Vasile Paraschiv, „nebunul“ care a învins Securitatea

În ziua în care Securitatea a dat semne ferme că nu se predă, CNSAS fiind la un pas de desfiinÅ£are, am hotărât să-l vizităm pe Vasile Paraschiv. Pe el „băieÅ£ii cu ochii albaÅŸtri“ nu l-au putut înfrânge. Niciodată.

Biografia unui om rar

Povestea lui începe într-o dimineaţă de aprilie 1928, într-o familie de ţărani săraci dintr-un sătuc pierdut pe ÅŸoseaua care leagă BucureÅŸtii de Alexandria. La 12 ani, pe el ÅŸoseaua asta l-a dus în Capitală. Plecase să-ÅŸi câÅŸtige existenÅ£a.

A muncit ca băiat de prăvălie, a fost exploatat. AÅŸa l-a prins comunismul. A cunoscut un sindicalist, activist al PCR, care i-a făcut dreptate într-o dispută cu patronii. Åži a început să creadă. În ’46 a intrat în partid. Din convingere.

În ’49, fiind în armată, a fost selectat ÅŸi trimis la Academia Militară din BucureÅŸti. A plecat cu o carte de-a lui LucreÅ£iu Pătrăşcanu în geamantan. O carte a unui proscris. A fost trimis înapoi la Åžcoala de ofiÅ£eri de transmisiuni. A absolvit ÅŸi a fost repartizat la PloieÅŸti. A vrut să se căsătorească. Dar, exact ca într-un roman de Orwell, partidul n-a apreciat originea „nesănătoasă“ a iubitei sale. A trebuit să renunÅ£e la această dragoste. A cunoscut o altă fată, simplă, copil de muncitori, de care s-a îndrăgostit, cu care s-a căsătorit ÅŸi care i-a fost mereu alături. Partidul luase însă hotărârea să fie dat afară din armată.

Un miliÅ£ian l-a lăsat fără casă, în mijlocul iernii

AÅŸa a ajuns Vasile Paraschiv un simplu muncitor. În ’63, în plină iarnă, pe când lucra la PoÅŸta din PloieÅŸti, a fost evacuat din apartament. Un miÅŸmaÅŸ al unui ofiÅ£er de MiliÅ£ie care ochise locuinÅ£a sa. Când îÅŸi aminteÅŸte episodul, ochii i se umezesc. A fost singurul semn de slăbiciune pe care l-a dat în întâlnirea pe care am avut-o cu el. Atunci i s-au îmbolnăvit copiii, de a fost nevoit să-i interneze într-un sanatoriu TBC. Zece luni au dormit, cu toÅ£ii, sub cerul liber. După ce ÅŸi-a rezolvat problema cu spaÅ£iul locativ, s-a izbit de alte ÅŸi alte abuzuri. În noiembrie ’68 ÅŸi-a dat demisia din partid.

TERORISM DE STAT

Psihiatria, armă politică în RSR

1968. Adică anul în care a intrat în partid Paul Goma, anul marelui moment al lui CeauÅŸescu, care a refuzat invadarea Cehoslovaciei alături de celelalte state membre ale Pactului de la VarÅŸovia. Anul în care ÅŸi o eroină ca Doina Cornea (după cum mărturisea chiar ea în cartea „ViaÅ£a în roÅŸu“, a francezilor Christian Duplan ÅŸi Vincent Giret) a presărat petale de flori în calea tovarăşului, la o vizită a acestuia la Universitatea din Cluj!

„Eu nu ÅŸtiam politică externă, dar ÅŸtiam că drepturile muncitorilor nu erau respectate ÅŸi am spus clar că nu vreau să sprijin dictatura“, explică Paraschiv de ce a renunÅ£at la carnetul de membru. De atunci a fost permanent persecutat.

În ’71, Paraschiv a conceput ÅŸi a expediat pe adresa Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) 11 propuneri pentru democratizarea vieÅ£ii sindicale. A fost prima iniÅ£iativă de acest tip făcută de un muncitor român! Paraschiv asculta Europa Liberă ÅŸi trimitea epistole pe adresa postului. De fiecare dată, urmarea era aceeaÅŸi: îl internau printre oamenii cu probleme psihice.

După-amiaza unui disident

Camera de lucru a domnului Paraschiv e o miniarhivă. Are sute de dosare, a recuperat fiecare hârtiuţă pe care securiÅŸtii i-au scris numele. „Ce n-au distrus“, după cum ne spune. Poate dovedi totul cu acte. Pe recomandările de internare la psihiatrie sunt scrise, în clar, motive politice. A devenit ÅŸi mai periculos când s-a alăturat miÅŸcării iniÅ£iate de Paul Goma pentru apărarea drepturilor omului, în februarie ’77. A fost săltat chiar din casa scriitorului. Semnase scrisoarea trimisă la ConferinÅ£a post-Helsinki de la Belgrad. Epistolă care a ajuns la Paris, dându-i o notorietate internaÅ£ională.

În toamna lui ’77 a cerut paÅŸaport, pe care l-a primit în 24 de ore. Securitatea spera să nu se mai întoarcă. Dar el avea alte planuri. A mers la Paris, unde a luat legătura cu sindicatele franceze, le-a expus problemele muncitorilor români ÅŸi a vorbit liber despre folosirea psihiatriei ca armă politică în Republica Socialistă România. A făcut o contraexpertiză cu doctori renumiÅ£i din FranÅ£a. Nu era bolnav mintal. Avea o altă „nebunie“: nu suporta nedreptăţile comise de PCR. La Paris, l-a găzduit Eugen Ionescu.

După ce Europa Liberă a relatat despre acÅ£iunile sale din străinătate, a ajuns ÅŸi mai detestat. IniÅ£ial, i s-a interzis întoarcerea în Å£ară, însă Paraschiv a insistat până l-au reprimit.

PIONIERII

5 martie 1979: SLOMR, primul sindicat liber din România

În 1979 s-a născut ideea constituirii unui sindicat liber, apărută în urma discuÅ£iilor dintre medicul Ionel Cană ÅŸi preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Economistul Gheorghe BraÅŸoveanu a grăbit declararea de constituire a SLOMR (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România). Această declaraÅ£ie a fost citită la Europa Liberă, alături de adresele ÅŸi numerele de telefon ale lui BraÅŸoveanu ÅŸi Cană. Paraschiv a fost printre primii care au aderat. SLOMR a apărut pe 5 martie.

Pe 8, Paraschiv deja citea declaraÅ£ia în întreprinderea unde lucra. Chiar în acea zi a fost săltat ÅŸi agresat de securiÅŸti. A scăpat însă de puÅŸcărie. Nu se ÅŸtie câÅ£i membri a avut SLOMR, dar miÅŸcarea a fost anihilată rapid. Cană ÅŸi BraÅŸoveanu au fost condamnaÅ£i la cinci, respectiv trei ani de închisoare. Preotul Calciu, scriitorul Goma ÅŸi muncitorul Paraschiv au fost printre cei mai cunoscuÅ£i disidenÅ£i dintre români, înainte de „valul al doilea“, condus de Doina Cornea.

A FOST ÅžI REVOLUÅ¢IONAR

„Sediul CC era blocat. Ajunseseră Iliescu ÅŸi ai lui înainte“

Anii ’80 au fost un calvar. De trei ori a fost răpit ÅŸi torturat. Sub ameninÅ£area cu moartea, Paraschiv a fost obligat să semneze un angajament de turnător. Nu l-a respectat. SecuriÅŸtii aveau un scop clar: „Tovarăşul Paraschiv să termine cu ăia din FranÅ£a ÅŸi Polonia“. Ä‚ia, adică sindicatele libere. „De ce eram eu aÅŸa de periculos? I-am lovit la inimă, direct la Å£intă. Nu m-au omorât pentru că eram prea cunoscut. SecuriÅŸtii erau, în general, băieÅ£i deÅŸtepÅ£i, norocul nostru a fost că au fost ÅŸi mulÅ£i proÅŸti“, explică prietenul lui Goma. PCR înÅ£elegea că orice sindicat liber ar fi contrazis chiar esenÅ£a regimului. Paraschiv a fost ÅŸi revoluÅ£ionar. Fugise de acasă, deÅŸi blocul său era supravegheat. A ajuns la BucureÅŸti, în Gara Basarab, ÅŸi a văzut tinerii care scandau: „Ti-mi-ÅŸoa-ra!“. „M-am alăturat lor. Am fost cu mulÅ£imea până în faÅ£a sediului CC. Oamenii se dădeau la o parte când auzeau că sunt Vasile Paraschiv. Mă ÅŸtiau de la Europa Liberă. Sediul CC era blocat. Ajunseseră Iliescu ÅŸi ai lui înaintea noastră“.

PRIETEN

Ziaristul francez

Când jurnalistul francez Bernard Poulet a venit la PloieÅŸti să verifice zvonul lansat în Occident că Paraschiv a murit, securiÅŸtii l-au bătut crunt. Poulet a supravieÅ£uit, iar lângă Hotel Prahova, unde s-a întâmplat totul, stă acum o placă de marmură care spune povestea „accidentului“. Francezul a venit chiar luna aceasta la PloieÅŸti, ca să-ÅŸi revadă prietenul.

DORINŢĂ

Confruntarea cu nomenclatura la TV

Ce le-ar spune celor care merg în fiecare an la mormântul lui CeauÅŸescu? „Le-aÅŸ arăta ce-au făcut de fapt comuniÅŸtii“. Altă dorinţă: să stea la o masă, faţă în faţă, cu un fost mare nomenclaturist. Oricare. Are destule să le zică. Åži nu i-ar înjura. Decât, „poate, în gând“. Paraschiv ar vrea ca dezbaterea să fie transmisă în direct la televiziune. Din nenumăratele anchete la care l-au supus „brutele“, Paraschiv îÅŸi aminteÅŸte ce spunea un securist când n-a reuÅŸit să obÅ£ină de la soÅ£ie mărturia că i-ar fi dat „măcar o palmă în douăzeci ÅŸi cinci de ani de căsnicie“. Spunea securistul: „Ce om e ăsta?“.

„RÄ‚SPLATÄ‚“

Pensie de 5 milioane de lei

Vasile Paraschiv e activ. A luat legătura cu Bogdan Hossu, liderul Cartelului Alfa, ÅŸi crede în niÅŸte sindicate unite ÅŸi puternice, care să se alăture pensionarilor ÅŸi celor mai importante ONG-uri, într-o organizaÅ£ie comună. Ar vrea „să se respecte definiÅ£ia democraÅ£iei, cum zice la dicÅ£ionar, că emană de la popor ÅŸi se exercită de către popor. La noi, doar «emană»...“. Paraschiv visează la un proces al comunismului, în care judecători să fie chiar victimele regimului. TorÅ£ionarii care l-au chinuit sunt bine mersi: „Pe unii îi ÅŸtiu. Au pensii de zeci de milioane. Iliescu i-a protejat pe toÅ£i. N-a plătit nimeni. Pe mine mă aveau în grijă mai bine de o duzină de generali!“. Vasile Paraschiv are astăzi o pensie de cinci milioane. A dat în judecată statul român, a cerut daune consistente, dar lupta lui a fost pentru altceva: „Pentru libertate, pentru dreptate, pentru adevăr. Azi n-avem decât libertate“.