Lipsesc starurile, vor lipsi şi banii. Jurnaliştii care trăiesc din vânzarea interviurilor luate în timpul festivalului se plâng că e un an „catastrofal”.
Există o specie de jurnalişti încă neinventată în România care supravieţuieşte – de cele mai multe ori, cu succes – din interviurile cu staruri. Luate fie la Cannes, fie la Veneţia, Locarno, Berlin sau Roma. Zeci de freelanceri portughezi, spanioli, americani, britanici, germani, croaţi, polonezi sau italieni îşi pun la bătaie abilităţile de a negocia cu distribuitorii şi publiciştii, pentru a obţine cât mai multe întâlniri cu regizori şi actori. Ulterior, le vând pentru câteva publicaţii cu care negociază preţurile (regula e simplă: cu cât e mai renumit intervievatul, cu atât mai mare e suma). Anul acesta, s-a rupt vraja, şi jurnaliştii au constatat-o în primele două zile la Cannes. „Nu e aproape nimeni! O fi Abbas Kiarostami bun, dar el nu va vinde o revistă”, răbufneşte Thomas, un ziarist german care a constatat, după un tur al agenţiilor de PR, că s-a ales cu doar câteva nume vandabile. În speţă, Isabelle Huppert, Takeshi Kitano, Stephen Frears, Diane Kruger, Lambert Wilson, Olivier Assayas şi Nikita Mihalkov. Ceva mai optimist, un alt freelancer, portughez, speră că va recupera terenul la Festivalul de la Veneţia, care e mai generos şi „mai puţin arogant” decât Cannes-ul şi care e posibil să-şi facă o frumoasă colecţie cu filmele care nu au fost terminate la timp pentru festivalul de pe Coasta de Azur. Au scăzut şi taxele pentru intervuri „Noroc că sunt angajat într-o redacţie, altfel eram terminat acum. E un an catastrofal. Alţi colegi de-ai mei din Croaţia zic că au venit degeaba”, se felicită pentru situaţia fericită în care se află Dean, un veteran al Croazetei, înaintea unui interviu cu regizoarea Sabina Guzzanti. Austeritatea e în vogă anul acesta, motiv pentru care nici distribuitorii nu s-au înghesuit să plătească pentru interviuri. Înainte ca publiciştii să constate că nu s-a format coadă la intrare, pentru un interviu cu Naomi Watts, Doug Liman, Sean Penn, Alejandro Gonzalez Inarritu sau Javier Bardem se percerea o taxă de 850 până la 1000 de euro. „Acum, îţi dau un interviu cu Bardem şi Inarritu şi pentru 400 de euro”, se amuză ziaristul croat. Taxa este de obicei achitată de distribuitorul filmului, interesat ca interviul să apară într-o publicaţie importantă, în perioada lansării lui, iar sumele se împart între publicişti şi producători. Anul acesta, reţeta nu mai funcţionează impecabil.
Mai multe informaţii despre Festivalul de Film de la Cannes aflaţi pe cinemas.ro şi din secţiunea Cannes 2010.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
