Torţionarului Pleşiţă i se spunea în azil Moş Nicolae

Nimeni nu ştia cine e

Fostul torţionar a ajuns la centrul clujean la recomandarea unui inginer constructor, cel care, de altfel, l-a şi făcut. Nicolae Pleşiţă era tratat pentru mai multe afecţiuni, printre care un picior „suferind”, diabet, artrită, cardiopatie ischemică.

„La început nu am ştiut despre cine este vorba. Abia după câteva zile am descoperit că a lucrat la Securitate şi că mulţi spuneau despre el că a fost torţionar. Dar pe mine nu m-a interesat niciodată cine este pentru că eu nu tratez oamenii în funcţie de cine sunt sau cine au fost. Şi chiar dacă aş fi ştiut, tot la fel m-aş fi ocupat”, spune medicul Lorant Szentagotai.

Nimeni altcineva din centru nu a ştiut cine e bătrânul retras, cu părul alb. „La noi, fiecare pacient are cutia lui cu medicamente pe care i se scrie numele. La fel şi pe uşa de la cameră. Pe cutia lui de medicamente scria doar Nicolae. M-au întrebat asistentele ce fel de Nicolae şi atunci le-am spus «Moş Nicolae » şi aşa a rămas până când a murit”, adaugă doctorul.

Nu interacţiona cu nimeni

Cât a stat aici, fostul general a refuzat orice fel de contact cu ceilalţi aproximativ 95 de oameni internaţi în imobilul cu 46 de saloane. „Refuza orice apropiere, refuza orice prezenţă în colectivitate. Dacă insistam, venea, dar nu spunea nimănui niciun cuvânt. Nu interacţiona cu nimeni. Micul dejun şi masa le lua în cameră. Îi plăcea să fie singur. Nu scria, nu citea. Nu suferea de demenţă şi era perfect lucid. Avem psihologi, dar Nicolae Pleşiţă a refuzat să vorbească sau să interacţioneze cu vreunul. Singurul cu care mai vorbea eram eu. Atunci când mă vedea, îmi zâmbea şi îmi făcea cu mâna”, spune Szentagotai.

Cât era ziua de lungă, generalul Pleşiţă nu făcea decât să stea pe scaun, cu mâinile încrucişate pe piept, şi să privească la un punct fix. Odată, medicii l-au pus în cameră cu un om bolnav. Atunci a devenit foarte agitat. „Am fost nevoiţi să-l mutăm în cameră cu altă persoană care nu putea vorbi din cauza unui accident vascular şi doar atunci s-a calmat”, zice medicul.
 
„Era el, cu lumea lui pierdută”

Austeritatea în care a trăit fostul pacient îi face şi acum pe cei de la azil să se întrebe ce fel de om era. „Nu îi trebuiau ziare, nu îi trebuia televizor. Era doar el, cu lumea lui pierdută, se uita şi se gândea încontinuu la ceva. M-am tot întrebat la ce se gândea, dar niciodată nu a vrut să spună”, îşi aminteşte medicul.
 
„Odată am reuşit să-l duc în biserică. A stat ca o stană de piatră, de la început până la sfârşit. L-am întrebat dacă i-a plăcut. A zis că da, dar a doua oară nu am mai reuşit să-l duc, deşi am mai insistat. Ceva îl tot frământa, încontinuu. În orice caz, nu aş fi vrut să fiu în locul lui nici măcar o oră. Cât a stat la noi, nu l-am auzit niciodată să spună că îi pare rău de ceea ce a făcut. Niciodată nu am auzit niciun regret. Avea un zâmbet despre care niciodată nu ştiai dacă e normal sau ironic, atât. Niciodată nu îţi puteai da seama”, adaugă doctorul.

A murit liniştit

Medicul Szentagotai este convins că cei de la SRI nu au ştiut nici măcar o clipă unde se află fostul şef al spionajului comunist, deşi s-a raportat că decesul s-a produs într-un spital SRI . „Ultima seară, i-am dat de mâncare, mi-a prins mâna şi, ca niciodată, s-a uitat la mine şi mi-a sărutat-o. I-am spus noapte bună şi dimineaţă l-am găsit mort”, explică medicul.
 
Oficial, generalul Nicolae Pleşiţă a murit în seara zilei de 29 septembrie 2009, dar decesul a fost înregistrat abia în data de 30. Abia atunci, după moartea fostului torţionar, a venit fiul acestuia la centrul clujean, pentru prima şi ultima oară.

„Abia în ziua aceea am aflat că Nicolae Pleşiţă avea un băiat. A venit şi ne-a mulţumit. Era împreună cu un şef de la SRI, care mi-a spus că nu a ştiut niciodată că Pleşiţă se află la noi în îngrijire”, a conchis medicul Szentagotai.

BIOGRAFIE

Muncitorul general

• Nicolae Pleşiţă s-a născut pe 16 aprilie 1929, la Curtea de Argeş. De la stadiul de muncitor la fabrica de cherestea din oraş, a ajuns plutonier în Securitate, la Piteşti. A aderat la PCR în anul 1947. În anul 1958, era avansat la gradul de căpitan de Securitate şi primea Steaua Republicii Populare Române.
  
  
• A stat un an la Universitatea Serală de Marxism-Leninism din Uniunea Sovietică. Ajuns la Bucureşti, a fost avansant, în anul 1977, la gradul de general-locotenent, eveniment legat de reprimarea grevei minerilor din Valea Jiului. A trecut în rezervă în anul 1990, cu gradul de general-locotenent.
  
  
• A fost inculpat pentru complicitate la atentatul cu bombă de la Europa Liberă, din München, pentru exterminarea disidenţilor, dar a primit NUP. A murit pe 29 septembrie 2009, decesul fiind înregistrat o zi mai târziu.