Dar cine este, cu adevărat, Nicoleta Arcălianu? Cunoscută drept maica Neonila, Arcălianu a fost stareţa mănăstirii de la Tanacu (Vaslui), acolo unde, în 2005, în urma unui ritual de exeorcizare, o tânără şi-a pierdut viaţa. Maica Neonila (foto) este ultima din cele patru măicuţe din aşa numitul "lot Tanacu" care a fost eliberată, marţi, din Penitenciarul Bacău.
Născută în familie habotnică, s-a călugărit din copilărie
Povestea Nicoletei Arcălianu a început acum 39 de ani, când s-a născut într-o familie de oameni gospodari, dar nu bogaţi, din satul vasluian Muntenii de Sus.
"Sunt oameni cu credinţă în Dumnezeu. Mai au doi băieţi şi o fată", a spus Vasile Anton, primarul comunei. Credinţa în Dumnezeu le-au insuflat-o şi fiicei lor, Nicoleta care, de mică, a decis să îmbrace haina monahală. "A plecat la mănăstire copilă fiind", a afirmat primarul. Sătenii au puţine amintiri despre Nicoleta Arcălianu. Şi poate aşa ar fi şi rămas, o fată ce şi-a dedicat aproape întreaga viaţă credinţei în Dumnezeu. Însă episodul petrecut în 2005 la mănăstirea Tanacu a făcut înconjurul lumii.
În celulă, citea zi şi noapte cărţi bisericeşti şi visa la mănăstire. În 2008, maica Neonila a fost condamnată la 6 ani de închisoare. Marţi, ea a fost eliberată condiţionat, cu un rest de pedeapsă de 903 zile. "În Penitenciarul Bacău a fost adusă în luna august 2010. Nu a creat niciun fel de probleme", a declarat Victor Cuzic, directorul închisorii. Pe perioada detenţiei, Nicoleta Arcălianu a participat la slujbele de la capelă, a cântat la strană în fiecare duminică şi, la sărbători, a citit cărţi bisericeşti şi s-a rugat neîntrerupt.
"Nicio clipă nu a renunţat la hainele monahale", a spus Cuzic. Nici măcar nu se schimba de straie de faţă cu alţi oameni. Avea ritualurile ei. Colegele de celulă, nouă la număr, susţin că maica le-a îndrumat permanent spre credinţa în Dumnezeu. "A ţinut toate posturile. Citea zi şi noapte cărţi bisericeşti şi ne învăţa să avem credinţă, să avem grijă de familiile noastre. Dar marea ei dorinţă este să se întoarcă într-o mănăstire. La asta visa", au spus ele. Deşi apropiate, n-au avut niciodată curaj s-o întrebe despre episodul petrecut la Tanacu. A rămas un subiect tabu.
Consideră că n-au greşit cu nimic în faţa lui Dumnezeu
De fapt, nimeni nu vorbeşte de o vinovăţie a măicuţei Neonila. Ba mai mult, cei din penitenciar vorbesc laudativ despre ea, susţinând că aceasta se ruga din ce în ce mai mult.
"Dincolo de atitudinea oficială a bisericii, care s-a delimitat în acest caz, cei care trăiesc creştinismul la nivel monahal, dar şi credincioşii, nu sunt atât de convinşi că cei de la Tanacu au greşit. Iar cei care au fost implicaţi se supun judecăţii lumeşti, dar şi judecăţii lui Dumnezeu. Ei consideră că, în faţa lui Dumnezeu, n-au greşit cu nimic. Şi-atunci, bineînţeles că şi-au păstrat credinţa în Dumnezeu, ba chiar consideră că aceasta i-a ajutat să depăşească situaţia", a explicat dr. Gabriel Crumpei, medic psihiatru.
Va veni în vizită pentru a ridica moralul deţinutelor
Nici preotul închisorii nu i-a pus prea multe întrebări, dar susţine că Nicoleta Arcălianu a avut un rol catalizator printre deţinute. "În ziua în care a fost eliberată, am făcut o slujbă în capelă la care au participat, alături de ea, alte 30 de deţinute. Erau triste că maica urma să plece", a povestit părintele Octavian Balan, preotul capelei din închisoare.
E convins că episodul petrecut la Tanacu în 2005 şi apoi perioada de detenţie au fost ca o încercare a credinţei măicuţelor. Şi mai e convins că locul lor este într-o mănăstire.
"Cred că ea şi-a asumat o parte din greşeală". Preotul susţine că va face toate diligenţele necesare ca maica Neonila să revină în puşcărie, din postura de om liber, pentru a le ridica moralul celorlalte deţinute. "La Crăciunul trecut, la Penitenciarul Bacău au venit, datorită maicii Neonila, 25 de măicuţe de la Agapia care le-au colindat pe deţinute şi le-au împărţit 250 de pachete", a afirmat părintele cu recunoştinţă în glas.
A făcut curăţenie la o firmă de construcţii
Cât a stat în Penitenciarul Bacău, Nicoleta Arcălianu a avut două învoiri, una de trei şi una de patru zile, pentru a-şi vizita familia. La rândul său a primit vizite dese din partea mamei, a tatălui, dar şi din partea unei mătuşi. "A fost permanent susţinută de familie", a declarat directorul Cuzic.
În acelaşi timp, Nicoleta Arcălianu a avut şi dreptul să iasă la muncă pentru că era la "regim deschis", adică avea voie să iasă la muncă neînsoţită, fără pază.
A strâns peste 100 de zile de lucru, majoritatea la o firmă privată din Bacău ce activează în domeniul construcţiilor. Zilele de muncă i-au redus şi pedeapsa. "A făcut curăţenie", a explicat scurt Iordache Secreată, unul din administratorii firmei. Acesta a susţinut că o vede pe Arcălianu ca pe oricare alt om: "A avut o pedeapsă, şi-a ispăşit-o".
Din închisoare, Arcălianu a ieşit cu aproximativ 5.000 de lei, din care 3.517 i-a câştigat muncind, iar restul fiind bani trimişi de rude. De fapt, Nicoleta Arcălianu le-a mărturisit oficialilor penitenciarului că şi după eliberare va lucra o perioadă la firma respectivă, într-un gest de recunoştinţă pentru că aceştia au primit-o la lucru pe perioada detenţiei.
"Marea dramă este că nu s-au deschis discuţii serioase. Au discutat ziariştii, s-a scris un roman dar nu s-a ajuns la nicio concluzie. De aceea, s-ar putea să mai apară astfel de situaţii.“
dr. Gabriel Crumpei, medic psihiatru
AR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
Episcopia Huşilor ezită să le reprimească la sânul său
Irina Cornici, o tânără de 24 de ani, a murit în iunie 2005 după ce a fost crucificată şi înfometată timp de mai multe zile, într-un ritual de exorcizare.
Cei cinci (patru măicuţe şi preotul) au legat-o cu lanţuri pe o cruce din lemn.
Ei sperau să o vindece astfel pe măicuţă, despre care credeau că este posedată de Diavol. Starea de sănătate a măicuţei, care suferea de schizofrenie, s-a agravat pe parcursul celor trei zile în care a stat imobilizată, fără să mănânce sau să bea apă. Tânăra a murit în cele din urmă.
Preotul Daniel Corogeanu şi cele patru măicuţe au fost judecaţi pentru privare de libertate, urmată de moartea victimei. Corogeanu a fost condamnat la 7 ani de închisoare, maica stareţă la 6, iar celelalte trei măicuţe la 5 ani cu executare.
Sentinţa a venit în ianuarie 2008, când cei cinci au şi fost încarceraţi.
La Tanacu, măicuţele au fost înlocuite de călugări
În ianuarie 2011, trei din cele patru măicuţe au fost eliberate condiţionat. Adina Lucia Cepraga, Simona Bârdănaş şi Elena Oţel s-au reîntors la familiile lor. Au revenit chiar la Tanacu, unde au asistat la slujbe. Dar doar atât. Pentru că, odată cu condamnarea la închisoare, măicuţele, dar şi preotul au fost caterisiţi de mai marii bisericii, adică excluşi din monahism.
Incidentul de la Tanacu a avut implicaţii şi pentru mănăstire. Într-un interviu acordat presei locale, preotul călugăr Metodie admitea că la mănăstire nu mai vin atât de mulţi credincioşi ca pe vremuri. Recent, conducerea Episcopiei Huşilor a decis transformarea mănăstirii de la Tanacu într-una exclusiv de călugări.
Preotul Daniel Corogeanu se află în Penitenciarul Vaslui şi, cel mai probabil, cazul său va intra în discuţia comisiei de eliberări condiţionate la începutul anului viitor.
Întoarcerea celor patru măicuţe în sânul bisericii rămâne la latitudinea Episcopiei Huşilor. "Nu ştiu ca măicuţa Neonila să fi fost eliberată. Nu pot vorbi pe un caz ipotetic", a declarat preotul Marin Tudorică, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Huşilor. Feţele bisericeşti susţin că măicuţele ar putea fi reprimite într-o mănăstire doar dacă se duc să ceară iertare.
Au legat-o cu lanţuri şi i-au pus un căluş în gură
Potrivit anchetatorilor care au lucrat la acest caz, pe 10 iunie 2005, preotul Daniel Corogeanu, ajutat de alte patru măicute au sechestrat-o pe Maricica Irina Cornici într-o chilie, legând-o de mâini şi de picioare cu sfori.
Pe 13 iunie, din cauza manifestărilor violente ale tinerei, aceştia au legat-o cu lanţuri de o cruce de lemn şi i-au pus un căluş în gură făcut dintr-un prosop. Preotul Daniel Corogeanu a susţinut în faţa anchetatorilor că a recurs la această metodă pentru a scoate duhul rău din trupul tinerei măicuţe.
Foto-Document. În 2005, Neonila (a doua din stânga) şi preotul de la Tanacu se rugau cu foc la căpătâiul martirei pe care şi-au închipuit că o exorcizează. Biata a murit după trei zile de suplicii
DELIMITARE
Habotnicia duce la epuizarea forţelor
În revista “Tribuna învăţământului", diaconul Dumitru Ionuţ Popescu a scris despre “fanatismul religios şi pericolele lui". Iată ce spunea despre cazul Tanacu: “In Biserică nu trebuie să existe o dorinţă a reclamei faptelor bune sau a harismelor, pentru că Biserica nu se hrăneşte din reclama, ci din Duhul Sfânt. De aceea, habotnicia duce la epuizarea forţelor tocmai din pricina lipsei Duhului Sfânt, Izvorul harului dumnezeiesc.
Fanatismul se naşte din intoleranţă
Un exemplu concret de extremism religios îl constituie cazul preotului de la Tanacu, care a preferat să ignore alternativa asistenţei medicale, (…), apelând la varianta exorcizării, ritual la care până şi cei mai virtuoşi duhovnici apelează cu înţelepciune şi dreaptă socotinţă. Iată motivul pentru care, în 1999, Vaticanul a introdus un amendament potrivit căruia exorcistul trebuie să se sfătuiască cu un psiholog sau psihiatru.
Episodul Tanacu, tot un fel de inchiziţie
S-a vărsat sânge din cauza fanatismului religios şi în Evul Mediu, prin aşa-numitele războaie sfinte, prin cruciadele şi inchiziţia catolică, inchiziţie care a ars pe rug mii de «eretici». Aceasta rămâne o pagină însângerată a istoriei omenirii şi o mărturie a pericolelor bigotismului, pentru care Vaticanul de astăzi şi-a cerut iertare. Fanatismul religios se naşte din intoleranţă, din nerespectul pentru celelalte valori umane".
"DIAVOLUL NU TREBUIE HRĂNIT"
Pascal Bruckner în Le Monde: "Moldova posedată"
Cazul de la Tanacu a devenit şi subiect de roman. Cartea Tatianei Niculescu Bran a fost intitulată “Spovedanie la Tanacu". Autoarea, redactor şef al secţiei române a BBC World Bucureşti, a făcut o documentare minuţioasă. A realizat 40 de interviuri, a strâns fotografii, scrisori, a vizitat locuri prin care Irina Cornici a trecut până a ajunge la Tanacu.
În 2008, Tatiana Niculescu Bran a scos un al doilea volum despre cazul de la Tanacu. "Cartea judecătorilor" este povestea procesului şi este continuarea primului volum publicat în 2006. Totodată, primul roman a fost pus în scenă, piesa fiind regizată de Andrei Şerban. A fost jucată pe scena teatrului Odeon din Bucureşti, dar şi la Iaşi.
Despre drama petrecută în 2005 la mănăstirea din Tanacu, Tatiana Niculescu - Bran împreună cu Ionuţ Teianu, au realizat un film documentar, "Cazul Tanacu" (For God’s Sake), care a fost prezentat, în premieră, în octombrie 2007, la Astra Film Fest Sibiu 2007.
Cazul de la Tanacu a făcut şi înconjurul presei din întreaga lume. Iată ce scria în decembrie 2005 Pascal Bruckner în cotidianul francez “Le Monde", sub titlul "La possédée de Moldavie": "Apărarea pledează susţinând eroarea medicală şi bunele intenţii. A omorât-o pentru a o salva, e un caz limită de filantropie. E o crucificare de context, nu una voluntară. Timp de câteva zile, femeia e astfel lăsată, fără să i se dea să bea şi să mănânce, căci, diavolul nu trebuie hrănit".
CITIŢI ŞI:
Spune-ţi părerea!
Luati-i calculatorul dementului care posteaza cu copy/paste numai aberatii de cate 5 pagini deodata. E paranoic, prezinta toate simptomele specifice. Auzi la el, \"iadul e realitate\"... :-))) plus alte delicatessen similare...!!!
Daca s-ar putea vorbi rational cu un habotnic, nu ar mai exista habotnici...
cica episcopi husilor o transformat manastirea in caluga ca cand erau maicute nu se deceau lume ce acum daca sunt calugari se duce lume no se duce dar de sar duce corogeanu inapoi la tatacu se va duce foarte multa lume si incluisiv stareta eliberata
Despre războiul gândurilor
- Părinte, spuneţi-ne un cuvânt despre războiul nevăzut!
- Noi suntem înconjuraţi pretutindeni de demoni. Sfântul Apostol Pavel spune că tot acest văzduh este plin de demoni care zboară în jurul nostru şi care ne atacă permanent. Toţi avem demoni în noi.
Când te îndeamnă ceva din tine să urăşti, să vorbeşti de rău, să fii aspru cu lumea, să nu fii milos, toţi aceştia sunt demoni ai patimilor. Dar fiecare din noi are un demon dominant. La cei mai mulţi dintre noi demonul dominant este trufia. Dar există un demon al lăcomiei, un demon al banului – mamona. Şi aceşti demoni pot deveni demonii noştri dominanţi.
Noi trebuie să luptăm împotriva acestor demoni. Când cineva în mintea ta îţi spune: „De ce te întorci la Dumnezeu, că tu ai făcut aşa de multe păcate încât nu te va ierta niciodată! Cum poţi să te întorci la Dumnezeu, când ştii ce rău ai făcut în faţa Lui?”, tu zici că-i mintea ta, dar în fond e un dialog cu demonul din tine, căci acesta este un demon al minciunii, al deznădejdii.
Întoarce-te la Dumnezeu, căci Dumnezeu te aşteaptă. Când faceţi rugăciunea sunt mii de gânduri care vă asaltează.
Când stai la televizor în faţa unui film, două ceasuri nu te mişti de acolo şi mintea ta nu mai fuge. Stai acolo şi te uiţi la ce se întâmplă. Dar încearcă să spui Tatăl nostru şi ai să vezi că o mie de gânduri o să îţi treacă prin minte.
Tatăl nostru îl spui într-un minut şi-ţi trec o mie de gânduri prin minte… Zici că nu sunt gânduri păcătoase? Este adevărat, unele gânduri nu sunt păcătoase, pentru că demonul vrea să facă orice din tine, numai să nu spui rugăciunea. In timp ce spui „pâinea noastră cea de toate zilele“, îţi vine în minte că nu ai luat pâine de la magazin, sau te întrebi cât o fi ceasul, sau dacă afară plouă, sau ninge, sau e soare.
O mie de gânduri inocente, dar ele toate au rolul satanic de a te îndepărta de la atenţia rugăciunii. Aşa că nu spuneţi: „gândurile mele au fost gânduri simple, copilăreşti”. Sunt copilăreşti, dar substratul lor este foarte adânc.
Cele mai multe fapte pe care le facem noi sunt fapte rele. Mai puţine sunt cele bune, pentru că răul este foarte imaginativ. Uită-te la un om rău câte născoceşte ca să facă rău, câtă elaborare mintală iroseşte ca să-şi închipuie răul, câte mijloace are prin care face păcatul, prin care loveşte…
Pe când omul bun este foarte simplu. El ştie că face binele şi îl face. Nu se omoară ca să inventeze tot felul de sisteme ascunse şi subterane.
Cum luptăm cu demonii
Este foarte greu să îi biruim pe demoni cu inteligenţa, cu pocăinţa sau chiar cu credinţa noastră, pentru că demonul este un înger căzut. El are inteligenţă mai mare decât a noastră, putere de înţelegere mai mare decât a noastră, el vede lucrurile mai mult decât noi. In orice luptă cu demonii, dacă nu suntem foarte bine căliţi, suntem pierduţi.
Rugăciunea e una dintre cele mai puternice arme pe care am primit-o de la Iisus Hristos, armă de care dracii fug.
Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare era aşa de puternică, încât atunci când începea el să se roage, toţi demonii fugeau. Dumnezeu a pus în el această putere extraordinară, pe care o poate pune şi în noi, credincioşii de rând. Să avem o rugăciune puternică, nu chiar ca să mutăm munţii, dar măcar să speriem demonii, să ne curăţim. Calea postului este o cale de curăţire a trupului spre transparenţa cărnii, pentru că o carne îmbuibată este nepenetrată de duh.
Nu se poate ca Duhul lui Dumnezeu să pătrundă într-o carne sătulă, îngrăşată. De aceea postul care duce la flămânzire face trupul mai transparent pentru cuvântul lui Dumnezeu. Inţelegem mai uşor poruncile lui Dumnezeu şi primim puterea de a-l birui pe diavol. Nu întotdeauna, fiindcă sunt demoni care nu se sperie de oricine.
Am şi eu experienţa mea. Am avut aici, acum câţiva ani, un tânăr american care era posedat. Nu făcea rău. Nu cădea jos, nu făcea spume la gură, dar avea o neîncredere totală în oameni. Se temea de Dumnezeu şi de biserică. Avea o frică. Când îi citeam molitvele Sfântului Vasile cel Mare, era cuprins de un tremur nervos. Gândul lui probabil se contracta în acele momente, încât scotea nişte sunete inumane. Nu făcea rău, nu m-a atacat niciodată, nu a încercat să mă lovească, să fugă de sub epitrahil.
Dar avea aceste manifestări, care erau ale unui demon ce se sălăşluise în el, şi până când nu şi-a descărcat sufletul în spovedanie, nu a scăpat de acel demon. In momentul în care cade sub ispită, vine la mine şi îi citesc, până azi îi citesc rugăciunile.
Dacă diavolul pune stăpânire pe inima lui, se manifestă aşa cum am spus, dacă nu, se manifestă numai prin gânduri, prin închipuiri păcătoase.
Rugăciunile încep să lucreze, dar vin şi ispitele, îl luptă tot felul de imagini, gânduri care-i spun că Dumnezeu nu are putere asupra lui, că rugăciunile pe care i le citesc eu nu au aceeaşi putere ca la Sfântul Vasile, şi alte lucruri din acestea, ca să-l scoată de sub influenţa rugăciunii. Dar dacă ai o rugăciune puternică, dacă ai postit înainte, să ştiţi că diavolul fuge.
Dumnezeu lucrează prin cei care cred şi au primit harul lui Dumnezeu prin preoţie, indiferent de valoarea sau păcătoşenia lor. Unii sunt atraşi de intelectul unui preot, alţii de puterea rugăciunii, alţii de cuvântul duhovnicesc. Totdeauna există ceva care te atrage la un preot şi el prin aceasta are putere. Acesta e Harul care i s-a dat prin punerea mâinilor, prin care poate să lege tot ce se poate lega pe pământ şi să dezlege tot ce este legat pe pământ, după cuvântul Evangheliei.
Nu vă temeţi de gândurile de necredinţă
- Părinte, vorbiţi-ne despre cum îşi poate recăpăta credinţa cineva care şi-a pierdut-o.
- Prin rugăciune şi răbdare. Este în Pateric o întâmplare. Un ucenic vine la Părintele său şi-i spune: „Avva, urăsc lumea. Simt cum în sufletul meu creşte ura împotriva lumii”. Şi Avva i-a zis: „Du-te în lume şi trăieşte un an de zile acolo!“. S-a dus în lume, s-a întors şi i-a spus: „Urăsc lumea mai mult, pentru că am văzut în ce desfrâu şi păcate trăieşte“.
Şi Avva i-a zis: „Du-te în peşteră şi trăieşte un an de zile acolo!“. S-a dus în peşteră, a stat un an de zile şi întorcându-se, i-a spus Avvei: „Şi mai mult urăsc lumea, pentru că stând în peşteră, toate lucrurile mi s-au limpezit şi cugetând la ce se întâmplă în lume, am început să cred că lumea trebuie cu adevărat dispreţuită şi urâtă”. Şi l-a întrebat Avva: „Dar tu de când eşti în mănăstire?“. „De şapte ani“, a răspuns tânărul.
Şi Avva a zis: „Uite la el, eu sunt de treizeci de ani monah şi el vrea să ajungă desăvârşirea în şapte ani!”.
Aşadar, nu vă temeţi de faptul că simţiţi că vă pierdeţi credinţa, pentru că acesta e asaltul diavolului.
O rugăciune, chiar şi cu buzele, este o rugăciune! Ea este măcar atitudinea trupului, dacă sufletul nu este implicat, dar prin atitudinea trupului să ştiţi că şi sufletul se implică.
Aşa cum, să zicem, într-un dans, ritmul şi muzica te fac să intri într-o anumită trepidaţie, tot aşa poziţia trupului şi rugăciunea buzelor trezesc treptat-treptat duhul nostru.
Iar Dumnezeu o să dea la un moment dat şi ploaia binefăcătoare a lacrimilor şi o să fiţi fericiţi.
VREMURILE DE SFÂRŞIT
Călugării şi vremurile de pe urmă
În multe mănăstiri călugării mi-au spus că ei rămân acolo până când se vor pune cip-urile, şi atunci vor părăsi mănăstirea.
E foarte bine, dar le-am răspuns: „Dacă o cetate abandonată este o cetate pierdută, ce se va întâmpla cu o mănăstire!? Aici este loc sfinţit, aici sunt oasele călugărilor, ale părinţilor duhovniceşti, ale părintelui Cleopa, ale părintelui Paisie… Toate moaştele acestea vor fi profanate!
Rămâneţi în mănăstire! Dacă vă vor împuşca, veţi fi împuşcaţi, dacă vă trimit la puşcărie, veţi merge la puşcărie! Dar asta este misiunea voastră, nu să fugiţi în munţi…”
Poate nu-i rău nici plecatul acesta în munţi, unde vor veni oameni să-şi caute mângâierea… Dar poate datoria lor e să rămână în mănăstirea lor, să apere ideea monahală ortodoxă şi naţiunea creştină ortodoxă.
La sfârşitul veacurilor
- Care va fi sprijinul credincioşilor zilelor noastre când, după cum spune Sfântul Ignatie Briancianinov, la sfârşitul veacurilor nu vor mai exista povăţuitori?
- Nu cred că vor fi mai puţini decât au fost sub comunişti.
Vom apela desigur la scrierile Sfinţilor Părinţi, întotdeauna vom face acest lucru, dar cred că Dumnezeu va trimite oameni, va avea grijă de noi.
Dumnezeu va rândui cumva, ca la sârbi, va fi o trezire spirituală, va fi o întoarcere la credinţă, aşa cum a fost după comunism. Dumnezeu întotdeauna îl va ridica pe credincios din cădere, îi va ridica pe preoţi şi pe ierarhi din cădere şi se vor naşte întotdeauna noi duhovnici şi noi episcopi.
Ne apropiem de sfârşit
Din ce în ce mai mult toate teoriile celelalte pierd teren. A căzut comunismul cu prăbuşire mare iar acum se prăbuşesc ideile materi¬aliste ale lumii. Biruinţa este a lui Dumnezeu. Ne apropiem probabil de sfârşit.
Dumnezeu să ne dea o inimă curată şi o vedere deschisă pentru a şti clipa în care El va veni din nou pe pământ. Să ne găsească pregătiţi şi nu ca pe oamenii pe care Stăpânul din parabolă i-a pedepsit pentru necredinţa lor şi pentru neprimirea cuvintelor pe care împăratul le trimitea prin solii săi.
(din: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009)
Ia uite ce s-a umplut aici de habotnici de-ai cucernikului mogul media Daniel...
Ati primit ordin sa va faceti penitentele la calculator, posedatilor ?
Nu mai tot mintiti pe-aici, ca oricum toata lumea stie ca Coprogeanu era fotbalist, si Anania turnator ! Nu la 'a Secului', ci la Secu !
Iar Teotix a fost hоmоsехuаΙ atestat, de-aia l-au pus sovieticii lui Stalin ca sef al patriarhatului in rochii !
animal involuat din vierme schilod,toti oamenii se cacacaaaaa pe ei cind se nasc si vomeaza pe ei si se pisssssssa pe ei cind se nasc si le curge scuipatul din gura pe barbi si piept si le curg mucii pina la buric si cum spui tu sunt atei,insa ateul ramane la fel ca atunci cind s-a nascut,asa cum te-am descris pe tine mai sus cind erai doar un tub digestiv,pe cind Crestinii Ortodocsi ajung oameni pentru ca au evoluat in dragostea si in credinta fata de Dumnezeu. !
tu esti prea indracit si prea neputincios ca sa intri in aceasta elita selecta a adevaratilor Crestini Ortodocsi !
Noi, Sindicatul Pidosnicilor Ortodocsi din mult iubita si multstimata BOR, dorim sa mentionam ca Prea Intunericitul Teotix a fost Maaaare Maiestru in Pidosnicie si Josnicie, si ka kiar Tatuka Stalin la avut tare la inima, si mai jos de ea.
Noi, Sindicatul Pidosnicilor Ortodocsi din mult iubita si multstimata BOR, sintem adinc mahniti ka Tatuka Stalin a murit, sa dus in cosciugul lui de cristal si nea lasat singuri-singurei pe lumea asta plina de crunti si sangerosi atei, care nu ne lasa pe noi pacinici in ispita noastra pidosnica, ci ne blastama si ne fac troaca de porci, cum si suntem mare parte dintre noi.
Marturisim ca am fost turnatori de nadejde ai patriei noastre socialiste, Riepublika Socialista Rrrominica, si ca am ajutat fratii nostrii coMuijdi ai tavarisilor Ghiorghi GhiorghiuDiej si Nikalai Ciausiescu sa ne calareasca, ca noua ne place sa fim calariti in toate felurile, inclusiv spiritual.
Asa sa ne ajute Tatuka Stalin ! Amin!
de fapt noi \"Sindicatul Pidosnicilor Ortodocsi\" suntem curlangiii de la accept frati de singe hemoroidal cu ailalti curlangii de la as-ur si postam aici ca prostii. ce sa-i faci,nu mai avem idei,adica idioti suntem la greu,dar prostia cronica ne ucide!
Satanele in sutane nu se dezmint, caci, iata, si acum cauta sa disculpe ODIOASA CRIMA CU PREMEDITATRE , comisa de patru prostituate calugarite si de pestele lor, popa Corogeanu, postind ineptii kilometrice, sperind ca pot manipula cititorii, prezentindu-le RAUL SATANIC AL BOR drept BINE DIVIN !!!
P.S. Glaciatus, esti cel putin la fel de idiot ca mentorul tau {Tutea} caci afirmi ca ateii s-au nascut degeaba...Pai stii tu, satana in sutana, ca TOTI OAMENII PLANETEI se nasc ATEI ? Adica fara absurda credinta in zei ? Cum explici tu ca oamenii se nasc fara credinta{ fara dumnezeu, cum spui tu} si cine va da voua- satane in sutane - dreptul sa convertiti puii de oamnei la credintele voastre infecte ?
prostia din capul tau de ateu cu chip de om si inca fara cip implantat este monumentala!
tu si cei ca tine sunteti inaintemergatorii satanei.
voi o sa fiti talpa iadului daca nu va reveniti din nesimtirea cea grea in care sunteti cazuti.
prin voi o sa vina in lume puterea satanei si multi dintre voi o sa va sinucideti in prima faza.si o sa ardeti in iad pentru eternitate.
lenin,stalin si ceausescu s-au straduit din rasputeri sa distruga credinta in Dumnezeu si sa scoata Biserica din adevaratul loc al ei in societate.
au omorit impreuna zeci de milioane de oameni,in mare parte crestini ortodocsi.
acum sunt la tratament in iad. si iadul nu este bau-bau,este o realitate.
pe \"discopery\" ,americanii iti arata nenumarate filme cu case bintuite de \"entitati\" malefice iar tu in prostia ta stai ca un bivol pe coada si emiti \"judecati de valoare\"! in caltii din lemnul tau asa ceva nu exista!
basi-na ,udrea etc.si aproape toti politicienii umbla la vrajitoare ! si au pe mina toata averea romaniei,dar o sa plinga ei pentru asta.
la fel au umblat si presedintii americii cu vraji (vezi lincoln,etc.),numai sa cauti pe goagal si ai sa vezi.pesemne ca si aia erau tampiti ,numai tu esti vorba unuia,miezul din dodoasca.
in concluzie,ori esti prost de bubui,ori esti sluga satanei care ai un scop bine definit in a posta aceste batjocoriri la adresa credintei in Dumnezeu .
te gasim pe toate forumurile ziarelor si nu numai unde se discuta despre Biserica Ortodoxa Romana si despre preotii ortodocsi si acolo faci bascalie si injuri.
de fapt iti bati joc de tine,dar orb la minte cum esti nu realizezi ca tu nu ai nevoie de dusmani!
cel mai mare dusman al tau esti doar tu!
prostia din capul tau de ateu cu chip de om si inca fara cip implantat este monumentala!
tu si cei ca tine sunteti inaintemergatorii satanei.
voi o sa fiti talpa iadului daca nu va reveniti din nesimtirea cea grea in care sunteti cazuti.
prin voi o sa vina in lume puterea satanei si multi dintre voi o sa va sinucideti in prima faza.si o sa ardeti in iad pentru eternitate.
lenin,stalin si ceausescu s-au straduit din rasputeri sa distruga credinta in Dumnezeu si sa scoata Biserica din adevaratul loc al ei in societate.
au omorit impreuna zeci de milioane de oameni,in mare parte crestini ortodocsi.
acum sunt la tratament in iad. si iadul nu este bau-bau,este o realitate.
pe \"discopery\" ,americanii iti arata nenumarate filme cu case bintuite de \"entitati\" malefice iar tu in prostia ta stai ca un bivol pe coada si emiti \"judecati de valoare\"! in caltii din lemnul tau asa ceva nu exista!
basi-na ,udrea etc.si aproape toti politicienii umbla la vrajitoare ! si au pe mina toata averea romaniei,dar o sa plinga ei pentru asta.
la fel au umblat si presedintii americii cu vraji (vezi lincoln,etc.),numai sa cauti pe goagal si ai sa vezi.pesemne ca si aia erau tampiti ,numai tu esti vorba unuia,miezul din dodoasca.
in concluzie,ori esti prost de bubui,ori esti sluga satanei care ai un scop bine definit in a posta aceste batjocoriri la adresa credintei in Dumnezeu .
te gasim pe toate forumurile ziarelor si nu numai unde se discuta despre Biserica Ortodoxa Romana si despre preotii ortodocsi si acolo faci bascalie si injuri.
de fapt iti bati joc de tine,dar orb la minte cum esti nu realizezi ca tu nu ai nevoie de dusmani!
cel mai mare dusman al tau esti doar tu!
animal involuat din vierme schilod,toti oamenii se cacacaaaaa pe ei cind se nasc si vomeaza pe ei si se pisssssssa pe ei cind se nas si le curge scuipatul din gura pe barbir si piept si le curg mucii pina la buric si cum spui tu sunt atei,insa ateul ramane la fel ca atunci cind s-a nascut,asa cum te-am descris pe tine mai sus cind erai doar un tub digestiv,pe cind Crestinii Ortodocsi ajung oameni pentru ca au evoluat in dragostea si in credinta fata de Dumnezeu. !
tu esti prea indracit si prea neputincios ca sa intri in aceasta elita selecta a adevaratilor Crestini Ortodocsi !
Sa intelegem ca tu crezi in evolutie? Pai cum se impaca asta cu habotnicia?
Tu te-ai nascut animal?Sau transformarea s-a facut pe parcurs?
Preturi REALE de IMOBILIARE IEFTINE in GERMANIA.: Pensiune cu 10 Camere, Sala 500 mp si 2.900 mp teren, 60.000 € sau Casa linga Bonn cu 1.334 mp teren in Zona Turistica 60.000 € sau Complex Industrial din 3 Cladiri cu 3.550 mp teren central, doar 15.000 €, vezi Site-ul aur.ro
Aceasta este sansa ta sa castigi bani adevarati. Nu da cu piciorul in ea. Ai cateva cunostinte elementare de utilizare a calculatorului si a casutei de e-mail? Vrei sa castigi bani doar stand in fata calculatorului 3-4 ore pe zi fara sa fii stresat de sef si fara sa te trezesti dimineata devreme pentru a te incadra intr-un program anume? Aici tu iti planifici munca in functie de cat vrei sa castigi. Poti castiga pentru inceput intre 75-100 $ pe sapatamana sau mult mai mult in functie de cat lucrezi. Nu e nici un fel de inselatorie, fara sponsorizare de inceput, taxa de start in afaceri sau vreo alta cheltuiala. Pentru informatii suplimentare, trimite un mail cu subiectul “JOB” pe adresa de mail aln.mihai@yahoo.com.
Cumpar carnet de conducere auto, pt autoturism ,ofer 1000 Euro cash. Stiu sa conduc perfect (o fac de 7 ani fara carnet, fara vreun accident / incident) dar nu am timp sa fac scoala de soferi.
Relatii si oferte la rema_moon_999(coada de maimuta)yahoo(dot)com
Parca-s o trupa de rock in unele poze. Ala cu barba rosie parca-i de la ZZ Top.
era misto sa-si fi pus si o centura de gloantze la brau. sau poate un kalasnikov! oricum, par niste oameni plini de bune intentii :)
impung de bou ce sunt! de la hemoroizii sparti de aia de la asur mi se trage,ca ai mei de la accept nu sunt asa de nesatui cind ma folosesc pe post de fetitza publica..........
M-am îngrozit citind ziarele românesti care relateaza despre cazul parintelui Daniil de la Tanacu. \"Criminalul cu barba rosie\" trebuie sa moara, striga la unison toata presa. \"Rastigneste-l\", striga presa. Si daca el a fost acuzat de practici medievale, acuzatorii lui traiesc în plina antichitate, asta e limpede.
Ce a facut parintele Daniil? A primit în manastirea sa de maici o sora declarata ca avînd serioase probleme psihice. A facut bine? Daca el a crezut ca o poate ajuta punînd multa dragoste si atentie si luptînd cu armele Bisericii (rugaciunea si postul) împotriva bolii ei, atunci Dumnezeu sigur ca nu a trecut cu vederea fapta sa. Învatatura Sfintilor Parinti spune ca traind înconjurat de oameni cu multa dragoste si facînd ascultare, chiar daca esti bolnav mintal, boala se poate vindeca, într-o mai mare sau mai mica masura. Si, cu adevarat, a primi în obstea ta, în familia ta, un asemenea caz este dovada de barbatie (unii vor zice mîndrie draceasca, dar as întreba un asemenea om mîndru cît poate sa rabde lînga un bolnav psihic; va zic de pe acum: nici macar o zi; e nevoie de multa smerenie si dragoste ca sa rabzi neputintele acestor oameni pe care de multe ori familia îi leapada prin spitatele de psihiatrie). Eu cred ca fapta parintelui a fost dupa Evanghelie (care spune clar: \"Pe cel ce vine catre Mine nu-l voi scoate afara\" (Ioan 6:37).
Aspectul 2: ce competenta are un medic pentru a face diferenta între un schizofrenic si un îndracit? Raspunsul: nici una. Si iarasi nu înteleg de ce credem un medic care pune un diagnostic (si cît de priceputi sînt ei la diagnostice se vede din faptul ca alearga lumea pe la 3-4 spitale ca sa afle ce boli are) este crezut pe cuvînt, iar un duhovnic care se lupta cu duhurile cele rele zi de zi este catalogat drept nebun? Din cîte am auzit, parintele Daniil era duhovnic de ceva ani, iar cît de bun duhovnic este s-ar putea vedea si din faptul ca obstea sa numara aproape 25 de suflete (cel putin asa am citit în ziare).
Sa fie limpede tuturor: nimeni nu vine la manastire pentru ca nu are ce face acasa si nimeni nu se da pe mîna unuia care nu are habar de duhovnicie. Am auzit, cu mult înainte de scandal, ca îl cauta lumea din zona Vasluiului pentru spovedanie, si ca parintele ar fi scos multi atei si multe suflete pierdute în noaptea patimilor si le-ar fi adus la Hristos. Mie mi-e limpede ca parintele Daniil face parte dintre generatia de duhovnici tineri foarte cautati de lumea de azi pentru priceperea lor în ale duhovniciei. Si daca parerea lui a fost ca Irina nu e nebuna cu capul (si cum ar fi putut sa fie nebuna o fata care a lucrat ca baby-sitter în Germania? S-ar presupune ca trebuia sa aiba capacitatea de a vorbi o limba straina si ca avea suficienta dragoste ca sa stea cu copiii altora, ceea ce ma face sa cred ca diagnosticul medical a fost o minciuna), ci ca s-a îndracit, atunci ar fi trebuit crezut pe cuvînt.
Sora Irina a început sa aiba crize. Sa zicem ca presa si medicii sai au dreptate, iar crizele erau de schizofrenie si nu de îndracire. Dar cum te apuca crizele tocmai cînd se fac slujbe în biserica si ti se citesc rugaciuni? Mi-a fost dat sa vad doua cazuri de schizofrenie pîna acum si va pot spune ca oamenii aceia nu reactionau deloc la slujbe si nu intrau în criza cînd erau în biserica si li se citeau rugaciuni. Mai mult, nu se linisteau aproape deloc prin citirea molitfelor, ci doar dupa ce-si luau pastilele. Iarasi, din ceea ce am citit în presa, înteleg ca dupa ce i se citeau rugaciuni sora Irina îsi revenea. Si atunci nu îi vom da dreptate parintelui Daniil o data mai mult?
Am fost la multe Sfinte Masluri în multe manastiri si am vazut multe cazuri de îndraciti (îndracirea nu se poate cataloga cu mijloacele medicinei care neaga existenta sufletului). Pe multi i-am tinut cu mîna mea si i-am imobilizat în vremea Maslului. Am vazut limpede ce putere ne-omeneasca au diavolii cînd un îndracit intra în criza. Am vazut jumatate de biserica golindu-se în jurul unei fete care a fost trîntita si a început sa scoata sunete înfioratoare. Va rog sa ma credeti ca duhurile cele rele raspîndesc o senzatie de teama, o frica ce îti intra în oase si te trimite departe de cel posedat. Putini sînt cei care dau dovada de barbatie la un Maslu cînd e vorba de a imobiliza un îndracit.
A fost un caz în care atîta putere avea diavolul în fiinta ce o tineam încît eram 4 insi si cu greu, cu toata puterea noastra, abia puteam sa o tinem la podea. Un om nu poate sa aiba asemenea putere, nu. Si aici vine cazul Tanacu: puteau maicile sa tina o îndracita cînd avea crize? Nicidecum. Trebuia legata. A fost legata cu funii, de mîini si de picioare, dar s-a dovedit ca nu e de ajuns, pentru ca era înca cu neputinta de stapînit. Si atunci au imobilizat-o. Presa spune ca au imobilizat-o pe o cruce. Eu nu stiu daca a fost asa, dar cînd am citit despre caz am zis: ce idee buna! Stiu, aici veti spune despre mine ca sînt nebun, retrograd, fanatic, etc, dar eu nu am de spus decît \"Crucea Ta, Doamne, arma împotriva diavolului ne-ai dat-o noua\", asa cum cînta Biserica de la Hristos încoace.
Asa ca nu pot sa spun decît ca, singurul pericol pe care îl vad este de a batjocori Crucea lui Hristos prin legarea unui îndracit pe ea. Dar cum nu pentru a batjocori Crucea a fost legata saraca fata, ci pentru a se însanatosi, cred ca Dumnezeu nu ma va bate pentru ca m-am bucurat de ideea de a o lega pe cruce si nici pe cei care au facut-o nu îi va osîndi. Dar pîna acum nu am aflat din presa daca a fost o cruce sau au fost niste scînduri, nu am vazut nici o fotografie. I-au pus calus în gura? Numai cei ce au vazut îndraciti la slujbe pot spune ce tulburare pot face acestia. Iar daca vrei sa faci o slujba în tihna, cel mai bine e sa îl scoti afara. Dar si ei, îndracitii, au mult folos din prezenta la slujba. Avem cazul de la Sihastria, din 1992, cînd o fata, Maria, care avea multime mare de draci, s-a tamaduit dupa 7 Sfinte Masluri si 9 Sfinte Liturghii.
Parintele Daniil era singurul slujitor la manastirea Tanacu. Pravila Bisericii spune ca preotul nu poate face singur Sfîntul Maslu, ci este nevoie de doi preoti, cel putin. În situatii de mare necesitate preotul singur poate face Sfîntul Maslu, Taina pe care Biserica o are pentru însanatosirea tuturor celor bolnavi, trupeste sau sufleteste. Asa încît ceea ce i-a ramas parintelui de facut era doar citirea rugaciunilor din Molitfelnic. Si pentru însanatosirea celor bîntuiti si stapîniti de duhuri necurate avem în molitfelnic mai multe rugaciuni, între care cele mai puternice sînt cele ale Sfîntului Ioan Gura de Aur si mai ales cele ale Sfîntului Vasilie cel Mare.
Toti preotii pot sa citeasca aceste rugaciuni, ori de cîte ori li se cere. Parerea unui reprezentant al Patriarhiei ca Molitfele (Rugaciunile) Sfîntului Vasilie se citesc o data pe an, de 1 ianuarie, este cea mai mare minciuna posibila, de vreme ce în Molitfelnic scrie clar ca sînt pentru alungarea duhurilor necurate si tamaduirea bolilor. A, ca este obligatoriu (dupa tipic) sa se citeasca Molitfele de 1 ianuarie, acesta e un alt aspect. Deci nimic spectaculos în faptul ca un preot citeste Molitfele. Ba chiar laudabil, pentru ca arata ca îi pasa de durerea sufletelor crestinilor. Si nimic spectaculos în citirea Molitfelor, pentru ca îndrazneala cea mare a unui preot, care îl ridica în cinste mai mult decît orice împarat si stapînitor al lumii, este savîrsirea Sfintei Liturghii, adica aducerea pe Sfînta Masa a Facatorului si Ziditorului tuturor celor vazute si nevazute, adica a lui Hristos Dumnezeul nostru. Caci cu Dumnezeu ne împartasim în Sfînta Împartasanie. Si daca am îndrazneala de a savîrsi Dumnezeiasca Liturghie, nu am îndrazneala de a citi niste rugaciuni de alungare a dracilor?
Ceea ce într-adevar trebuie stiut este ca ura diavolului împotriva celor ce citesc Molitfele este foarte mare. Si orice citire a Molitfelor fara un pic de pregatire duhovniceasca se lasa cu mari ispite. Acesta este motivul pentru care majoritatea preotilor se tem sa citeasca Molitfele Sfîntului Vasilie cel Mare. Teama! Deci s-ar cuveni sa ne uitam cu atentie la cei ce citesc Molitfele, pentru ca acestia pot fi de doua feluri: ori niste crestini traitori si tematori de Dumnezeu, carora nu le este teama de draci, ori niste nebuni. Si cred ca am aratat mai sus ca parintele Daniil nu poate fi considerat nebun.
Un nebun nu face o manastire din nimic si nu reuseste sa adune în jurul sau atîtea suflete. Si pentru ca am vorbit de pregatire, e bine sa stiti ca dupa pravila, cel mai bine ar fi ca si preotul, si cel bolnav sa posteasca înainte de citirea rugaciunilor. Mîntuitorul le-a zis foarte clar Sfintilor Apostoli: \"Acest neam [de draci] nu iese decît cu rugaciune si cu post\" (Matei 17:24). Si am aflat din presa ca au postit cu totii: si fata, si parintele, si obstea. E bine ca au postit? Raspunsul cred ca îl aveti. Mai ales ca îmi aduc aminte de niste îndracite carora li se dadea mîncare de post, iar ele strigau: \"Nu vrem, nu vrem! Dati-ne carne si vin!\"
Dupa cele trei zile de post si rugaciune purtarea de grija a lui Dumnezeu a rînduit ca Irina sa-si revina. A fost deplin constienta si a vorbit cu maicile. Au dezlegat-o si i-au dat sa manînce. Toata lumea a fost bucuroasa ca Dumnezeu a ascultat rugaciunile facute la Tanacu. Dupa aceea au mers în gradina si s-au asezat pe iarba. Aici este momentul cînd a intrat în coma. M-am gîndit ca dupa zbuciumul avut în acele zile, la care daca adaugam postul ajungem repede la concluzia ca sora a fost vlaguita pur si simplu, prin faptul ca au mers si au stat la soare e cu putinta ca pricina caderii în coma sa fie insolatia. Asta e parerea mea si nu vreau sa fie însusita de nimeni, dar va pot spune ceea ce am trait pîna acum. De aici maicile au chemat salvarea. A fost dusa la spital în coma. La spital a murit.
Avem un alt aspect, daca se mai putea face ceva. Nu stim, aceasta doar Dumnezeu o stie. Din presa am înteles ca unii medici ar fi afirmat ca fata era deja moarta cînd au luat-o. Dar tot din presa am aflat ca i-au pus perfuzii. Ori la morti nu le pui perfuzii, nu?
Moare un om care este posedat. Ce spune Biserica în astfel de cazuri? Pai e cît se poate de limpede: daca dracii sînt pricina mortii, si nu patimile în care te-ai aruncat de buna voie, atunci sulfetul acela este mîntuit. Hristos îl primeste împreuna cu Mucenicii, pentru ca a rabdat chinuri mucenicesti. Pacat ca în cazul de la Tanacu sora Irina nu poate sa vina si sa-si spuna si parerea sa. Cred ca ea ar fi fost omul cel mai în masura sa îsi dea cu parerea.
Cred ca am fost suficient de limpede în ce am scris pîna aici ca sa întelegem ca tot ce s-a întîmplat acolo a fost dupa pravila si nu s-au calcat întru nimic rînduielile Bisericii. Si atunci Dumnezeu le va purta de grija tuturor celor care au fost implicati în caz.
Tot ceea ce este pe lînga cele scrise mai sus tind sa cred ca este de la diavoli, care insufla mintile omenesti fara ca oamenii sa priceapa lucrul acesta atît de subtire. Afirmatii precum \"drac de popa\", \"criminalul cu barba rosie\", \"maici idolatre\", \"oameni inculti\", \"practici medievale\", \"teroare dupa metode inchizitoriale\", \"maica crucificata\", \"preot nebun si exaltat\", sau ca niciodata în istoria Bisericii nu s-a procedat astfel, sau ca Molitfele Sfîntului Vasilie se citesc doar pe 1 ianuarie, sau ca parintele Daniil nu era vrednic sa slujeasca ori sa citeasca rugaciuni, sau ca manastirea Tanacu este \"eretica, nesfintita\", sînt cu adevarat spre rusinea celor ce le-au facut si vor da seama pentru ele. Sa nu credeti vreodata ca Dumnezeu se uita la etichete. El judeca dupa inima si plateste fiecaruia dupa vrednicie, indiferent daca este mirean, preot sau arhiereu.
Boala cea mare a neamului nostru este datul cu parerea. Nimeni nu se poate abtine sa dea mai departe ceea ce aude, fara sa înfloreasca, fara sa puna de la el, fara sa aiba contributia sa proprie. Cu cît o minte este mai slaba si mai bolnava, cu atît ceea ce aude si vede va fi dat mai departe mai deformat. Nu-mi revin dupa ce citesc articolele presei în cazul Tanacu si vad cum un caz nefericit a fost transformat de niste minti antihristice într-o crima abominabila, cu iz de inchizitie papistasa.
Alta boala a noastra este invidia, care se naste din mîndrie si care e mama razbunarii. Multe nu s-ar fi întîmplat si spus, mai ales în sînul Bisericii, daca am fi fost crestini, daca Evanghelia noastra ar fi fost cea propovaduita de Mîntuitorul Hristos si nu anti-evanghelia televizorului si a mass-mediei. Aici s-a vazut cît sîntem de departe de Hristos si cum ne lepadam de El prin faptele noastre. \"Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este Împaratia Cerurilor\", zice Iisus Hristos Dumnezeul nostru. Fericit esti, parinte Daniil, daca toata lumea te uraste, iar Hristos te iubeste!
Si sa zicem ca toata minciuna din presa nu ar fi minciuna, ci adevar (ceea ce sa dea Domnul sa nu fie!). Unde este, dar, Sfîntul Ioan Gura de Aur care sa zica si azi: \"dati-mi un preot care a gresit, ca sa îl acopar cu haina mea\"?
monahul Filotheu Balan
PS: Am scris acest material pentru a îndemna pe cei ce îl vor citi sa nu mai discute atît de mult, sa nu-si mai dea cu parerea, sa nu mai înfloreasca, ci sa aiba inima buna si sa se roage pentru parintele Daniil, care trece zilele acestea prin niste încercari prin care nimeni nu cred ca ar vrea sa treaca.
Vad în ispita sa razbunarea dracilor ce au chinuit-o pe Irina.
Avem inima de draci daca aruncam cu piatra si îi cerem osînda.
Avem inima de oameni daca ne punem în pielea sa.
Avem inima de crestini daca spunem ca pentru pacatele noastre s-au întîmplat toate acestea.
Cine nu vede în scandalul Tanacu un atac împotriva lui Hristos si a Bisericii Sale este cu adevarat orb.
Radu Preda
Prezentare
Autorul, Radu Preda, este lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii \"Babeş-Bolyai\" din Cluj-Napoca. Participă la proiecte de cercetare teologică în Franţa, Austria, Germania, Grecia şi Italia. Preocupat de mijlocirea teologiei patristice în peisajul societăţii actuale, este promotorul teologiei sociale şi a deschiderii Bisericii către dialogul cu lumea. Sugestivă este în acest sens publicarea volumului Biserica în stat. O invitaţie la dezbatere, Editura Scripta, Bucureşti, 1999. Este membru în staff-ul Forumului European al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din UE (Bruxelles).
Radu Preda este de mai multi ani un colaborator apropiat al IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Vadului si Feleacului.
Textul inedit de faţă mi-a fost trimis de autor la data de 30 iunie spre a fi publicat, cu spreranta ca el va aduce un plus de limpezime situatiei creeate in jurul Manastirii Tanacu (judetul Vaslui) si a parintelui Daniel Corogeanu, dupa moartea sorei Irina.
Tanacu: un Maglavit răsturnat unde, în loc de “Cel bătrân”, s’a arătat “cel rău”. Din numele unui sat, Tanacu a devenit numele unei crize. Zarva mediatică, imaginile preotului încătuşat, escortat împreună cu patru călugăriţe de către trupele speciale, graba ierarhiei bisericeşti de a se delimita de cei cinci, vocile sonore ale unor ONG-uri oripilate de “căderea în Evul Mediu”, satisfacţia greu de ascuns a cercurilor antieclesiale, momentul politic cât se poate de propice pentru a demonstra că Justiţia română nu are nici mamă, nici tată şi cu atât mai puţin un Dumnezeu – toate acestea au făcut din cazul Tanacu mai mult decât un episod dramatic printre altele. Altfel spus, dincolo de presiunea mediatică a ultimelor zile, cazul Tanacu trebuie văzut drept ceea ce este: una dintre cele mai serioase crize de la căderea comunismului şi până acum. Pentru spaţiul public şi pentru Biserica majoritară deopotrivă.
La fiare!
Pentru spaţiul public, intervenţia mascaţilor la Tanacu a avut menirea de a linişti conştiinţele celor care, doar cu câteva zile înainte, asistau neputincioşi, aproape fără să protesteze, cum acelaşi stat de drept făcuse posibilă eliberarea unui Miron Cozma. La exact un deceniu şi jumătate de la tentativa, în egală măsură eşuată, de exorcizare politică, de alungare a demonului roşu al comunismului. Şi tot la doar câteva zile distanţă de marşul public al minorităţilor sexuale pe străzile Bucureştiului, o manifestare posibilă la intervenţia aceleiaşi Justiţii. În acest context public, cele petrecute la Tanacu au căpătat o valoare simbolică independentă de caracterul penal, reprobabil, al faptelor. Numai victoria asupra Argentinei, în Campionatul Mondial din 1994, a mai provocat un val de unanimitate atât de mare. Cei care, puţini la număr, au încercat să nuanţeze lucrurile, să clarifice aspectele, au fost catalogaţi drept complici sau posedaţi la rândul lor de misticism. În logica arhaică a “ţapului ispăşitor”, toate insuccesele, frustrările, nemulţumirile, speranţele neîmplinite şi promisiunile neonorate din ultimii 15 ani s’au canalizat spontan spre opinia unanimă şi vehementă ca cei vinovaţi de moartea sorei Irina să fie pedepsiţi exemplar. Problema identificării ierarhiei responsabilităţilor a devenit secundară. Faptul că suntem aici confruntaţi cu un caz complex – teologic, medical şi juridic –, că nu pot fi precizate cu exactitate vinovăţiile individuale sub presiunea mass-media, că ingredientele cauzei fac parte din mai multe zone de competenţă, toate acestea au fost eludate în mod conştient. Dacă mai adăugăm manipularea fără scrupule a dimensiunii emoţionale pro şi contra, aşa cum s’a întâmplat de pildă într’un reportaj recent de pe TVR 1, atunci avem cu adevărat întreg tabloul unei execuţii publice cu caracter răscumpărător. Odată spus pe nume vinovatului, acesta trebuia să plătească totul şi pentru toţi. Fără rest. În Roma antică am fi asistat la o moarte prin sfâşiere, în Colosseum. Leii ar fi avut o cină pe cinste iar cetăţenii ar fi plecat acasă cu convingerea că dreptatea merită orice preţ. Inclusiv acela ca, în numele ei, să fie daţi la fiare cei mai puţin vinovaţi.
Reacţia politică a ierarhiei bisericeşti
În ceea ce priveşte autorităţile Bisericii majoritare, examenul Tanacu a fost trecut de o manieră jalnică. Ierarhia locală nu a făcut uz pozitiv de autonomia ei, garantată constituţional, faţă de autorităţile statului. Adică nu a iniţiat o anchetă proprie, alta decât cea anunţată de pe o zi pe alta. Aceasta ar fi putut deveni o importantă piesă la dosar atâta vreme cât cercetarea penală nu poate intra în detaliile duhovniceşti-teologice ale cazului. S’a creat senzaţia jenantă că ierarhia canonică se spală pe mâini, în grabă, şi că lasă pe cei implicaţi pe mâna exclusivă a organelor judiciare. Direct, fără echivoc, înainte chiar ca Parchetul să dispună reţinerea, autorităţile bisericeşti confirmau prin deciziile administrative luate toate acuzaţiile. Prezumţia de nevinovăţie nu a fost respectată la Tanacu înainte de toate de cei care ar fi trebuit să o invoce. Aşa se explică de ce nu a protestat nimeni din partea Bisericii la schimbarea încadrării penale de la privare de libertate urmată de moartea victimei la omor deosebit de grav. Or, aşa cum ştie orice jurist, inclusiv unul din structurile administraţiei bisericeşti, chestiunea intenţiei (latura subiectivă) este decisivă la o astfel de încadrare. Cu alte cuvinte, forul eclesial tutelar a confirmat, fără voie, nu numai că a avut loc un omor, dar şi că acesta a fost dorit, intenţionat!
În plus, declaraţiile auto-justificative ale Episcopiei locului, potrivit cărora mânăstirea era necanonică şi preotul hirotonit fără să se fie ţinut cont de toate condiţiile necesare, se întorc împotriva autorilor. Cum poate fi un aşezământ monahal declarat necanonic de vreme ce în biserica acestuia slujeşte un preot canonic, cu ştirea autorităţilor canonice, înzestrat cu Sfântul Antimis semnat, aşa cum se ştie, de episcopul locului? Chiar şi în ipoteza că mânăstirea de la Tanacu nu are încă, dintr’un motiv sau altul, aprobarea Sfântului Sinod, procedură care poate dura, nu se poate vorbi despre necanonicitate. Apoi, faptul că preotul respectiv a fost hirotonit fără respectarea condiţiilor preliminare, nu este oare o dovadă palpabilă a iresponsabilităţii celor care gestionează succesiunea apostolică? Caterisirea aceluiaşi preot este la rândul ei problematică. În loc să apeleze la măsura minimă dintre cele maxime, oprirea de la cele Sfinte, adică la procedura de suspendare pe durata anchetei, autoritatea eclesială locală a optat pentru pedeapsa maximă. Nu avem un dosar de Consistoriu şi nici proba că au fost respectate toate procedurile prevăzute de Statutul BOR. O caterisire fără respectarea etapelor şi a procedurilor, fără posibilitatea de apărare a acuzatului şi fără recurs, adică în mod vădit grăbită, chiar şi justificată de enormitatea fapelor celui în cauză, nu este menită să demonstreze că spaţiul ecclesial este unul al dreptăţii. Abuzul de putere administrativă nu poate fi un răspuns convingător la abuzul de competenţă harismatică.
Practic, reacţia ierarhiei locului a fost una politică, adică grijulie la imaginea proprie, nici măcar a Bisericii sau a Eparhiei. Dacă ar fi gândit însă politic până la capăt, ierarhii implicaţi ar fi trebuit să vadă cum a acţionat PSD-ul în cazul lui Omar Hayssam. Abia după mai bine de o lună de la arestarea acestuia, acuzat nici mai mult nici mai puţin de terorism, comisia internă a partidului său a dat publicităţii concluziile la care a ajuns după o anchetă proprie. Nu comentăm nici calitatea acesteia şi nici a concluziilor la care a ajuns. Evident, nu putem fi de acord cu strategiile de acoperire a unora de către alţii. Sugestivă este aici maniera de abordare, modul în care se declanşează solidaritatea grupului în jurul unui membru pus sub semnul întrebării de către Justiţie. Este o solidaritate funcţională până la verdictul final şi care, în funcţie de credibilitatea acestuia, se poate transforma în oprobiu. Aşadar, ceea ce deranjează din punct de vedere eclesiologic este faptul că, la Tanacu, comunitatea de credinţă nu s’a manifestat şi în dimensiunea ei solidară. Aceasta a fost lăsată pe seama unor fani deplasaţi în reacţii, care pun astfel şi mai mult sub semnul întrebării integritatea morală a preotului lor.
În fine, am reţinut şi faptul că, pentru a se delimita şi mai mult, autorităţile bisericeşti locale au declarat că erau de mai multă vreme în dezacord cu practicile de la mânăstirea în cauză. De unde o întrebare pe cât de simplă pe atât de gravă: de ce nu s’a intervenit preventiv? Autoritatea nu se reduce la sancţionarea unei abateri, ci presupune înainte de toate, mai ales în spaţiul eclesial al dialogului dintre părinte şi ucenic, povăţuirea, cu înţelegere şi fermitate în egală măsură, pe calea cea bună. O ştiu şi medicii: prevenţia este preferabilă terapiei. Or, cazuri ca cel de la Tanacu, minus partea penală, se pot întâlni şi în alte părţi.
Orice criză este şi o şansă
Meritul unei crize, independent de voinţa actorilor ei, este de a deveni pe termen mediu şi lung, dar numai asumată în consecinţă, o şansă. Criza Tanacu nu face excepţie. Dimpotrivă. Concluziile şi consecinţele ce se trag din ea sunt cu atât mai importante şi mai evidente cu cât este mai dramatic cazul. Prima concluzie, ce ar trebui urmată de consecinţe imediate, este legată de graniţa labilă dintre uz şi abuz în materie duhovnicească. Pericolul unei Ortodoxii şamanice fiind real, este surprinzător faptul că atitudinile ierarhilor şi teologilor noştri legate de acest subiect sunt puţine la număr. Explicaţia este profundă. Tanacu este scadenţa pe care o plătim după un deceniu şi jumătate de entuziasm necritic în care s’au ridicat nenumărate mânăstiri şi schituri fără ca acestea să aibă tot atâţia duhovnici care să îşi merite numele. Aceeaşi strategie a cantităţii o întâlnim şi în învăţământul teologic universitar care, prin diplomele de licenţă, a creditat pe cei care astăzi sau mâine sunt sau vor fi caterisiţi sau depuşi din treaptă pentru faptul de a nu fi învăţat să acorde orto-doxia cu orto-praxia, teoria cu practica. A doua concluzie priveşte modul în care corpul eclesial, Biserica lui Hristos, înţelege să îşi gestioneze crizele şi să dialogheze cu o lume din ce în ce mai diversă, mai indiferentă dar şi din ce în ce mai nesigură, mai dornică de repere. Este motivul pentru care, după ce am investit în ziduri, a venit vremea să investim şi în acei oameni, clerici şi laici deopotrivă, care, prin slujirea şi viaţa lor, pot răspunde scandalului lumesc, perfid şi relativizant, prin scandalul Evangheliei, adică prin mesajul îndumnezeirii omului în ciuda decăderii la care acesta poate să ajungă. La Tanacu sau oriunde altundeva.
Ce-mi place cum un om poate să facă dintr-o crimă un lcuru frumos și aparent foarte normal și cu bună intenție.
...Fanaticule.
Atat in relatarile presei, cat siSfantul Sinod a luat act cu uimire, consternare si durere de faptul ca in manastirea „Sfanta Treime” din localitatea Tanacu, judetul Vaslui, sub pretextul unei exorcizari, iermonahul Daniel Corogeanu, secondat de patru calugarite, a supus-o pe tanara sora Irina Cornici unui inadmisibil regim de suferinta fizica, ceea ce a dus la moartea victimei. din raportul episcopiei Husilor, Exorcismul, adica suita de rugaciuni pentru alungarea duhurilor necurate, face parte din doctrina si practica Bisericii Universale, cu temeiuri in Sfanta Scriptura,
si consta exclusiv din rugaciuni insotite de stropire cu aghiazma si ungere cu undelemn sfintit.
Sub presiunea extrema a gravitatii acestui fapt si
in urma refuzului celor impricinati de a se supune primelor masuri disciplinare ale autoritatii bisericesti,
conducerea Episcopiei Husilor s-a vazut in situatia ca, in regim de urgenta, sa aplice sanctiuni maxime ieromonahului Daniel Corogeanu si celor patru calugarite,
sanctiuni de care Sfantul Sinod ia act.
Pe fondul statutului incert al manastirii „Sfanta Treime” si al sustragerii acesteia de sub controlul Episcopiei Husilor, tragicul eveniment de la Tanacu este primul de acest fel in istoria Bisericii Ortodoxe Romane si in nici un caz nu poate fi emblematic sau definitoriu pentru Ortodoxia romaneasca, dupa cum nu exista nici pericolul ca el sa devina contagios in mediile monastice sau parohiale.
Intrucat principiul sinodalitatii il implica si pe acela al co-responsabilitatii, Sfantul Sinod a hotarat ca fiecare ierarh sa ia masuri si sa vegheze permanent, in eparhia sa, asupra respectarii cu strictete a Sfintelor Canoane, a randuielilor liturgice si a hotararilor Sfantului Sinod, asa incat excesele rituale sa fie, dupa caz, eliminate sau prevenite, cu aplicarea de sanctiuni impotriva vedetismului sau a substratului pecuniar care, de obicei, le genereaza.
BIROUL DE PRESA SI COMUNICATII AL PATRIARHIEI ROMANE
Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este întâmplător. Intâmplarea, pentru noi, se cheamă Providenţă divină, iar aşa zisul destin se cheamă Dumnezeu. Vouă însă toţi perii capului vă sunt număraţi (Mt. 10 : 30). Să căutăm, de fiecare dată, în spatele lucrurilor lumii, raţiunile divine ale întâmplărilor.
Din când în când îmi reîmprospătez lectura autorilor români. Văzând cazul Tanacu în presă şi pe internet, văzând sfânta mânie a presei ignorante în orice problemă teologică şi lipsa de curaj a unor ierarhi sau a purtătorilor lor de cuvânt, precum şi imixtiunea «intelectualilor» şi a oamenilor politici, ştiutorii a toate şi judecători fără pată, mi-am adus aminte de o fabulă a lui Grigore Alexandrescu, Ursul şi Vulpea. Cele două animale vorbesc despre nedrepţile împăratului Tigru, ursul, cu înţelepciunea lui «dulce», era nemulţumit că Tigrul întâi judecă animalele şi apoi le sugrumă. Când el (ursul) va fi instalat la putere va stârpi abuzul şi tâlhăria (nu vă aminteşte fraza aceasta de discursurile politice privind abuzul şi tâlhăria în gura urşilor moderni). Si cum vei face? întreabă vulpea. Ursul răspunde: Noi o să-i sugrumăm şi-apoi îi judecăm.
Este exact ce s’a întâmplat cu părintele Daniel şi cu măicuţele. Presa şi-a pus cenuşă în cap, şi-a sfâşiat hainele cu demnitatea unui sinedrist vexat şi a început să strige în cel mai legalist limbaj juridic: Criminalul cu barbă roşie, ucigaşul din Tanacu, moarte! Răstigniţi-l pe el si pe întunecatele «ev-mediste» călugăriţe. Un sef de partid care ţine să-şi afirme dragostea lui nemărginită faţa de «Biserica Mamă», este revoltat că părintele Daniel şi-a schimbat jambierele de footbalist pentru bocancii calugăreşti, ca şi cum orice footbalist este un «tâlhar nepocăit» care nu are nici o cale spre biserică. Pot să afirm cu certitudine că exista cale de pocăinţă şi pentru footbalişti, ca si pentru sefii de partide politice care-i încriminează inconştient pe aceştia.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, care nu era vizată direct, pentru început, de cele întâmplate la Tanacu, mânăstirea nefiind sub jurisdicţia Patriarhiei, care ar fi putut sta liniştit şi fără mustrări de conştiinţa pe scaunul de purtător de cuvânt, a ieşit imediat la iveală cu un verdict drastic de condamnare, făra să ştie ce spune şi de ce spune. Mai tânărul ierarh al locului a extins condamnarea la «afurisanie» pentru călugăr şi călugăriţe şi la risipirea mânăstirii blestemate, ca în veci să nu se mai rezidească. Foarte frumos prilej de distrugere a unei mânăstiri cu un pretext nevalabil nici canonic, nici juridic, dar prin care ierarhul a dus cu un pas mai departe dorinţa anticreştinilor presei şi Justiţiei. Asta îmi aminteşte de strălucita intervenţie directă a preşedintelui Băsescu pentru a bara opoziţia primarului Bucureştiului faţă de defilarea homosexualilor care se lega de funcţia presidenţială ca nuca de perete: Dacă interzicem defilarea înseamnă că ne întoarcem cu 20 de ani înapoi. Domnule Preşedinte, cu câţi ani ne întoarcem înapoi prin toate aceste încălcări ale procedurii juridice?
In Statele Unite, când un criminal este dovedit şi arestat, nici ziarele, nici indivizii nu strigă «criminal cu barbă roşie, footbalist care a schimbat jambierele pe bocanci», nu inventează ceea ce s’a spus de părintele Daniel că nu e preoţit, că mânăstirea nu a fost sfinţită sau cum spune un autor «mare teolog şi de foarte mare audienţă» la microfoanele mass mediei că există o schismă în Moldova la unii călugări care ţin în secret de Rusia. Este o elucubraţie mai mare decât însuşi marele teolog care asmuţă nişte câini imaginari crescuţi în ograda ereticilor, împotriva unui om deja foarte hăituit. Fiecare articler, fiecare politician, fiecare ierarh sau purtător de cuvânt care a aruncat piatra împotriva unui om care nu poate fi acuzat de crima şi, cu atât mai puţin de intenţie criminală, va primi pe fruntea lui piatra pedepsei lui Dumnezeu care le va spune: Duce-ţi-vă de la Mine, blestemaţilor, că am fost în închisoare şi nu aţi venit să Mă vedeţi. Iată piatra pe care aţi aruncat-o în Mine se întoarce pe fruntea voastră. (Crede cineva că Iisus vorbea numai de deţinuţii polititici? Nu, El vorbea de păcătoşi, de infractori şi tâlhari care au dreptul şi ei la cuvântul lui Dumnezeu. Cu atât mai mult nişte călugări). Câtă vreme justiţia nu şi-a spus oficial părerea prin sentinţă, prezumţia de nevinovăţie primează. Si chiar după ce justiţia aservită puterii întunericului şi nu lui Dumnezeu va da o sentinţă de condamnare aşa cum au conceput-o procurorii înainte de a fi cercetat faptele şi intenţiile acuzaţilor, inocenţa părintelui va sta în faţa Bisericii adevărate şi a credincioşilor ei, neclintită.
Există unele asemănări şi unele deosebiri între procesul măicuţelor (şi al preacuviosului părinte Daniel) şi procesul meu din 1979. Atunci, ca şi acum, securitatea (azi poliţia) a strigat, cu “avânt” proletar atunci, masonizant şi ecumenist acum, că eu (atunci) şi parintele Daniel cu măicuţele acum eram/sunt un criminal(i). El aparţinând întunecatului ev-mediu, eu aparţinând neo-fascismului. El a îndobitocit patru măicuţe îndepărtându-le de desfrâul lumii de astăzi şi aducându-le la Dumnezeu, eu îndobitocind o întreagă generaţie de teologi care, slavă Domnului, sunt printre cei mai buni preoţi în prezent. Sper că nici unul dintre ei nu a pierit, în afară de fiii pierzării. Securitatea m’a acuzat de legături cu o putere străină căreia, chipurile, îi furnizam importante informaţii (evident, era o putere occidentală), nu s’a menţionat în actul de acuzare, nici puterea, nici măcar vreo informaţie. Vestitul teolog de largă audienţă (înrobit marei erezii a ecumenismului) - nu-l cunosc, nu ştiu ce vârstă are - cu acelaşi aer sinuos, afirmă şi el, în alt sens, o putere străină (evident, din Răsărit) de la care primea influenţe părintele Daniel. Spre deosebire de securişti, domnul teolog aduce şi dovezi: pentru că părintele Daniel a tunat şi a fulgerat împotriva ecumenismului şi a IPS Daniel (ca ecumenist). De unde o fi luat teologul nostru aceste strălucite argumente securiste? Imi închipui ca este tânăr, că n’a putut face şcoli speciale ca Otopenii sau alte locuri. Atunci de unde? Că de la Dumnezeu, în orice caz nu le-a luat.
Există şi unele deosebiri: Patriarhia nu a avut curajul să mă caterisească nici înainte de judecată, nici în timpul detenţiei, ci numai după eliberare. S’au găsit unii fraţi care au primit să fie în consistoriu, să-mi facă un rechizitoriu mai şchiop şi mai handicapat chiar decât al securităţii pe baza căruia am fost caterisit. După ieşirea din închisoare, am cerut audienţa la un episcop. M’au primit doi, ca şi cum unul singur s’ar fi temut de mine. Pledoaria mea, în faţa lor a fost să fiu reintegrat în postul meu de profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti şi să nu fiu caterisit (incepuseră deja svonurile privind caterisirea) pentru că aceste acte oficiale de persecuţie religioasă faţă de mine vor fi în favoare regimului comunist, care va consemna că ierahii, recte, Biserica, m’au data afară. Că justiţia comunistă ar fi urmat calea indicată de Biserică, aşa cum a fost cu arestarea, fiind alungat din biserica şi seminar înainte de orice decizia a guvernulu comunist şi istoria scrisă de comunişti va spune acest adevăr şi va fi crezută. Astăzi, justiţia aservită demonismului occidntal, va spune,la fel cu cea comunistă, că au urmat linia clerului.
Justiţia de astăzi, după cum ştim, foarte coruptă, va proceda la fel. Inainte de orice, presa a condamnat foarte grav ceea ce s’a întâmplat la Tanacu, a decis că nişte măicuţe care-şi petrec viaţa în rugăciune şi post împreună cu duhovnicul lor sunt nişte criminali odioşi, unii reprezentanţi ai bisericii, ierarhi sau simpli funcţionari cu idei automate, au crescut la infinit acuzaţiile şi astfel problema a fost soluţionată, aceşti vorbitori agreind cu orice sentinţa a justiţiei. Reprezentanţii bisericii nu au făcut decât să aprindă fitilul butoiului cu exploziv pe care cei ce au vorbit în numele Bisericii au aşezat-o.
Este încă viu în memoria noastră scandalul pedofilic al preoţilor din Biserica Romano-catolică. Sunt convins că au fost cazuri adevărate, dar sunt tot atât de convins că persoane cu probleme psihice au inventat (involuntar poate, sub influenţa presei americane)) cazuri personale imaginare despre unii preoţi şi ierarhi. Presa masonică, protestanta şi evreească au jubilat împotriva preoţiei catolice, au susţunut cu sârg toate acuzţiile, chiar şi pe cele mai absurde, dar nici un preot nu a fost judecat de justiţie, înainte de a fi fost judecat de tribunalele bisericeşti. Nici unul nu a fost abandonat de ierarhul său decât atunci când s’a dovedit în tribunalul ecleziastic vinovăţia lui. Si atunci biserica i-a predat în mâna justiţiei afirmându-şi regretul pentru greşala preotului şi pentru durerea de a fi nevoită să-l trimită în faţa judecătorului civil. De ce autoritatea de stat americană respectă demnitatea Bisericii, iar cea românească încalcă o instituţie sacră ca şi cum ar fi o bandă de infractori fără drepturi?
Orice acuzat are nevoie de a fi iubit şi apărat de Biserică, chair dacă nu este creştin, sau chiar dacă este vinovat. Există avocatul Bisericii (angelicus) şi al diavolului. Reprezentanţii bisericii care au vorbit, s’au înscris «cu elan şi fără reticenţă», pe lista diabolică îngroşând până la iad grupa acuzatorilor, pentru ca nu cumva vreun înger să aibă curajul de a veni în apărarea lor. Si au venit totuşi câţiva – avocaţii apărării – cărora Dumnezeu le va da cuvânt puternic de stabilire a adevărului, cuvânt pe care vorbitorii în numele Bisericii l-au scuipat din gura lor şi şi-au asumat numai rolul diabolic, dar şi Dumnezeu îi va scuipa pe ei din gura Sa.
Am pus pe internet raspunsul moderat si plin de umilinta crestina a judecatorului Lucian Dumitru Popescu (spre a se deosebi de orice alt Lucian Popescu) care analizează foarte ascuţit deficienţele justiţiei din Iaşi, ilegala arestare preventivă a aşa zişilor criminali, care, oricum, nu prezintă nici un pericol pentru biserică şi societate.
Inchei cu un apel către toţi credincioşii, nu îndrăznesc să chem şi toţi preoţii, pentru că am văzut unele articole preoţeşti condamnând pe cei de la Tanacu fără drept de apel şi fără a mai fi nevoie de condamnarea justiţiei lumeşti, aşa că mă adresez tuturor credincioşilor nefiloxeraţi de cazuistica antiortodoxă, ca şi preoţilor care-şi înţeleg menirea de a se ruga pentru cei în suferinţă, să ne rugăm toţi ca justiţia să facă dreptate în sensul adevărului şi să-i elibereze pe cei închişi, iar dacă totuşi, Dumnezeu le va cere un pahar de suferinţă şi amărăciune, să fie paharul lor spre isbăvirea tuturor celor care i-au acuzat şi spre înălţarea Bisericii Ortodoxe chiar dacă unii ierarhi i-au apăsat fără dragoste şi-i mai apasă încă. Să fie suferinţa lor roditoare pentru spalarea greşelilor lor şi ale noastre. Cu iertare, fraţii mei.
“(...) Să fiu iertată, dar eu cred că situaţia creată la Tanacu, şi amplificată la maximum, este lucrătura unor oameni inconştienţi, care urmăresc denigrarea sfintei noastre Biserici. Nu cred exagerările atribuite slujitorilor acelei mânăstiri. Nu moare cineva care nu a mâncat şi nu a băut apă patru zile, sau din cauză că a fost legat de mâini şi picioare. Eu am lucrat la spitalul 9 (cel mai mare spital de psihiatrie din Bucureşti, n. red.), la Psihiatrie. Bolnavii agitaţi erau puşi în cămaşa de forţă sau legaţi cu cearşafuri răsucite. Numai aşa legaţi li se putea administra tranchilizante. Am fost la Ierusalim în 1991 şi am postit nouă zile, fără să mănânc şi să beau nimic. Doar dimineaţa luam Sfânta Împărtăşanie la Sfântul Mormânt, cu anafură şi agheasmă. Sau sunt cazuri la sfintele mânăstiri când călugării ţin post negru timp de 40 de zile, nu mănâncă nimic în afară de anafură şi agheasmă, şi n-a murit nimeni. Acest post de 40 de zile se practică la multe mânăstiri: Agapia, Sihăstria, Putna etc. La cutremurul din 1977 au fost scoşi de sub dărâmături oameni care nu mâncaseră şi nu băuseră apă de mai mult de 10 zile! (...) Sora Irina a murit din cauza bolii psihice foarte grave, sunt convinsă de asta. Nu a murit din cauza nemâncării sau a legării de mâini şi picioare! În cele patru zile i s’a mai dat să mănânce – pe lângă anafură, agheasmă – şi pâine cu ceai. Poate că s-au tras concluzii pripite, lovind conştient sau inconştient în Biserica Ortodoxă. Judecarea şi pedepsirea slujitorilor mânăstirii din Tanacu cred că ar reveni Sfântului Sinod. Eu nu cred că s’a comis o crimă la acea mânăstire. Sper într-o decizie justă, creştinească a forurilor competente.” (Scrisoarea trimisă ziarului bucureştean „Evenimentul Zilei” şi apărută în numărul din 9 iulie curent este semnată Eufrosina Coman, Bucureşti)
Notă.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iarăşi s’a grăbit să confirme atacurile presei şi ale masoneriei împotriva Bisericii, trambiţând că la Tanacu s’a făcut o crimă, vezi Doamne, crimă care nu este emblematică Sfintei noastre Ortodoxii, (Dumnezeule, cine a gândit această frază); din nou Biserica îşi pleacă ruşinată capul în faţa unei prese dezlănţuite şi incoerente şi care foloseşte insulta ca argument şi apelaţiunile grosolane ca sentinţa înainte de judecată pentru care ar trebui sa-i fie ruşine, dar ei nu au ruşine, nici dragoste de adevăr. La Tanacu nu s’a făcut nici o crimă, ci Dumnezeu a decis s’o elibereze pe sora Irina din mâinile satanei.
(chiar dacă, după documente, medicii i-au dat doza ucigătoare de adrenalină. Oare medicii au barbă rosie şi sunt criminali? Sau au schimbat nu stiu ce jambiere cu halatul alb?)
Sunt un preot echilibrat, nu vorbesc fără o judecată prealabilă şi fără îndelungă rugăciune înainte de a spune ceva împotriva Sfântului Sinod. Am ţinut la Jilava o grevă de 12 zile, în timpul careia nu am băut apă 5 zile şi nu am mâncat nimic 12 zile. Am slăbit extrem de mult, fiindcă am intrat în grevă extrem de slab din cauza regimului la care eram supus. Puteam să mor, pentru că eram om în vârstă, aproape 60 ani, dar nu am murit pentru că Dumnezeu a hotarît altfel în planul Lui necunoscut nouă. Ceea ce a făcut securitatea a fost pentru moartea mea. Ceea ce a făcut preacuviosul părinte Daniel şi preacuvioasele maici (pentru că ei sunt şi rămân preacuvioşi) a fost pentru viaţa sorei Irina. Pentru viaţa ei de aici, dar Dumnezue a hotărît ca sfintele rugăciuni de eliberare să fie pentru viaţa ei de dincolo. Sinodul a despuiat pe acuzaţi de orice protecţie eclesială şi i-a aruncat în circul cu fiare. Cum vom numi această hotărîre? Iisus Mântuitorul să o numească.
Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa si-a inteles menirea de pastor de suflete in ambele dimensiuni: de truditor intru reinduhovnicirea semenilor si de luptator pe taram social. Parintele Calciu este unul dintre acei luptatori anticomunisti care au marturisit credinta lor in ideea nationala si in Hristos, cu insasi sangele lor. A indurat 21 de ani de inchisoare sub comunisti (1948-1964, 1979-1984), experimentand si furia iadului „reeducarii“ din puscaria pentru studenti de la Pitesti. Numele sau este pomenit - cu respectul si mirarea starnite de cei care invie din morti in sens teologic – in scrierile despre „Infernul Pitesti“ ale regretatului Dumitru Bacu (1925-1997) si ale admirabilului Dumitru Gh. Bordeianu, doi dintre cei care au patimit alaturi de studentul medicinist - pe atunci - Calciu.
Prefatatorul si ingrijitorul volumului Razboiul intru Cuvant, Razvan Codrescu – care merita aprecieri pentru felul cum si-a implinit sarcina -, subliniaza: „Toata viata acestui om de dupa tragicul episod pitestean a fost una de marturisire si de jertfa. El a masurat, in sufletul si carnea sa, distanta dintre iad si rai. Poate ca nimeni nu a mai reusit dupa Pitesti o victorie morala atat de pilduitoare si de nedezmintita. Pentru ca exista un caz Gheorghe Calciu, se poate afirma ca „experimentul Pitesti a esuat“.
In urma amnistiei generale din 1964, Gheorghe Calciu a fost eliberat. A urmat Filologia si Teologia, fiind investit cu harul preotiei. Ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti, a continuat sa se „razvrateasca“ impotriva sistemului. Momentul in care isi asuma rolul de tribun acuzator la adresa regimului este 1 mai 1977, la daramarea Bisericii Enei din Bucuresti, pe locul careia se voia cladirea unei crasme. Predicile sale de la Biserica Radu-Voda, unde slujea, adresate in special tinerilor, i-au atras o noua condamnare abuziva, in 1979, care determina un val de proteste din partea exilului romanesc. In ajutorul sau se ridica Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. Dupa intense presiuni internationale, in 1984 a fost eliberat, iar in 1985 i s-a impus sa paraseasca tara. In exil (SUA), si-a continuat lupta in numele lui Dumnezeu si eforturile pentru apararea intereselor romanilor, numarandu-se printre fondatorii Romfest - cea mai mare sarbatoare a romanilor de pretutindeni -, al carui Comitet International il conduce.
Razboiul intru Cuvant este precedat de aparitia in tara a volumelor Sapte cuvinte catre tineri (Ed. Anastasia, Bucuresti, 1996) si Rugaciune si lumina mistica. Eseuri si meditatii religioase (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998). Razboiul… contine, pe langa cele Sapte cuvinte catre tineri rostite in Postul Mare al anului 1978 (Chemare, Sa zidim biserici, Cer si pamant, Credinta si prietenie, Preotia si suferinta omeneasca, Despre moarte si inviere, Iertarea), un Cuvant catre telologi (tot din 1978), precum si un nou cuvant din 1998 (Hristos a inviat in inima ta!).
In Addenda sunt incluse cateva scrisori, prefete si interviuri din perioada postdecembrista ale Parintelui Calciu. Textele dezvaluie caracterul de luptator al autorului, pentru care miza cea mai importanta este trezirea si canalizarea constiintelor tinere.
Intr-o scrisoare catre Comité des Intellectuels pour l’Europe des Libertés (1978), Sfintia Sa enumera motivele pentru care a fost ostracizat. „Pentru ca am cerut libertatea de a putea predica fara nici un fel de oprelisti. Pentru ca am protestat impotriva demolarii bisericilor (…). Pentru ca am cerut scutirea teologilor de serviciul militar (...). Pentru ca am revendicat pentru crestini, tineri sau batrani, dreptul de a intra in monahism, lucru pe care Statul il interzice“. Pozitiile sale publice – exprimate in predici, scrisori si interviuri – se constituie intr-un amplu mesaj national construit pe mesajul crestin, in duhul traditiei ortodoxe, raportat indeosebi la tineri.
Nazuintele Parintelui Calciu expuse in Razboiul… nu pot sa ramana doar la conditia de marturisiri, ci tintesc vertical spre a contura un model de comportament pentru tanara generatie.
In ce priveste intimplarea de la Tanacu, eu nu am decit informatiile pe care le-am putut dobindi din presa scrisa si, in mica masura, de la televizor. Iar aceste informatii, in mod evident, nu sint obtinute decit rareori in mod direct de cei care le publica. Citeva lucruri sint certe.
O femeie tinara a murit intre minastire si spital. Presa a exacerbat senzationalul. Episcopul locului si-a luat mina de pe preotul Daniel Corogeanu.
O sa va expun, parinte, foarte pe scurt, ce inseamna \"intentie\" si \"culpa\", caci chestiunea are trebuinta de limpezime in toate registrele.
Va scriu acestea chiar daca stiu bine ca aveti la indemina indestulatoare si precise masuri nejuridice.
In dreptul penal roman in vigoare, infractiunea este definita ca fapta savirsita cu vinovatie, iar vinovatia are forma fie a intetiei, fie a culpei. Intentia poate fi \"directa\" sau \"indirecta\". Culpa poate fi \"cu prevedere\" sau \"simpla\".
Intentia directa este acea a faptuitorului care savirseste fapta urmarind uciderea victimei.
Intentia indirecta este aceea a faptuitorului care savisind o anume fapta, prevede ca va avea ca rezultat si uciderea, dar nu urmareste acea ucidere si, totusi, acceptind ca uciderea se va petrece, savirseste acea fapta.
Or, nici macar din cele mai defavorabile informatii aparute in presa, nu rezulta ca preotul Corogeanu ar fi avut intentia, directa sau indirecta, de a omori. Deci nu e vorba de o infractiune de \"omor deosebit de grav\" si nici de \"omor\", pentru care faptuitorul trebuie sa fi actionat cu intentia de a ucide. Iar in situatia asta, chiar si din unghiul legii lumesti, arestarea preventiva a preotului si calugaritelor este cu totul inadecvata.
Culpa poate fi \"cu prevedere\" sau \"simpla\".
Uciderea \"din culpa cu prevedere\" se savirseste cind faptuitorul prevede rezultatul, dar nu il urmareste, nu il accepta si considera in mod neintemeiat ca nu se va produce. Diferenta dintre un ucigas cu intentie indirecta si un ucigas cu culpa cu prevedere este, oarecum, aceea dintre un cinic si un prostanac superficial. Din ceea ce vedem in presa, nu rezulta ca preotul Corogeanu si-a dat seama ca, din cauza tratamentului aplicat victimei, aceasta va muri. Necum ca, dindu-si seama, a nadajduit ca acest lucru nu se va petrece si a savirsit in continuare faptele sale.
Uciderea \"din culpa simpla\" se savirseste cind faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi putea si trebuia sa il prevada. Exemplul obisnuit este al soferului care conduce cu viteza prea mare pentru conditiile de trafic si abilitatile sale si provoaca un accident in care cineva isi pierde viata.
Cel mai veridic scenariu, socotind ceea ce presa, cu instrumentele, intentiile si intelegerea ei a putut livra, este acesta. In urma externarii, pacienta unui spital cu competente psihiatrice, se duce la minastirea Tanacu, unde este legata in timpul crizelor violente pe care le sufera. I se astupa gura cu un prosop atunci cind, in criza, injura si blasfemiaza. Preotul si monahiile se roaga spre tamaduirea sufletului ei, rostindu-se rugaciunile rinduite pentru scoaterea dracilor. Starile ei sint schimbatoare, iar crizele recidivante. E schizofrenica sau posedata sau si una si alta. Dumnezeu stie! Dupa citeva zile, observind ca situatia ei s-a agravat, preotul hotaraste sa o trimita la spital. Spre spital este transportata in ambulanta, legata, si moare inainte de a ajunge la destinatie. Autopsia a stabilit ca decesul a survenit ca urmare a insuficientei respiratorii.
Daca dovezile judiciare vor putea fi interpretate in asa fel incit sa se traga concluzia ca preotul Corogeanu si, eventual alte persoane, cum ar fi, spre pilda, monahiile, medicul, asistentul sau soferul salvarii, au determinat prin actiunile sau inactiunile lor intervenirea acestei cauze medicale a mortii, desi puteau si trebuiau sa prevada acest lucru, atunci oricare dintre acestia, ar putea fi condamnati pentru ucidere din culpa.
Daca nu vor exista astfel de dovezi, preotul si monahiile, care sint deja inculpati in stare de arest preventiv, vor trebui achitati.
Nadajduiesc ca Dumnezeu o va primi in Rai pe cea care a murit, ca va preface detentia preotului Corogeanu in exercitiu duhovnicesc ziditor si ca il va ierta pentru toata vinile sale, stiute sau nestiute.
Cit despre dreptatea lumeasca, stiti dumneavoastra cum e, ca ati gustat din ea cu asupra masura.
Cu adevarat scandalos este ceea ce a facut presa. A dat prima cu piatra denaturind realitatea, speculind senzationalul, ignorind nuantele care fac diferenta.
Imediat, neobisnuit de repede pentru cumpanirea si ritmurile bisericesti, episcopul locului a luat masuri extreme impotriva preotului Corogeanu. Bineinteles, ierarhii si Sfintul Sinod au a implini lucrari ca acestea, dar ascultarea nu e rinduita spre a fi prilej de precipitata secularizare.
Apoi, parinte, vedeti, daca Andrei Plesu scrie despre ingerii cu deamanuntul, e admirabil. Insa daca un preot pomeneste despre draci, e fie impostor, fie retardat. Iar societatea vibreaza la impulsuri de tipul acesta, in acord cu suma adincimilor pacatelor in care fiecare dintre componentii ei e inecat. Iar viciul judecatii fiecaruia dintre acestia e orgoliul. Caci cel mai prost intrebuintat dar al lui Dumnezeu este ratiunea, iar cel mai stricacios pacat este mindria.
Va rog sa ma ingaduiti si, gasind in cele ce am scris toate relele pe care eu la altii le-am bagat de seama, sa va rugati pentru mine, cel ce pacatuiesc si judec.
Sarut mina!
Lucian Dumitru Popescu
Întâmplarea – sau poate ar trebui să spun “Pronia”, ca să-mi irit din start cititorii care nu simpatizează cu biserica – a făcut să locuiesc în Boston în perioada scandalului preoţilor pedofili din biserica Romano-Catolică. Isteria ziarelor de stânga – printre care cele mai active erau “Boston Globe” şi “Boston Phoenix”, o publicaţie distribuită pe gratis şi scrisă de şi pentru stânga homosexual-new ageistă – şi a diverselor grupuri de presiune, fiecare cu agenda lui, avea densitate de smog.
Pornită de la fapte reale şi momentan condamnabile penal (dacă tot instituţionalizăm moravurile pidosnice ale vechilor greci, să nu uităm că homosexualitatea lor nu era relaţia cazanieră dintre doi bărbaţi trecuţi, chei, şi cu burtă, ci iubirea anagogică a unui astfel de exemplar matur, de exemplu burduhosul Socrate, pentru efebi!) întreaga afacere a căpătat extrem de repede un aer extrem de improbabil.
Şi aceasta datorită faptului că o întreagă ciupercărie de facţiuni ideologice căuta să-şi împrăştie sporii şi să-şi avanseze agenda cu ajutorul emoţiei create de acest scandal. În loc să se discute din punct de vedere duhovnicesc şi penal despre ce s-a întămplat, tot ce vedeai în presă era ba că e timpul ca Biserica Romano-Catolică să hirotonească femei, pentru că vezi bine ele nu sunt pedofile; ba că e timpul ca preoţii catolici să fie lăsaţi să se căsătorească, inclusiv homosexual etc. Singurul lucru care nu s-a discutat a fost despre legitimitatea acceptării homosexualilor în rândul clerului.
Nici un ziar nu a folosit cuvântul “homosexuali” sau “gay”, ci “pedofili”, deşi 90% din abuzurile reclamate erau împotriva adolescenţilor de sex masculin. Ceea ce conta nu era deci situaţia în sine, ci avansarea sfruntată, cu prilejul şi sub inspiraţia isteriei mediatice, a revendicărilor feministe, a devianţelor sexuale etc.
Episodul mi-a venit în minte cu ocazia recentei parade a homosexualilor din Bucureşti, atunci când, în replică la un amar de pătrunzător articol al lui Adrian Papahagi în “Averea”, s-a afirmat că e uşor să fii batjocoritor dar e mai greu să încerci să fii raţional şi să discuţi aşezat aceste probleme pe care Occidentul şi le-a rezolvat de o manieră satisfăcătoare de multă vreme. Dacă o despuiere semi-ejaculândă pe străzile marilor oraşe reprezintă premisa unei discuţii raţionale, atunci nu mai am ce adăuga.
Dar nu mă pot opri să nu menţionez un exemplu despre cât de raţional se procedează în ţările civilizate atunci când se urmăreşte un edict în spiritul corectitudinii politice (pe numele său adevărat “marxismul Şcolii de la Frankfurt”, după cum scria recent Peter Hitchens în “Spectator”). În 17 noiembrie 2001, în Stanley Park din Vancouver, o bandă de huligani beţi îl ucid cu bâte de baseball şi tacuri de biliard pe Aaron Webster, zugrav şi fotograf în vârstă de 41 de ani.
Parcul respectiv, datorită faptului că Vancouver – oraş de stânga, cu legislaţie “umanitară” - e un fel de epicentru al drogaţilor şi vagabonzilor, e scena unor repetate astfel de acte de violenţă. Dar de data aceasta victima s-a întâmplat să fie un homosexual. Ancheta a arătat că Aaron Webster se afla acolo în căutare de “an anonymous sexual liaison”. În cele câteva zile care au urmat crimei, grupurile de activişti pro-homosexuali, unul din capii poliţiei din Vancouver, precum şi majoritatea canalelor mediatice leagă crima petrecută de discriminarea homosexualilor. Se cere adăugarea homosexualilor pe lista grupurilor minoritare protejate prin lege împotriva unor “hate crimes” (cum ar fi antisemitismul).
La o săptămână de la uciderea lui Webster, ministrul de justiţie, hotărât să răspundă “indignării publice generate de omorârea din bătaie a unui gay”, anunţă că va include homosexualii în rândul grupurilor protejate de Codul Penal împotriva lui “hate speech”. Adică nu mai ai voie să spui nimic împotriva homosexualilor, fie că eşti persoană individuală sau juridică, precum o biserică. În 2003 Bill C-250 devine lege, spre bucuria celui care a propus legea, homosexualul socialist Svend Robinson, demisionat între timp din parlament din motive de cleptomanie (a fost prins furând inelul de logodnă pe care plănuia să-l ofere partenerului său).
Dar apoi urmează lovitura de teatru. În februarie 2004 Curtea Supremă de justiţie din British Columbia decide că, de fapt, nu există dovezi suficiente care să susţină acuzaţia de “hate crime” împotriva lui Ryan Cran, liderul bandei care l-a ucis pe Webster. În fapt nu exista nici o dovadă că cei patru huligani au fost motivaţi de homosexualitatea victimei lor, de care s-ar părea că nici nu erau conştienţi. Replica lui Robinson a fost să facă apel la procurorul general din British Columbia ca acesta să vegheze la respectarea legii aprobate în parlament în virtutea unui proces care nu se încheiase şi a unei emoţii care nu îşi avea suport în realitate.
Mecanismul acesta de manipulare emoţională a legislaţiei nu e un accident. În condiţiile relativismului dogmatic postmodern, în care nimic nu e adevărat succesiv pentru că totul e adevărat simultan, în care categoriile logicii, moralei şi esteticii au căpătat sex devenind instrumente de opresiune patriarhală şi însemne ale falocraţiei, în condiţiile în care concluzia mediată de judecată nu mai e posibilă, singurul lucru care ne mai rămâne e concluzia i-mediată a sentimentului.
Nemaiavănd cum să argumentezi ceva nu-ţi mai rămăne decăt să spui că e “cool” sau “naşpa”, orice analiză mai aprofundată implicănd folosirea unor categorii de găndire scoase în afara legii precum: “bine”, “frumos”, “clasic”, “rău”, “urât”. Acum nimeni nu mai e “urât” sau “rău” şi nici măcar “frumos”, “gras” sau “slab”, toţi suntem “diverşi”. Golanul care-şi pune agrafe în sprănceană, belciuge în limbă, tatuaje-n ceafă şi tricouri cu necuratu’ pe el ştie ce vrea să ne transmită prin asta.
Un bun exemplu în acest sens e decizia luată în octombrie 2004 de Ministerul Apărării şi Amiralitatea britanică de a-i îngădui tehnicianului Chris Cranmer, de pe bordul vasului Cumberland, să fie primul satanist declarat înrolat în marina britanică. În virtutea dreptului la libertatea de credinţă şi a principiului nediscriminării, deşi ceilalţi membri ai echipajului s-au declarat neliniştiţi de pucioşenia lui Cranmer, acestuia i-a fost recunoscut dreptul de a săvârşi ritualuri satanice pe vas şi, în cazul morţii, de a fi înmormăntat conform ceremonialului satanic.[i] Cranmer ştie ce vrea. Noi însă trebuie să ne prefacem că aceste mesaje nu au alt înţeles decăt că emiţătorul lor e “altfel”, “diferit”, eventual, după expresia folosită de activişti pentru a descrie “nediscriminator” un oraş potopit de traficanţi şi consumatori de droguri, “vibrant”.
Dacă cineva poartă un tricou cu zvastică sau cu mesaj rasist, toată lumea îl ia în serios. Dar dacă acelaşi om afişează însemne demonice şi are un comportament de tentă vădit antisocială, brusc trebuie să ne suspendăm capacitatea de înţelegere. Şi asta pentru că, dacă rasismul e un fenomen recunoscut ca atare, diavolul e marele absent al cosmopolisului nostru postmodern. Şi unde nu e dracu, nu e nevoie nici de alungarea lui. Mai ales că, deşi sau cu atât mai mult cu cât e inexistent, dracul are dreptul de a nu fi discriminat. Aşa că putem porni cu tot analfabetismul proaspăt al emoţiei noastre la lupta împotriva celor care mai cred că există şi că trebuie ţinut în afara cetăţii.
Şi aşa s-a întâmplat cu recentul caz al “exorcizării de la Tanacu”. S-a vorbit de Evul Mediu, de “criminalul cu barbă roşie” care ar trebui “răstignit”, “obiceiuri primitive” contrare creştinismului care e “o religie a valorilor” (de parcă ar fi filosofia lui Kant), de religia ortodoxă care educă şcolarii “să se teamă, să privească cu ură şi să discrimineze”, de scoaterea religiei din şcoli şi a Patriarhului Teoctist din “fruntea procesiunilor menite să aducă ploaia pe pământ”, de “conservatorismul reacţionar” al intelectualilor din mediile urbane asemănători liderilor “fundamentalismului islamic”, de diferenţa dintre “lupta iluzorie a exorciştilor cu Răul şi lupta cu relele sociale sau comunitare, care este una reală, concretă, civică”, de “delir mistic”, dărâmarea Patriarhiei şi “exorcizarea” (adică uciderea) Patriarhului etc.
Unii preoţi de mir au sărit să-şi ceară iertare în faţa credincioşilor pentru “fărădelegile de la Tanacu”, un altul a fumegat împotriva unei “reţele de mănăstiri naţionaliste şi antiecumeniste din Moldova”, un altul a cerut “restricţionarea accesului mirenilor la spovedanie în mănăstiri”. În fine, si la noi s-a trecut la ventilarea propriilor agende, mânii, frustrări, conflicte intestine (între călugări şi preoţii de mir) şi interconfesionale.
Ilustrativă în acest sens este concluzia din finalul unui articolul de Ion Zubaşcu în “Romănia liberă”: “Toată ţara s-a acoperit de mănăstiri fără să ştie cineva cu adevărat ce se întâmplă dincolo de zidurile lor şi cine sunt de fapt vieţuitorii care au abandonat lupta cu sinele şi societatea, alegând calea riscantă a fanatismului religios. Scriem de ani de zile că în Biserica Ortodoxă Română este nevoie de o reformă profundă, de multă ordine şi legalitate, dar până acum nu pare să ne fi auzit cineva. Cu această crimă îngrozitoare de la Mănăstirea Tanacu s-a ajuns la o limită dincolo de care nu se poate înainta fără schimbări majore în structurile profunde ale Bisericii Ortodoxe Române.” Cert e că nimeni nu a aşteptat ca justiţia – aşa cum e ea în România – să-şi spună cuvântul. Nici măcar Biserica.
După cum a remarcat şi BBC-ul, părintele Daniel Corogeanu a fost caterisit fără a fi fost judecat de consistoriu. Atunci ce să ne mai mirăm că aceeaşi oameni – cum ar fi Gabriel Andreescu sau Ioan Groşan – care în cazul gurului Bivolaru îndemnau la ponderaţie, administrarea de probe şi respectarea deontologiei profesiei de jurnalist, în cazul stareţului Daniel Corogeanu se arată a fi iuţi la mânie.
Mi-e teamă că mai “medievali”, mai de gloată şi mai susceptibili de frisoane iraţionale au fost şi sunt reprezentanţii presei decât inculpatul ieromonah Daniel. Dacă acesta din urmă n-o fi având discernământul duhurilor care i-ar fi prins bine pentru ceea ce a încercat să facă, analiştii noştri, grăbiţi să mai dea o lovitură “fundamentalismului”, au uitat de discernământul logic, de codul deontologic, şi de onoare.
Onoare care, în cazul bisericii, a fost “reperată” în poziţia “laicatului ortodox de calitate, ataşat acelei ‘urbanităţi’ a credinţei pe care o incarnează Andrei Pleşu, Teodor Baconsky, Horia Patapievici, Cristian Bădiliţă, Toader Paleologu, Dan Ciachir”. Adăugându-l la această listă şi pe Adrian Papahagi, autorul rândurilor de mai sus, trebuie să menţionez că, oricât de mult i-aş preţui pe aceşti intelectuali, şi oricât aş deplânge faptul că unii din ierarhii noştri nu fac mai mult pentru a-i asocia discursului public non-liturgic al bisericii, onoarea bisericii nu stă doar în laicatul de calitate, urban şi rafinat, dar căruia în anumite cazuri i-a luat destul de mult pentru a lua calea bisericii, şi că mănăstirile nu sunt populate de laicatul care reprezintă “urbanitatea credinţei”. Dramele, patimile şi pătimirile României profunde şi de multe ori nămoloase scapă rafinaţilor citadini, fie ei şi ortodocşi.
De fapt, “exorcismul de la Tanacu” e mai important pentru liniile pe care le trasează în interiorul bisericii decât în afară. Senzaţionalismul şi tendenţionismul anti-monastic n-au început acum. Pentru a nu mai coboră până la Reformă, voi spune doar că în secolul al XVIII-a discursul protestant şi Luminist împotriva vieţii monastice, bazat şi el tot pe sentiment, a dus la apariţia unui gen literar cu certe reuşite estetice (de la Diderot la Sade, şi la romanul gotic englez) care pune în umbră mizerabilele articole apărute în presa romănă de astăzi.
Şi tot în acel secol a explodat în mod dramatic şi mai vechea dispută dintre jansenişti şi iezuiţi, care pare a-şi găsi o corespondenţă în B.O.R. de astăzi. În 1728, după ce în 1710 Ludovic al XIV-lea dărămase mănăstirea Port-Royal, janseniştii şi-au găsit un nou punct de raliere la mormântul diaconului Păris. Deşi acesta murise fără să renunţe la jansenism, bolnavii care se duceau la mormântul său se vindecau. Faptul, pretindeau janseniştii, dovedea clar că diaconul nu murise în eroare religioasă ci din contra.
Minunile, atestate de oameni respectabili (printre care fratele mai mare şi extrem de pios al lui Voltaire), au dat naştere trei ani mai târziu la o întreagă mişcare, a convulsionarilor, de caracter destul de dubios, în care religia se întâlnea cu şarlatanismul. Condamnările papale împotriva janseniştilor, pamfletele iezuite împotriva convulsionarilor, şi introducerea obligaţiei de a dovedi pe patul de moarte că te-ai spovedit la un preot care a acceptat bula antijansenistă Unigenitus – altfel nu ţi se administra “l’extreme onction” - au dus la o ruptură dramatică în sânul bisericii catolice franceze.
De o parte stăteau janseniştii, cu aliaţi în răndul “masselor” citadine, al micii burghezii, al avocaţilor, şi al unor ierarhi, de cealaltă iezuiţii, cu o parte a episcopilor, marea nobilime, ţăranii şi regele. Dacă iezuiţii au reuşit să-i elimine pe jansenişti din învăţămănt şi episcopat, janseniştii au izbutit să-i suprime pe iezuiţi în toată Europa şi, la Revoluţia Franceză, arondismentele populate de ei au fost cele mai fervent jacobine. De fapt, de o parte a rămas entuziasmul religios care, lăsat fără ierarhie, s-a transformat în febră politică, de cealaltă parte au rămas, alături de ţăranii credincioşi, mai ales ierarhia mondenă şi abaţii de salon, episcopii atei din care s-a ales mai apoi un Talleyrand. De o parte a rămas energia populară, de cealaltă onctuozitatea prinţilor bisericii. Şi de pierdut a avut întregul catolicism francez.
E exact ceea ce, judecând după reacţiile anti-Tanaciene, ne pândeşte şi pe noi. Să ne refugiem în elitism laic sau secularizat. Să condamnăm “fundamentalismul” din mănăstirile moldovene. Să cerem “bilete de confesiune” enoriaşilor şi “certificate psihice” novicilor.
Scandalul de la Tanacu nu e un scandal al bisericii reacţionare. “Înnoirea” nu e soluţia, ci cauza anumitor slăbiciuni ale bisericii. Teodor Baconsky scrie că Daniel Corogeanu e prea tânăr pentru a fi duhovnic. Dar s-a întrebat cineva de ce în ultimii zece ani s-a dus o îndârjită campanie de întinerire a stareţilor şi episcopilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei? S-a întrebat cineva de ce, tot acolo, s-au pensionat forţat atât de mulţi preoţi bătrâni dar în putere pentru a fi înlocuiţi cu tineri ecumenici, de şcoală nouă? A sesizat cineva că în calendarul religios al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei s-au înmulţit dezlegările la peşte, astfel încât moldovenii au acum un regim mai bogat în fosfor decât cel al restului ţării? Întrebat la radio Trinitas despre canonicitatea acestui lucru, un preot portavoce mitropolitană a răspuns: “Da’ ce, vă deranjează să mâncaţi mai mult peşte?”
Aud că la acelaşi post de radio se argumentează în favoarea introducerii teatrului în instituţiile de învăţământ religios. Seminariştii şi studenţii vor pune de acum în scenă piese cu vieţile sfinţilor menite să ne ridice nivelul moral şi să ne îndemne a ne duce la biserică. E exact ceea ce făceau iezuiţii în secolele al XVII-a şI al XVIII-lea. Şi nu mă miră.
Dacă tot intenţionăm să ne transformăm mănăstirile în puncte de atracţie turistică, cu “monahi” în costume de “epocă” reconstituind pentru deliciul turiştilor străini scene de pitoresc monahal de altădată, nu mă miră că “urmarea lui Hristos” în mănăstire lasă loc “imitaţiei sfinţilor” pe scena teatrului. Nişte impersonatori ai sfinţeniei nu pot înţelege, judeca sau apăra Biserica. Nu ştiu dacă Părintele Corogeanu e vinovat sau nu, deşi dosarul alcătuit de BBC aruncă serioase urme de îndoială asupra versiunii vehiculate de ziarele româneşti până acum.
Ceea ce ştiu e că pe vremea nu demult apusă cănd nu existau duhovnici chiriarhali de 24 de ani, ci mărturisitori ca părintele Paisie sau Cleopa, nu se dădea oamenilor prilej de sminteală. Biserica au luat-o din măinile bătrănilor ierarhii de şcoală nouă ale căror tendinţe de calvinizare a ortodoxiei, de scurt-circuitare a canoanelor şi canonirilor, au urmări dăunătoare şi în plan social şi bisericesc. Având în faţă spectrul “teatrului” din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, nu pot să nu mă bucur de iniţiativa I.P.S. Bartolomeu al Clujului de a iniţia “cursuri” de duhovnicie care să completeze pregătirea scolastică a viitorilor preoţi.
Aşadar se cere nu restaurarea ci înnoirea B.O.R., într-un moment când până şi catolicii încearcă să-şi reînvechească vinul liturgic. Dar care e identitatea avută în vedere, care e modelul acestei operaţii cosmetice? Corupţie şi cazuri de extremă mizerie umană – de la pedofilie la moartea datorită refuzului tratamentului medical – există în tot spectrul religios, de la catolici la baptişti.
Neîmbisericiţii care atacă Ortodoxia în Romănia, atacă Baptismul sau Catolicismul în America. Cazuri de corupţie se găsesc în orice corporaţie religioasă sau politică. Atunci de ce să reformăm Ortodoxia? Să o mai diluăm? Dar avem garanţia că vor fi romănii mai buni fără biserică, sau cu o “religie în limitele raţiunii”? Este instinctul “secular” al românului mai sănătos decăt tradiţia religioasă? Nu am nici un indiciu. După 1989 romănii au dat dovadă de crasă nesimţire şi debusolare politică, votăndu-i cu sărg pe neo-comunişti şi neo-securişti. Pănă una alta, ortodoxia – pe care din fericire nu ne-am ales-o în aceşti ani, ci ne-a fost lăsată moştenire – rămăne singurul nostru semn de nobleţe. Şi asta pentru că ne transcende în timp şi intenţii pe toţi: intelectuali “urbani” sau nu, burghezi, şi ţărani. Să nu ne lepădăm deci de ea. Să nu o reformăm sub imperiul unei emoţii. Ci, liniştiţi, să ne tragem mai aproape de vatra liturgică.
Mircea Platon
DREAPTA CREDINŢĂ
Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.
Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.
Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : \" Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul \". Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : \" Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare \". Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim !
Au cunoscut ca totul este desertaciune. Da, erau adevarati domni. Oricat ar fi, viata asta este umbra si vis ! Este o scurta trecere ! Dar eu cand mor, ma duc la o viata care nu are sfarsit. Cine are sa se roage pentru mine ? Asa cugetau inaintasii.
Ai vazut ca toti isi faceau cate o manastire si mormant in manastire ? Fericiti si de trei ori fericiti au fost domnii nostri ortodocsi : Stefan cel Mare si Sfant, la Putna; Ieremia Movila si Gheorghe Movila, la Sucevita; Petru Rares, la Probota; Lapusneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia. Ai auzit unde era inima lor ? Unde este inima ta, acolo va fi si comoara ta. Pentru aceea au facut ei manastiri, ca sa fie pomeniti sute de ani la Sfanta Liturghie.
Stefan cel Mare n-a fost baptist ! Mircea cel Batran n-a fost evanghelist sau adventist ! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova; nebunii astia care au iesit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originea noastra si radacina noastra de popor ortodox.
Ce spune Sfantul Efrem Sirul ? \" Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa nu-i dai \". Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist. ca Mantuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel : Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fiecare sectar care s-a despartit de Biserica, s-a despartit de Hristos. Este om al satanei.
Evanghelia spune : In vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si pe multi vor insela. Paziti-va de sectari, care dau brosuri prin trenuri, prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni, dau gratuit otrava lor. cand vei vedea o carte ca nu are aprobarea Sfantului Sinod si nu are cruce pe ea, da-o pe foc, chiar Biblie daca este ! Daca-i sectara si scrie sa nu va mai inchinati la icoane, da-o pe foc ! Nici un pacat nu ai ! Aceasta este otrava semanata de inaintemergatorii lui Antihrist. Toate sunt otrava.
Sa tineti credinta pe care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre ! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani ! Nu va luati dupa slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe cei prosti si nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea si sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara asta.
Paziti-va de nebunii acestia ! Au case de rugaciuni, dar acolo-i casa satanei. Unde nu sunt preoti si arhierei, nu este Hristos. Ca Mantuitorul a spus asa la Apostoli : Luati Duh Sfant ! Carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi. Iar carora le veti tine, tinute vor fi.Nu la sectari le-a spus acestea, ci la Apostoli, la episcopi si la preoti. Caci Apostolii, prin punerea mainilor si prin succesiunea apostolica, au dat darul Duhului Sfant la toti preotii din lume, prin hirotonii.
Deci, bagati de seama, ca sectarii nu au ierarhie canonica; n-au pe Duhul Sfant in ei; n-au cele sapte Sfinte Taie, nu cinstesc pe maica Domnului si Sfanta Cruce si nu au mantuire. Auzi ce spune Apostolul Pavel ? Luati aminte de voi si de turma voastra, intru care v-a pus pe voi Duhul Sfant pastori, zice la preoti si la arhierei.
Celor doisprezece Apostoli, pe care i-a ales Hristos, cand S-a inaltat la cer, le-a spus : Stati in Ierusalim pana va veti imbraca cu putere de sus !Si la Duminica Mare, dupa zece zile, a venit peste ei Duhul Sfant de sus, in chip de limbi de foc. Pe urma, vorbeau toate limbile de sub cer. Si dupa ce i-a imbracat cu putere de sus, i-a trimis, zicand : Mergand, propovaduiti Evanghelia la toata lumea, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui, iar cine nu, se va osandi. Deci, Biserica lui Hristos are ierarhie canonica, Duhul Sfant este in Biserica si cap al Bisericii este Hristos. Toti sectarii care s-au rupt de Hristos si nu merg la Biserica, sunt fiii lui Antihrist si inaintemergatorii satanei. Sa nu va luati dupa ei ! Sa nu spuneti ca nu v-am aratat adevarul !
Sa tinem credinta noastra pe care au tinut-o toti voievozii nostri si toti protoparintii nostri si toti romanii cei adevarati. Daca vrei sa fii fiu adevarat al lui Hristos si al Tarii Romanesti, sa tii credinta cea dreapta, ortodoxa, care o tinem de doua mii de ani. Daca nu, nu esti fiu al lui Hristos si al Bisericii, si esti strain de neamul romanesc. Nu poti fi cetatean crestin si roman, daca nu ai dreapta credinta in Hristos. Esti strain. Nu esti fiu al tarii. Ca fiu adevarat al Romaniei este cel care-i ortodox, pentru ca Biserica Ortodoxa predomina in tara noastra de doua mii de ani. Iar pe cei care-s sectari sa nu-i primim in casele noastre.
Iar cei care au confesiuni aprobate de stat, cum sunt catolicii si lipovenii, treaba lor. Aceia sunt cu credinta lor. Dar acestia care s-au rupt din Biserica Ortodoxa si s-au facut sectari, nu sunt fii adevarati ai tarii noastre, nici ai Bisericii, ci sunt inaintemergatori ai satanei. Asa sa stiti. Sunt prooroci mincinosi care vor sa va rupa credinta si sa duca la pierzare, poporul nostru bland. Tineti dreapta credinta si nu ascultati de ei!
Tara noastra romaneasca a fost ortodoxa dintotdeaunua si trebuie sa tina linia Ortodoxiei. Ortodocsi ne-am nascut de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodocsi am trait timp de doua mii de ani si ortodocsi trebuie sa stam pana la moarte. Asta este adevarata credinta ortodoxa a Romaniei. Nu primiti nimic din afara, ca toti vor sa ne strice unitatea neamului, a credintei si a Bisericii. Toti acestia sunt vrajmasii Crucii lui Hristos.
________________________________________
Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români şi creştini ortodocşi. Aşa ne-am născut şi avem datoria să păstrăm curat şi deplin ce am moştenit de la străbuni, ca de la Dumnezeu. Dar noi, obşte ortodoxă română, să nu uităm niciodată evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, strămoşilor şi părinţilor noştri, cu care ei au apărat de-a lungul aproape a două mii de ani, patria şi această credinţă care le-au fost date drept sfântă moştenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt în Biserica Sa dreptmăritoare.
Nu vrem să stricăm liniştea nimănui în cele ale conştiinţei, dar nici nu vrem a ne depărta şi a părăsi moştenirea străbună în care noi simţim că stă unitatea adâncă a neamului nostru.
Pentru noi, patria şi ortodoxia sunt \"grădina Raiului\" dată nouă de Dumnezeu să \"lucrăm în ea şi să o păzim\" (Facere 2,15) cu sfinţenie.
Să ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sfătuieşte pe creştini să fie sănătoşi în credinţă. Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos, dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa adevarată Ortodoxă. Şi dracii cred în Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob (cap. 2,19) că şi demonii cred şi se cutremură? Dar la ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?
Primul fel de credinţă este credinţa dreaptă, adică ortodoxă, singura care este lucrătoare şi mântuitoare.
Apoi este credinţa schismatică. Schismatici sunt acei cu stilul vechi de la noi. Ei au credinţa ortodoxă, exact ca noi, dar fiindcă nu ascultă de Biserică, se numesc dezbinaţi de Biserică. Sunt afurisiţi de Biserică, până vin şi se întorc înapoi, să asculte de Sfântul Sinod.
Credinţa schismatică este şi credinţa catolică, care înseamnă universală, dar nu mai este dreaptă, adică ortodoxă, căci au schimbat unele dogme stabilite de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi la cele şapte Sinoade Ecumenice. Din această cauza ei s-au rupt de credinţa şi de crezul ortodox şi cred în Papa.
Apoi este credinţa eretică. Şi sectarii cred, dar asta este credinţă eretică. Dacă cineva strâmbă credinţa ortodoxă, ea nu mai este dreaptă şi nu-i plăcută lui Dumnezeu. Că marele Apostol Pavel spune aşa: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta - adică cu dreapta credinţă -, şi peste toţi aleşii lui Dumnezeu. Şi iar zice: Fiule Timotei ,luptă-te ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos, că cine nu se luptă după lege, nu se încununează (2 Timotei 2, 5).
Deci este o luptă şi o credinţă lucrătoare, când se face după legea lui Dumnezeu. Aceasta este credinţa dreaptă. Iar dacă nu-i credinţa dreaptă, aceea este credinţă eretică sau schismatică sau strâmbă, adică cu abatere de la dreapta credinţă ortodoxă.
Protestanţii zic \"Sola Fide\", mântuirea numai prin credinţă. Omul se mântuieşte numai prin credinţă, fără fapte, zic ei. Oare nu auzi ce spune Apostolul Iacob? Credinţa fără fapte este moartă (cap. 2, 20) precum şi faptele fără credinţă. Deci credinţa care nu este unită cu faptele bune nu este mântuitoare; căci şi diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu.
Aţi auzit ce spune marele Apostol Pavel? Acea credinţă este mântuitoare, care se lucrează prin dragoste. Credinţă cunoscătoare au şi dracii, iar credinţa lucrătoare o au numai creştinii cei buni. Credinţa care este împodobită şi îmbrăcată cu fapte bune este credinţă lucrătoare, care aduce mântuire sufletului. Numai credinţa care se lucrează prin dragoste, numită credinţă ortodoxă lucrătoare, îl poate mântui pe om.
Deci, să nu vă înşelaţi cu ideile sectarilor, care vin din sânul Bisericii Protestante, care zic că numai credinţa, adică \"Sola Fide\", ajunge pentru mântuire, şi ca pot să-şi facă de cap, că n-au nevoie de sfat. Sau \"Sola Graţia\", care înseamnă mântuirea prin har. Nu este adevărat!
A zis Apostolul: În dar suntem mântuiţi? Da. Dar acelaşi apostol care a spus aceasta, a spus şi: Toţi vom sta în faţa divanului lui Iisus Hristos, ca să luăm fiecare după cum a lucrat, după faptele lui. Ai auzit că cere fapte?
Şi Mântuitorul spune în Evanghelie: Când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale... şi va răsplăti fiecăruia după faptele lui; şi în psalmul 61 zice: Că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui. Auzi ce le spune lor Hristos? Toată fapta bună sau rea, o va trage Dumnezeu la judecată. Şi în multe părţi ale Scripturii veţi găsi aceasta. Deci, numai credinţa dreaptă este mântuitoare, dacă este unită cu faptele.
Auzi ce spune Sfântul Apostol Iacob: Dacă ar veni cineva la voi şi ar fi goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele şi v-ar cere ajutor, şi le-ai zice: Du-te, frate! Mergi în pace! Dumnezeu să te hrănească; Dumnezeu să te facă sănătos, Dumnezeu să te primească, dar nu i-ai dat nimic, care ar fi folosul? (Iacob 2, 14-17). Ferească Dumnezeu! Dumnezeu putea să-l miluiască fără să-l trimită la tine. Dar l-a trimis la tine să vadă dragostea ta; să vadă credinţa ta; că tu vrei să-l ajuţi, să-l hrăneşti, să-l primeşti ca pe un străin în casa ta şi să-l adăpi.
Deci, credinţa ortodoxă unită cu fapta bună este credinţa mântuitoare. Iar acea credinţă în care nu-ţi pasă de durerea aproapelui tău, este credinţa stearpă, nelucrătoare şi nu aduce mântuire, căci credinţa fără fapte este moartă.
Credinţa mozaică, este credinţa evreilor primită prin proorocul Moise. Ei nu cred în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, refuzând Legea cea Nouă adusă de El şi de aceea prigonesc pe creştini.
Altă credinţă este credinţa păgână, a celor ce nu cred în adevăratul Dumnezeu. Cele mai mari religii păgâne sunt: mahomedanismul, budismul, brahmanismul, parsismul, hinduismul, şintoismul etc. Ei se închină la alţi Dumnezei, care sunt idoli sau diavoli. Ce zice psalmistul David? Idolii păgânilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti; gură au şi nu vor grăi . .. şi celelalte. Deci, cine crede în alţi dumnezei şi nu se închină Dumnezeului Celui în Treime, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul, acela are credinţă păgână.
Credinţa creştină poate fi uneori superstiţioasă, alteori fanatică. Oamenii care cred în vrăjitorii, în descântece, în vise, în vedenii şi alte năluciri, aceştia sunt oameni superstiţioşi şi au credinţa bolnavă sau stricată.
N-ai văzut ce spune Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, la capitolul 34? Precum este cel ce aleargă dupaăvânt şi vrea să prindă umbra sa, aşa este omul care crede în vise. Că pe multţ visele i-au înşelat sş au căzut cei care au nădăjduit în vise. Cel ce crede în vise este asemenea celui ce merge la vrăjitori.
Dar ce este credinţa fanatică? Credinţa care nu are la bază dreapta socoteală. Are un elan în toate: posteşte prea mult, se nevoieşte prea mult, o ia straşnic cu postul, cu milostenia, cu lepădarea de sine, cu metaniile şi n-are un bilanţ, n-are o dreaptă socoteală. Vorba proverbului: \"N-o lua lată, că rămâne negrăpată!\"
Credinţa fanatică ştii cum este? Cum ai încărca o maşină cu fel de fel de bunătăţi şi pe urmă i-ai da drumul la o vale mare fără frână. Se duce şi unde ajunge, se răstoarnă. Gata! Aşa-i credinţa fanatică.
Nu aşa! Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credinţă în Iisus Hristos şi dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă. Dumnezeiasca Scriptură zice: \"Nu te abate nici la dreapta nici la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească\". Deci, este o credinţă care nu are echilibru, o credinţă fără dreapta socoteală se numeşte fanatică. O ia într-o parte şi mai încolo se răstoarnă.
Părintele Cleopa
Ieri, 28 noiembrie, s-au implinit 18 ani de la mutarea la Domnul a Parintelui Arsenie Boca, prilej cu care la Manastirea Prislop, unde este inmormantat, s-a savarsit un Parastas, care a strans o multime de pelerini care-l iubesc si-l cinstesc ca pe un sfant pe Parintele Arsenie. La semnalarea unei surori duhovnicesti , marcam si noi acest moment, chiar daca o facem cu mica intarziere, prin cateva cuvinte duhovnicesti alese din mai multe locuri, care au rezonat mai mult pentru sufletele noastre si pe care am dorit sa vi le impartasim. Este vorba atat despre niste proorocii ale Parintelui, cat si despre niste observatii psiho-duhovnicesti de mare finete si subtirime despre cum se poate cadea in inselare prin iubirea de sine (este si un portret in care puteti regasi usor si trasaturile evidente ale unor figuri “celebre” ale “teologiei” virtuale de la noi), despre consecintele cautarii placerii, precum si despre solutia pentru crizele vointei inspre cele duhovnicesti. Nu lipsesc cateva cuvinte extraordinar de intaritoare despre cateva din tainele razboiului nevazut pentru incepatori, despre lepadarea de lume si despre rostul necazurilor si modul de infruntare a lor:
“Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceausescu, pentru trecerea frauduloasã a granitei. Am fost cu sora mea Nela la Pãrintele Arsenie ca sã-i spunem. Pãrintele ne-a zis: “Sã-i parã bine cã n-a fost împuscat”. Apoi s-a întors cãtre lume si a zis: “Mãi, sã stiti cã multi vor pleca din tarã, dar putini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori sã se întoarcã si n-or mai putea, cãci România va fi înconjuratã de flãcãri”. Pãrintele nu prea era de acord sã-ti pãrãsesti tara. Înainte de revolutia din 1989, Pãrintele ne-a spus cã miroase a praf de puscã si asa a fost. Ne-a mai spus cã o sã ne pascã un mare cutremur si blocurile din Bucuresti vor ajunge ca si cutiile de chibrituri“;
“Eram cu parintele Arsenie si l-am intrebat: ‘Ce sa facem parinte, ca acum este foarte rau?’.
Parintele zice: ‘ Va veni si mai rau’…;
“Imi pare rau de voi ca sunteti slabiti in credinta. Veti cadea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frica pentru a va salva sufletele! Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt ingaduite de Dumnezeu, Care este tovarasul de drum al fiecaruia, de la nastere pana la moarte. Vor cadea si cei alesi, imi pare rau ca sunteti cei de pe urma. Va vor cerne. Vor pune impozite, taxe si alte ingradiri. Va vor lua totul!”;
“Trebuie sã ne întãrim spiritualiceste, fãrã de care viata noastrã este moartã, chiar dacã ne merge numele cã trãim. Luati exemplu de la Stefan cel Mare, care, cu o mânã de oameni întãriti spiritualiceste, tinea pe tãtari la Nistru si pe Turci la Dunãre”;
“Spunea Pãrintele Arsenie sã ne spovedim si împãrtãsim mai des, cã va sosi timpul când se va lua Sfânta Liturghie la cer si nu se va mai sãvârsi pe pãmânt“.
(in: “Profetii si marturii crestine pt. vremea de acum…“, vol.2, Editura Cartea Ortodoxa, Alexandria, 2006)
“Cu trecerea de vreme, satana s-a mai iscusit in rele. Pe cine poate sa-l intoarca impotriva lui Dumnezeu, o face, ranjind bucuros; pe cine iubeste pe Dumnezeu, dar calatoreste fara sfat si intrebare, il invata si el sa iubeasca pe Dumnezeu, si-l lauda ca bine face, fara sa priceapa acestia ca au cazut la lauda straina si ca in credinta lor s-a incalcit un fir subtire de putere vrajmasa. (…)
Deci nu-i de mirare ca-i da in robia inselatorului de minte, ca sa-i chinuiasca. Cate unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavand cercarea dreptei socoteli, scancesc in inima lor dupa daruri mai presus de fire, imbulziti de iubirea de sine. Avand iubirea fara minte, pe care ar vrea sa o cinsteasca cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu ingaduie duhului rau sa-i amageasca desavarsit (II Tesaloniceni 2, 11), ca pe unii ce indraznesc sa se apropie de Dumnezeu, necurati la inima. De aceea, pentru indrazneala, ii da pe seama vicleanului sa-i pedepseasca. Astfel, cand atarna de la Dumnezeu o atare pedeapsa peste oarecare, il cerceteaza satana, luand chipul mincinos al lui Hristos, si graindu-i cu mare blandete ii tranteste o lauda, cu care-l castiga fulgerator, si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea stramta si cu chinuri ce duce la Imparatie, umbla dupa “placeri duhovnicesti”. Iata-l cu momeala pe gat. De acum, dupa oarecare scoala a ratacirii, cand increderea ii va fi castigata desavarsit si-i va fi intarita prin potriviri de semne prevestite, ajunge increzut in sine si in hristosul lui, incat si moarte de om e in stare sa faca, intemeindu-se pe Scriptura.
“Iata cum, “puiul de drac” al iubirii de sine, facandu-se barbat si ajutat prin vedenii mincinoase de tatal sau, tatal minciunii, stramba mintea bietului om, incat i se va parea pacatul virtute dumnezeiasca. Ba inca, omorand pe cei ce nu cred ca el, i se va parea ca face slujba lui “dumnezeu” (dumnezeul care l-a inselat pe el) (Numeri 25, 7-13).
Cand stai de vorba cu cate unii din acestia, te uimeste convingerea si siguranta lui, uneori si legatura cu judecata a cuvintelor lui, si nu poti prinde repede ca stai de vorba cu un inselat si sarit din minte. Asta, pana nu-i afli prima spartura a mintii, de la care apoi toate mestesugirile vicleanului sa-si de-a arama pe fata. Trebuie sa-i prinzi momeala pe care a inghitit-o si care, de cele mai multe ori, e caderea la lauda, cu care tatal minciunii si-a mangaiat pruncul iubirii de sine, pe care l-a clocit cu atat osardie cel amagit de minte.
Si nu e mare mirarea, caci zice un filosof: e destul sa primesti in minte o singura prejudecata, ca apoi sa nu fie prapastenie la care sa nu ajungi in chipul cel mai logic posibil cu putinta. De aceea Biserica insira printre pacatele mintii si prejudecatile. (…)
Cu ingaduirea lui Dumnezeu, satana ii cerne si ii culege pe toti cei ce umbla in lumea aceasta dupa placeri, chiar duhovnicesti, daca ii prinde ca inca nu s-au lepadat desavarsit de iubirea de sine si de orice spurcaciune a vietii, dupa atata si atata propovaduire a Bisericii. Ca patimile acestea ii fac pe oameni sa cada loviti de sagetile laudei si sa se trezeasca cu mintea inselata si sarita de la locul ei (din socoteala smereniei).
Ca iata, pe cei ce nu aveau curatia vietii, lingaii de la curtea regelui Ahab, i-a dat inselaciunii desavarsite a duhului minciunii, si sfatul lor este ispita regelui iubitor de slava desarta, ispita in care trebuia sa cada si regele, ascultatorul lor, pentru pacatele sale. Ca si inselatii aceia, care l-au palmuit pe adevaratul prooroc al lui Dumnezeu, asa si proorocii mincinosi din zilele noastre sunt de o indrazneala nemaipomenita si palmuiesc smerenia, dandu-se pe sine de ceva mare (…)
Pe semnele urmatoare se pot cunoaste ca nu mai sunt intregi la minte: 1. Se dau pe sine de ceva mare, cum s-au dat de altfel toti ereticii (ratacitii) vremurilor, pe care insa i-a afurisit Biserica prin Sfintele Soboare.
2. Cad la lauda, avand o smerenie mincinoasa.
3. Se tin pe sine mai presus de Scriptura (unul chiar mi-a rupt-o), mai presus de Biserica si Sfinti.
4. Mor dupa a fi ascultati si crezuti de oameni.
5. Fierb de manie cand nu sunt luati in serios.
6. Adesea au “graire in duh”, cu “duhul” care-i poarta si-i invata.
7. Nu vor, nici in ruptul capului, sa-si controleze prin preoti cele auzite de la “duhul” lor.
8. Cate unii, cu toate acestea, arata o evlavie neobisnuita: marturisind pe Hristos, pe Maica Domnului, facandu-si Sfanta Cruce, batand matanii, sarutand icoanele, ba si Sfanta Impartasanie luand si jurandu-se ca-s oamenii lui Dumnezeu, iar ei sunt inselati.
9. Fac pe proorocii si imprastie spaima in oameni. Multe proorocii li se implinesc, dar multe nu. Asta atarna de puterea de stravederea a ‘duhului’ care le spune ce le spune, ca unul ce n-are invelitoarea trupului si de aceea prinde cu oarecare vreme inainte cele ce le apropie Dumnezeu de oameni. Dar asta nu e proorocie.
10. In numele “dumnezeului” lor sunt in stare sa omoare om, intemeindu-se pe Scriptura, ca si Avraam a fost in stare de o atare ascultare, iar Fineas a si facut aceasta, si i-a socotit acestuia ravna pentru Dumnezeul sau (Numeri 25, 7-13). Cu amagirea ascultarii pana la uciderea de om, a incercat vrajmasul pe multi, in toate vremurile, chiar si pe pustnici daramite pe oamenii lumii. Prin urmare, fiind asa de saritori cu ascultarea si credinta la povetele “duhului lor” pe care-l cred ca e Hristos, (si nu e), sunt intr-adevar o adevarata primejdie printre oameni; teroristi (pentru cei slab credinciosi).
11. Sar de la un lucru la altul si leaga lucrurile fara nici o legatura. Talcuiesc gresit, stramba adevarul si se propovaduiesc din Scripturi mai mult pe ei insisi decat pe Dumnezeu, mergand grabit spre cea mai de pe urma sfaramare si sarire a mintii.
12. In preajma lor simti tulburare si primejdie, caci multi dintre ei au fost pe la casa de nebuni, sau vor trebui sa se duca.
Nu-i ocaram, ci ne pazim, si invatam si pe altii sa se pazeasca si ne infricosam cat de groaznic si-au taiat mintea in Scripturi (II Petru 1, 20)Totusi, pe cat se poate, sa incercam sa-i intelegem, lamurind adevarul lucrurilor si mestesugirile vicleanului. E stiut ca facand omul gandurile si voile celui rau, intra acela in el. Sau, altfel zicand: iubind cele rele, pe firul acestei iubiri intra vrajmasul in cetate, adica prin cele de-a stanga, relele. Cand insa vede ca nu poate amagi pe om cu cele de-a stanga, sare in cealalta margine, de-a dreapta de tot, cautand acolo sa-l amageasca, ca sa-i dea omul crezare. (Firul iubirii omului are doua capete: de-a stanga iubirea celor rele si de-a dreapta iubirea virtutii; diavolul il cantareste atent pe cel ochit spre inselare spre ce inclina si-l sageteaza apoi fie cu laude pentru virtuti, fie cu indemnuri spre pacate. Extremele sunt ale diavolului si abia mijlocul, adica dreapta socoteala, e acela care-l duce pe crestin in bratele lui Dumnezeu.)
Ii tranteste o lauda pentru multimea credintei in Dumnezeu si a iubirii virtutii, si-l indeamna ca fara masura si fara intrebare sa se sileasca in acestea. Pe unul il trezea la rugaciune, silindu-se sa-i strecoare in minte si in inima parere mare despre sine, precum ca pe el il trezesc Ingerii la pravila. Sau, daca cel ochit spre inselare nu e chiar asa de virtuos, ii imai ingaduie, ba sa fumeze, ba sa bea, zicandu-i prin gandurile lui ca-i trebuie putere si ca nu-i pacat. Pe unul l-a sagetat aratandu-i-se in chipul lui ‘Hristos’, si spunandu-i: ‘Pentru dumneata ,mai rasare soarele!’ Douazeci si cinci de ani pe urma l-a mai dascalit, ca sa ajunga sa se creada pe sine ca el este ‘Fiul Omului’ din Scriptura, care va desparti oile de capre si va intemeia Imparatia lui Dumnezeu pe pamant, si ca in zilele lui va fi sfarsitul si judecat se va face prin el.
Firul acestei iubiri, fie ca inclina spre pacate, fie ca inclina spre Dumnezeu, vrajmasul cauta sa-l prinda de capete, nesfiindu-se, ucigasul, sa se dea drept ‘Dumnezeu’, numai sa te prinda. De aceea au zis Parintii ca intotdeauna extremele sunt ale diavolului. Adica si prea mare iubire de Dumnezeu inainte de vreme poate fi pricina de cadere; o iubire oarecum pamanteasca, patimasa, nelinistita, nesenina, necurata si pironita. Grija la minte!, caci razboiul nevazut cearca pe toata lumea si n-a crutat nici iubirea de Dumnezeu a Apostolilor!”
(Din “Fericirea de a cunoaste calea” - Parintele Arsenie Boca, - multumiri pentru transcriere surorii noastre M.-C.)
| PR ARSENIE BOCA
Din nefericire, ortodoxia romana se indreapta din ce in ce mai mult spre pravoslavnicie si influenta bisericii ruse e din ce in ce mai puternica. Biserica romana isi va pierde identitatea daca o continua tot asa, cu fete bisericesti comitand tot felul de fapte abominabile...
Din fericire, ortodoxia romana se indreapta din ce in ce mai mult spre pravoslavnicie si influenta bisericii ruse e din ce in ce mai puternica.
In plan religios, se impune secularismul, curent care neaga, in mod violent, exprimarea religiozitații, manifestata in cadrul Bisericilor tradiționale. In definirea lui, se analizeaza, de obicei, trei aspecte esențiale: 1. pierderea treptata a interesului pentru practica elementelor definitorii religiei de baza, 2. refuzul plictisit al primirii de informații din sfera religioasa, care sa justifice in vreun fel existența proniatoare a lui Dumnezeu și 3. combaterea cu orice mijloace a prezenței religioase in interacțiune cu structurile social-politice și economice, considerate strict „laice”. Sa le observam și noi, pe rand:
1. Cea mai mare problema ridicata de secularizare se pune in plan individual. Așa cum am aratat deja, este o certitudine indepartarea omului de trairea faptului religios in sine. Tot mai mulți oameni se declara indiferenți fața de orice exprimare a religiozitații. In acest caz, singurul remediu il constituie intoarcerea la soluțiile vieții spirituale, la valorile perene ale sfințeniei, dorita a se cultiva inca din viața aceasta. Ortodoxia are resurse inestimabile in acest sens; din pacate, ele nu sunt puse in valoare așa cum ar trebui, fiind adeseori estompate de folclorismul, lipsa de evlavie și rutina unor slujitori nevrednici.
2. Secularismul postmodern se caracterizeaza prin negarea violenta a oricaror forme de religie insituționalizata, in favoarea fauririi unei religii proprii, descatusate de apartenența la vreo confesiune (celebra sintagma: believing without belonging). Tuturor Bisericilor, confesiunilor și cultelor li se aduc critici vehemente, incepand cu tenebre ce țin de acțiunile lor trecute și sfarșind cu contestari ale pretinsei lor rigiditați in vremea noastra. De aceea, auzim pe mulți oameni, sub pretexte minore, spunand: „am terminat-o cu Biserica!” Și chiar pun in practica aceasta ruptura, incercand sa se țina cat mai departe de orice contact cu instituția in cauza, fie ca e vorba de locașul de cult, fie de o posibila intalnire cu un sacerdot sau chiar contactul cu un material religios ca atare.
3. La nivelul conducerii politice, exista o paleta foarte variata de raportari intre secularism și postmodernitate. Exista țari in care postmodernitatea s-a instalat definitoriu, am putea spune, dar un procent relativ mare din populație se declara a fi credincioși practicanți (S.U.A. și Japonia). Unele state, deși statuteaza o anumita confesiune ca fiind religie naționala, sunt quasi-seculare (exemplu: lutheranismul in Danemarca), altele, deși se prezinta a fi complet laicizate, sunt conduse din umbra de o religie majoritara (exemplu: Turcia).
La noi, s-a vorbit tot mai mult, in ultima vreme, de necesitatea interzicerii orei de Religie din școlile de stat, punandu-se accentul pe definirea separației intre cele doua instituții. Concomitent, o decizie controversata a Consiliului pentru Combaterea Discriminarii a considerat necesar sa avertizeze Ministerul Educației și Cercetarii asupra scoaterii simbolurilor religioase din instituțiile de invațamant laice. Desi decizia a fost anulata de Inalta Curte de Casație, printr-o hotarare definitiva recenta (13 iunie anul 2008), persista o neliniște in acest caz, caci mediatizarea lui nu a reușit sa solidarizeze, așa cum ar fi fost de așteptat, parerile favorabile, decat intr-o mica masura, in timp ce revendicarile seculare au fost clamate cu insistența. S-a facut o prezentare total tendențioasa unor manuale de Religie, care urmarea sa atraga sprijinul opiniei publice in favoarea denunțarii lor ca fiind abuzive, intolerante și chiar violente. Scopul este, evident, același: marginalizarea, cu orice preț, a religiei, precum și a educarii tinerilor in spiritul cunoașterii și trairii acesteia. Toate aceste acțiuni, vadind semnale clare de promovare a secularismului, in sens de laicizare forțata, au avut, in mod paradoxal, un efect contrar celor așteptat de promotorii lui: Biserica a reacționat ferm, atat prin combaterea erorilor și denigrarilor proferate, cat și prin implementarea unor strategii misionare mai eficiente, insemnand revizuirea si remedierea unor aspecte negative semnalate. In acest caz, ar trebui sa recunoastem secularismului si un rol pozitiv.
Daca postmodernismul accepta vreun fel de religiozitate, atunci aceasta este cu totul diferita de tot ceea ce omul a experimentat pana acum. Este o asa-zisa „totala descatusare”, mergand de la mentinerea distorsionata a unor forme traditionale, neaparat aggiornate, pana la preluarea sincretica a unor elemente din cultura altor religii sau promovarea unor actiuni proprii, idei personale sau forme de divertisment – sub forma concreta a unei noi idolatrii, extrem de periculoasa (exemple de „idoli” postmoderni: munca si ascensiunea profesionala, familia sau anumiti membri ai acesteia, banii si agonisita materiala, idealurile politice, economice sau sociale, fictiuni din productii media sau din cinematografie, vedete din toate domeniile sau chiar sporturi – vorbindu-se tot mai des de „zeul fotbal”, de pilda). Credinta traditionala in Dumnezeu ramane, de cele mai multe ori, la nivelul unei simple exprimari declarative (Paste si Craciun transformate in evenimente mondene, cu relevanta preponderent gastronomica, sau, mai nou, experimentate prin turism „exotic” sau celebrate „tinereste” in cluburi si discoteci; slujbele de botez, nunta, inmormantare – privite doar ca exprimari folclorice, cu o prezenta a invitatilor in continua scadere la ritualul religios). Cauza majora a acestor stari de lucruri rezida in conceperea lumii ca fiind autonoma si, implicit, idolatrizarea ei, si impunerea unui abis intre transcendenta Divinitatii si imanenta lumii.
Campania recentă declanșată de ASUR – Asociația Secular-Umanistă din România – este absolut reprezentativă pentru unele curente de gândire totalitară care vor să excludă religia din viața oamenilor într-o manieră care aduce aminte de manifestările regimului comunist. Dacă, atunci, orice manifestare a Bisericii în spațiul public, orice aplecare a copiiilor, a oamenilor obișnuiți asupra celor ce țin de credință, erau înfierate, în numele doctrinei marxist-leniniste, cu o ”vigilență” revoluționară ca fiind semne de ”obscurantism” și ”îndoctrinare”, acum, într-o epocă a democrației, același atac asupra vieții comunitare tradiționale este dus de pe pozițiile unei pretinse „neutralități”.
Neutralitate care lipsește însă întru totul celor care, în numele unei ”etici umanist-seculariste” vor să reducă societatea la calapodul ideologic strâmt al unei filosofii abtracte care nu ține cont de particularitățile locale, de tradiție, de ethosul unei comunități, de diversitatea culturală firească. Se ajunge astfel la mutilarea culturală a oamenilor care trebuie, în imaginația lipsită de fantezie a ASUR-ilor, să corespundă în mod necesar, în numele unei superiorități mincinoase, Patului Procust al acestor ”ingineri sociali” care pretind că protejează libertatea omului intervenind brutal în actul pedagogic pentru a își impune propriile lor principii ce țin de o agendă pur politică. În loc să fie utili oamenilor și să declanșeze campanii, de pildă, împotriva consumului de droguri, împotriva consumului de etnobotanice, împotriva pornografiei și abuzului sexual, împotriva violenței din școli – toate acestea si multe altele fiind probleme grave care marchează grav viata elevilor romani, ASUR are o singura problema, fiindca miza sa este una singura: sa lupte IMPOTRIVA religiei!
Este inadmisibil să se considere îndoctrinare modul în care se desfășoară predarea religiei în cadrul actualei programe școlare. Bunul simț elementar ne spune că îndoctrinare există acolo unde, în mod planificat, programat, omului ii este impusă o unică mentalitate, o unică gândire. Gandirea unică este însă ceva total străin de realitatea, istoria și practica Bisericii Ortodoxe, care a nu a îngrădit niciodată accesul la cunoaștere stiintifica și la cultură (fiind, de fapt, generatoare de adevarata cultură și cunoaștere) pentru simplul motiv că, depozitară a Adevărului fiind, nu se teme de contactul cu realizările cunoașterii profane, subordonata intotdeauna celei sacre.
Mentalitatea gândirii unice este, în schimb, caracteristică a timpurilor moderne și întotdeauna s-a caracterizat printr-o atitudine de crispare și fixism obsesiv încercând să se impună prin excluderea variantelor alternative de cunoaștere și înțelegere a lumii. De o altfel de mentalitate dă dovadă și ASUR-ul, care caută să impună o ideologie unică în cadrul programei școlare excluzând în mod arbitrar educația religioasă de la statutul unei educații firești.
Dacă se acceptă drept corectă definiția dată de ASUR ”îndoctrinării”, atunci nu doar ora de predare religioasă este pasibilă de asemenea acuzații, ci chiar și orice fel de educație religioasă dată copilului de către părinții săi, în mediul familial.Este clar că, de fapt, ASUR nu țintește doar la eliminarea orei de religie din școală, ci că vrea să promoveze o agendă radicală prin care să lipsească familia de dreptul de a-si educa religios copilul – chiar și atunci când o face acasă la ea.
Domnii de la ASUR încă nu au avut timpul să citească pe cei care s-au ocupat de rădăcinile fenomenelor totalitare (iacobinismul revoluționar, comunismul, nazismul) ale secolelor trecute. Dacă ar fi făcut-o ar fi aflat că nu numai că noțiunile de iad și rai, de păcat și virtute, de Judecată de Apoi, nu fac rău nimănui, ci chiar că absența acestor noțiuni fundamentale a dus la posibilitatea terorii politice și a crimelor săvârșite asupra sute de milioane de oameni (lucru fără precedent în istorie) – deseori tocmai în numele ideologiei umanist-seculare de la care se revendică ASUR! Acest lucru nu l-a spus Biserica, ci l-au afirmat observatori atenți și recunoscuți pe plan mondial ai fenomenelor totalitare, cum ar fi Hannah Arendt, în cunoscuta Originile Totalitarismului, sau cum a fost Alexandr Soljenițin, autorul monumentalului Arhipelag al Gulagului.
Manifestările ASUR se înscriu în linia secularismelor agresive care generează și în alte țări europene acte de discriminare și persecuție a creștinilor.
Așa cum arată tink-thankul austriac Observatorul Intoleranţei şi Discriminării Împotriva Creştinilor din Europa, libertatea de expresie religioasă este “în pericol” tomai datorită intoleranţei seculariste, fiind îngrijorătoare restricțiile asupra exprimării credinței religioase. Gudrun Kugler, avocat şi director al Observatorului, a declarat că creştinismul este urât de aceste curente deoarece este “ultimul obstacol în calea unei noi viziuni a secularismului care este atât de politic corectă încât este la marginea totalitarismului”. Această ură este, de fapt, explicația și motivația campaniei declanșate de ASUR.
Răspuns al Patriarhiei Române la campania „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR):
ASUR: „Prevederile legii 1/2011 în privinţa predării religiei în şcoli vin în contradicţie cu Constituţia României, cu legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu codul muncii şi chiar şi cu legea cultelor.”
Predarea religiei în şcolile de stat se face în conformitate cu art. 32, alin. (7) din Constituţia României: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. În mod similar, Legea educaţiei naţionale prevede în art. 18, alin. (1): „Elevilor aparţinând cultelor de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii”.
Dacă Legea educaţiei naţionale se află în conflict cu Constituția României, este misiunea Curții Constituționale să decidă. Interpretarea oferită de ASUR este una tendenţioasă, menită să legitimeze această acțiune de denigrare a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). De altfel, tonul profund anti-BOR arată că ASUR promovează un umanism antireligios. ASUR se face astfel continuatoarea procesului de ateizare „prin informare”, pe care comunismul l-a propus României, timp de 45 de ani, cu roadele dureroase pe care le resimţim şi acum.
ASUR: „Lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinţilor şi a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii religiei în şcoală, fapt ce violează art 29, al. (1) din Constituţie.”
În conformitate cu art. 32, alin. (1) şi art. 3, alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, este obligatorie prezenţa religiei printre celelalte discipline din schema orară (nu la dispoziţia conducerii şcolii), dar nu este obligatorie participarea elevilor la ora de religie. La solicitarea scrisă a elevului major, a părintelui sau a tutorelui legal constituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie; în acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina religie (art. 18, alin. (2) din Legea educaţiei naţionale). Această prevedere a legii este adusă la cunoştinţa părinţilor de către diriginţi sau învăţători, la început de an şcolar.
ASUR: „Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condiţiile în care, în practică, şcolile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii şi părinţii şi de a accepta o astfel de opţiune.”
Este datoria tuturor celor angrenați în sistemul educativ, profesori, elevi și părinți, să vegheze la respectarea prevederilor art. 18, alin. (2) din Legea nr. 1/2011. Prin urmare, credem că intervenţia denigratoare la adresa religiei în şcoală, prin promovarea de sloganuri şi concepţii insuficient susţinute pe fapte reale, este o agresiune inacceptabilă, care afectează fondul sufletesc al persoanelor aflate în procesul educativ.
ASUR: „Interzicerea dreptului la opţiune pentru elevii care au împlinit 16 ani, este în contradicţie cu art 3, al (2) din legea cultelor.”
Art. 3, alin. (2) din Legea cultelor menționează alegerea religiei copilului, iar nu studiul ei. În plus, art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege prevede: „Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri”. Aşadar, acest aspect intră sub incidența voinţei familiei. Mâine, probabil, ASUR va cere şi desfiinţarea familiei, pentru că nu se încadrează în doctrina sa ideologică, anulând astfel orice drept al părinţilor asupra copiilor.
ASUR: „Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile de învăţământ trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de religie trebuie predată istoria religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acesta.”
Valorile propuse de disciplina religie sunt diferite de cele propuse în cadrul cursurilor de istoria religiilor. Întrucât aceste valori spirituale şi morale stau la baza culturii europene şi naţionale, elevii trebuie să aibă acces în mod liber la ele. Rolul lor formativ este temeinic demonstrat şi de studiile sociologice în domeniu. Astfel, rezultatele cercetării naţionale „Educaţia moral-religioasă în sistemul de educaţie din România”, realizată în anul 2008 în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, arată că 85,7% dintre elevi, 91,4% dintre părinţi şi 88,6% dintre profesorii diriginţi consideră credinţa religioasă ca fiind importantă în viaţa lor.
Fundamentalismul antireligios al ASUR relativizează identitatea de credinţă a elevului sau a părinţilor acestuia şi o reduce la un fenomen al trecutului (istoria religiilor). De fapt, sub pretextul promovării umanismului, ASUR militează pentru eliminarea religiei din cultura copilului, nu doar pentru alternarea informaţiei. Niciunul dintre demersurile ASUR nu inspiră convingerea că, în cazul în care copilul ar vrea să fie educat religios, iar familia s-ar opune, ASUR e gata să militeze pentru acest drept al copilului! (…)
ASUR: „şi mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre ‘păcat’, ‘iad’ şi ‘diavoli’, inducîndu-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a ‘poruncilor’ îi condamnă la ‘osînda veşnică’.
Reprezentanţii ASUR prezintă problema păcatului în mod simplist şi superficial, nu existenţial şi social. Libertatea omului nu este indiferență spirituală, ci capacitatea acestuia de a alege valori care îmbogățesc viața persoanei și a comunității umane. În acest sens, valorile oferite de educația religioasă sunt extrem de necesare, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esențial și un liant existențial între toate cunoștințele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate și virtuțile încurajate în cadrul orelor de religie sunt necesare sănătății spirituale a persoanei și a comunității. Religia îl învață pe copil și pe tânăr iubirea față de Dumnezeu și de oameni, credința, speranța și solidaritatea, dreptatea și recunoștința față de părinți și față de binefăcători, dărnicia și hărnicia, sfințenia vieții, valoarea eternă a ființei umane, binele comun și frumusețea sufletului profund uman, cultivat și îmbogățit prin virtuți şi fapte bune.
“La possedee de Moldavie”-scuzati lipsa accentelor- se traduce “posedata din Moldova”, domnilor de la evz!!!Am citit articolul domnului Bruckner(a-propos, ceva ruda cu domnu’ Silviu-Saul?Imi raspund tot eu:la origine, se prea poate) in original nu in intregime, ci doar vreo 75%, deoarece nu am rezistat..toti “modernistii” acestia sunt plini de “raison”-ratiune si de “plaisirs du corps”-placerile trupesti si vai, ce inapoiati sunt bietii ortodocsi ca si le reprima;saracie, somaj, tinut rupt de lume, comparatii cu catedralele catolice ale bietei manastiri… el, bietul filozof, scriitor rationalist, urmarit de…”Securitate, l’ancienne police de Ceausescu”.. Ingretoseaza “intelectualii” acestia care isi dau parerea, facand uz de mijloacele lor bazate pe cercetarea otravita de idei preconcepute si de date care nu mai sunt de actualitate cateva stiri gen somaj, saracie, intoarcerea in Evul Mediu;;Astfel de articole scrieti, domnu’ Bruckner?Cand eram in liceu faceam eseuri mult mai bune la franceza, nefiind limba mea materna si uite ca nu am ajuns scriitoare sau… filo…zoafa, doar o biata filo…loaga!Cata lipsa de inspiratie, domnule, pentru un scriitor! Cred ca s-a inspirat din filmele facute de Castel Film Romania in coproductie cu Universal Pictures, in care se prezinta Romania Varcolacilor si a babelor vrajitoare incase din chirpici;Nu te-au urmarit nici niscaiva bampiri, dom’ filosof, ca doar superstitiile tin tot de religie, de spiritualitate, de ocult, tot aia-i!!!
din spusele parintelui cleopa,in amintirea lui______:
\"penticostalii se mai numesc si tremuratori si spiriti.li se zice tremuratori din cauza tremurarilor pe care le manifesta sub pretinsa influenta a sfintului duh pogorit asupra lor si spiriti pentru ca pretind a darul vorbirii in limbi,ca si apostolii dupa cincizecime facind din aceasta credinta punctul central al vietii si invataturii lor au reconsiderat toate celelalte puncte ale credintei crestine in functie de aceasta,subordonindu-le ca importanta si prioritate acestuia,constituindu-se astfel ca secta.originea sectei este in america,datind abia de la inceputul secolului al xx-lea,fiind infiintata din sinul baptistilor de predicatorul baptist carol parham.acesta a inceput sa propovaduiasca ratacirea ca sfintul duh se revarsa din nou cu putere la o apropiata a doua pogorire a sa si ca, la 3 ianuarie 1911 ,s-a pogorit deja peste 13 persoane.\" __________________si tu sectantule ,vrei ca eu cel de credinta crestin ortodoxa sa-mi las credinta mea de 2000 de ani pentru secta ta infintata cu mai putin de 100 de ani in urma?!?!?!!esti hilar si penibil!!!!!degeaba se chinuie satanele sectante ca sa ne desparta de credinta stramoseasca pentru ca nu vor putea face asta niciodata!!!!!!!!!!indracitii astia nu cunosc ce inseamna sa fii un popor ortodox si sa ai radacini adinci si bine ancorate in adevarata credinta in dumnezeu!!!!
__in memoria parintelui cleopa ilie______ dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
in vara anului1989 a venit un grup de protestanti din strainatate si noi eram afara,iar ei i-au cerut parintelui cleopa sa le vorbeasca despre rugaciunea lui isus.ca translator,traducea monahul spiridon,care nu stiu daca mai este acum la sihastria neamt.si parintele cleopa le-a spus asa:ce sa va vorbesc eu voua de rugaciunea lui isus?cel dintii voi nu aveti sfinte taine.ati ramas cu doua si cu alea ca simbol,botezul si euharistia.nu aveti euharistie,nu aveti cununie,nu aveti sfintu maslu,nu aveti sfinta liturghie,nu aveti nimic.voi sinteti in plop si plopul in aer!unde sa vina hristos daca harul nu-i la voi?singurul lucru este sa cunoasteti adevarul si sa va intoarceti la biserica mama de unde ati lepadat crucea,icoanele si toate celelalte pentru ca hristos nu sta in aer, mama.hristos a stat in pintecele fecioarei pe care voi o ignorati,hristos a stat pe crucea de care voi va dezgustati de ea,iar voi vreti elionul.voi vreti pe muntele maslinilor.voi vreti pe muntele taborului,dar nu vreti sa treceti prin golgota.ei asta nu se poate.credinta fara fapte este moarta.pentru ca protestantii sustin.el a spus:credinta trebuie sa aiba fapte si harul trebuie sa vina pe masura faptelor.la care dumnealor si-au inchis frumos * si au tacut.nu puteau contrazice pe parintele cleopa....iata cine vrea ca sa se scoata sfintele icoane din scoli,sectantul ticalos!!!!!!aici este batalia cea mare,sa ramii ortodox cu tot ce presupune aceasta ,sau sa te lepezi pe rind de tot ce este al credintei ortodoxe romane!!!!!
daca toti domnitorii si voievozii romaniei negindeau ca tine,astazi romania era pasalic turceas iar tu purtai fes si salvari si obligatoriu te trinteai zilnic de 5 ori la pamint cu dovleacul indreptat spre meca si-l implorai pe alah sa-ti dea libertatea de a fii crestin in tara ta Romania!!!! si te rugai obligatoriu pentru ca altfel ,ori iti zbura iataganul capatina,oti luai rafala de ak in hoit ! cit priveste teoria ta stupida conform careia plodul mic face ce vrea pampersul lui si parintele trebuie sa-l lase indracit si neboatezat ca in caz de moarte subita sau prin accident ori boala,acesta sa se duca direct in iad. daca tu esti cu creierii lipsa infundati,trebuie sa judece ce cu mintea intreaga si pentru un amarit ca tine,cel putin pina la 18 ani! apoi ,major fiind si in constiinta de cauza,poti sa mergi linistit la dracu,copile! Dumnezeu ti-a dat liberul arbitru s-o faci,iar parintii sunt raspunzatori pentru tine pina cind dupa legea paminteasca ,la majorat si la 18 ani ai raspunderea totala a faptelor tale! cit priveste maturitatea si experienta de viata,in cazul tau =0 barat!
din spusele parintelui cleopa,ina amintirea lui_______
ati vazut pe mihai viteazul?
mama lui a fost calugarita.du-te la manastirea cozia si vei afla linga mircea cel batrin,care a intemeiat aceasta manastire si-i inmormintat acolo,o lespede de piatra pe care scrie:\"aici odihneste monahia teofana,mama lui mihai viteazul\"-ai auzit?el domn peste trei principate si mama lui calugarita.apoi si stefan cel mare.du-te la manastirea probota,unde este ingropat petru rares,facuta de el.vei vedea linga dinsul scris\"aici odihneste roaba lui dumnezeu,monahia maria oltea,mama lui stefan cel mare\"ei domni si mamele lor calugarite!vedeti voi cita unire era atunci intre credinta si conducerea tarii?asa trebuie sa murim!au cunoscut ca totul este desertaciune.da ,ei erau adevarati domni.orcit ar fi ,viata asta este umbra si vis.este o scurta trecere!dar eu cind mor ma duc la o viata care nu mai are sfirsit.cine are sa se roage pentru mine?asa cugetau inintasii nostri.ati vazut ca toti isi faceau cite o manastire?fericiti si de mii de ori fericiti au fost domnii nostrii ortodocsi:stefan cel mare si sfint,la putna;eremia movila si gheorghe movila ,la sucevita;petru rares,la probota;lapusneanu la slatina;alexandru cel bun ,la bistrita;mircea cel batrin la cozia. ai auzit unde era inima lor?unde este inima ta ,acolo va fi comoara ta spune hristos.pentru aceea au facut ei manastiri,ca sa fie pomeniti sute de ani la sfinta liturghie.stefan cel mare nu a fost baptist!mircea cel mare nu a fost evanghelist sau adventist!alexandru cel bun nu a fost martorul lui iehova;nebunii astia de sectari au iesit acum.nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci.acestia vin din strainatate,platit de masoni,sa ne strice dreapta credinta si originile noastre si radacinile de popor ortodox.ce spune sfintul efrim sirul?\"cu omul eretic sa nu vorbesti,in casa sa nu-l primesti,la masa sa nu stai cu dinsul,buna ziua sa nu-i dai.\"acestia sint inaintemergatorii lui antihrist.ca mintuitorul a spus la efeseni,prin apostolul pavel:biserica este trupul lui hristos,iar cap al bisericii este hristos.fiecare secrar care s-a despartit de biserica ,s-a despartit de hristos.e om al satanei.moldova,muntenia si ardealul ,toti au fost crestini ortodocsi.
din spusele parintelui cleopa,in amintirea lui _________
celor 12 apostoli pe care i-a ales hristos cind s-a inaltat la cer,le-a spus:stati in ierusalim pina va veti imbraca cu putere de sus!(luca 24,49) si la duminica mare dupa 10 zile,a venit peste ei duhul sfint de sus,in chip de limbi de foc.pe urma vorbeau in toate limbile de sub cer.si, dupa ce i-a imbracat cu putere de sus,i-a trimis zicind:mergind propovaduitit evanghelia la toata lumea,botezindu-i in numele tatalui si a fiului si al sfintului duh.cel ce va crede si se va boteza ,se va mintui,iar cine nu va crede ,se va osindi(marcu 16,15-16).deci, biserica lui hristos are ierarhie canonica,duhul sfint este in biserica si cap al bisericii este hristos.toti sectarii care s-au rupt de hristos si nu merg la biserica,sint fii lui antihrist si inainte mergatori ai stanei.sa nu va luati dupa ei!sa nu spuneti ca nu v-am aratat adevarul!sa tineti credinta noastra ortodoxa,pe care au tinut-o toti voievozii nostri si toti protoparintii nostri si toti romanii cei adevarati.daca vrei sa fii fiu adevarat al lui hristos si al tarii romanesti,sa tii credinta cea dreapta,ortodoxa pe care o tinem de 2000 de ani.daca nu,nu esti fiu al lui hristos si al bisericii si esti strainde neamul romanesc.nu poti fi cetatean crestin si roman,daca nu ai dreaptacredinta in hristos.esti strain.nu esti fiu al tarii.ca fiu adevarat al romaniei este cel care-i ortodox,pentru ca biserica ortodoxa predomina in tara noastra de 2000 de ani.
din spusele parintelui cleopa,in amintirea lui_______
evanghelia spune:in vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor face semne si minuni ca sa-i insele de va fi cu putinta si pe cei alesi(marcu 13,22).paziti-va de sectari,care dau brosuri prin trenuri,prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni,dau gratuit otrava lor.cind vei vedea o carte ca nu are aprobarea sfintului sinod si nu are cruce pe ea,o icoana,da-o pe foc,chiar biblie daca este.nici un pacat nu ai!aceasta este otrava semanata de inaintemergatorii lui antihrist.toate sint otrava.si tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre.sa tineti credinta pe care o avem de 2000 de ani!nu va luati dupa slugile satanei care vin din apus cu milioane de dolari.ei cumpara pe cei prosti si nelamiriti in credinta,sa rupa unitatea in sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara asta. paziti-va de acestia !au case de rugaciuni,dar acolo este casa satanei.unde nu sint preoti si arhierei nu este hristos..ca mintuitorul suflind asupra apostolilor le-a spus asa:\"luati duh sfint!carora le veti ierta pacatele,se vor ierta lor si carora le veti tinea ,tinute vor fi(ioan20,22,23).nu la sectari le-a spus asta ,ci la apostoli,la episcopi si la preoti.caci apostolii,prin punerea miinilor si prin succesiunea apostolica,au dat darul duhului sfint la toti preotii din lume,prin hirotonii.deci,bagati de seama ca:sectarii nu au ierarhie canonica,nu au cele sapte sfinte taine,nu cinstesc pe maica domnului si sfinta cruce si nu au *.de aceea feriti-va de sectanti ! auzi ce spune apostolul pavel?\"luati aminte de voi si de turma intru care duhul sfint v-a pus pe voi episcopi(zice de preoti si arhierei)ca sa pastoriti biserica lui dumnezeu,care a cistigat-o cu singele sau\"(fapte 20,28)
Românii, adepţi ai principiului „Crede şi nu cerceta!\"
Hanibal Dumitraşcu, sociolog:
\"Pentru români este mai importantă credinţa decât cunoaşterea. Poporul român este în faza în care minunile sunt o modalitate de a rezolva totul. Este de fapt o mentalitate de dependenţă pe care poporul român o are dintotdeauna. Acest lucru arată că, de fapt, comunitatea este foarte slabă mergând până la faptul că se aşteaptă totul de la instituţiile statului, totul dintr-o slăbiciune organică. Nu sunt diferenţe mari între zona rurală şi cea urbană pentru că se merge pe principiul „Crede şi nu cerceta!\". Iar aceasta nu ţine de transdescendenţă, ci de idolatrie. E complicat să fii responsabil, să obţii ceva prin efort, prin muncă, să-ţi asumi responsabilităţi, dar în schimb este mai uşor să apelezi la miraculos, indiferent dacă vorbim despre muncă, sănătate sau alte probleme. Poporul român este la stadiul magic, al copilăriei. Aşa că între Maglavitul de-acum 60 de ani şi Bucureştiul de astăzi nu este nicio deosebire.\"
Nu oricarui exaltat ar trebui sa i se permita sa declare o persoana ca posedata si cu atat mai putin sa faca un exorcism.
Biserica Ortodoxa Romana e responsabila pentru ceea ce se petrece in lacasurile monahale pe care le pastoreste. Cred insa ca si trebuie sa controleze ceea ce se intampla acolo. Deasemenea, sa fie si raspunzatoare.
Din cate stiu, BOR nu promoveaza acest gen de manifestari - \"exorcizari\". Citeam o data ca la catolici exista un birou pe langa Vatican special insarcinat cu studiul cazurilor banuite de posesiune. Si foarte rar se face cate o exorcizare. Nu stiu cum stau lucrurile in BOR exact, dar oare nu ar trebui ca BOR in sine sa aiba ultimul cuvant de spus cand un preot sau monah vrea sa faca asa ceva?
cauta pe YouTube reportajul: # 2012 si OZN-urile #
# Descoperiri_paleontologice__confirma_creatia_1
# Descoperiri_paleontologice__confirma_creatia_2
# Descoperiri_paleontologice__confirma_creatia_-3
# Evolutionismul__desfiintat_de_geologul_John_Morris_2
# Evolutionismul_nu_are_acoperire_stintifica
# Evolutionismul_o_mare_minciuna
# Harry_Potter_Exposed_1_6_-Pagan_Invasion-Romanian_Subtitle
# Harry_Potter_Exposed_2_6_-Pagan_Invasion-Romanian_Subtitle
# -Meditation_1_5_-Pagan_Invasion--_Romanian_Subtitle_
# Oameni_de_Stiinta_spun__Pamantul_a_fost_creat___Teoria_evolutiei_-_Un_basm___Partea_1___7
# Oameni_de_Stiinta_spun__Pamantul_a_fost_creat___Teoria_evolutiei_-_Un_basm___Partea_7___7
# Pagan_Invasion_-_The_New_Age_Movement__2_5__-_Romanian_Subtitle
# Pagan_Invasion_1_5_-Halloween_Exposed-Romanian_Subtitle
# Pagan_Invasion_2_5_-Halloween_Exposed-Romanian_Subtitle
# Prof._Roger_Oakland_demonteaza_teoria_evolutiei_-1.
# __1___5___ Religie_versus_Crestinism
# __2___5___Religie_versus_Crestinism
citeste pe goagal: SFATURI ORTODOXE -iata citeva titluri :
[ dreapta credintă ]
[ yoga ]
[ magie. vrăjitorie ]
[ diavol ]
[ sex ]
[ avort ]
[ noroc ]
[ superstitii ]
[ OZN ]
[ muzica rock ]
[ bioenergie ]
[ horoscop ]
[ ghicirea viitorului ]
[ noile buletine 666 ]
[ alte religii ]
[ televizor ]
[ vise] .........
si adevarul are sa ti se arate asa cum este el!
ateismul si agnosticismul este o infirmitate si o foarte mare neputinta sufleteasca,totul dublat de o mare lipsa de moralitate si de o mare lipsa de cultura spirituala si de elementarul bun simt!!!!
Tinerii in societate - Viata cu si fara Dumnezeu
În urma campaniei „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR) împotriva Bisericii, considerăm că este împerios necesar să cunoaștem câteva lucruri esențiale despre această organizație pentru a ști cu cine avem de a face.
CE ESTE ASUR?
CU CE SE OCUPA ?
CINE STA IN SPATELE ACESTEI ORGANIZATII DE ATEIZARE A POPORULUI ROMAN?
Iată câteva întrebări esenţiale pe care le vom pune în lumina adevărului istoric.
Intrând pe site-ul ASUR, aflăm că \"Asociaţia Secular-Umanistă din România promovează principiile etice umaniste, gândirea critică, cunoaşterea ştiinţifică şi separarea statului de biserică.\"
Până aici, la o primă vedere lucrurile par în regulă, întrucât orice om neviciat moral îşi doreşte promovarea principiilor etice, a gândirii critice şi cunoaşterea ştiinţifică, toate puse în lumina adevărului şi nealterate de vreo ideologie.
Totuși ceva atrage un semnal de alarmă: cum este posibilă promovarea principiilor etice dacă statul este văduvit chiar de organismul divino-uman al promovării și apărării valorilor morale, adică Biserica?
Dat fiind faptul că site-ul ASUR nu furnizează prea multe materiale documentare despre ce înseamnă umanismul pe care îl promovează atât teoretic cât mai ales practic, este necesar să procedăm la o cercetare mai atentă a misiunii pe care o intreprinde direct sau indirect.
Aşa se face că la o cercetare mai atentă a spatiului virtual, descoperim că site-ul ASUR este frate geamăn cu blogul SecularUmanisti.blogspot.com, blog care face legătura cu o pleiadă de alte bloguri ce împărtășesc aceleași principii \"etice umaniste\": Zergu şi credinţa, DumneZero, Profu' de religie, etc. Aceste bloguri împărtăşesc mai departe aceeaşi ideologie ateistă cu alte şi alte bloguri precum Dracool, Religionisbullshit, Sclavii lui Dumnezeu, BombaCuNeuroni, etc., făcând defapt misiunea socială a ASUR.
Așadar, vedem că în spatele acestei organizaţii umaniste se află o întreagă reţea de promovare a imoralităţii, a gândirii totalitare şi a pseudo-ştiinţei iar ASUR este reprezentatul de faţadă \"blând\" şi \"diplomat\" al acestui curent de luptă împotriva valorilor creştine fundamentale:
iubirea de Dumnezeu şi de oameni.
Toate această reţea de bloguri care stă în spatele ASUR urmăreşte în fapt:
- eradicarea credinţei în Dumnezeu şi a valorilor morale;
- blamarea instituţiei Bisericii şi a tuturor membrilor ei, fie simpli credincioşi, fie clerici;
- instigarea la ură faţă de oameni cu alte convingeri;
- promovarea imoralităţii;
De remarcat atitudinea pătimaşă şi limbajul obscen, pervers pe care multe din aceste bloguri, de susţinere a ASUR, le utilizează în mod curent în tratarea problemelor credinţă-necredinţă și creaţie-evoluţie.
Lucrul acesta spune multe, deoarece în limbajul acestor bloguri se vede adevărata faţă a \"umanismului\" de la ASUR: ura faţă de Dumnezeu şi faţă de creştini.
Dar această ură faţă de Dumnezeu şi faţă de creştini a mai fost experimentată în istoria recentă a României, iar efectele le cunoaştem prea bine:
îngenuncherea neamului românesc sub gulagul comunismului.
Deși suntem asigurați prin cuvinte frumoase că viziunea organizaţiei ASUR este \"idealul unei societăţi democratice, seculare, fundamentată pe libertatea de conştiinţă, de gândire şi de religie a cetăţenilor, o societate în care spiritul critic şi libertatea de exprimare stau la baza luării deciziilor.\" totuși nu putem face abstractie asupra gradul de identitate între ideologia comunismului ateu și ideologia promovată în fapt de ASUR:
- viziunea strict materialistă asupra lumii;
- știința ca mijloc absolut de cunoaștere (idolatrizarea științei);
- moralitate bazată pe știință (nu știința bazată pe moralitate);
- teoria evolutiei ca teorie știintifică;
Care este adevărata esenţă a \"umanismului\" şi a \"libertății de exprimare\" tipice ideologiei marxist-leniniste, adoptată pe ascuns de ASUR, recapitulăm în continuare din istoria prigoanei ateist-comuniste:
\"După ce toate zgomotele de la capătul coridorului au încetat (au durat câteva zile) , au început să umble prin celule ofiţerii politici.
Încercau cu vorbe bune să-i lămurească pe deţinuţii politici asupra \"umanismului\" regimului comunist.
Le vorbeau deţinuţilor topiţi de foame şi de suferință cam astfel:
\"-Partidul şi guvernul, în grija lor faţă de om, s-a gândit să vă facă o favoare. Să aveţi şi voi aer liber, să vă bucuraţi de soare, de mai multă libertate, să aveţi o mâncare mai bună. Pentru aceasta vă propune să vă scoată la muncă.
Vorbeau aceste năluci satanice deţinuţilor ca şi cum nu ei ar fi fost aceia care le-au răpit libertatea şi i-au smuls din sânul familiilor.\"
Mai departe, domnii aflaţi în spatele ASUR declară că \"ne dorim o societate lipsită de discriminare, întemeiată pe principiile umaniste, o societate care să permită împlinirea neîngrădită a potenţialului membrilor săi.\"
Dar, câtă lipsă de discriminare poate avea o societate bazată pe principiile umaniste ale materialismului istoric, ne povesteşte memorialistul Ioan Ianolide:
\"- Sunt aici oameni de mare valoare care pot fi de folos ţării, spunea el, dar care mor pentru că nu au streptomicină şi nici veşti de la familiile lor. Puteţi să-i salvaţi!
Ei însă nu doreau să-i salveze. În concepţia lor omul nu conta, căci orice om poate fi înlocuit cu un altul, conta numai sistemul. Ori ideile acestor oameni minau tocmai sistemul şi deci sentinţele erau definitive.
O singură dată a mai avut o discuţie pe această temă cu un inspector. Acesta venise de la Bucureşti. S-a oprit la patul lui Valeriu Gafencu şi l-a întrebat:
- Cum te cheamă, deţinut?
- Să trăiţi domnule inspector, sunt deţinutul Valeriu Gafencu, a răspuns el cu formulă obligatorie.
- Aha! a exclamat politrucul privindu-l cenuşiu.
- Domnule inspector, vă rugăm să ne acordaţi drepturile pe care le-au avut şi deţinuţii comunişti aici.
- Noi nu vom repeta greşelile trecutului, a răspuns sec inspectorul. Umanismul nostru nu se aplică reacţionarilor.
- Domnule, a continuat Valeriu, aici suntem oameni bolnavi, neputincioşi, zilnic moare câte unul dintre noi, şi pe lângă toate astea suntem supuşi ameninţării cu teroarea şi tortură.
- Cum îndrăzneşti să vorbeşti astfel cu mine? Nu pricepi că nu vrem să facem din voi eroi? Vom face din voi delatori, iar din nevestele şi surorile voastre prostituate!\" (Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos)
Deşi filele recente ale istoriei naţionale arată că ideologia ateismului pus în practică duce doar la orori inimaginabile, totuşi domnii de la ASUR ne asigură că:
\"Misiunea noastră principală este ca în termenii cei mai simpli să facem fiinţele umane conştiente de ceea ce poate să însemne Umanismul şi ceea ce le pretinde acestora să fie. Folosind gândirea liberă, puterea ştiinţei şi imaginaţia creativă pentru încurajarea păcii şi în serviciul compasiunii, avem încredere că dispunem de mijloacele necesare să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm cu toţii.
Facem apel către toţi cei care împărtăşesc această convingere să se asocieze cu noi în această strădanie.\"
Însă adevărata misiune a tuturor celor care stau sub umbrela ASUR, nu este decât continuarea reeducării de Piteşti, în spiritul ateismului cel mai pur. Adevărata faţă a ideologiei umaniste ASUR, este aceeaşi cu cea a comuniştilor torţionari din închisorile comuniste.
Tot mărturisitorul Ioan Ianolide ne explică de ce stau lucrurile aşa și cât de mare este pericolul ideologiei ateiste:
\"Este o jumătate de secol de când revoluţia comunistă a infectat lumea întreagă. Internaţionala comunistă este forţa politică cea mai puternică azi în lume şi fără rival.
Lumea pare hipnotizată. Alte multe forţe stângiste socialiste, umaniste, pacifiste şi democrate fac jocul comunismului.
Sunt exploatate racilele societăţii capitaliste şi criza religioasă a lumii civilizate pentru a „restructura” ateu lumea întreagă. Reeducarea, cu mici variante, a fost aplicată în China roşie, în Vietnam, în Coreea, în Cuba, etc.
Coordonatele reeducării - alienarea şi mutilarea sufletească şi morală a oamenilor - se pot depista cu uşurinţă de un ochi format în lagărul comunist.
Făcând un tur de orizont în lumea de azi, ne îngrozim de realităţi şi de perspective. Nu degeaba la Piteşti ni se spunea că „aceasta este mica revoluţie, care va fi urmată de marea revolutie”. Altfel spus, acolo a fost „revolutia condensata”, care va fi urmată de „revolutia difuzata”. Consecinţele sunt imprevizibile.
Dacă de la oameni avem puţine speranţe, ştim că la cârma omenirii încă n-a obosit Dumnezeu.
Şi totuşi Dumnezeu lucrează prin oameni, deci credem că vor apărea oameni care să-i salveze pe oameni şi omenia.\"
În urma confruntării dintre teoria ideologiei ateiste cu practica aceleiași ideologii asupra neamului românesc, sperăm ca oamenii să conştientizeze ceea ce înseamnă ateismul pus în acțiune până nu este prea târziu.
Cine nu învaţă din greşelile istoriei este condamnat să le repete.
SA NE TREZIM PINA NU ESTE PREA TARZIU !
Un om care a căzut victimă a ideologiei ateiste ne-a lăsat o mărturie neprețuită ca avertisment pentru generația de astăzi si pentru toate generațiile viitoare:
\"Vă rog să mă iertaţi!
Am greşit!
Nu am crezut că se poate ajunge aici [tortura neîntreruptă n.n.].
Nu este permis să cochetezi cu Satana. Mor ca un nemernic.
Nimeni, niciodată, să nu accepte nici cel mai mic compromis cu Satana.
Eu sunt victima greşelilor mele. Avertizez oamenii să nu facă ce am făcut eu!\"
(Alexandru Bogdanovici, inițiatorul reeducării umaniste de la Suceava și Pitești)
________________________________________
H. G. Wells susţinea că persoanele care sunt mai puţin valoroase ar trebui să fie omorâte, iar „elita” ar trebui să decidă cine trebuie să fie omorât. Wells a scris:
„Cetăţenii Noii Republici nu ar trebui să aibă nici un pic de milă şi bunăvoinţă faţă de numeroasele creaturi vrednice de dispreţ şi idioate, mânate de frică, neajutorate şi nefolositoare, nefericite, care trăiesc în dezonoare, debile şi hidoase, incapabile, proaste şi născute din desfrâu.”
Wells a subliniat: „Anticipez că o anumită parte a populaţiei, minoritară de altfel, profund tulburată de bolile transmisibile, precum şi de tulburările mentale, având obiceiuri respingătoare cum ar fi dorinţele nesăţioase de a se intoxica (n.t. - prin consum de alcool, tutun, alimentaţie nesănătoasă), îşi duce existenţa într-o suferinţă permanentă, şi presupun că nu ar ezita să ucidă atunci când suferinţa lor ar deveni insuportabilă.
Idealul lor îi determină să ucidă la fel ca Abraham, având credinţa că trebuie să ucidă, fără a avea însă superstiţii în legătură cu moartea.
Pedeapsa pentru aceasta nu ar fi moartea sau mutilarea corpului, nici mutilarea vieţii prin întemniţare, niciunul dintre aceste lucruri oribile, ci a le lua totul, în afară de memorie.” (Wells – Perspective ale reacţiei progresului mecanic şi ştiinţific asupra vieţii şi gândirii umane, Londra, 1901, pp. 299-300)
În 1905, el a publicat cartea „O utopie modernă”. Wells era de părere că o conspiraţie ar putea foarte bine să fie publică, ca o opoziţie la planurile secrete ale francmasonilor francezi.
În pamfletul său „Conspiraţia deschisă: Proiecte pentru o revoluţie mondială” (Londra, 1929), Wells a precizat trăsăturile esenţiale ale proiectului francmasonic:
- Controlul asupra resurselor naturale mondiale
- Reducerea numărului populaţiei prin declanşarea războaielor
- Înlocuirea ordinii mondiale multinaţionale, bazate pe suveranitatea naţiunilor, cu dictatura unilaterală.
Wells era de părere că existenţa statelor naţionale ar conduce inevitabil la războaie şi din acest motiv statele ar trebui să dispară.
O rasă superioară ar pune atunci bazele unui nou stat mondial. Noua autoritate religioasă s-ar contura în această „conspiraţie deschisă”.
Toate acestea se potriveau cu scopurile Marelui Orient, aşa cum au fost ele publicate în 1982 în periodicul lor: „Conceptul de rasă se dovedeşte a fi nerealist faţă de descoperirile din biologie, conceptul de limite, anihilate de dezvoltarea comunicaţiilor, conceptul de clasă, slăbit de progresul egalităţii, toate aceste concepte depăşite urmează să fie abolite, pentru a integra pe deplin omul într-un cadru universal.”
Aceasta este de fapt revoluţia timpurilor moderne, adevărata revoluţie care are loc, şi de la care Marele Orient nu poate lipsi, dacă doreşte să rămână dedicat propriilor principii.” (Humanisme, noiembrie 1982, p. 84).
Wells a accentuat faptul că ideile şi moralitatea ar trebui să fie controlate într-o aşa măsură încât oamenii să dorească în mod „voluntar” instaurarea Noii Ordini Mondiale promovată de către „conspiraţia deschisă”, care va fi introdusă la momentul potrivit.
„Conspiraţia deschisă” a fost plănuită ca o reţea insidioasă, un sistem care se dezvoltă ca o naţiune în interiorul unei naţiuni, care eventual înlătură naţiunea, stabilind un guvern mondial.
Această reţea ar trebui să acţioneze ca „un gen de societate secretă deschisă”, ceea ce neoficial este chiar francmasoneria. Ea va influenţa şi va dirija guvernul în orice direcţie va dori.
Acest tip de „conspiraţie deschisă” se va baza pe ideile lui Darwin.
Wells a menţionat: „Toate aceste valori absolute şi atitudini cu care minţile noastre sunt împovărate vor trebui să fie îndepărtate, pentru a putea permite instalarea noilor convingeri.
Şi nu numai din minţile noastre trebuie să fie îndepărtate aceste convingeri, ci şi din minţile celor care urmează să devină asociaţii noştri.” Wells a considerat că este necesar ca această „conspiraţie deschisă” să se folosească de metoda spălării creierului tinerei generaţii, pentru a crea oameni „mai buni”, folosindu-se de elemente de psihologie a maselor.
El a denumit această mişcare „războiul cultural”.
Potrivit lui Wells, scopul acestei „conspiraţii deschise” este acela de a distruge sufletul uman, conştiinţa şi moralitatea, şi de a transforma fiinţele umane în creaturi lipsite de voinţă.
„Conspiraţia deschisă” ar conduce la devalorizarea omului, de vreme ce îl văduveşte de libertate şi îl determină să se supună unui imperiu mondial.
Consecinţa acestei conspiraţii ar fi reducerea abilităţii oamenilor de a-şi da seama de cumplitele şi dementele scenarii ale psihopaţilor francmasoni.
Oamenii îi urmează pe francmasoni ca şi cum ar fi vrăjiţi, exact ca echipajul care îl urma pe demoniacul căpitan Ahab, care, rupt de realitate, îl vâna pe Moby Dick, fantomatica balenă albă.
În cele din urmă, el a îngăduit chiar distrugerea vasului, de vreme ce majoritatea echipajului nu a îndrăznit să-i pună nicio întrebare lui Ahab, iar ceilalţi mai curajoşi nu i-au putut rezista.
Erau vrăjiţi cu toţii de Ahab.
Cumpar carnet de conducere auto, pt autoturism ,ofer 1000 Euro cash. Stiu sa conduc perfect (o fac de 7 ani fara carnet, fara vreun accident / incident) dar nu am timp sa fac scoala de soferi.
Relatii si oferte la rema_moon_999(coada de maimuta)yahoo(dot)com
If you could reson with religious people, there would be no religious people. Dr. House
Calugarul IUSTIN PIRVU
Trebuia izolata la inchisoare, nu pusa impreuna cu restul detinutelor, sa nu poata sa se apuce sa converteasca la prostii pe celelalte.
Partea buna a acestor mutanti fanatici religiosi e abstinenta lor sexuala, in acest fel specia lor isi asigura extinctia.N-au decat sa plece cat mai repede in lumea lor de dincolo, fara sa lase urmasi.
crezi tu ca nu se arde si asta la pasarica????
de unde au aparut asa multi satanisti in romania, tu esti unul din ei , date pe fata ....
sancta simplicitas!
daca ar fi asa simplu....
frate, ne da IIsus, in Evanghelii, exemple de scoatere a duhurilor rele din om ( nu exorcizari, cum spun papistasii) si tot nu vrem sa credem?
satana exista si, atunci cand pacatul se cuibareste in inima omului, vine si el. singura arma pt a scoate diavolul din om este rugaciunea ( molitfele Sf Vasile cel MAre). diavolul s elupta din rasputeri sa nu fie alungat si d emulte ori vatama trupul in care s eafla, asa cum s-a intamplat si cum biata maica posedata.
de ce nu spune nimeni cam ce blasfemii si hule ieseau din gura ei???
schizofrenia , de fapt bolile mintale, sunt considerata posedare ( vezi cazul tanarului lunatic din Evanghelii).
asa ca, inainte sa aruncati defaimator si peiorativ cu epitete precum habotnic sau sa va dati cu parerea la ce s-a intamplat, CITITI EVANGHELIA!!!
si lasati faptele unor anumiti preoti ( putini de altfel) in seama lui Hristos, caci doar EL NE VA JUDECA!
hai sa vedem barna din ochiul nostru sau...sa ridice primul piatra cel fara de pacat!!!!!!!!
Zise moromete din adancurile Evului Mediu!
Bai prostane, dupa mintea ta, ar trebui crucificati si omoriti toti bolnavii psihici, ca de, au pe dracu'in ei. Hai sa concediem toti psihiatrii si neurologii, si sa angajam calugari sa-i trateze pe toti cu moliftele Sf. Vasile si eventual sa-i tortureze pina la moarte. Dobitoci ca tine fac de ris Biserica Ortodoxa, dar probabil ca asta si urmariti.
1. Evolutionismul macro nu poate fi demonstrat stiintific (adica evolutia de la o specie la alta si de la un regn la altul), pentru ca prin definitie demonstratia stiintifica se face pe baza observarii concrete a fenomenelor respective. Evolutia micro (adica adaptarile in cadrul aceleiasi specii) este, spre exemplificare, un lucru demonstrat stiintific, numai ca nu raspunde provocarilor adresate evolutiei macro. Punct.
2. Stadiul actual al teoriei evolutiei nu raspunde la intrebarea vitala: ce a fost la inceput si cum a fost posibila aparitia vietii doar la intamplare? Prin urmare, teoria evolutiei nu este completa ca si acoperire in istoria materiei, si a materiei vii in mod special. Teoria evolutiei nu raspunde la provocarea \"cauza-efect\", care tine de principii stiintifice demonstrate in ce priveste materia si energia. Inchipuiti-va cum ar putea un nimic sa explodeze...si, mai mult, contrar logicii, sa creeze ordine, design, scop. Orice explozie creeaza dezordine, lucru de altfel observabil. Unii, din pacate, platit cu viata pentru ca au fost facuti observatori stiintifici fara voie.
3. Teoria evolutiei nu este sustinuta de dovezile arhivei fosilifere. Daca evolutia ar fi adevarata, ea presupunand trecerea lenta, de la o specie la alta, prin intermediul unei multitudini de stadii intermediare, in timp indelungat. Acest lucru ar trebui sa aiba ca si consecinta absoluta ca arhiva fosilelor sa fie compusa din milioane de schelete de specii aflate in stadii intermediare, si mult mai putine fosile de vietuitoare de sine statatoare, apartinand regnurilor si speciilor stabile, incadrabile perfect intr-un model de specii (pesti, reptile, mamifere etc). REALITATEA uluitoare din arhiva fosilifera arata lucrurile tocmai pe invers, adica in arhiva se gasesc exclusiv fosile de specii de sine statatoare. De altfel, iata declaratia Dr. Colin Patterson, directorul Muzeului Britanic de Istorie Naturală (care gazduieste 7 milioane de fosile), unul dintre cei mai respectati oameni de stiinta: \"Dacă aş fi ştiut despre existenţa a orice fel de astfel de forme tranziţionate, în stare fosilă sau vii, cu siguranţă că le-aş fi inclus în cartea mea…Le-aş pune pe toate în linie. Nu există nici măcar o fosilă pe care cineva ar putea să construiască un argument credibil.\" Iata ce spunea si mult laudatul Darwin: \"Cercetările geologice nu probează existenţa acelor infinite transformări graduale, mărunte, între speciile din trecut şi cele de azi, care să dovedească astfel teoria aceasta\". [Charles Darwin, The Origin of Species, 6th ed. (London: John Murray, 1872), p.49]
4. Teoria evolutiei contrazice flagrant legea biogenezei, adica legea care spune ca nu se poate obtine materie vie din materie moarta. Legea asta nu a fost inventata de nimeni, a fost doar observata si testata de oamenii de stiinta, printre ei facand parte si eminentii Martin Moe, Louis Pasteur, G.G. Simpson, Francis Crick (premiant Nobel).
5. Teoria evolutiei a fost construita pe falsuri si aproximari nepermise. Exemple: Omul de Nebraska a plecat de la un singur dinte descoperit în statul american cu acelasi nume, fiind ulterior \"echipat\" gratie imaginatiei biologilor cu schelet, craniu, unelte şi chiar o familie...culmea este ca ulterior s-a dovedit ca dintele a apartinut unui dinte de PORC; alt exemplu - omul de Piltdown = creatie similara folosind doar un craniu de om modern dar cu o mandibula de orangutan frumos atasata, oasele si dintii fiind vopsite pentru a da senzatia de vechime; alt exemplu - omul de Java = similar, folosind oase de la un om modern combinate cu oase de la un gibon; omul de Neanderthal=similar, demonstrat cu numar de cromozomi tipic pentru om, si apoi utilizand unelte moderne, avand activitate tipica pentru omul modern. Exemplele pot continua...BTW - archaeopterix nu exista in realitate, fiind construit pe baza unei amprente partiale pe o roca, fiind nevoie de o imaginatie bogata pentru a se ajunge la desenele din cartile de biologie genetica si evolutionism.
6. Teoria evolutiei este contrazisa de modelele de reproducere din lumea vie. Daca am considera evolutia ca adevarata (cata vreme ea se bizuie pe transformarile lente de la simplu la complex), atunci ea ar trebui sa ofere o explicatie pertinenta pentru trecerea de la reproducerea pe baza de diviziune celulara (existenta la organismele simple) la reproducerea pe baza de sexe. Cu alte cuvinte, daca am admite ca printr-o intamplare, s-a ajuns la nasterea primului organism cu sex masculin, se pune intrebarea: cate milioane de ani ar fi trebuit sa fie capabil acel organism sa traiasca asa incat sa poata fi gasit viu si capabil de reproducere de catre organismul de sex opus, aparut tot la intamplare?
7. Teoria evolutiei se contrazice pe sine in ceea ce priveste modelele demografice din lumea animala. Altfel spus, daca am considera modelul evolutionist al supravietuirii celui mai puternic, de ce ar da nastere animalele exemplarelor din aceeasi specie, cata vreme existenta mai multor indivizi face supravietuirea proprie mai dificila?
Daca nu este suficient, putem vorbi mai departe despre alte dovezi, precum conceptul complexitatii nereductibile, despre vietuitoare care stau ca marturie ca nu se putea ajunge acolo prin evolutie, despre probabilitati, despre parerea paleontologilor despre teoria evolutiei etc.
daca nu stii cu ce se mananca genetica, mai bine stai in banca ta. Genetic vorbind nu exista specii, doar gene. Impartirea in specii este pur didactica, in acest context ce spui tu despre micro si maro evolutie nu are nici un sens.
Sint 3 posibilitati pentru un individ:
1. nu stii nimic si atunci e ok pentru ca taci si nu spui prostii.
2. stii \"ceva\" dar vag si atunci risti sa interpretezi prost si sa faci gafe mari (cazul tau).
3. esti bine informat si nu risti sa spui tampenii.
Cazul 2 e de departe cel mai periculos.
Dincolo de mormint ...
Aud o fata tzipind ...
Cere ,stroiga ajutor ...
Vrea dreptate - adevar !
A fost pusa ...rastignita
De vraci - popi omorita ...
Din biserica ortodoxa ...
Lipsiti de har shi doxa !...
Jan Dinu USA
PS : Calugarul IUSIN PIRVU
pacat ca nu-ti canalizezi talentul intr-o directie buna. si, spre stiinta ta, doar biserica ortodoxa are harul Sfantului Duh, prin succesiunea apostolica. restul, cei care au parasit biserica lui Hristos, sunt eretici.
\"Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.\"
6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard
Evanghelia dupa Ioan 15
\"Potrivit anchetatorilor care au lucrat la acest caz, pe 10 iunie 2005, preotul Daniel Corogeanu, ajutat de alte patru măicute au sechestrat-o pe Maricica Irina Cornici într-o chilie, legând-o de mâini şi de picioare cu sfori.
Pe 13 iunie, din cauza manifestărilor violente ale tinerei, aceştia au legat-o cu lanţuri de o cruce de lemn şi i-au pus un căluş în gură făcut dintr-un prosop. Preotul Daniel Corogeanu a susţinut în faţa anchetatorilor că a recurs la această metodă pentru a scoate duhul rău din trupul tinerei măicuţe. \"
Iata descrierea detaliata a CRIMEI de la Satana cu, crima faptuita de un dement care s-a jucat de-a dumnezeu, cu \"binecuvintarea \" BOR !!!
ateul este un rebut uman care s-a nascut degeaba.
ateul este un neputincios care inghite in orb orice ii spune \"stiinta\" care este o perfecta minciuna masonica de manevra si care-si bate joc de populeisanul mincator de fast fud!
ateul este consumatorul de reclama ce i se baga pe rat si care nu mai digera informatia primita ci o ia gata preparata,la fel ca si puiul din complexele de ingrasare fortata in vederea taierii in abatoare.
prostia ateior este fenomenala,ceausescu s-a chinuit sa scoata credinta in Dumnezeu,stalin a omorat milioane de crestini ortodocsi,hitler umbla numai cu vrajitori si se inchina satanei,prostul de ateu are net-ul la indemina,dar inghite ce scoate prin dos cernea si asur sau alte organisme masono-pidosnice.
sa traiesti bine mai ateule ! ba,ha,ha,ha,ha,ba !!!
p.s.mai priveste pe \"discoperi\" mai cap de dos si vezi ca ezista si fenomene paranormale care \"e multe\" si pe care stiinta ta nu poate sa le esplice ca '\"e mai multe\" de 50 !
indoapati hot dogul taranoiule !!!
Iata citeva recente ispravi ale \"prea-cuviosilor\":
Antena 3: Scandal sexual in inima Patriarhiei. Unul dintre cei mai respectati preoti din Bucuresti a fost filmat in focul iubirii sale cu un amant. Preacuviosul Teoctist, considerat de multi un urmas al Preafericitului Teoctist, si-a adus un barbat chiar intr-o chilie de pe Dealul Mitropoliei.La 26 de ani, slujea langa Preafericitul Daniel. Unul dintre cei mai respectati preoti ai patriarhiei a cazut in pacat.Se pare ca Preacuviosul Teoctist ducea o viata dubla: un preot talentat, cu o voce apreciata si cu o cariera stralucita in fata. Noaptea, insa, se dezbraca de sutana, fredona manele si isi chema amantii in chilie, au descoperit reporterii Chiar acest barbat care-i face masaj preotului este cel care l-a dat de gol. Aveau o relatie de un an. (filmul se poate viziona pe Youtube)
Buna Ziua Iasi : Dosarul \"Sex cu minori\" scoate la iveala detalii uluitoare privind modul in care functiona reteaua de proxeneti. Unul dintre “baietei” le-a spus procurorilor ca ar fi avut o relatie cu un preot chiar in chilia acestuia de la Patriarhie, scrie libertatea.ro. Minorul Catalin Cristian, care se prostitua pentru bani, a marturisit ca, prin intermediul afaceristului Andrei Staicovici, zis “Adi BMW”, l-ar fi cunoscut pe un anume “Florin Preoteasa”, iar acesta, la randul lui, i-ar fi facut cunostinta cu un preot - Irinel B. Pustiul afirma ca il stie pe preot de doi ani si ca ar fi facut sex cu acesta chiar in chilia lui de la Patriarhie. Conform declaratiei baiatului, chilia ar fi “prima pe partea stanga, dupa o gradina”.
No comment....
Sf Ioan Gura de Aur:
\"Daca ar urma sa cercetam viata mai-marilor nostri, atunci noi ar trebui sa fim hirotonitorii învatatorilor, si atunci toate s-ar rasturna pe dos picioarele sunt sus, iar capul jos. Deci, daca nu se cuvine a judeca pe frate, cu atât mai mult pe învatator. Daca tu faci ceea ce a poruncit Dumnezeu, bine faci, iar de nu faci asa, pacatuiesti. Nu cuteza deci si nici sa-ti iesi din marginile bunei-cuviinte...”
“Asadar, fiecare sa se îngrijeasca de ale sale. Daca preotul are o credinta stricata [gresita] chiar înger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar daca învata drept, nu te uita la viata, ci la cuvintele lui. Acestea m-am vazut silit a le spune si a le cerceta cu de-amanuntul, nu doar pentru ca ma interesez atât de mult de aceia, ci fiindca ma tem pentru voi, ca nu cumva sa va pierdeti pe voi însiva prin asemenea îngâmfare, prin asemenea învinovatire”.
Aha, Dumnezeu asta al tau de care tot vorbesti mi se pare sado-masochist, iti promite ca daca incalci poruncile sale te trimite in iad sa arzi vesnic in chinuri groaznice, dar te iubeste. Te iubeste si vrea bani.
daca nu bei apa sau nu mananci 3 zile, NU mori. uitati-va la cazul din media recent, cand o femeie a supravietuit 16 zile decat cu f putina mancare si apa.
calugarita a murit datorita diavolului care o poseda.
Gresesti. Calugarita era bolnava de mai mult timp. Era deja slabita cand au inceput ritualul. Poate ca un om normanl rezista cum zici tu, dar nu e cazul aici.
iata cine conduce aceasta organizatie iredentista maghiara botezat pompos ASOCIATIa SECULARA!!!!>>>>>>Atila Nyerges>>> Presedinte>>!!!adica un \"roman veritabi\"l!!!
Dincolo de articolul pe alocuri rauvoitor si de comentariile pline de ura, ramine exemplul acestei femei care a gresit si si-a ispasit pedeapsa cu demnitate.
Pai nebuna asta nu-si recunoaste greseala. Considera crima pe care a facut-o un lucru bun!
ai intrebat-o si ti-a confirmat sau doar iti dai cu parerea?
Asta-i o speculatie, si inca una deplasata pe deasupra. N-ai de unde sa stii daca isi recunoaste sau nu greseala si la urma urmei nici nu trebuie sa-ti dea tie socoteala.
Cand esti eliberat inainte de termen se presupune ca esti reabilitat. Parte din reabilitare este si sa recunosti cu ce ai gresit. Altfel, iesi pentru buna purtare si faci la fel.
Ai dreptate, criminala a fost la fel de \"demna\" ca atunci cind a ucis...da' de ce crezi tu si criminalii au demnitate ?
Unii dintre ei au mai multa demnitate decit majoritatea comentatorilor de pe-aici.
Deci sa intelegem ca s-a gasit un tratament revolutionar pentru schizofrenie: crucificarea pacientului, privarea de hrana si apa si bineinteles un calus bine infundat in gura. Tratamentul va fi generalizat in toate spitalele de psihiatrie din tara (eventual din toata lumea), si supervizat de prof. univ. dr. Corogeanu. Decesul pacientului solutioneaza cazul. Eventual niste idioti pot da vina pe personalul de la Salvare. Clar ?