Traseul enigmelor din Retezat

Îi place să se plimbe. Cât e ziua de lungă este pe oriunde, numai în curtea centrului de vizitare nu. Odată împrietenit cu Fram, te alegi şi cu un ghid patruped pe traseu. Câinele, mare cât un viţel, te urmează, merge pe lângă tine, ori în faţă, şi se opreşte ori de câte ori te opreşti şi tu. La fiecare popas, ia poziţia de gardă: în şezut, cu capul sus şi cu nările amuşinând tot ce aduce vreo adiere de vânt.
 
Fram cercetează orice zgomot suspect venit de pe la marginea vreunei poieni: merge până-n zona „cu probleme”, inspectează şi se-ntoarce după câteva minute. Apoi, pe drum, fiecare urmă care i se pare proaspătă este şi ea studiată de mioriticul lăţos. Fram e mare, atât de mare încât mistreţii ce frec ventează zona îi ştiu deja de frică şi se retrag mai sus, în pădure.

În perioada august-septembrie, Fram a participat la amenajarea traseului şi a apucat să-l mai „facă” încă de vreo trei-patru ori. Taxa lui de ghidaj constă în două sandviciuri, unul la început şi altul la final. Dacă te cunoaşte de pe vreun alt traseu din Retezat, ar fi în stare să te ghideze şi „pe datorie”.

O plimbare un pic complicată pe final

Traseul enigmelor nu este deloc greut de urmat. Trebuie doar să fii atent la marcajele albastre, unele amplasate pe tulpini de copaci ori pe ramuri de măceşi.

După primul panou, mai urci o jumătate de ceas pe un drum de pământ, iar înainte de a intra pe cărăruia care te duce în pădure îl întâlneşti pe al doilea. În pădure, marcajele albastre sunt şi mai dese, puse cam din 10 în 10 metri, ca pentru neiniţiaţi într-ale mersului pe traseul montan. Din pădure dai într-o poiană mică, apoi ieşi pe o pajişte de pe care vezi în stânga ta aproape toată Ţara Haţegului.

Priveliştea este şi mai frumoasă în Culmea Prislopului. La încă cinci minute de mers dai peste un vechi observator de vânătoare şi ieşi din nou pe un drum de pământ. Cobori pe Valea Mălăieştiului. Ajungi în satul cu acelaşi nume, întrebi localnicii unde e cetatea şi o găseşti destul de uşor.

La cetate afli de ce nu are turnul acesteia nicio uşă la nivelul solului. Din Mălăieşti, dacă nu te mai ţin picioarele, iei maşina, cobori spre Sălaşu de Sus, în centrul satului coteşti spre Paroş şi mergi până în Peştera.

Pe un stâlp de curent, în stânga, trebuie să vezi un „T” albastru, exact aceeaşi nuanţă ca acea a marcajelor din pădure. E semnul că aici se termină traseul. Deocamdată, singura cale de a ajunge la Peştera Lotrilor trece prin curtea familiei Mang. După ce treci şi printr-o cameră a gospodăriei, ieşi în grădina din spate şi trebuie să cobori cu grijă panta abruptă pentru a ajunge la gura peşterii despre care se spune c-ar fi fost ascunzătoarea unei cete de tâlhari ce ar fi avut aici o comoară imensă, pe care-ar fi protejat-o cu gratii mari din fier.

„Se spune că aurul este într-o peşteră de sus, din munte, o peşteră la a cărei gură poţi ajunge doar dacă eşti alpinist cu experienţă. Aici nu e nimic, dar cine vrea să vină să o vadă, e bine-venit”, spune Rodica Mang, proprietara gospodăriei prin care eşti nevoit să treci dacă vrei să parcurgi până la final „traseul enigmelor”, fără să te rătăceşti.

Panouri cu ghicitori

Ca să-i motiveze pe cei mici să meargă pe jos vreme de trei-patru ore, cei care au amenajat traseul au amplasat şase panouri informative. Panourile cuprind, pe lângă date şi imagini despre natură, oameni şi tradiţiile de la poalele Re tezatului, şi fel de fel de ghicitori.

Răspunsul la ghicitorile de pe un panou poate fi găsit doar dacă ajungi la următorul. Aici, în afară de răspunsul pentru care ai bătut drumul, vei da peste o nouă ghicitoare, care te va motiva să mergi mai departe.

“Am avut sprijin din partea unor sponsori. Acum căutăm alţii, pentru ca pe spatele panourilor să punem şi o versiune în engleză. Nu ar costa mai mult de 400 de euro, dar la criza cu care ne confruntăm (angajaţii îşi primesc salariile cu mari întârzieri în ultima vreme - n.r.) nu avem altă soluţie”, spune Florina Crişan, consilier în cadrul Administraţiei Parcului Naţional Retezat.



INVITAŢIE LA JOC

Ghicitorile de pe panourile din Retezat

Pe cinci dintre cele şase panouri amplasate pe traseu, turiştii vor găsi următoarele ghicitori: „Care e cel mai bătrân arbore din pădure?”, „Nu departe de aici sunt plante care se hrănesc cu carne”, „Aveţi idee ce sunt amiralii zburători ai Naturii?”, „Dacă turnul de la Mălăieşti nu are deloc uşi, cum se realiza accesul?”, „De ce şi-au mutat lotrii de la Peştera ascunzătoarea şi comoara?”.

La acestea, se adaugă şi un fel de „foto-ghicitori”, ale căror răspunsuri sunt, în fiecare caz, „pe panoul următor”. Panourile mai conţin şi o serie de informaţii despre zonă, enunţate simplu, „că doar nu suntem la vreun simpozion ştiinţific”, după cum se anunţă pe materialul expus la începutul traseului.