Felix, căutând-o pe Otilia
Actul, ataşat dosarului care s-a judecat la Curtea de Apel Bucureşti, e simultan o evaluare şi o recomandare a tânărului Voiculescu, înainte ca povestea „Felix şi Securitatea” să-şi scrie primele pagini. Iată cum arăta fondatorul Partidului Conservator în ochii organelor de represiune din România: „Dotat cu un fizic plăcut este un tânăr simpatic cu o inteligenţă nativă sclipitoare, o memorie remarcabilă, o deşteptăciune şi prezenţă de spirit care-l ajută să se descurce uşor în cele mai dificile situaţii.
În ciuda acestor calităţi excepţionale ceea ce lucrează se caracterizează printr-o superficialitate şi lipsă de atenţie, tipice dealtfel tuturor oamenilor foarte inteligenţi. Este şmecher şi prudent, dar această prudenţă este primordială, adică prudenţa de apărare a animalului în faţa pericolului ce-l ameninţă. Îngâmfat şi orgolios din fire, pierde mult din caracterul pozitiv al rezultatelor pe care s-ar putea sconta şi se caracterizează ca un tip suficient de impertinent.
Este foarte ocupat cu un mare noian de chestiuni personale, particulare, erotice, mecanice-auto, pentru care e în stare să lase totul baltă. Este un tip preocupat de legături amoroase, fiind destul de des ocupat cu telefoane sau scurte întâlniri pentru satisfacerea tuturor cerinţelor în legătură cu acestea”.
Obligat să câştige o pâine
Potrivit CNSAS, Dan Voiculescu şi-a început cariera de informator al Securităţii în 1970, sub pseudonimul „Mircea“. În 1973, Voiculescu s-a metamorfozat în „Felix“, după recrutarea în Direcţia a III-a. Astăzi, senatorul Partidului Conservator convoacă argumentele „patriotism”, „lipsa oricărei intenţii rele” şi „ataşamenul pentru poziţia socială” în tentativa de a explica motivele din spatele colaborării sale cu organele represive ale României comuniste.
Lectura stenogramelor audierii din 2006 a lui Dan Voiculescu în faţa membrilor CNSAS dezvăluie un păienjeniş de contradicţii, motive şi adevăruri parţiale. Economistul de atunci, „obligat să câştige o pâine “, trăia socialismul alături de „celebra sticlă de whisky, cartuşul de Kent, gumă de mestecat şi benzină pe bonuri“. Suficient pentru ca Dan Voiculescu să prizeze patriotismul ceauşist, mărginit şi bănuitor. O spune chiar senatorul de astăzi: Felix nu ar fi turnat niciodată un cetăţean român. Doar străini. Restul, „nu are legătură”.
Citiţi şi: Verdict - Voiculescu a fost colaborator al Securităţii
STENOGRAMA
“De când aţi intrat în contact cu Securitatea?” – “De când m-am născut”
Mircea Dinescu: Domnule profesor, haideţi să nu ne mai ascundem după plop. Dumneavoastră aţi fost informator al Securităţii. Prima dată colaborator pe lângă echipele de polo şi box, aveaţi numele conspirativ Mircea. După aceea aţi fost recrutat de Direcţia a III-a cu numele conspirativ Felix.
Claudiu Secaşiu: Haideţi să vedem de când ati intrat în contact cu Securitatea. Dacă vă amintiţi şi dacă se poate cronologic.
Dan Voiculescu: De când m-am născut.
[.....]
Mircea Dinescu: Aveţi acolo, „Când am fost recrutat informator mi s-a dat numele conspirativ de Felix“.
Dan Voiculescu: Nu cunosc.
Mircea Dinescu: Aţi semnat vreodată vreun angajament?
Dan Voiculescu: Doamne iartă-mă. Nu există niciun fel de document, de angajament, semnat de mine.
Mircea Dinescu: Este olografă. V-aţi recunoscut scrisul acolo?
Dan Voiculescu: Daţi-mi, vă rog, să văd. Referitor la cetăţeanul străin Lihlau, este cetăţean străin, german domiciliat... nu are nimic cu poliţia politică.
Claudiu Secaşiu: Dar acel document vă aparţine, scrisul e al dumneavoastră?
Dan Voiculescu: Sigur că da.
Mircea Dinescu: Dar aţi semnat cu Felix. Ziceaţi că nu ştiţi ce e cu Felix.
Dan Voiculescu: Păi, aşa mi-au dat ei numele, probabil, Felix.
Mircea Dinescu: Dumneavoastră aţi semnat cu Felix?
Dan Voiculescu: Da.
[.....]
Dan Voiculescu: Lucrând în comerţ exterior, eram obligat să-mi câştig şi eu o pâine. Când mă întrebau de un cetăţean străin ce e cu el să spun ce ştiu despre el. Dar nici pe acela nu îl turnam în sensul de a-i face vreun rău. Despre români nu am vorbit în viaţa mea.
Claudiu Secasiu: Dar v-au întrebat despre români?
Dan Voiculescu: Nu, pentru că, repet, eu eram util în relaţia cu străinii.
UMANISM
“Românii care au consumat bani aici, sa rămână aici”
Dan Voiculescu: Se dorea să fie atraşi români să fugă din ţară. Nici acum nu sunt de acord ca românii să fugă din ţară.
Mircea Dinescu: Orice om are dreptul să trăiască unde vrea el.
Dan Voiculescu: Părerea mea e că românii, care au consumat bani aici, la educaţie, să rămână să-şi facă treaba aici, iar dacă soarta lor îi cheamă în străinătate nu pot să-i opresc, dar să-mi dau o părere pot.
Florin Maghiar: Da, numai că dumneavoastră semnalizaţi o părere a domnului Leopold care contravenea în acel moment intereselor statului român.
Dan Voiculescu: Opream eu plecarea românilor?
Florin Maghiar: Nu. Arătaţi Securităţii că acest domn încearcă să cointereseze diferiţi români să fugă în străinătate.
Dan Voiculescu: Aşa, şi?
Mircea Dinescu: Ideea era că Securitatea urmărindu-l pe el putea să dea de urma unor români care voiau să fugă şi o păţeau.
Dan Voiculescu: Aia e treaba lor.
„Felix a semnat nişte documente pentru că e vorba de nişte cetăţeni străini. Dumneavoastră (n.r. CNSAS) funcţionaţi pentru a găsi pe cei care au nenorocit românii. Nu are legătură”
„Eu m-am considerat ca un român. Statul român era interesat de activitatea unui eventual om interesat în problemele lui, care nu erau problemele României şi ca atare n-am avut nici un fel de reţinere în a spune”
„Recunosc, câştigam o pâine, aveam o meserie, mi-a plăcut întotdeauna meseria mea şi am făcut tot ce am putut ca să nu-mi pierd poziţia. I-am amăgit. Dacă vă uitaţi, vedeţi că nu spun nimic”
Dan Voiculescu, în cadrul audierii de la CNSAS din iulie 2006
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum