Vasile s-a ridicat de la statutul de „târâtor” la cel de campion

„Pictura era un hobby al meu încă din copilărie. Am participat la expoziţii şi am încercat să mă întreţin pictând”, povesteşte Vasile, care a expus lucrări în Statele Unite, Franţa şi Australia.

Cum a ajuns în Cartea Recordurilor

În 1993, după o vizită în Franţa, în care a văzut că şi persoanele cu dizabilităţi practică anumite sporturi, i-a venit ideea să facă înconjurul lumii în scaunul cu rotile. Era cam în acelaşi an în care fusese invitat şi la o conferinţă în Ungaria, moment în care, de altfel, a luat şi decizia finală: să înceapă „plimbarea cu scaunul” prin a parcurge cei 340 de kilometri dintre Lugoj la Siofok.

În acelaşi an a dovedit că poate şi a parcurs distanţa dintre cele două oraşe în numai patru zile. Întors în ţară, a luat parte la maratonul „Challenge Day”, organizat în Bucureşti. Astfel a devenit şi prima persoană în fotoliu rulant care a participat la această competiţie.

Apoi a străbătut 3.400 de kilometri în 40 de zile, traversând Ungaria, Austria, Germania şi Franţa. „Abia mi se deschisese apetitul pentru astfel de competiţii, aşa că am început să mă antrenez şi să particip şi la alte concursuri sportive pentru persoane cu handicap. Am devenit în scurt timp campion naţional la probele de viteză şi rezistenţă”, povesteşte, râzând, Vasile.



În 1995 a pornit pe un nou traseu, având ca destinaţie Atlanta, unde începeau Jocurile Paralimpice - Olimpiada pentru Oamenii cu Nevoi Speciale. Pe 15 mai a plecat din Bucureşti, traversând România, Ungaria, Slovacia, Polonia, Suedia, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia şi Franţa.

Trei ani mai târziu a ajuns în Australia, Egipt şi Turcia. Peste alţi trei ani, a intrat în Cartea Recordurilor pentru cea mai lungă distanţă parcursă cu un fotoliu rulant. Atunci a făcut 132 de kilometri în doar 24 de ore. Pe un stadion. Aşa a ajuns şi personaj de film într-un documentar numit „Broken Wings” şi produs la Los Angeles.

A urmat un alt turneu, în primăvara anului 2003, de la Los Angeles la Chicago, pe celebra Route 66. „Bineînţeles că au fost şi eşecuri, dar acestea nu m-au făcut să renunţ. Sunt optimist şi consider că, dacă ai un vis, trebuie să lupţi până când ţi se împlineşte”, spune acesta.

Preţuri ca în Occident, indemnizaţii mici

Campionul are şi un job. Lucrează acum la Centrul de Protezare şi Reeducare Funcţională al Handicapaţilor Fizic din Lugoj. După orele de muncă pictează sau construieşte pagini web. El se consideră un caz fericit că are un loc de muncă, în condiţiile în care persoanele cu dizabilităţi se integrează mai greu.

„Mă tot întreb cum se descurcă o persoană cu 293 de lei pe lună? La noi, preţurile sunt ca în Occident, dar acolo indemnizaţia este de minim 300 euro”, spune Vasile.

DISCRIMINARE

Tratat ca un cerşetor

Vasile Stoica mărturiseşte că se simte încă discriminat deoarece transportul în comun, locurile publice, trotuarele sunt prea puţin accesibilizate. El admite că mentalitatea românilor a evoluat şi că lucrurile s-au mai schimbat, dar consideră că suntem încă departe de ceea ce se întâmplă în restul Europei.

„De foarte multe ori mi s-a întâmplat să aştept pe cineva în stradă, iar lumea care trecea pe lângă mine să se uite cu milă. Unii au încercat chiar să îmi dea bani, crezând că sunt cerşetor”.






Câteva dintre picturile lui Vasile Stoica.

CITIŢI ŞI:

Tavi dă gata autismul prin cântec şi prin muncă

Cum şi-au învins handicapul persoanele cu dizabilităţi

"Unde vă credeţi? În Elveţia?"

Nevăzătorii care luminează minţi

Mutarea câştigătoare la şah sau în viaţă, cu ochii închişi

Metrorex promite dotări pentru persoane cu dizabilităţi

Şcoală cu program redus pentru copiii cu nevoi speciale

Boala care muşcă din Alex