La începutul lui 1990, după Revoluţie, au apărut, la Seminarul Matematic "Al. Myller" din Iaşi, afişe cu informaţii despre programul doctoral de la Michigan State University şi am văzut că Tom Parker era profesor în cadrul acestuia. Asta m-a convins să merg acolo, iar Tom Parker mi-a devenit ulterior coordonator al lucrării de doctorat.
Care a fost prima impresie despre societatea americană?
Nu mi-a fost uşor, în special în primul an, pentru că este altfel organizată decât cea românească. Mi-a lipsit şi îmi lipseşte spiritul efuzif latin, familia şi, în general, senzaţia de apartenenţă. Americanii mi s-au părut, şi îmi par, mai rezervaţi ca noi, românii. În acelaşi timp, sunt mai direcţi şi este mult mai uşor să ştii ce vor şi cu ce te pot ajuta. Surpriza mea a fost să văd că, în pofida aparenţelor, înăuntrul lor au aceleaşi calităţi şi slăbiciuni ca şi noi.
Un lucru pe care l-am descoperit acolo este că trebuie să mă descurc de unul singur: oamenii mă vor ajuta, dar crucea o duc singur.
Din primul an a trebuit să predau cursuri la studenţii americani. M-a şocat şi mă şochează nivelul foarte scăzut de cunoştinţe pe care le capăta în liceu. În general, americanii au o mare "frică" de matematică. Ca o anecdotă, în prima lună de predare le-am dat un extemporal cu o problemă pe care în România le-am dat-o elevilor de clasa a noua sau a zecea.
"Romania continuă să producă foarte mulţi matematicieni
tineri, extrem de talentaţi. Unii chiar sunt superstars,
toată lumea ar vrea să-i invite să ţină conferinţe.
Datorită lor, avem o reputaţie extraordinară
în comunitatea matematică mondială", Liviu Nicolaescu
CITIŢI INTERVIUL INTEGRAL ÎN RUBRICA DIASPORA :
-----------------------------------------------------
Interviul cu Liviu Nicolaescu a fost acordat, în exclusivitate, pentru Strada32.com şi Evenimentul Zilei.
Strada32.com este reţeaua globală a românilor din Diaspora. Comunitatea aduce elementele de referinţă în susţinerea românilor expatriaţi, pentru a crea contextul în care ei se conectează, au posibilitatea de a schimba experienţe personale şi profesionale şi de a construi un sistem de suport în experienţa globală de emigrant.
Luni, 12 Ianuarie 2009. 0 vizualizări, 23 comentarii, 0 voturi
Tinerii matematicieni români sunt "superstars"
Liviu Nicolaescu a terminat un program de masterat la Iaşi, iar la scurt timp a decis să-şi continue studiile în Statele Unite ale Americii. Momentul plecării sale a coincis cu Revoluţia pentru înlăturarea regimului comunist în ţară şi apogeul revoluţiei din matematică, în SUA. În acest moment, profesor de matematică la Universitatea Notre Dame, din statul american Indiana, Nicolaescu consideră că pregătirea din sistemul românesc a creat o elită a matematicienilor şi fizicienilor români, apreciată la nivel mondial.
Mirela Ciucur: Ai terminat un masterat în Matematică şi Fizică la Universitatea Al.I.Cuza din Iaşi, în 1987. Ce te-a determinat să alegi un program doctoral în SUA, la Michigan State University?
Liviu Nicolaescu: A fost un concurs de împrejurări. De la începutul studenţiei am fost interesat de subiecte de natură geometrică, iar noile direcţii de cercetare care au apărut la începutul anilor ‘80 nu erau reprezentate în România. În 1988, împreună cu doi amici din Iaşi, Duiliu Diaconescu, acum fizician în SUA, probabil printre cei mai buni tineri fizicieni din lume, şi Gheorghe Ionesei, un poet al matematicii, care s-a dus dintre noi acum doi ani, am început să citim lucrările unui matematician american, pe nume Tom Parker.
- Recomandă
- Dimensiune text
- Tipareste
- Comenteaza
- Conversie PDF
Trimite pe:
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum