Un deceniu al cutremurelor catastrofale

Cel mai infernal cutremur a fost cel din 12 ianuarie 2010 din Haiti, cu o magnitudine de 7 grade pe scara Richter, care a provocat circa 316.000 de victime şi a lăsat în urmă o situaţie dramatică, care încă persista. Pe al doilea loc în acest clasament dramatic este cutremurul ce a generat tsunamiul în Oceanul Indian, de pe 26 decembrie 2004, cu magnitudinea de circa 9.1 grade (chiar dacă încă se discută despre magnitudinea acestui cutremur) şi care a ucis circa 227.000 de persoane. Pe al treilea loc se situează seismul din China, de pe 12 mai 2008, din provincia Sichuan, care, cu o magnitudine de circa 7.8 grade pe scara Richter a făcut mai bine de 87.500 victime. Alte cutremure, printre care şi cel din Japonia din 2011, au avut rezultate dramatice.

Pe lângă numărul enorm de victime, cutremurele lasa în urma răniţi, pierderi materiale şi chiar şi stres, care poate avea efecte devastante. Astfel, numărul total al persoanelor afectate de cutremure în acest deceniu a fost de circa 2 miliarde!
Se estimează că, pe lângă victimele directe, exista riscul ca răniţii în urma cutremurelor să moară în urma infecţiilor provocate de răni sau fracturi. Îşi fac prezenta şi efecte mai puţin vizibile, însă la fel de periculoase: de exexmplu, în săptămâna succesivă cutremurului din Northridge, California, care a avut loc în 1994, cu un număr de victime în jur de 60, numărul persoanelor care au avut un infarct a crescut cu 35%. În Turcia, după cutremurul din 1999, circa 17% din persoanele situate în zona afectată s-au gândit la sinucidere.

Studiul din Lancet atrage atenţia asupra faptului că în anii următori, cu creşterea populaţiei şi cu construirea de oraşe cu o populaţie foarte mare în zone de risc seismic (cum ar fi Los Angeles sau Tokyo) situaţia ar putea să fie şi mai dramatică. Motiv pentru care este obligatoriu, pe de o parte, cunoaşterea riscului seismic şi luarea în calcul a acestuia în modalitatea de construire a clădirilor şi, pe de alta, continuarea studiilor ştiinţifice care ar putea duce la identificarea semnalelor care anticipează cutremurul, astfel încât să se poată da alarma înainte de dezlănţuirea seismelor. Astfel de studii exista, însă mai toate sunt controversate.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro.