Viaţa Nataliei aşteaptă cetăţenia română | VIDEO

Pe cât de mare a fost şocul, pe atât de vehement a refuzat să devină dependentă de un tratament ireversibil, la care nu ar mai fi putut renunţa niciodată. În pofida avertismentelor medicilor, Natalia a încercat să-şi vadă în continuare de viaţa ei şi să găsească o soluţie alternativă la dializă. “Am apelat la serviciile unei bioenergoterapeute din Basarabia, care mă tratase şi în urmă cu mai mulţi ani, când pierdusem o sarcină şi medicii îmi spuneau că nu voi mai avea copii decât dacă fac o operaţie”, poveteşte femeia, ferm convinsă ca terapia pentru rinichi a dat rezultate până în această toamnă.

Agent de vânzări în halat alb

“Am făcut apoi o pleurezie”, spune Natalia. Popular numită “apă la plamâni”, acest nou diagnostic a determinat internarea la “Victor Babeş”, apoi la Spitalul Clinic de Urgenţă “Sfântul Ioan”.

Acolo, Natalia Diaconescu a aflat că insuficienţa renală s-a agravat pâna la riscul de a muri fără dializă. “Medicii de la «Sfântul Ioan» mi-au zis că asta e singura soluţie. Am fost preluată apoi de o asistentă medicală, care era de fapt un agent de vânzări deghizat al unei firme de dializă, ca să mi se facă instructajul. Am aflat astfel că există două tipuri de dializă, peritoneală, ce se face acasă, dar imposibilă în cazul meu din cauza altor probleme de sănătate, şi hemodializă, care presupune să vii la spital o dată la două zile, toată viaţa. Nu a rostit însă o vorbă despre riscuri”, povesteşte femeia.

Natalia nu a disperat şi a cerut opinia şi altor medici. S-a externat pe riscul ei de la “Sfântul Ioan” şi s-a internat la Institutul Clinic Fundeni, unde medicul Ionel Sinescu, şeful Clinicii de Chirurgie Urologică şi Transplant Renal, i-a prezentat ca alternativă un transplant. Însă acesta trebuia facut de urgenţă, iar înscrierea pe o listă de aşteptare la nivel naţional lovea de nulitate soluţia.

Birocraţia ucigaşă

Elena Misail, mama Nataliei, în vărstă de 67 de ani, s-a oferit însă imediat să-şi doneze un rinichi: “Nu am avut nicio ezitare pentru că vreau ca fiica mea să-şi poată creşte fetiţa, aşa cum am crescut-o şi eu pe ea”, marturiseşte femeia.

Drept urmare, Natalia Diaconescu s-a internat luni la Fundeni, aşteptând ca mama ei să vină din Basarabia să se interneze şi ea. Numai că, la spital, cele două femei au avut surpriza să afle că pentru prelevarea rinichiului ar fi trebuit să plătească aproape 400 de milioane de lei vechi. O sumă exorbitantă şi imposibil de obţinut pentru familia Diaconescu şi cu atât mai puţin pentru batrâna care trăieşte în tr-un sat de la lângă Tighina, cu o pensie de 70 de dolari pe lună.

“Nu înţeleg de ce numai în România prelevarea rinichiului şi transplantul propriu-zis nu reprezintă un singur act medical, ca în străinătate. E stupid să pierzi o şansă la viaţă din cauza birocraţiei”, se revoltă Marius Diaconescu, soţul Nataliei.

Natalia nu mai poate aştepta prea mult. Fără dializă, viaţa ei stă într-un fir de păr. “Suntem incredibil de caraghioşi dacă o mamă care vine din Basarabia ca să-şi doneze un rinichi este pusă să plătească. Eu sper că se va găsi o rezolvare juridică, în condiţiile în care, medical, s-a găsit soluţia fericită”, spune dr. Ionel Sinescu, precizând că e primul caz de acest gen cu care se confruntă. Dan Luscalov, şeful Agentiei Nationale de Transplant, susţine că e imposibil ca operaţia să se desfăşoare fără plata prelevării rinichiului. “Sunt doi pacienţi, cu două fişe medicale diferite. Unul dintre ei nefiind asigurat în România, trebuie să plătească spitalizarea şi operaţia”, explică acesta.

Natalia Diaconescu este unul dintre cei 2.000 de români care au nevoie de transplant de rinichi şi singura care şi-a găsit deja donatorul.

LIMITE

Şeful Agenţiei de Transplant: „Nu pot interveni”

Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au refuzat să prezinte un punct de vedere oficial legat de acest caz, considerând că responsabilitatea aparţine Agenţiei Naţionale de Transplant şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS).

„Banii pentru transplanturile care se fac în România vin de la Ministerul Sănătăţii, însă sunt manageriaţi prin programul de transplant de CNAS. În acest caz punctual nu pot interveni pentru că nu ţine de mine”, a explicat şeful Agenţiei Naţionale de Transplant, Dan Luscalov. El spune că, în trecut, cazuri oarecum similare s-au rezolvat prin obţinerea cetăţeniei române de persoanele în cauză.

„Dacă ar avea cetăţenia română, femeia din Republica Moldova poate intra fără probleme în sistemul nostru de asigurări de sănătate”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al CNAS, Augustus Costache. Pot beneficia de asigurări în sistemul medical românesc şi implicit de plata serviciilor medicale de care ar putea avea nevoie şi cetăţenii străini rezidenţi în România care au vize de lungă şedere pe teritoriul ţării noastre.

ÎN CONTRATIMP

Soluţia virtuală: cetăţenia română pentru mama-donator

Pentru a evita să plătească suma care, cu tot cu tratamentele postoperatorii ale celor două femei, s-ar ridica la aproape 10.000 de euro, familia Diaconescu s-a gândit şi la varianta obţinerii cetăţeniei pentru bătrână, care i-ar permite acesteia să devină asigurat român. Termenul legal pentru persoanele din fostele spaţii româneşti, respectiv Moldova şi Ucraina, care practic îşi redobândesc cetăţenia română, este însă de cinci luni.

„Legea, din păcate, nu reglementează situaţii de urgenţă pentru obţinerea cetăţeniei, însă primul pas este depunerea cererii, însoţită de documente medicale, la Consulatul de la Chişinău”, explică Simona Chiric, consilier juridic în cadrul Direcţiei Cetăţenie din Ministerul Justiţiei. Cererea ajunge la Bucureşti, iar preşedintele comisiei de acordare a cetăţeniei solicită verificarea persoanei la Ministerul de Interne, SRI, SIE şi Biroul Naţional Interpol. „În cel mai fericit caz, procedura se poate reduce la trei luni şi se finalizează cu ordinul ministrului justiţiei”, spune Simona Chiric.