Televiziunea publică, în loteria escrocilor

Familia Ţârdea are la activ precedentul Eurotombola, din 2005. Atunci, firma prin care produceau concursul difuzat la Prima TV a intrat în incapacitate de plată şi a lăsat cu buza umflată zeci de concurenţi care nu şi-au mai încasat premiile câştigate.

Deşi refuză orice legătură cu tombola de la TVR 2, controversatul Paul Ţârdea, tatăl lui Ionuţ şi Andrei Ţârdea, nu ezită să le ia apărarea: „Imediat ce am luat licenţa de funcţionare, a apărut ordonanţa. E dată special ca să ne scoată în afara legii, pentru că ne cheamă Ţârdea”. Epopeea emisiunii care s-a derulat cu sprijinul a două instituţii de stat - televiziunea publică şi Loteria Română, prin intermediul căreia au fost vândute biletele de concurs - începe însă cu un an în urmă, e alimentată din conturile unui fost demnitar şi e asistată de un ex-senator liberal, mason de frunte. Omul din umbră: Paul Ţârdea. Condamnat şi acuzat în repetate rânduri de infracţiuni economice, Ţârdea a împărţit înainte de ’89 aceeaşi celulă cu Dumitru Dragomir, actualul preşedinte al LPF - potrivit surselor EVZ.

În 2004, a vrut să candideze pentru Camera Deputaţilor. Deşi a renunţat la cariera politică, a fost unul dintre sponsorii Alianţei D.A., fiind susţinut de Theodor Stolojan. În urmă cu cinci ani, fiind audiat de PNA, l-a avut ca apărător pe actualul senator PDL Mircea Andrei.

DATORIE NEONORATĂ

Emisiunea, finanţată din bani împrumutaţi

Pentru a pune pe picioare tombola de la TVR 2, Paul Petre Ţârdea s-a folosit de 300.000 de euro - bani împrumutaţi anul trecut de la tatăl unui afacerist abonat la contracte cu statul. Ulterior, Ţârdea nu a mai returnat banii. Păgubitul se numeşte Andrei Emil Spirea şi este tatăl lui Radu Spirea, patronul companiei Vesta Investments. Ţârdea are însă altă variantă: „Nu e chiar aşa. Nu erau pentru emisiune. Şi, oricum, i-am dat o parte înapoi!”.

Pe vremea comuniştilor, Spirea-senior a lucrat în Ministerul Transporturilor. Atunci l-a cunoscut pe Ion Basgan, fost senator liberal, mason de frunte şi afacerist prolific. „Pe domnul Spirea cred că l-am întâlnit prin 1978. A lucrat în Ministerul Transporturilor, era secretar de stat sau aşa ceva. Însă am devenit apropiaţi după ’90”, povesteşte Basgan. Şi astfel, prietenia celor doi a garantat finanţarea afacerii lui Ţârdea cu televiziunea publică.

„Totul părea sigur. M-am înşelat!”

În luna mai a anului trecut, cei trei şi-au pus semnăturile pe contractul de împrumut de 300.000 de euro: Spirea îi împrumuta banii lui Ţârdea, iar Basgan asista tranzacţia în calitate de garant. În cazul în care Ţârdea nu returna suma până pe 5 mai 2009, fostul senator PNL trebuia să îi cesioneze lui Spirea 100.000 de acţiuni pe care le deţinea la Banca Românească.

Cum a ajuns Spirea senior să îi dea banii lui Ţârdea? „Până anul trecut, eu nu am auzit prea multe despre omul ăsta. Basgan mi l-a prezentat şi tot el a insistat pentru împrumut”, susţine bătrânul.

„Aveam nişte bani şi m-am gândit să cumpăr acţiuni la Banca Românească. Basgan ştia de planul ăsta şi având şi el acţiuni acolo, s-a tot ţinut de capul meu să le dau 300.000 de euro. Mi-a spus că Ţârdea e serios şi că, oricum, dacă se întâmplă ceva, îmi dă el acţiunile, care la vremea aia erau cotate la 4 euro una. Totul părea sigur”, ne-a explicat Spirea.

Povestea lui e confirmată de Basgan: „Pe Ţârdea îl ştiu de ani buni. Tocmai din cauza asta am acceptat să fiu garant când au făcut împrumutul ăsta”. Andrei Spirea mai spune că Ţârdea s-a folosit de banii lui tocmai pentru a demara „Tombola Câştigătorilor”, emisiunea-concurs difuzată de TVR 2: „Mi-a spus că are nevoie de bani ca să obţină o licenţa pentru loterie. Atunci nu ştiam exact ce vrea să facă, dar am aflat ulterior că era vorba de tombola asta de la televiziune. Mi-a spus că o să aibă succes cu emisiunea şi o să facă bani mulţi”.

Paul Petre Ţârdea are un alt scenariu. „Am făcut împrumutul ăsta, dar nu pentru emisiune, care e afacerea băieţilor mei, nu a mea. Cum să fie banii pentru tombolă, când eu am luat banii anul trecut, iar tombola a început abia acum câteva luni?”, întreabă, retoric, afaceristul. El trebuia să înapoieze cei 300.000 de euro în luna mai a acestui an. Ceea ce nu s-a întâmplat. Spirea ridică din umeri a pagubă: „Am greşit. Nu ştiam cine e omul ăsta, ce a făcut el în trecut. Am mers pe mâna lui Basgan şi am fost înşelat”. Dacă ar pune în aplicare clauzele din contractul de împrumut, ar trebui să intre în posesia celor 100.000 de acţiuni pe care girantul Ion Basgan le are la Banca Românească. Doar că ele nu mai valorează azi mare lucru. „Anul trecut, făceau cam 400.000 de euro. Nu numai că acopereau împrumutul, dar ieşeam chiar în câştig. Acum, din cauza crizei, e ca şi cum aş lua nişte hârtii goale”, se plânge Spirea.

Pe de altă parte, Ion Basgan îl apără pe Paul Ţârdea, nuanţând: „Practic, el a împrumutat cei 300.000 de euro ca să îi investească într-o afacere din care urma să îşi achite datoria la Spirea. Doar că nu i-au reuşit planurile. Din câte ştiu, s-au în ţeles să îl mai amâne cu plata. Ţârdea vrea să dea banii înapoi, doar că nu i-a reuşit afacerea aia... E cumva şi el prins la mijloc. Are şi de dat, şi de luat. Suntem într-un cerc vicios”.

Andrei Emil Spirea este tatăl lui Radu Spirea, patronul firmei Vesta Investments, profilată pe infrastructură rutieră. Spirea-junior a primit numai anul trecut 3,4 milioane de euro din contractele încheiate cu Primăria Generală a Capitalei, plus alte 22 de milioane de euro, în parteneriat cu patronii de la Golden Blitz. În timpul Summitului NATO, firma Vesta a montat balizele de delimitare a culoarului unic pe care circulau şefii statelor participante. Valoarea contractului: 1,9 milioane de euro.

ÎNŞELĂTORIE IMOBILIARĂ

Cum vinzi vilele altuia

Anul trecut, Paul Petre Ţârdea a încercat să vândă un ansamblu de vacanţă de pe litoral care nu îi aparţinea. Preţul: opt milioane de euro. Printr-o inginerie imobiliară, controversatul afacerist s-a angajat în calitate de vânzătorpromitent să cedeze unei investitoare din Spania un complex de vile din staţiunea Venus, deşi proprietarul real al acestuia încă nu îşi ieşise din drepturi.

Ţârdea susţine însă că el e, de fapt, o victimă şi identifică alt vinovat: Minodora Ilie, fosta sa profesoară de istorie, care patronează Fundaţia Omenia.

Verdictul pe care experţii judiciari consultaţi de EVZ îl dau afacerii girate de Ţârdea: „înşelăciune în convenţii”.

„O escrocherie!”

Cornelia Man locuieşte de 26 de ani în Spania, la Madrid. Acolo a pus pe picioare compania Trading and Finance Consultancy Group, un fel de „incubator de business”: preia proiecte din diverse domenii - de la telecomunicaţii şi imobiliare la infrastuctură rutieră - şi, în parte neriat cu antreprenorii lor, asigură sisteme de finanţare şi asistenţă managerială. Cu acea stă firmă, Cornelia Man a decis să intre şi pe piaţa românească.

„Activitatea din Spania îmi permite să investesc şi în ţara mea natală. Doamna Minodora mi l-a recomandat pe Paul Petre Ţârdea. Mi-a spus că e un mare om de afaceri”, ne-a declarat Cornelia Man.

„Doamna Minodora” - cea care a mijlocit întâlnirea dintre Ţârdea şi investitoarea din Spania - este, de fapt, Minodora Ilie, fondatoarea şi preşedinta Fundaţiei Omenia, înfiinţată în 1995. A fost, pe rând, membră PNŢCD, PSD şi PRM, consilieră a patru premieri (Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu şi Adrian Năstase) şi a Patriarhului României şi candidată din partea partidului condus de Vadim la un fotoliu de deputat.

În structura Fundaţiei Omenia, condusă de Minodora Ilie, a fost cooptată atât Cornelia Man, ca membru de onoare, cât şi Paul Petre Târdea, activ în Departamentul social al organizaţiei.

Dorinţa Corneliei Man de a investi în România şi recomandarea de „mare afacerist” a lui Ţârdea i-a adus pe cei doi faţă-n faţă. „Am vrut să cumpăr complexul Atlantis Beach - Caltun, din staţiunea Venus. Preţul de 8 milioane de euro mi s-a părut mai mult decât convenabil. Anul trecut, în iunie, domnul Ţârdea a venit la Madrid şi am încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care dânsul se obliga să îmi vândă vilele. Dar când am descoperit că nu era el proprietar, că era o înşelătorie, o escrocherie, am renunţat!”, spune afacerista din Spania.

Concret, Ţârdea se angaja să vândă un ansamblu de vacanţă care nu îi aparţinea, tranzacţie care îi băga în buzunar 8 milioane de euro. „Deşi am semnat acel contract, am renunţat la afacerile cu Ţârdea. Nici măcar nu a mai răspuns la telefon. A zis că pleacă în Sierra Leone, să facă acolo nişte afaceri cu aur, cu diamante şi nu am mai vorbit de atunci”, rezumă Cornelia Man „aventura imobiliară” prin care a trecut.

„Fundaţia e de vină”

Tolănit într-un fotoliu din biroul ex-senatorului Basgan, Ţârdea zâmbeşte ironic când aude de afacerea de la Venus. În ce calitate s-a angajat să vândă vilele, deşi nu era proprietarul lor? „Doamna Minodora Ilie m-a rugat să mă ocup de vinderea complexului spunând că face parte din patrimoniul fun daţiei. După ce am făcut toate diligenţele, am aflat că nu era aşa!”, spune încruntat afaceristul.

Se consideră victima propriilor slăbiciuni: „Alţii au profitat de mine. Aşa a făcut şi doamna Minodora - din fundaţia ei face parte şi Patriarhul Daniel, mi-a fost profesoară de istorie, cu fosta mea soţie avea o relaţie mai mult decât apropiată... puteam să mă îndoiesc de dânsa?! Am băgat aproape 70.000 de euro în vilele alea, să arate bine, dar după ce am aflat că nu sunt ale fundaţiei, ce era să mai fac?! Acum sunt şi cu banii daţi, şi mă arată şi lumea cu degetul”.

Adevăratul proprietar al Atlantis Beach - Călţun din Venus, deci cel care are dreptul să-l înstrăineze, se numeşte Nicolae Croitoru şi, pe vremea lui Ceauşescu, a fost unul dintre viceprimarii Bucureştiului. Croitoru a confirmat relatarea Corneliei Man.

„DIAMANTUL ÎNSÂNGERAT”

Copiii controversatului afacerist fac tranzacţii cu aur şi pietre preţioase pe continentul african. În acte, ei sunt patronii emisiunii de la TVR

Paul Petre Ţârdea, controversatul personaj care înainte de ’90 a fost condamnat la opt ani de în chisoare pentru înşelăciune şi trafic de influenţă, derulează contracte cu metale preţioase, pe care le cumpără în cantităţi industriale de la traderi de pe „continentul negru”.

Dar es Salaam. Tanzania. La telefon, Benedict Kataruga salută întro engleză stricată şi devine jovial când aude că e sunat din România. Din iunie anul trecut şi până în prezent, trebuia să trimită la Bucureşti 1.200 de kilograme de aur. Compania pe care o conduce, Katanga Import & Export Limited, exportă în toată lumea diamante şi metale preţioase. Oferta-premium: lingouri de aur, cu puritate 98,82 la sută şi tanzanit - diamantul purpuriu-violet, extrem de valoros şi extras exclusiv în districtul Arusha, din nordul Tanzaniei.

15,6 milioane de dolari

Documente oficiale intrate în posesia „Evenimentul zilei” arată că printe numeroşii clienţi ai lui Kataruga se află şi Paul Petre Ţârdea. Pe 27 iunie 2008, controversatul afacerist a semnat un contract de vânzare-cumpărare cu firma lui Benedict Kataruga. Katanga Import & Export Limited s-a angajat să îi livreze lui Ţârdea lingouri de aur cu 98,82 la sută puritate. Cantitatea totală: 1.200 de kilograme. Potrivit contractului, tranzacţia a fost împărţită în două etape.

În primă fază, traderul african livra cinci kilograme de aur, drept mostră, contra sumei de 65.000 de euro. După ce Ţârdea obţinea certificarea purităţii aurului de la un institut de profil din Europa, tranzacţia trecea la etapa a doua. Astfel, pe de o parte Katanga Import & Export Limited se angaja să trimită către România câte 100 de kilograme de aur în fiecare lună. Pe de altă parte, Paul Petre Ţârdea trebuia să plătească în termen de cel mult 30 de zile de la obţinerea certificatului de calitate a aurului suma pentru toate cele 1.200 de kilograme de aur cumpărate. Preţul total: 15,6 milioane de dolari.

Legea tăcerii

Benedict Kataruga, reprezentantul Katanga Import & Export Limited, nu dă prea multe detalii referitoare la contractul cu Ţârdea. Afacerile cu metale şi pietre preţioase au un cod al lor. Prima regulă: discreţia. „E adevărat că noi avem parteneri din toată lumea, din Africa până în Europa şi America. Din câte ţin minte, da, şi cu România”, mărturiseşte africanul. Apoi, timpul pare că diluează detaliile: „Nu pot să spun prea multe, a trecut deja un an de atunci. În principiu, noi încheiem contracte cu firme, nu cu persoane fizice, dar nimic nu e exclus”. Cum de a ajuns un român să cumpere aur de la el, Kataruga nu îşi mai aminteşte.

Numele lui Petre Ţârdea şi cele 15,6 milioane de dolari cât costă aurul pe care i l-a vândut nu sunt, pentru omul din Tanzania, nişte elemente pregnante: „Printre atâtea contracte, îmi e greu să îmi amintesc de unul singur. Îmi pare rău că nu vă pot spune mai multe. Ştiu despre România, dar nu mai ţin minte detaliile de anul trecut. Acum trebuie să închid pentru că a sosit un partener!”.

Epopeea africană

Bucureşti. România. Calea Victoriei. Ion Basgan prezidează încăperea de la biroul său. Faţă în faţă, într- un fotoliu, stă Paul Petre Ţârdea, care speră să fie o întâlnire scurtă. „Eu sunt om trecut prin multe. Am şcoala vieţii. Nu e om care să îmi vrea mie binele, doar răul... de ce aţi venit?”

Când aude de contractul cu aur din Tanzania, devine încordat: „Africa nu e pentru români. Nu avem noi nici banii, nici puterea să facem businessuri cu aur sau diamante! Contractul ăsta nu s-a materializat! Am pierdut un milion şi jumătate de euro!”. Ţârdea povesteşte că în businessul cu pietre şi metale preţioase a fost introdus de un prieten apropiat. Dar nu vrea să îi dezvăluie numele. „Omul ăsta mi l-a prezentat pe un anume Decebal, cel care practic racola oameni cu potenţial financiar. La rândul lui, Decebal ne-a făcut legătura cu Benjamin, un francez care spunea că a fost în Legiunea Străină şi aşa şi-a făcut foarte multe conexiuni în ţările africane”.

Astfel, din relaţie în relaţie, familia Ţârdea a ajuns în Tanzania. „Eu am interdicţie de a părăsi ţara. S-au dus băieţii mei. Benjamin le arăta tot felul de diamante, de metale preţioase. Părea totul în ordine! Am livrat banii pentru diamante, dar ne-au trimis sticlă. Ne-au înşelat! Când l-am luat la întrebări pe Decebal şi i-am cerut să vorbească cu Benjamin, să ne dea banii înapoi, ne-a făcut plângere la poliţie, că l-am bătut! Ce să mai fac acum?”, îşi încheie Ţârdea povestea.

ŢEPE

Specialist în credite ilegale

Omul de afaceri Petre Paul Ţârdea a fost trimis în judecată de procurorii fostului Parchet Naţional Anticorupţie pentru fraudarea Băncii Comerciale Române, Băncii Româneşti şi a Romanian Internaţional Bank, prejudiciul depăşind două mii de miliarde de lei vechi.

Procurorii anticorupţie au stabilit că afaceristul a creat o reţea de firme prin care a obţinut credite ilegale de la cele trei bănci cu sprijinul unor înalţi funcţionari bancari.

Între grupurile de firme controlate de Ţârdea banii obţinuţi din creditele ilegale erau spălaţi prin livrări scriptice şi achiziţii imense de produse petroliere ce depăşeau până şi posibilităţile unor societăţi recunoscute în domeniu, au stabilit procurorii PNA.

Unele societăţi achiziţionau produse de la altele din grup şi în aceeaşi zi, cu acelaşi transport, le vindeau unei alte firme din grup, la preţuri mult mai mari. Dosarul se află în prezent pe rolul Tribunalului Sibiu.

Ţârdea a mai fost deferit justiţiei şi în dosarul prăbuşirii Bankoop, alături de preşedintele-fugar al băncii, Alexandru Dinulescu. Înainte de 1989, afaceristul a fost condamnat la închisoare cu executare pentru înşelăciune însă a scăpat după Revoluţie. (Cristi Ciupercă)