Ultimul martor al Marelui Război: „Cum mă simt la 110 ani? Ca la 109!”

Presa engleză a început să-i facă vizite abia din 2008, fiindcă doar în urmă cu trei ani a fost descoperit faptul că vârstnica e o supraviețuitoare a Primului Război Mondial. Un cercetător în domeniul geriatriei a dat peste fișa ei de război, la Arhivele Naționale Britanice. Dosarul era clasat sub numele de dinainte de căsătorie al bătrânei, Florence Patterson.

„Bombardamentele” cu flori și cărbuni

Florence Green s-a născut la Londra și avea 17 ani când s-a înrolat în Women Royal Air Force, la sfârșitul verii lui 1918.

Pe 11 noiembrie 1918 – ultima zi a războiului – lucra la baza Royal Air Force din Marham. Își amintește că aviația britanică a sărbătorit capitularea Germaniei „bombardând” cu flori aerodromul apropiat din Narborough, iar piloții din Narborough, în semn de „ripostă”, s-au ridicat la cer pentru a „bombarda” cu saci de cărbune pistele aceluiași aeroport. 

Pe 20 februarie 2011, când a împlinit 110 ani, bătrânica a fost omagiantă de Forțele Aeriene Britanice, militarii vizitând-o acasă și aducându-i un tort. Întrebată cum se simte la această vârstă, Florence Green nu le-a dat satisfacție curioșilor: „Ca și atunci când aveam 109 ani”. Super-centenara trăiește alături de fiica sa, o venerabilă și foarte sprintenă doamnă, în vârstă de 89 de ani. Mai are alți doi copii și e bunica a șapte nepoți.

Florence Green s-a căsătorit în 1920, când avea 19 ani, cu un hamal care lucra la calea ferată și pe care-l chema Walter. Hamalul a mai trăit 50 de ani de la cununie. Din 1970, adică de 41 de ani, Florence Green e văduvă.

Istoria „Women Royal Air Force”

WRAF-ul a fost fondat cu doar câteva luni înainte ca Florence Green să se înroleze. Misiunea inițială a acestui corp auxiliar de personal a fost să pună la dispoziție armatei mecanici de sex feminin, astfel încât întreaga forță de lucru bărbătească să poată fi trimisă în lupta directă cu germanii.  WRAF-ul s-a bucurat de un neașteptat success, foarte multe femei britanice oferindu-și serviciile pentru posturi de șoferi, mecanici și alte meserii pe care starea de asediu a războiului le lăsase neacoperite.

„Din cauza faptului că războiul era o mașinărie care se hrănea cu bărbați și mulți tineri au sfârșit în Franța sau Egipt, apăruse o mare criză de forță masculină de lucru”, a spus Sebastian Cox, șeful departamentului istoric al RAF, pentru cotidianul britanic „The Independent”. „Femeile cu serviciu nu erau un lucru la fel de firesc pe cât e acum. Reprezentau un mic procent din populația activă. (…) RAF-ul avea nevoie de femei pentru slujbe care, în mod normal, trebuiau făcute de bărbați”.

Avioanele de atunci, jucării din perspectiva prezentului

Pentru Florence Green, dezechilibrul demografic nu își făcea simțit dramatismul: „Erau zeci de piloți cu care îmi dădeam întâlnire”, a spus ea într-un interviu acordat în 2008. „Am avut ocazia să zbor, dar mi-a fost teamă. Munceam în fiecare oră a zilei, dar aveam foarte mulți prieteni în cadrul bazei și ne distram grozav în timpul nostru liber. Din multe puncte de vedere, acelea au fost cele mai frumoase clipe ale vieții mele”.

Baza din Marham a RAF - unde a lucrat Florence Green - a fost foarte activă în timpul Primului Război Mondial, importanța ei crescând pe măsură ce tehnica războiului aerian avansa. Astăzi, RAF Marham este una dintre bazele folosite de avioanele de luptă Tornadoes, aparate rodate pe fronturile din Irak și din Afganistan. În comparație cu tehnica de luptă de azi, avioanele de la 1918 par opere ale aeromodelismului. „Nu aveai curajul să te urci în ele și să decolezi dacă bătea vântul prea tare”, a explicat Sebastian Cox, pentru „The Independent”.

Contracandidații lui Florence Green, morți lunile trecute 

Până la sfârșitul lunii februarie, în afara lui Claude Stanley Choules, Florence Green a mai avut un „rival” la statutul de cel mai longeviv supraviețuitor al Primului Război Mondial: un șofer pe ambulanță american, Frank Buckles, născut pe 1 februarie 1901 și decedat pe 27 februarie 2011.

Diferența de vârstă dintre Florence Green și Claude Stanley Choules era de doar de 11 zile, bărbatul fiind născut pe 3 martie 1910. Choules a decedat pe 5 mai 2011.