Din centrul Chişinăului au lipsit zilele trecute discursurile, mobilizatoare sau liniştitoare. Opoziţia înseamnă Dorin Chirtoacă, Serafim Urechean, Vlad Filat, luaţi fiecare în parte – lucrurile care-i separă sunt prea numeroase pentru a putea fi enumerate aici.
În lipsa personajelor adunate la tribună, manifestanţii şi-au pus la punct propria listă de revendicări, destul de diferită de a politicienilor. Încrederea în reprezentanţii opoziţiei pare să se fi pierdut undeva prin 2005.
Este anul în care marea speranţă a românismului de peste Prut, liderul Partidului Popular Creştin Democrat, Iurie Roşca, a decis să guverneze alături de comunişti. Alţi politicieni de opoziţie s-au lăsat între timp cumpăraţi de Putere. Şi nimeni nu s-a sinchisit să le garanteze oamenilor că cei rămaşi „pe baricadele” de acum ar fi altfel.
Mai mult decât forţa cu care ar putea reacţiona comuniştii trebuie să sperie cuminţenia forţelor democratice.
CITIŢI ŞI:
Moldovenii au ieşit în stradă la Paris
Chişinăul deschide o campanie de represalii diplomatice
Rusia sare în apărarea regimului de la Chişinău
Copii săltaţi de poliţia lui Vladimir Voronin de pe patul de spital
Fost consilier al lui Voronin, arestat
CĂLIN HERA: Ursul comunist nu mai are din ce coadă să dea
CHRISTIAN MITITELU: Comoţie la Chişinău
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum