Torţionar audiat după o jumătate de secol

Acuzaţie gravă: crime împotriva umanităţii

Joi, la ora 9.00 dimineaţa, bătrânul a fost citat să se prezinte în faţa procurorului militar. Era la sediul Asociaţiei Veteranilor de Război din Cluj. A devenit uşor impacientat. Acuzaţia este una foarte gravă: crimă împotriva umanităţii, care este imprescriptibilă, adică cel vinovat poate fi tras la răspundere oricând.

Liviu Pangraţiu şi-a lăsat din mână pixul cu care tocmai scrisese o chitanţă pentru un veteran de război rănit grav în luptele de la Oarba de Mureş. În timp ce se pregătea de întâlnirea cu procurorul militar, îşi punea întrebări: “Ce o să spun? O să spun ce îmi aduc aminte”, s-a liniştit bătrânul.

“De unde să ştiu eu de ce zic oamenii ăia prin cărţi aceste lucrurile despre mine. Pot fi poveşti. Eu deja sunt terorizat de această poveste. Mi-am şi desfinţat postul telefonic pentru că este un popă în Nepos (nepotul lui Toader Dumitru - n.r.) care mă teroriza zilnic la telefon să-i spun cum era îmbrăcată ruda lui. Sincer nu îmi prea aduc aminte”, ne-a spus Pangraţiu, în dimineaţa audierii. Brusc, după ce a urcat o parte din scările de la Tribunalul Militar Cluj, fostul sublocotenent a avut o revelaţie: “Mi-am adus aminte ceva. Pe lângă ofiţerii care i-au executat pe cei trei mai era şi Lothe Andrei, fostul adjunct al Securităţii Bistriţa”.

„I-am spus ce v-am spus şi dumneavoastră”

Discuţia de joi dinte procurorul militar şi Liviu Pangraţiu a durat aproape o oră. La capătul ei, bătrânul de 90 de ani a coborât scările, uşor abătut. „I-am spus ce v-am spus şi dumneavoastră”, ne zice el, calm.

“Îmi aduc aminte că totul s-a petrecut într-o dimineaţă. Am fost cu o trupă de securitate pe nişte dealuri, cu trei deţinuţi, să căutăm arme. La un moment dat, un şef mi-a spus să rămân cu soldaţii în locul în care eram. Cei trei deţinuţi au fost duşi mai adânc în pădure de cinci securişti: Traian Săsărman, Liviu Herţa, Iepure, Cătărig, Mureşan şi Andrei Lothe. Apoi s-au auzit nişte focuri de armă, după care au revenit. Eu nu am întrebat nimic şi nici nu îmi amintesc să-i fi scos eu din arest pe cei trei”, a rezumat Pangraţiu ceea ce i-a relatat procurorului.

Fostul securist neagă că ar fi tras vreun foc de armă sau că ar fi văzut momentul execuţiei.

Telegrama incriminatoare

Întrebările la care însă bătrănul securist nu poate să expună o versiune originală sunt legate de telegrama pe care a expediat-o la Bucu reşti, în care a dat raportul despre misiunea îndeplinită. Telegrama descoperită de cercetători în arhivele CNSAS confirmă că Pan graţiu a coordonat întreaga acţiune, de la scoaterea celor trei luptători anticomunişti din arest, îmbarcarea într-o maşină GAZ a Securităţii şi, ulterior, însoţirea şi executarea acestora pe dealurile din jurul localităţii Nepos.

“La orele 9, ziua 8 iulie 1949, a raportat telefonic sublocotenentul de securitate Pangraţiu Liviu că cei trei arestaţi, în timp ce au dezgropat depozitul de armament, au încercat să pună mâna pe grenadele aflate în depozitul de armament, atacând prin aceasta organele de escortă de securitate. Pentru a împiedica fuga celor trei arestaţi, periculoşi şi pentru securitatea statului, s-a făcut uz de armă, împuşcând pe cei trei arestaţi”, se arată în textul telegramei.

Mărturie din arest

Împotriva lui Pangraţiu stă şi mărturia altui luptător anticomunist închis în arestul Securităţii Bistriţa: “În zorii zilei de 24 iunie 1949, Liviu Pangraţiu i-a scos din beci, dintre noi, pe cei trei. Ni s-a părut că vor fi duşi la Cluj pentru cercetări... L-am întrebat, a doua zi, când am spălat GAZ-ul Securităţii, pe şoferul Penteker Sami, care, oarecum încurcat, mi-a vorbit tot despre Cluj. Dar în lipsa lui am citit cartea de bord a maşinii care, pentru ziua de 24 iunie, scria: «Deplasare la Năsăud». Peste câteva zile, un bilet ajuns la noi de afară ne-a anunţat că au fost găsiţi morţi în «Dealul Crucii»”.

Ce s-a întâmplat atunci

În luna iunie, anul 1949, Liviu Pangraţiu era sublocotent de securitate la Raionul de Securitate Bistriţa. În această calitate, a coordonat şi a participat la anihilarea mişcării de rezistenţă anticomunistă “Garda Albă”.

Trădarea unui membru al grupării a făcut ca Pangraţiu şi oamenii lui să-i captureze pe Dumitru Toader, fost primar al comunei Rebra, Ioan Burdeţ şi Leonida Bodiu, trei lideri ai organizaţiei. Ei au fost acuzaţi pentru câteva întâlniri în clandestinitate şi de tipărirea unui manifest care nu a apucat să fie împrăştiat.

Fără să fi fost judecaţi, cei trei au fost executaţi de un comando de securişti, între care şi sublocotenentul Pangraţiu, în dimineaţa zilei de 24 iunie 1949. Trupurile victimelor au fost aruncate într-o groapă comună şi deshumate după 50 de ani, în luna mai 2009.

PORUNCĂ PENTRU FOSTUL PRIMAR DIN NEPOS

„Trimite oameni să-i îngroape şi să nu ştie nimeni”

Primarul din perioada 1947-1949 al comunei Nepos, Grigore Istrate, a descris, în memoriile sale, acţiunea coordonată de Pangraţiu: “Îmi amintesc foarte bine zi ua de 24 iunie 1949. Era dimineaţa, între 7.30 şi 8.00, când în faţa primăriei a oprit o maşină militară cu prelată din care au coborât Pan graţiu, Olinca şi Herţa, cadre ale Securităţii. Aceştia au discutat cu şeful de Post al Miliţiei, Tătaru, după care i-am văzut plecând. Nu cunosc subiectul discuţiei lor, dar am observat prezenţa în maşină a câtorva militari în termen... Am fost căutat de Vasile Lup, care mi-a povestit că un grup de ofiţeri şi soldaţi, împreună cu trei oameni în civil... au urcat pe jos, pe Râpă. Mai târziu, emoţionat şi speriat, pădurarul comunal Nistor Bota mi-a povestit cum, coborând din canton pe la Dealul Crucii, a dat peste trei oameni morţi, împuşcaţi, plini de sânge”, spunea Istrate.

Edilul mai relatează ce i-a spus la telefon fostul comandant al Securităţii Năsăud: “Măi, uite ce ai de făcut. Trimiţi oameni acolo să-i îngroape şi vezi să nu mai ştie nimeni”. Pe de altă parte, Gheorghe Petrov, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICC), a salutat începerea audi erilor. “E foarte bine că e au diat. Ar fi şi mai bine dacă s-ar fa ce lumină deplină în acest caz”.

JUSTIŢIE BIZARĂ

Tortura, greşeală la locul de muncă

Gheorghe Petrov, expert ICCC, spune că nici un torţionar sau fost ofiţer de securitate nu a primit vreo condamnare pentru crimele comise. Cu o singură excepţie: “A fost cazul disidentului Ursu în care justiţia a făcut o mare bulibăşeală. Un fost arestat şi un fost miliţian, Tudor Stănică, au fost condamnaţi. Primul, fiindcă l-a omorât în bătăie pe Ursu, al doilea pentru că ar fi ordonat acest lucru. În rest nu cunoaştem alte cazuri în care justiţia să-i fi tras la răspundere pe cei care au comise crime şi masacre împotriva celor care au luptat contra comunismului”.

Directorul IICC, Marius Oprea, acuză şi el „încetineala” autorităţilor: „Am primit o rezoluţie de la Parchetul Militar de neîncepere a urmăririi penale în legătură cu patru ofiţeri de securitate care au torturat un om. Procurorii nu au făcut încadrarea la acte de tortură, care sunt imprescriptibile, ci la abuz în serviciu. E ca şi cum i-ar fi acuzat că au făcut o anumită greşeală la locul de muncă. Actele de tortură se încadrează la crime împotriva păcii şi a umanităţii. Aici este o problemă. De judecată. De încadrare. E un semn că în România nu doreşte condamnarea comunismului”.