Vintu a ordonat sa semnez cu CEC-ul

Desi cooptarea mea la conducerea societatii de administrare s-a facut la initiativa si cu dorinta ferm exprimata a „sefului cel mare”, am avut surpriza sa aflu, in cursul anchetei penale, ca Vintu a afirmat „post factum”: „Nu am fost de acord cu numirea Ioanei Maria Vlas in functia de presedinte director general al SOV Invest!”.

Acum eu stau si ma intreb: in ce calitate?

Motivele pentru care am primit propunerea au fost foarte diverse, de la sentimentul de vinovatie si responsabilitatea de a nu fi facut nimic pentru a impiedica transformarea FNI-ului intr-un joc piramidal, de teama de a nu compromite din nou, cu un nou scandal, industria fondurilor, la speranta, oricat de slaba ca, odata „satul” la propriu si la figurat, Vintu va consimti sa lase din gheare FNI-ul, salvandu-l astfel in cel de-al 12-lea ceas.

Am mai crezut atunci ca stapanul imperiului Gelsor, aflat la apogeu, nu va risca prabusirea Fondului pentru a nu trage dupa sine in colaps toata constructia faraonica zidita din banii investitorilor pagubiti.

M-am inselat profund. Nu am comensurat la parametrii reali lacomia sa de nestins, hotararea in a-si atinge intotdeauna scopurile, lipsa de scrupule si totala sa amoralitate, puterea diabolica de a manipula, frange si desfiinta vietile oamenilor. Anticul Rege Midas transforma in aur toate lucrurile pe care le atingea. Bogat peste poate, a murit totusi de foame. Sorin Ovidiu Vintu a transformat nenorocirea semenilor sai in aur. Mai bogat decat Midas, traieste somptuos din foamea celor pe care i-a furat.

M-am inselat amarnic. Am descoperit in FNI nereguli noi si bine ascunse, inselaciune mult mai grava decat putusem eu sa aflu, cand eram pe din afara. Nu mai era loc de intors, deviza mea devenise „Mergi sau crapa!”. Puteam sa dau totul in vileag. S-ar fi intamplat exact lucrul de care m-am temut ani de-a randul.

In cateva saptamani, FNI-ul ar fi intrat in incapacitate de plati, 200.000 de investitori ar fi iesit in strada, toate fondurile de investitii ar fi fost atinse grav in credibilitate. Tot eu si numai eu as fi fost de vina.

S.O. Vintu ar fi spus ce spune si acum cu tarie: nu sunt implicat in SOV Invest, nu am avut putere de decizie niciodata, am vandut societatea de administrare inca din 1997! Si atunci, ca si acum, ar fi scapat basma curata.

Finalul incoroneaza opera

Dar cel mai complet m-am inselat cand nu mi-am putut imagina planurile de viitor ale lui Vintu: scoaterea si mai accelerata a lichiditatilor din FNI, atragerea CEC-ului in societatea de administrare a Fondului, folosirea siglei si a brandului CEC pentru atragerea altor mii de investitori, convingerea conducerii CEC sa investeasca 300 de miliarde in Fond, scoaterea acestor bani pe contracte fictive de cumparare de actiuni necotate si... finis coronat opus - semnarea contractului de fidejusiune-cautiune, prin care CEC-ul era tinut sa plateasca investitorilor, in cazul prabusirii Fondului, tot ce Vintu furase cu nonsalanta vreme de cinci ani!

Cred ca sunt singurul cetatean al „Romaniei stat de drept” care regreta ca nu i-au fost ascultate convorbirile telefonice: desi, daca ma gandesc la persoana care ma apela, ma indoiesc ca organele abilitate ar fi indraznit sa aiba o atare curiozitate. Inregistrarile care s-ar fi facut in primavara si vara anului 1999 ar fi acum probe incontestabile ale modului in care Vintu imi ordona zilnic sa urgentez semnarea contractelor cu presedintele CEC, Camenco Petrovici, conform celor convenite anterior, in cursul unor „tratative duse la nivel inalt cu importanti factori de decizie”. Care erau aceia, domnul Vintu considera ca eu, una, nu trebuia sa stiu prea multe.

Daca acceptul pentru cumpararea celor 20% din actiunile SOV Invest s-a dat relativ repede, deoarece a existat o dispozitie semnata de ministrul de finante care dadea cale libera incheierii contractului de cesiune, Consiliul de Administratie al CEC-ului si mai ales esalonul al doilea, sefii de departamente, au fost foarte reticenti in a aproba investirea in FNI a unor disponibilitati banesti ale CEC-ului.

Cand singura, si cand „gardata” de un prieten al domnului Vintu, faceam de la prima ora anticamera la presedintele Camenco Petrovici, pentru a-l presa sa semneze conventia pentru achizitionarea de unitati de fond FNI sau pentru a-i convinge pe membrii Comitetului de Directie cu privire la siguranta si rentabilitatea unei asemenea investitii.

Si CEC-ul, investitor privilegiat in FNI

Desi oferta SOV Invest era atragatoare intrucat cuprindea conditii speciale, ce nu figurau in Prospectul de oferta publica al FNI-ului, si anume achitarea lunara a castigului realizat de cresterea valorii unitatii de fond si un comision de rascumparare mai mic decat cel obisnuit, atat Comitetul de Directie, cat si Consiliul de Administratie nu s-au grabit deloc cu aprobarea participarii CEC-ului ca investitor la FNI.

Cu chiu, cu vai, in aprilie 1999, cu avizul Ministerului Finantelor, s-a incheiat conventia pentru achizitionarea de unitati de fond FNI in suma de 40 de miliarde. Sorin Ovidiu Vintu nu s-a declarat multumit si m-a trimis din nou la Camenco Petrovici pentru a-i reaminti ca „intelegerea” era facuta pe 300 miliarde.

Intrasem intr-un program zilnic infernal. Nu aveam altceva de facut decat sa-l pandesc de dimineata pana seara pe presedintele Petrovici, care ma evita cu obstinatie. Ma transformasem intr-o picatura chinezeasca. La inceput, cand reuseam sa-l prind, ma privea cu o ura nedisimulata, care, daca s-ar fi materializat, m-ar fi zdrobit ca pe o ganganie.

Cu timpul insa, a inceput sa ma trateze cu dispret, amestecat cu mila, ca spre sfarsit sa-mi marturiseasca faptul ca se simtea si el mizerabil si umilit, la fel de strans in corzi ca si mine. Jucam amandoi o scena de teatru absurd, cu finalul hotarat de altii.