Viaţa secretă a femeii musulmane

La acea vreme, scriitoarea avea doar puţin peste 20 de ani, însă destul nerv încât să îndrăznească să publice un roman care avea toate şansele să stârnească un imens scandal în lumea islamică. La puţin timp după apariţia cărţii, a primit ameninţări cu moartea, pentru vina de a le fi „defăimat” pe femeile musulmane, dezvăluind detalii intime din viaţa lor.

„Fiecare dintre ele trăieşte în umbra unui bărbat”

Alte voci, la fel de acide, au comentat că doar 1% dintre femeile arabe, şi anume cele din pătura de sus, se pot regăsi în cele patru personaje ale cărţii. E, de fapt, lumea din care face parte şi Rajaa al-Sanea, fiica unor doctori înstăriţi din Riad, absolventă a Facultăţii de Stomatologie şi, în prezent, stabilită la Chicago.

Al- Sanea a devenit populară după traducerea cărţii în engleză, la Editura Penguin, în 2007. Volumul, nominalizat la Dublin Literary Award, ar putea fi ecranizat. Fetele din Riad sunt Gamrah al-Qusmanji, Sadeem al-Horaimli, Lamees Jeddawi şi Michelle al-Abdulrahman, patru femei cu destine şi personalităţi diferite, însă toate supuse aceluiaşi set nesfârşit de reguli.
 
Sunt, se pare, personaje reale. „Pentru că fiecare dintre ele trăieşte ghemuită în umbra unui bărbat sau a unui zid, ori a unui bărbat care este un zid, sau, pur şi simplu, stă ascunsă în întuneric, am decis să schimb toate numele şi să fac unele modificări ale faptelor reale”, scrie Rajaa al-Sanea.

Contactul cu cei de sex opus, „fugitiv şi întâmplător”

Romanul este redactat sub forma unui jurnal publicat pe un grup de yahoo, şi fiecare capitol debutează cu răspunsuri la comentariile cititorilor. Cele patru femei, deşi au fost educate în Occident, comunică pe internet şi prin mobil cu viitorii lor soţi şi au acces la accesorii scumpe, sunt nevoite să se strecoare printre aceleaşi prejudecăţi, tradiţii şi reguli impuse de religie.
 
În studenţie, „contactul cu persoanele de sex opus nu mergea niciodată mai departe de întâlnirea întâmplătoare şi fugitivă” - clipa era savurată flirtând la fel de fugitiv -, mamele aleg miresele şi decid căsătoriile, iar rendez-vous-urile de amor fără consimţământul famiililor pot sfârşi cu arestări.

Peste toate, un consimţământ tacit privind iubirea, supremul subiect tabu. „Orice relaţie de iubire care de abia se înfiripa, indiferent cât era de nevinovată sau de pură, era sigur percepută ca suspectă şi, în concluzie, reprimată”, spune autoarea, prin vocea personajelor.

„Mamele-de-băieţi”

Cititorul occidental va savura, pe lângă detaliile din intimitatea cuplurilor musulmane, şi umorul scriitoarei. „La nunţi, recepţii şi reuniuni sociale unde se întâlnesc femeile, mai ales femeile în vârstă care umblă cu peţitul (sau «fonduri de capital şi mame-de-băieţi», cum ne place nouă, fetelor, să le numim), trebuie să urmezi strict această tactică: «Abia dacă păşeşti, abia da că vorbeşti, abia dacă zâmbeşti, abia dacă dansezi, fii matură şi înţeleaptă, gândeşte mereu înainte de a face ceva, măsoară-ţi cuvintele cu grijă»”.

Mamele fetelor sunt ulterior contactate de mamele-de-băieţi şi aşa se înfiripă mariajele. O altă regulă nescrisă spune că soţia ar trebui să-i reziste soţului cel puţin câteva zile, după nuntă. „Regula de Aur a mamei ei i se tot învârtea prin minte. «Nu te lăsa uşor». Refuzul - acesta este secretul prin care se activează pasiunea bărbatului. (...) Numai că ea stabilea un nou record: trecuseră şapte nopţi şi soţul ei nu se atinsese de ea”, e istoria tragicomică a lui Gamrah.

Sadeem e părăsită de soţul ei, în mod inexplicabil, pentru că i s-a dăruit cu câteva zile înainte de nuntă, iar Michelle este refuzată de părinţii celui pe care-l iubeşte din cauza unei vechi tradiţii care divizează societatea sau dită în două clase, ai căror membri nu se căsătoresc între ei.

FRAGMENTE ÎN EXCLUSIVITATE

„Femeia este pentru un bărbat aşa cum este untul pentru soare“

„Gamrah zâmbi şi mai larg în timp ce asculta laudele prietenilor ei şi observă invidia pe jumătate ascunsă din ochii lor. Toate trei se fotografiară cu fericita mireasă. Sadeem şi Lamees începură să danseze în jurul ei, în vreme ce privirile tuturor acelor doamne în vârstă, care îşi dedică viaţa aranjării de căsătorii, nu se mai puteau dezlipi de trupurile lor. (...) Brusc, bărbaţii dădură buzna pe uşă, iute ca nişte săgeţi, cea mai rapidă săgeată fiind mirele, Rashid al-Tanbal, care se îndreptă direct spre mireasa lui de pe estradă. Femeile se retraseră în masă, căutând cu disperare orice aveau la îndemână, ele sau prietenele lor, care să le ascundă părul şi faţa – ca să nu mai pomenesc de orice alte părţi ale corpului dezgolite – de ochii acelor bărbaţi care înaintau în pas de marş.

Când mirele şi însoţitorii săi se aflau la doar câţiva paşi depărtare, Lamees trase brusc de colţul feţei de masă ca să-şi acopere decolteul. Sora ei geamănă, Tamadur, folosi un şal asortat cu rochia pentru a-şi acoperi părul şi spatele gol, în vreme ce Sadeem îşi trase pe ea o abaya brodată şi voalul de mătase, înfăşurându-şi corpul şi partea de jos a feţei. Michelle însă rămase la fel, exact aşa cum era, şi îi cercetă pe bărbaţi unul câte unul, neluând în seamă bombănelile şi privirile cu adevărat înţepătoare pe care şi le atrase din partea unora dintre femei. Rashid îşi croi drum spre scenă împreună cu tatăl lui Gamrah, unchiul şi cei patru fraţi ai ei.

Fiecare bărbat încerca să-şi descarce pe hardul mental cât mai multe chipuri de femei, în vreme ce acestea din urmă, la rândul lor, se holbau la unchiul lui Gamrah, care, la cei peste patruzeci de ani ai săi, aducea izbitor de mult cu frumosul poet, prinţul Khalid al-Faisal.
(...)

„În camera ei de la Hotel Georgione din Veneţia, Gamrah stătea aşezată pe marginea patului. Se dădea pe coapse şi pe picioare cu o loţiune de albire a pielii făcută de mama ei din glicerină şi lămâie. Regula de Aur a mamei ei i se tot învârtea prin minte. Nu te lăsa uşor. Refuzul – acesta este secretul prin care se activează pasiunea bărbatului. La urma urmei, sora ei mai mare, Naflah, nu i s-a dăruit soţului ei decât în cea de-a patra noapte, iar sora ei Hessah făcuse cam la fel. Numai că ea stabilea un nou record : trecuseră şapte nopţi şi soţul ei nu se atinsese de ea.

Rashid nu se atinsese de ea, deşi ea fusese extrem de dornică să renunţe la teoriile mamei ei chiar din prima noapte, când şi-a dat jos rochia de mireasă şi s-a îmbrăcat cu cămaşa de noapte de culoarea fildeşului (pe care şi-o pusese pe ea de câteva ori înainte de nuntă, fâţâindu-se în faţa oglinzii din camera ei şi stârnindu-i toată admiraţia mamei sale, care murmurase la nesfârşit numele Domnului pentru a îndepărta invidia, în timp ce îi făcea cu ochiul, sugestiv, fiicei ei). Aprobarea încântată a mamei o umpluse pe Gamrah de încredere şi mândrie, chiar dacă ştia că expresia de pe chipul mamei ei era un pic exagerată.

Numai că în noaptea nunţii, când ieşi din baie, îl găsi... dormind. Şi deşi aproape c-ar fi putut să jure că Rashid se prefăcea, teorie pe care mama ei, în ultima lor convorbire telefonică, o puse pe seama „şoaptelor rele ale Satanei“, ea a fost de acord să-şi consacre toată energia pentru „a-l duce cu zăhărelul“, mai ales că mama ei o anunţase recent la telefon că politica rezervei avusese, de bună seamă, în acest caz, tocmai efectul opus celui scontat.

De când Gamrah se măritase cu Rashid, mama ei devenise mai îndrăzneaţă în discutarea „treburilor bărbaţilor şi femeilor“. De fapt, înainte de semnarea contractului ei de căsătorie, mama sa nu îi vorbise deloc despre astfel de chestiuni. După aceea însă, Gamrah primi un curs rapid de pregătire în arta seducţiei de la aceeaşi femeie care cândva rupea paginile din romanele de dragoste pe care Gamrah le împrumuta de la prietenele ei de la şcoală şi care nici măcar nu o lăsa să meargă acasă la prietenele ei, cu excepţia lui Sadeem, pe a cărei mătuşă, Badriyyah, mama lui Gamrah ajunsese să o cunoască destul de bine în cercurile sociale ale femeilor din cartier. Mama lui Gamrah era ferm credincioasă teoriei că, lăsată nesupravegheată, „femeia este pentru un bărbat aşa cum este untul pentru soare“.

OFERTE DE MĂRŢIŞOR

„Arta iubirii” şi „Frumosul sex al bărbaţilor”

Editurile româneşti au lansat pe piaţă, la începutul lunii martie, mai multe titluri dedicate cititoarelor.

Humanitas vine cu o ofertă generoasă, care include volume ca „Pictoriţa din Shanghai”, de Jennifer Cody Epstein, „K: Arta iubirii”, de Hong Ying - ambele editate de Humanits Fiction - „Dragostea. Citate”, de Paulo Coelho, „Ghidul femeii ocupate”, de Mary Hartley - o carte practică cu sfaturi pentru femeia modernă - sau „Două femei la Praga”, o traducere în premieră din creaţia lui Juan Jose Millas.

Romanul „Pictoriţa din Shanghai”, de Jennifer Cody Epstein, publicat în 2008 şi tradus în mai multe limbi, reconstituie povestea lui Pan Yuliang, una dintre cele mai talentate şi nonconformiste artiste chineze ale secolului trecut.

Pan Yuliang şi-a descoperit vocaţia pentru pictură după ce a fost răscumpărată dintr-un bordel de viitorul ei soţ. În adolescenţă, fusese vândută pentru pro stituţie de unchiul ei dependent de opium.

Plăcerea ca scop

„K: Arta iubirii”, de Hong Ying, se bazează pe o poveste de dragoste celebră, cea dintre Julian Bell, nepotul Virginiei Woolf, şi scriitoarea Lin Cheng, pe care au torul o „reinventează” cu talent.

Tot de Mărţişor, IBU Publishing a lansat „Frumosul sex al bărbaţilor”, de Florence Ehnuel, un eseu în care autoarea „combină confesiunea cu reflexia filosofică asupra sexualităţii” şi ana lizează felul în care femeile se raportează la corpul şi sexul masculin.

În colecţia „Psihologie”, la Nemira, a apărut „Sex, droguri şi ciocolată”, de Paul Martin, un eseu despre plăcerea ca scop şi limitele ei.