Suvenir de România: gagica de pe prosop ia faţa artizanatului

În staţiunile de la mare, de la munte, din oraşe şi chiar în mall-uri găsim o parte din România. Bună, rea, după gusturile fiecăruia. Ai de unde alege. Sunt cu sutele: mascote folclorice, fluiere, magneţi, ouă încondeiate, aplice şi scrumiere cu Vlad Ţepeş, icoane, degetare, linguriţe, tăvi argintate, portcard, set cocktail, clopoţel, breloc cu hartă, ploscă, ştergare, traistă, covoraşe şi lista este nesfârşită.



De la munte

Să facem un prim popas. În Cheile Bicazului, aproape de Lacul Roşu, ai zice că s-au adunat munţi de suveniruri. La poalele stâncilor, într-un peisaj de vis, zeci de căbănunţe de lemn adăpostesc amintiri pentru turişti şi nu numai. Asta pentru că aici găseşti aproape orice. Cât e vara de lungă, comercianţii ispitesc vizitatorii cu fel de fel de nimicuri afişate la vedere. Printre ţoale autentice, ii cusute cu migală şi pulovere de lână împletite, îşi fac loc husele pentru scaunele de maşină.

Să nu mai vorbim de “numerele de înmatriculare personalizate”, prosoapele din care-ţi zâmbeşte o domnişoară ori de diplomele pentru cel mai bun şef, tată, mamă sau soră. Explicaţia stă tocmai în celebra vorbă “clientul nostru, stăpânul nostru”. Dacă asta se cere, oferta trebuie să fie completă, pentru toate gusturile.

Şi uite aşa îşi fac apariţia lucrurile colorate: brelocuri, jucării de pluş, mingi, prosoape. Toate-s puse în faţă, semn că se vând iute şi-s căutate. Iar cine vrea să cumpere cu adevărat un suvenir trebuie să aibă ochiul format. Oalele de lut stau frumos aliniate mai în spate, ca pentru cunoscători.

De la mare

“Salutări de pe litoralul românesc!”, de cât timp n-aţi mai scris asta pe o vedere de la Marea Neagră şi pe care să o expediaţi celor dragi? Nu se ştie. Şi asta pentru că de cinci ani Poşta Română nu le mai numără şi nu pentru că sunt prea multe, ci prea puţine.

“Cărţile postale (vederi/felicitări) fac parte din categoria corespondenţei simple (care cuprinde scrisori, facturi, imprimate). Cărţile poştale au trecut la categoria trimiterilor simple (având acelaşi tarif) din anul 2004, din cauza numărului scăzut de astfel de expedieri”, ne spun reprezentanţii Poştei Române. Aşa că nimeni nu ştie câte vederi expediază peste mări şi ţări conaţionalii.

Dar dacă întrebăm în stânga-n dreapta, se pare că nu sunt prea mulţi. Nici nu primesc şi nici nu trimit. Să fie oare de vină on-line-ul care a câştigat tot mai mult teren în faţa vederilor tipărite? Cu siguranţă felicitările virtuale de Crăciun, Paşte, Mărţişor, Dragobete sunt mai la îndemână, însă vederile de la mare nu prea pot fi înlocuite.

Din orice împrejurare

Lăsând vederile la o parte, să ne întoarcem la suveniruri. De data asta la cele din mall. Fiecare shopping mall care se respectă are şi un stand două cu lucruşoare care să-ţi amintească de România. Atât pentru clienţii străini, cât şi pentru românii care vor să facă cadouri cu iz patriotic, suvenirurile din toată ţara îşi dau întâlnire în magazinul cu brand-uri. Cert e că  suvenirul vinde. “Străinii cumpără cel mai mult. Toate produsele merg. Cel mai bine se vând magneţii, ouăle încondeiate sau cănile personalizate cu imagini din România. Străinii cumpără tot ce-i cu Vlad Ţepeş şi fluiere”, spune o vânzătoare.

Cel mai scump suvenir în mall este o ţărăncuţă din porţelan, aproape 200 de lei. Ieftin nu-i nici paloşul lui Ştefan Cel Mare ori o ploscă. Dacă totuşi nu vrei să dai o avere pe o amintire cu România ai varianta tricoului cu Vlad Ţepeş, un mileu, o insignă, un fanion tricolor, un mouse pad sau chiar bibelouri. Nu trec neobservate nici oul ca o păpuşă rusească, pictat cu ciobănaşul din “Mioriţa”, un snowglob cu o căsuţă ca pe la noi ori un breloc cu hartă, care ar putea fi chiar util pasionaţilor de drumeţii.

Voi ce v-aţi luat din ultima vacanţă?