Vinurile popii din dealurile Vişanilor

Au lăsat Bucureştiul pentru sat

„Am locuit în Bucureşti până în 1992, când soţul meu a moştenit aici nişte vii şi am decis să o luăm de la capăt”, explică Elena Olteanu, soţia preotului. Dar au trebuit să aştepte mulţi ani până le-au fost retrocedate hectarele.

„La început le-am dat în arendă, apoi am lucrat singuri via şi vindeam strugurii, dar nici aşa n-am realizat mare lucru. Am recuperat banii pe 200 de tone abia după 12 luni. Atunci am încasat, după un an întreg, 1,2 miliarde de lei şi ne-am dat seama că potenţialul viei ar fi mult mai mare dacă am face vin”, povesteşte preoteasa.

Secretul brandului

După atâtea dezamăgiri, în 2005 au luat decizia curajoasă de a construi o fabrică de îmbuteliere. În total, au strâns 60 de hectare de vie, luând ca model fermele pitoreşti din sudul Franţei.

Au înfiinţat Casa Olteanu, iar angajaţii din fabrică sunt uşor de numărat : mama, cei doi copii, un inginer viticol, un responsabil de marketing şi un specialist în vinuri, aşa-zisul „creator de soiuri” necesar în orice casă de vinuri ce se respectă. Ei l-au găsit pe Cătălin Zamfir, care a fost şcolit de celebrul oenolog Valeriu Cotea.

În 2006 au făcut un împrumut SAPARD de 500.000 de euro (50% din valoarea totală a investiţiei), dar ca să demareze afacerea au apelat şi la credite bancare. Cu tot cu dobânzi, aportul de capital a ajuns la 1,3 milioane de euro.

„Ratele bancare ne apasă destul de greu, nu e deloc uşor să le plătim”, admite Elena Olteanu. De aceea, au grăbit apariţia pe piaţă a vinurilor proprii, brandul ales fiind Gramma, un joc de cuvinte care face legătura între „cramă” şi „gramatică”.

„Studiile arată că tinerii preferă, din ce în ce mai mult, să bea seara o sticlă de vin de calitate. Ne adresăm celor cu venituri medii şi mari şi cu simţ artistic”, a explicat filosofia brandului şefa de marketing, Mihaela Brăilescu.

Vin scump, de soi

Casa Olteanu va produce trei vinuri: Aligote, Fetească Regală şi Fetească Albă, primele fiind seci, iar ultimul demi-dulce.

„Cele mai bune vinuri albe se fac în limita nordică a plantaţiilor de vie, adică la Iaşi. Am vrea să fim un barometru al calităţii”, spune şi oenologul Cătălin Zamfir.

Afacerea are un calcul destul de convingător. Casa de vinuri va produce 150.000 de sticle anual şi vor fi oferite exclusiv în piaţa HORECA, licoarea fiind targetată ca un produs premium.

Intenţiile sunt ca fiecare sticlă să fie vândută cu 10 euro, ceea ce înseamnă un venit anual de 1,5 milioane de euro, ceea ce, pentru o afacere de familie, sună foarte bine. „Ţintim adevăraţii cunoscători, care ştiu să aprecieze un lucru făcut cu măiestrie”, afirmă Mihaela Brăilescu, brand - manager.

Premiaţi înainte de lansare

Chiar înainte de marele moment al lansării pe piaţă, vinurile de la Vişani au repurtat deja un prim succes. Ministerul Afacerilor Externe a organizat o selecţie în vederea aprovizionării pentru misiunile diplomatice, iar cele două vinuri seci propuse de Gramma au obţinut medalii de argint, depăşind mărci celebre în România.

Succesul nu i-a îmbătat pe cei de la Casa Olteanu pentru care problemele abia încep. Chiar în timpul interviului, soţia preotului a fost sunată de cei de la bancă în legătură cu plata ratei lunare, semnalând ce temerar trebuie să fii în România pentru a demara pe propriile picioare o afacere de 1 milion de euro pe an.

La plecare, am întrebat care va fi, până la urmă, rolul preotului în toată desfăşurarea de forţe, mai ales că acesta n-a intervenit deloc în discuţii, la un moment dat chiar ridicându-se şi părăsind camera. Răspunsul soţiei a fost nostim: „El va garanta că nu vom boteza niciodată vinurile”.

BRANDUIRE

Gramatica vinului

Branduirea a fost poate cea mai sofisticată procedură din toată afacerea. După acronimul Gramma, soiurile vor purta denumiri încifrate – Metaph (de la metaforă), Synon (sinonimie) şi Hom (omonimie).

„Sunt enigme lingvistice care fac trimitere la conversaţia inteligentă, la un limbaj fără cusur, potenţat de impactul licorilor. Exprimarea corectă se împleteşte cu armonia vinului ceea ce denotă echilibru fizic şi psihic”, explică cum a ajuns la aceste denumiri Mihaela Brăilescu.