Vanessa Fronius, la 10 ani, doreşte să fie noua Hannah Montana

Care este genul muzical pe care îl preferi?
Genul meu de muzică nu este unul specific. Îmi place să încerc mai multe stiluri, asta până voi reuşi să mă axez pe ceva anume. Am timpul în faţă şi voi putea să mă decid asupra cărui stil de muzică să mă opresc. Memorez foarte repede hiturile, iar dacă îmi place o melodie o fredonez imediat.

Care este artistul tău preferat?
Îl cunosc personal pe Mihai Trăistariu, pe care l-am întâlnit la un spectacol din Germania, unde am fost şi eu invitată să cânt şi să dansez. Stilul lui de muzică m-a încântat de prima dată. Deja îi cunosc o parte din melodii şi mi-ar plăcea ca într-un viitor apropiat sau îndepărtat să fac un duet cu el.

Care este melodia preferata în acest moment?
Îmi place mult Miley Cyrus (Hannah Montana), care acum este în vogă pretutindeni, dar îmi plac şi unele melodii româneşti, cum ar fi „ Frumoasa mea”, „Ţătăncuţă, ţărăncuţă”.

Ai emoţii când urci pe scenă?
Nu ştiu dacă am avut vreodată emoţii, avându-se în vedere că am urcat pe scenă de mică. Pot spune că de fiecare dată când urc pe o scenă, am un sentiment ciudat, amestecat între pasiune, dorinţa de a place publicului, dar nu în ultimul rând încântarea pe care o am atunci când aud aplauzele şi felicitările pe care le primesc.

Ce îţi place cel mai mult atunci când eşti pe scenă?
Îmi place să văd cum publicul se bucură de ceea ce fac eu (indiferent dacă dansez sau cânt). Apoi, îmi place tare mult să-i determin pe toţi cei prezenţi să simtă prin mine pulsul melodiilor şi chiar a paşilor de dans.

Îţi doreşti să devii o cântăreaţa consacrată?
Ca orice copil, am vise măreţe, îmi doresc să fiu o viitoare Hannah Montana, să am mulţi prieteni şi un public larg.

Ce ţi-a plăcut cel mai mult în România? Ţi-ai făcut prieteneni?
Am avut posibilitatea să merg în România pentru că bunica şi mătuşa mea locuiesc în ţară. Ce m-a impresionat tare mult a fost muzeul „Grigore Antipa”, Observatorul astronomic”, Arcul de triumf, vulcanii noroioşi din judeţul Buzău şi Palatul copiilor din Bucureşti. Desigur, că au fost mult mai multe lucruri care m-au impresionat, dar acestea sunt doar câteva. Referitor la diferenţa dintre România şi Germania, desigur că există, dar peste tot sunt lucruri pozitive şi negative. Cu un lucru nu m-am putut obişnui în România, cu laptele cumpărat din piaţă. Mătuşa mea a vrut ce e mai bun pentru mine şi mi-a luat din piaţă lapte proaspăt. Dar nu am putut să beau. Mi s-a părut foarte deosebit la gust faţă de cel din Germania. De asemenea, mie îmi plac tare mult animalele. În Bucureşti, am văzut pe stradă multe pisici şi destui câini. Tare rău mi-a părut de ei! Dacă aş fi putut, le luam pe
toate acasă.

Cum decurge o zi din viaţă ta?
Dimineaţa merg la şcoală, sunt în clasa a 4 a, iar la noi în Germania acest an este unul din cei mai grei, pentru că acum se hotărăşte soarta noastră, a copiilor. De anul viitor mergem (în funcţie de mediile obţinute acum) mergem fie la gimnazium, fie la şcoala reală. După masă vin acasă, după care îmi fac temele, apoi merg de patru ori pe săptămână la antrenamente de dans şi dans acrobatic. Seara mi-o petrec în familie, alături de cei mai minunaţi părinţi (Hannes şi Monika) şi de fraţii mei, Christian şi Leon-Laurent. Sunt o fetiţă răsfăţată de toţi cei care mă cunosc, iar acest lucru îmi place tare mult.

Cât timp te dedici studiului canto, dar a dânsului?
În ceea ce priveşte studiul celor două, pot spune că îmi împart timpul în funcţie de spectacolele pe care le susţin. În general dedic studiului pentru canto cam 2 ore pe zi, iar la dans, ajung şi la 5-6 ore pe zi, mai ales în preajma carnavalului.

Cum vede familia ta talentul pentru canto, dar pentru dans?
Părinţii mei mă ajută foarte mult, tot timpul sunt alături de mine şi îmi dau energia şi puterea necesară. Şi fratele meu Christian mă susţine şi exersează cu mine (are 17 ani şi cântă hip-hop de ceva timp, având o formaţie de aici). Ştiu că părinţii mei sunt mândri de mine şi voi face tot posibilul să nu-i dezamăgesc. De curând am fost şi la „Super Talent” unde am cântat pentru selecţionare. Din păcate, din 600 de candidaţi au ales 10 persoane. Mi-au spus să am încredere în mine, că am talent, dar va trebui să mai cresc un pic pentru a putea face faţă „focului” de solicitări pe care le-aş putea avea în cazul unui răspuns afirmativ.

Care este visul tău?
Îmi place moda. Mi-ar plăcea cândva să prezint modă şi chiar să desenez o colecţie.

Ce ai vrea să devii când vei fi mare?
Părinţii mi-au sugerat să urmez o şcoală din Eleveţia, unde aş putea studia moda şi design-ul, lucru care îmi surâde. Dar până atunci mai este.

Ai fani deja? Ce mesaj ai dori să le transmiţi?
Da, pot spune că am deja fani. La ultimele spectacole pe care le-am susţinut am fost solicitată să dau autografe, am fost aplaudată şi chiar au insistat să-mi repet recitalul.

Cine te-a învăţat limbă romană?
Mama, bunicii, mătuşile, rudele din România pentru că au venit aici şi nu au avut cum să comunice cu mine, decât în româneşte. Aşa am putut să exersez ceea ce am ânvăţat de la părinţi.

Ce ştii despre cultură romană?
Prea multe, nu pot spune că ştiu. Am citit câţiva autori. Ion Creangă, Mihai Eminescu, Petre Ispirescu, George Coşbuc. Îmi plac colindele româneşti, tradiţiile şi „stropitul”. Am citit despre Constantin Brâncuşi. Mi-aş dori să văd coloana infinitului, care am auzit că se află la Târgu Jiu. De asemenea, legenda lui Vlad Ţepeş este una din cele mai cunoscute, colegii mă întreabă mereu dacă este adevărat şi chiar mi-ar plăcea să vizitez castelul de la Bran. Am fost când eram mai mică, dar nu îmi mai amintesc multe.

Interviu realizat în colaborare cu Aşii Români, din Nurnberg