe Dumnezeu este mult mai buna decat cea care propovaduieste frica fata de El; si cine Il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu Ii urmeaza poruncile; si eu cred ca dintre toate religiile numai Crestinismul Ortodox Il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu. Faptul ca insus Dumnezeu s-a intrupat si s-a facut om si a trecut prin toata ocara de pe Pamant fara sa urasca ci din contra, sa iubeasca, este cel mai mare act de smerenie imaginabil, si oamenii sunt incurajati sa urmeze exemplul acesta.
trebuie sa se inteleaga urmatorul lucru; fara Biserica si tainele ei nu exista o comunicare reala cu Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel spune clar; Biserica este trupul lui Hristos. In primele secole ale Crestinismului toti crestinii se adunau sa asiste la slujbe, dovada ca viata unui crestin nu este una comoda care se rezuma doar la o pseudo-comunicare cu ceea ce crede individul ca este Dumnezeu. Biblia si Biserica sunt practic Abecedarul si Scoala Vietii celei de veci; ai nevoie de amandoua ca sa te manutiesti.
OK, e vorba de a schimba culoarul, dar e ceva normal daca ai gasit culoarul corect. Acest lucru asteapta si Dumnezeu de la noi: sa ne intoarcem la EL. "Fara religie" iti ofera o libertate de miscare, inselatoare, cred eu. Nu te-ai supus supliciului de a crede ca Isus s-a nascut, a murit si a inviat pentru tine, dar ai castigat ce? O viata fara Dumnezeu? Catre El nu exista o alta cale decat Isus. "Eu sunt calea, adevarul si viata", a spus Isus. Oricine incearca sa te convinga de altceva, te inseala.
As adauga la comentariul tau faptul ca nu numai Iisus s-a nascut ca evreu, dar toti apoastolii si marii sfinti din calendarul crestin sunt evrei. In probleme de credinta nu obarsia conteaza, ceea ce conteaza cu adevarat este sa-l constientizam pe Dumnezeu in inima noastra. Fara duhul sfant, nici viata n-ar exista. Ce diferenta e oare intre o fiinta vie si un cadavru? La urma urmei cadavrul contine este identic material cu fiinta vie, dar totusi ii lipseste ceva ca sa fie viu. Daca am reflecta mai mult la lumea incojuratoare, am vedea ca e plina de minuni, doar ca suntem orbi si nu vedem, ne-am obisnuit cu ele incat par firesti. Dar incercati sa faceti macar o unghie, sau gheara de animal. Nici o industrie din lume n-ar reusi, dar un singur om! Asa ca aspecte de tipul:era evreu sau roman sunt nerelevante. Era si el una din fiintele create de Dumnezeu. Un om care a avut revelatia ca adevarata fericire sta in legatura cu Dumnezeu.
@glaciatus:crestinismul p r e t i n d e in mod mandru si fals ca Dumnezeu S-ar fi facut om si S-ar fi jertfit. Partea cu iertarea pare buna teoretic, dar iluzorie. Iertand nu micsorezi decat partea TA de rau, incurajand-o pe cea a oponentului. Un obraz intors, o palma in plus;@cicero
@acciduzu:comentul tau ar putea fi considerat rasist de catre un…. american @acciduzu 2 : ochi pt ochi, dinte pt dinte loose-loose; intoarcere si celalalt obraz: win/ loose, win/loose, tot doi de loose
Crestinismul nu s-a raspandit mondial cu martirajul (obrazul celalalt) sau vorba buna ci tot prin decrete imperiale, sau crestinarea conducatorilor, adica de sus in jos, cu forta, ochi pt ochi, rug pt rug...amandoua caile (ochi pt ochi, rau pt rau, echilibrul terorii respectiv, obrazul intors, bine pt.rau, capul plecat sabia nu-l taie) sunt la fel de limitate si de ne-spirituale doar prin ele insesi, dovada ca niciuna n-a ajutat decisiv progresul individual sau general; e normal, amandoua sunt umane si niciuna -divina
nu exista; o cale spirituala nu poate fi decat personala, cum fiecare spiritul e unic;de ce sa fiu crestin ortodox ca sunt roman?sau mozaic ca sunt evreu? in plus ,un mijlocitor inregimentat intr-o religie anume- pastor, rabin, imam, saman- nu poate decat sa atenueze , sa bage paraziti, sa-ti impuna model lui, intr-o eventuala comunicare cu Inaltul; da, poti lua ce vrei si de unde vrei, in dezvoltarea ta ontologica, doar nu (mai) esti copil sa te "boteze" vre-un preot
Vad ca ai lasat treaba cu smerenia si acum te agati de treaba cu PRETINDE. Incearca sa intelegi ca o religie care ofera putine lucruri nu este neaparat o religie smerita; la fel cum nici un om inutil care nu are nimic de oferit nu este automat un om smerit. Nu un obraz intors aduce o palma in plus, ci o palma aduce o alta palma. Cand intorci obrazul cuiva, insusi cel care te-a palmuit o sa-si dea el singur o palma siesi si-o sa inteleaga ca a gresit, asta este scopul obrazului intors; lumea te face sa suferi, dar tu continui sa oferi iubire. Iertarea este ceva indispensabil Crestinismului, Insusi Hristos a spus-o: "Cui i se iarta mult, iubeste mult". Da, Crestinismul pretinde ca Hristos este Dumnezeu intrupat; dar de asemeni pretinde ca smerenia este o rugaciune continua, ca smerenia este sfintenie, ca numai oamenii smeriti or sa-L vada pe Dumnezeu; de ce nu iei in calcul si pretinderile astea? Tu te uiti la parti, nu te uiti la total.
"1.Nu te-ai supus supliciului de a crede ca Isus s-a nascut, a murit si a inviat pentru tine, dar ai castigat ce?2. O viata fara Dumnezeu?3. Catre El nu exista o alta cale decat Isus. "Eu sunt calea, adevarul si viata", a spus Isus. Oricine incearca sa te convinga de altceva, te inseala." 1. ba da, am renuntat , era o ofensa adusa ratiunii;2.ba cu Dumnezeu, dar fara barba Iisus pe nori , Fecioara, Inviere ,etc.3.1 Ba da, exista mai multe poteci ce urca muntele 3.2nu incearca nimeni sa ma convinga de altceva, caut EU...3.3 Eu sunt CALEA....baiat destept, daca asa a zis; pai e calea, s-a identificat, n-a zis DOAR Eu sunt calea sau eu sunt SINGURA cale...cred ca ainvatat de la orientali, punea intrebari: Cine crezi tu ca sunt eu?-lui Petru, parca Ce e adevarul?-lui PIlat
Biblia si Biserica-abecedarul...pai am trecut de abecedar de 46 de ani, omule,...de fapt, prima oara am crezut in Dumnezeu pe nori pe la 5 ani ...am uitat de el odata cu Mos Craciun, pe la 9 ani .... a doua si ultima , pe la 35-40....n-am nevoie sa ma mantuiesc, nu cred in acest concept
ntz; vezi viata lui Ghandi, al batran; si a fie-si; si a (Dnei)Benazir Butho, si a martirilor crestini, de ex Sf Stefan ca e aproape......ca sa isi dea singur o palma ala rau, trebuie sa fie bun, ceea ce nu e
Iisus Hristos cand a zis "Eu sunt lumina lumii, calea si adevarul" se intelege ca a vrut sa spuna ca EL este SINGURA cale pt. ca in alt pasaj din Biblie El spune foarte clar: "Cine nu aduna cu Mine, risipeste." Calea mantuirii este una singura, si anume Hristos. Restul cailor nu duc decat la pierzanie, ca sa-l citez pe Aristotel: "Raul se caracterizeaza prin faptul ca este foarte divers si variat; ca sa nimeresti tinta trebui sa tragi intr-o SINGURA directie care duce intr-un SINGUR punct; de-aia este greu s-o nimeresti, si de-aia este usor s-o ratezi." Imi spui si mie ce alta cale mai buna decat Hristos poate sa duca la mantuire? Cat despre Ghandi, el a fost un om intelept. Insa nu a fost singurul intelept, pot sa-ti dau o lista cu oameni intelepti din toate culturile si religiile lumii; de la Aristotel la Confucius si pana la Fericitul Augustin. Dar intepelciunea cea mai buna este, asa cum a zis Socrate, sa recunosti sincer ca nu stii nimic, si ca numai Dumnezeu este intelept.
De la indieni Hristos nu avea ce sa invete; El i-a creat pe indieni, toata intelepciunea si stiinta Hristos a avut-o; deci cum sa invete el de la indieni? E ca si cum tatal l-ar intreba pe fiu cum se fac copiii. E de-a dreptul ridicol. Stiu ca ti se pare aiurea sa fii adeptul unei religii ai carei adepti sunt in marea lor majoritate oameni simplii, dar Hristos a spus-o: "Fericiti cei saraci cu duhul" si " De nu va veti intoarce sa fiti ca acest copil mic, nu veti intra in Imparatia lui Dumnezeu". Intr-un psalm se spune " Jalnice sunt toate incercarile omului". Din intelepciunea omului nu poti sa te mantuiesti; lucrurile bune pe care le-au facut inteleptii lumii (Socrate, Confucius, Kant, Ghandi, etc.) sunt toate doar o oaza mica in desert. Cel mai bine este sa te lasi neajutorat in mainile lui Dumnezeu si sa faci ceea s-a transmis de la Sfintii Apostoli din generatie in generatie. Sau daca nu vrei sa aderi la aceasta credinta, macar sa ai fapte bune cat de cat si sa fii util lumii.
Omul isi da o palma siesi indata ce isi constientizeaza greseala; omul nu este rau sau bun 100%. De exemplu Sfantul Apostol Pavel initial prigonea Biserica, si el participase la martiriul lui Sfantului Stefan. Si uite ca a ajuns apostol. Hristos intorcand obrazul celalat l-a salvat pe talharul de pe cruce, cand acesta a vazut smerenia lui Hristos si-a constientizat greselile si s-a cait. Trebuie sa intorci obrazul de nenumarate ori, crezi ca Hristos a fost lovit cu biciul si scuipat si pleznit peste obraz doar o singura data? Stiu ca legea talionului este mai justa decat legea obrazul intors; dar asa cum a zis si Pittacos, filozoful grec, cand l-a iertat pe cel care ii omorase fiul: Iertarea este mai buna si decat dreptatea si decat razbunarea. Asta este pe ce se bazeaza Crestinismul; iubire si iertare. Razbunarea si dreptatea sunt ale lui Dumnezeu, El o sa judece cine e bun si cine e rau. Momentan toti suntem niste condamnati si stam la coada sa ne auzim verdictul.
ca aceea erau cu vre-o (3-5) mii de ani mai inainte
au avut mai multa bunatate decat oponentii dar au sfarsit rau...era vorba de contra-exemple la povestea cu obrazul...sau Ioan paul al II-lea ..a facut numai bine. a murit in chinuri...ideea mea e ca nepatrunse sunt caile Domnului....nu vad de ce ar fi cea a lui Christos mai breaza sau unica...ca a spus in Biblie? pai Biblia e o culegere de texte aprobata tocmai de cei ce propaga aceasta creinta; e cum ar spune MirceaG ca e destept TrainanB ca e corect sau Marean V ca e cult, Elna U ca are stil....in fine, pastrand proportiile
merci de osteneala; nu cred ca sunt condamnat cum nu cred in mantuire , sau viata de apoi, Rai sau Iad,asa cum sunt expuse in crestinism; cred ca Necunoscutul ramane in mare parte necunoscut, ceva gen agnosticism; asa ca nu vad de ce as accepta modelul crestino-biblic protestant; nu cred in exemplele din Biblie, caci nu mi se pare o sursa obiectiva; cred in ce vad cu ochii mei si cu rezerve si filtre in ce citesc sau aud de la terti
marile adevaruri si secrete nu pot fi rostite, ca n-ar mai fi adevaruri ultime; pai Stagiritul, alt baiat destept, a spus-(zici dta, eu nu stiam, dar multumesc, ma ajuta mult)- ca binele e unic iar raul, divers si ca o exista o singura directie buna. Dar, atentie, inteleg ca n-a indicat CARE anume;nici n-avea cum, era tot om; daca am sti-o, n-am mai avea nevoie sa o cautam,...probabil e ce intelegeti voi prin mantuire, viata vesnica, rai, a doua venire, povesti d'astea...sau zen-ul prin iluminare....nu ai cum sa gasesti calea perfecta ci doar sa bajbai dupa ea...altii spun ca de fapt drumul este tinta....da, poti fi bun in religia ta...in momentul in care pretinzi ca (numai) ea e cea buna, deja te-ai indepartat de Cale
@bendover;nici o religie nu e perfecta, prin definitie, nu ai cum explica inexplicabilul;purificat prin suferinta si umilinta nu inseamna iluminat, dar o groaza de adepti sunt liberi sa creada asta; bison anonm sub protectia anonimatul nu inseamna apriori ca nu as avea dreptate sau ca as fura portofele prin tramvaie;normal ca a omis hibele pt.ca a crezut, nu a cercetat , a fost religia lui si reazem la restriste;ceea ce nu implica corectitudinea crestinismul
Cand pot mai bine sa invat de la sumerieni, ca daca gandim ca tine si mergem pe premisa ca cea mai veche cultura este si cea mai buna, atunci sumerienii ii iau cu mult pe indieni. Dar stai un pic, relevant nu este cand anume si-a facut aparitia o anumita civilizatie, ci relevant este ceea ce a oferit lumii; eu refuz sa ma limitez NUMAI la o singura cultura. Asa cum a zis si un parinte, "Trebuie sa culegem flori de peste tot".Crestinismul rasaritean sa stii ca este diferit de cel occidental; ortodocsii nu au avut nici o inchizitie, Biserica Ortodoxa niciodata nu a fost si o insitutie politica asa cum este cea catolica, in rasarit nu a existat nici o vanatoare de vrajitoare si altele. Motivul pt. care eu cred in viata de apoi este ca asa totul capata sens; daca dupa moarte nu e nimic inseamna ca degeaba sunt bun sau rau, degeaba fac ce e bine sau rau, peste 100 de ani nu o sa mai conteze. Eu cred ca la fel cum axa numerelor nu are sfarsit, nici sufletul nu are sfarsit.
Binele in filozofia greceasca este singura cale de-a obtine fericirea adevarata; numai oamenii buni sunt oameni fericiti. Si oamenii buni sunt aceia care fac lucruri bune, vorba unui parinte; Ceea ce facem ne si face; faci bine, esti bun. Eu nu inteleg de ce m-as abate de la drumul cel bun daca as afirma ca el este calea cea adevarata. Si nu cred ca drumul insusi este suficient in sine; daca nu mergi catre ceva anume inseamna ca umbli degeaba. In fond si la urma urmei destinatia face drumul bun. Celelalte religii fie concep un dumnezeu autoritar, care vrea supunere, fie il vad pe om ca pe un potential dumnezeu capabil sa se mantuiasca singur. Ambele variante in opinia mea sunt gresite. Nici eu nu consider ca omul poate sa cunoasca tainele lumii, insa tot ce trebuie sa cunoasca este iubirea lui Dumnezeu. Viata vesnica o sa fie o apropiere continua fata de Dumnezeu, si daca-L ai pe Dumnezeu, le ai pe toate.
Dumnezeu a zis clar; ceea ce lumea dispretuieste El a ales sa puna la loc de cinste. Umilintele prin care a trecut Stainhardt au fost focul in care s-a lamurit credinta lui. Un parinte zicea: Omul smerit este ca un camp; arunci necuratie si mizerie peste el, dar el se foloseste de toata mizeria aia si devine pamant bun si roditor.Omul credincios este un pamant a carui smerenie ii recicleaza toate deseurile. Lumina cea adevarata este numai Hristos; restul e doar lumina artificiala sau intuneric.
pot cauta binele si fara sa ma duc la biserica/ templu/ moschee.....pot face binele fara sa astept o rasplata aici sau dincolo.... fara sa stiu ce vine dupa moarte...e drept, e ceva mai greu
dar eu cred ca ai face si mai bine daca ai trece si pe la biserica.
Bah eu zic sa te intrebi daca susele de Escherichia Coli care fermentau rahatu' in intestinele parintelui (ca si in ale noastre) aveau antigenicitate diferita. Sau daca l-a piscat o plosnitza in puscarie cat anticoagulant i-a bagat parintelui ca sa-l suga mai cu spor (honni soit qui mal y pense). Esti un exemplu tipic de "Zitza repooblicana", fata din topor dar cu nelinisti existentiale. Am inteles, Steinhardt nu e de nasu' tau. Toma din Aquino iti genereaza nelinisti la lingurica. Contempla atunci o stampa Zen, ca despre alea ai voie sa gandesti orice si LASA-NE. Arfe de mahala si evident, dupa ce le scoti, te uiti in oglinda, te admiri si zici "mama lor, ce le-am zis-o". :D :D :D
mai ales daca nu se afla acolo-zice ZEN; zen-ul e mai deschis si mai OK decat unii exagerati, inclusiv Toma d'Aquino;n-am nici o neliniste; stiu ca o sa mor; pe bune.
Versu-ntai, strofa 2: Ce mult am suferit tovarasi...Asa cantau comunistii in frunte cu Iliescu cand se facea nationalizarea si confiscarea pamanturilor dela tarani si trimiterea lor in Siberia.
Tov.Iliescu a suferit foarte mult marginalizat in postde Sectetar General de Judet Iasi si la "Ape" si laEdituta Tehnica sau unde a mai suferit cu salam cu soia si paine rationalizata saracul. Acum isi continuasuferinta ca Senator cu salar minim pe economie scumulat cu pensie mizera de E-20000 pe luna.
A suferit mult Tovul Iliescu, mai bine zis trufia lu a suferit. Cum adica, el tanar comunist frumos, cu mare succes la dame, educat in URSS in spiritul marilor idealuri internationalist-comunist-proletare sa fie dat la o parte de un tovaras mai gangav ca el? Orgoliul sau a sangerat si a jurat razbunare cu sange. Si exact asta a facut.