Tratatul de la Lisabona, confruntat cu realitatea

Autor: Adrian Cochino

Târguielile pentru numirea preşedintelui UE şi a şefului diplomaţiei au tradus în pur stil european prevederile documentului de reformă.

Teme-cheie din Tratatul de la Lisabona, precum „transparenţă” decizională şi „democraţie participativă”, au fost reinterpretate de liderii statelor UE, care s-au întâlnit ieri la Bruxelles să-i desemneze pe preşedintele şi pe şeful diplomaţiei blocului comunitar, după negocieri ţinute departe de ochii alegătorilor.
 
Lipsa de transparenţă nu i-a ajutat pe cei 27 să ajungă la un consens rapid în privinţa funcţiilor create de acelaşi tratat. Ar fi fost şi greu. Criteriile luate în vedere au variat complicat, de la cele de competenţă la cele politice, geografice, ideologice sau chiar de gen.

 
Liderii statelor membre ar mai putea rata un scop declarat al Tratatului de la Lisabona, acela de a face din UE o forţă pe scena mondială.

Pe cine sună Barack Obama?

Principal favorit pentru funcţia de preşedinte al UE, premierul belgian Herman Van Rompuy corespunde portretului de „preşedinte minimal” - cunoscut doar în ţara sa şi acţionând cu susţinerea unor lideri naţionali precum Nicolas Sarkozy sau Angela Merkel. Cu alte cuvinte, este greu de crezut că, în cazul unei crize, va fi sunat de preşedintele american Barack Obama pentru consultări.

Următorii favoriţi, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, olandezul Peter Balkenende sau letona Vaira Vike-Freiberga nu sunt departe de acest stereotip. Până să fie ignorat de liderii lumii, viitorul preşedinte al UE ar putea fi subminat şi de liderii statelor membre.

Tratatul prevede că preşedintele permanent „coordonează lucrările Consiliului european”, „facilitează coeziunea şi consensul” statelor membre şi asigură reprezentarea externă a UE. Cu toate acestea, principiul preşedinţiei prin rotaţie, deţinută de statele membre, nu va dispărea, iar liderii naţionali nu s-au arătat dornici să cedeze autoritatea.

Ceva mai multă substanţă ar putea avea noul şef al diplomaţiei UE, care va „conduce politica externă şi de securitate comună”, cu ajutorul unui corp diplomatic important şi al unor ambasade în mai multe state ale lumii.

Şi aici însă, multe vor depinde de numele celui care va purta titulatura de Înalt Reprezentant şi de disponibilitatea statelor membre de a colabora. Printre cei vehiculaţi erau, ieri, italianul Massimo D’Alema şi spaniolul Miguel Angel Moratinos.

PE SURSE

Rompuy a învins

Aseară, surse diplomatice citate de France Presse au dat ca sigură alegerea lui Herman Van Rompuy în funcţia de preşedinte al UE.

„Rompuy este noul preşedinte”, a dezvăluit, sub protecţia anonimatului, o sursă diplomatică cehă. Potrivit altor două surse, Catherine Ashton (Marea Britanie) a fost preferată pentru postul de şef al diplomaţiei UE.

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele