Ultimul concert Havana Lounge în România| VIDEO

Julio Alberto Fernandez, care, la vârsta de 70 de ani se numără printre „superbunicii” grupului, se apără de întrebări, pretextând că oricum cuvântul „regim” este peiorativ şi imprimă de la început un sens al înţelegerii. „Acel loc, Cuba, este locul în care, cu toţii am găsit împlinirea, atât ca oameni, cât şi ca artişti”, spune el, expediind rapid întrebarea.

Au venit în România de multe ori, pentru că au fost impresionaţi de „căldura cu care au fost primiţi de un public cu acelaşi spirit latin ca al cubanezilor”, un public pe care l-au răsfăţat cu aromele specifice ale Havanei, de la son, mambo, cha cha, salsa şi rumba la timba, guajira, danzon sau bolero.

Concertul de la Bucureşti, despre care grupul spune că ar putea fi ultimul din România (în condiţiile în care fiecare dintre muzicienii implicaţi încearcă proiecte individuale), va include o incursiune artistică în istoria muzicală a Cubei cu piese de pe albumele din întreaga carieră a grupului.

• Biletele pentru acest spectacol pot fi achi zi ţio nate on-line de pe www.myticket.ro sau din reţeaua magazinelor Diverta, la diferite categorii de preţ în funcţie de poziţia în sală: 70, 100, 120, 140, 160 lei.

EVZ: Aţi lucrat cu numeroase personalităţi de-a lungul timpului. Cine v-a impresionat şi cine a contribuit mai mult la dezvoltarea dv. profesională?
Julio Alberto Fernandez: În cinci ani de activitate artistică, bineînţeles că există foarte multe nume care ar putea fi menţionate. Dar dacă ar fi să-mi cereţi doar un nume, aş menţiona grupul Compay Segundo, cu care colaborăm de mulţi ani, chiar încă dinainte de formarea grupului Buena Vista Social Club.

Vă este familiar publicul din România...
Da, bineînţeles. Românii seamănă mult cu cei din Cuba, asemănările sunt mai mari faţă de restul publicului cu care am avut de-a face, probabil din cauza spiritului latin care ne uneşte, simt şi se bucură mult mai mult de muzica noastră.

Promovaţi un gen nu tocmai comercial, rezervat cunoscătorilor. Care sunt frustrările în faţa avalanşei pop Întotdeauna v-aţi declarat nostalgici...
Vă răspund, acum, din punctul de vedere al unui artist şi nu al unui promotor sau om din această branşă. Atunci când „paharul se umple” şi apar probleme, de orice natură, oamenii se gândesc mai mult la partea materială decât la cea spirituală. Muzica este alimentul sufletului, al spiritului şi ar trebui privită ca atare.

Aţi declarat, în nenumărate rânduri că anii ’40 şi ’50 au reprezentat „epoca de aur a sonului”. Cum vedeţi viitorul muzicii cubaneze? În era muzicii „world”, este posibil să vorbim despre încă o epocă de aur a acesteia?
Aceia au fost anii de aur pentru că atunci exista son-ul, care este un complex muzical cu variante multiple, unite prin celulă ritmică. Vorbind din punctul acesta de vedere, mare parte a muzicii actuale cubaneze ritmate, precum samba, timba sau songo, are la bază son-ul cu sonorităţi contemporane, desigur. Pe de altă parte, dezvoltarea este inevitabilă, la fel ca şi felul în care genurile se influenţează unele pe altele sau asimilarea tendinţelor universale.

Ce va aduce nou concertul de la Bucureşti?
Concertul de la Bucureşti promovează toate albumele pe care le-am lansat de-a lungul timpului, aşa că multe elemente se repetă. Există şi noutăţi. Dar, cel mai important aspect este, de fapt, interacţiunea noastră cu publicul.

E greu să nu strecor o întrebare legată de regimul de la Havana...
Vă încăpăţânaţi să folosiţi cuvântul „regim”, însă vă voi răspunde scurt: în Cuba, eu unul am găsit cea mai mare realizare, atât ca artist, cât şi ca om.

Aţi cântat de trei ori la Bucureşti... Organizatorii au anunţat „ultimul concert din România”...
Atâta timp cât ne-aţi invitat cu atâta dragoste, şi publicul ne-a primit cu atâta căldură, nu am avut nicio reţinere în a ne întoarce în această ţară minunată, ai cărei oameni sunt atât de asemănători cu noi. Probabil vom avea, de acum, proiecte individuale.